Sunteți pe pagina 1din 7

Arta roman

Arhitectura
Si-a gasit manifestarea cea mai preganta in edificiile religioase, situate pe rutele de pelerinaj.
Principalele biserici de pelerinaj- in afara de Roma si Ierusalim- erau St. Martin din Tours (construita
inainte de anul 1000), Biserica abatiei din Jumieges (consacrata in 1067 in prezenta lui Wilhelm
Cuceritorul) si catedrala Santiago de Compostella, toate acestea fiind depasite de marea Biserica a
abatiei de la Cluny, care timp de patru secole a ramas cea mai mare biserica a crestinatatii (pana la
reconstruirea -intre 1506 si 1626 a basilicii Sf. Petru din Roma). Insa inainte de abordarea in
profunzime a arhitecturii bisericesti romanice se impun cateva consideratii privind elementele
arhitectonice, structurale si decorative folosite in epoca romanica:
- Biserica sala- este o constructie compusa dintr-un altar si o singura incapere rezervata credinciosilor
de forma dreptunghiulara. Adeseori dispunea de o clopotnita in partea apuseana deasupra altarului.
- Basilica- este o biserica cu plan dreptunghiular subimpartit in trei sau cinci nave, nava din mijloc
purtand denumirea de nava centrala, celelalte de nave laterale sau colaterali. Nava centrala se ridica
intotdeauna deasupra colateralilor ca sa se poata deschide ferestre in partea superioara a peretilor. La
capatul estic al navei centrale se gaseste
altarul principal compus dintr-o incapere aproximativ
patrata, urmat de un spatiu semicircular (absida).
Basilicile mari au un plan mai complicat alcatuit din mai multe elemente: o incapere servind drept
intrare: nartex; transept- cu forma navei transversale rezervat unor categorii deosebite. Spatiul
aproximativ patrat aflat la incrucisarea navei cu transeptul poarta denumirea de careu. In jurul altarului
prinicpal se afla un coridor-deambulatoriu- ce servea pentru procesiuni. Altarele secundare erau plasate
in absidiole. Constructia era prevazuta cu turnuri in special pe fatada de vest si deasupra careului.
Existau si biserici cu plan circular, polilob sau poligonal dar, forma de basilica are un loc predominant.
Din punctul de vedere al elevatiei (constructiei in inaltime) se constata urmatoarele elemente:
coloana de inspiratie antica se prezinta mai greoaie si mai simpla la inceputul perioadei romanice si mai
supla la sfarsitul epocii. Cand coloana este alipita (adosata) in perete si nu mai apare decat o parte din ea
se numeste coloana angajata. Coloana este inlocuita uneori cu un stalp care se prezinta ca un suport
prismatic cu sectiune patrata sau dreptunghiulara care in loc de capitel poarta o cornisa. Cand stalpul
este adosat in perete formand doar o usoara iesitura -rezalit- se numeste pilastru. Arcurile care leaga un
rand de coloane sau de stalpi poarta denumirea de arcade, cele romanice fiind intotdeauna semicirculare,
in perioada de trecere spre stilul gotic aparand arcurile frante cu varf ascutit.
Unele biserici in interior, deasupra navelor laterale sau deasupra nartexului un etaj deschis cu
arcade spre nava centrala: tribunele , iar cand sunt foarte stramte poarta denumirea de galerii . Cum
arcadele galeriilor sunt grupate cate trei, arcada de mijloc fiind uneori mai mare , galeriile se numesc
triforii.
Bisericile romanice mai vechi erau acoperite cu o sarpanta din lemn, inlocuita mai tarziu cu o
bolta de piatra sau caramida de forma cilindrica denumita bolta in leagan sau bolta in cruce rezultat din
intretaierea a doua bolti cilindrice cu raze egale. Aceasta din urma nu putea fi construita decat pe un
spatiu patrat sau aproximativ patrat. Pentru a usura constructia unei bolti in cruce si pentru a mari
rezistenta se intretaiau muchiile diagonale cu nervuri numite ogive (care vor deveni caracteristice
stilului gotic) care se sprijina pe pilastrii, coloane angajate sau stalpi, dar si pe niste umeri de piatra
prinsi in perete denumite console.
Page 1 of 7

Cupola (calota) era construita in mod firesc deasupra unui spatiu circular, dar se folosesc cupole si peste
incaperi patrate folosindu-se elemtente de racord ca trompa (un jumatate de con dispus la coltul
patratului) sau pandantivul (pandanta), element constructiv creat de arta bizantina. Ferestrele romanice
erau incoronate de un arc semicircular, care putea fi simplu sau geminat (imperecheat). In functie de
numarul de deschideri, arcurile puteau fi trifore, cvadrifore etc.83 Un element esential este portalul
avand statui in basorelief, iar in centrul frontonului era plasata o fereastra sub forma de cruce sau
rotunda denumita oculus, element constructiv preluat de arta gotica sub denumirea de rozasa.
De remarcat influenta mediului ambiant asupra arhitecturii romanice, determinandu-i anumite
particularitati regionale. In regiunile nordice (Anglia)-unde cerul este mai mult timp acoperit,
deschiderea ferestrelor este mult mai mare pentru a permite sa intre cat mai multa lumina zilei; in
regiunile sudice insa ferestrele sunt mult mai mici pentru a impiedica patrunderea masiva a luminii. De
asmenea in aceste regiuni acoperisurile sunt mult mai joase si mai plate, in timp ce in regiunile nordice
cu ploi si zapezi abundente acoperisurile sunt mult mai inalte si mai ascutite.
Clopotnitele si turnurile capata o importanta deosebita in arhitectura romanica. Traditia
turnurilor - lanterna carolingiene s-a transmis si epocii romanice dintr-o necesitate practica impusa de
slaba iluminare a bisericilor romanice, ferestele fiind mici si rare. In cazul bisericilor cu absida nava
centrala primeste lumina de la navele laterale; singurul element constructiv care era prevazut cu ferestre
era absida care lumina astfel deambulatoriul.
Clopotnitele sunt de obicei plasate in mijlocul edificiului. Multe biserici nu au decat un turnclopotnita plasat lateral (in special cele din sec. X). Bisericile mari- cele din Normandia de exemplu- au
adesea turnuri care incadreaza fatada si un turn central la incrucisarea transeptului cu nava; altele au
doua turnuri pe bratele transeptului si unul pe fatada. Catedrala din Worms are pe fiecare brat ale celor
doua transepturi cate un turn lanterna, deci in total sase turnuri. Insa marea majoritate a bisericilor
romanice nu au decat un singur turn la intersectia transeptului cu nava. Forma turnurilor este diferita: cu
baza patrata sau octogonale la nivelul acoperisului sau cilindrice in intregime ori numai in partea
superioara. Toate turnurile- clopotnita sunt construite fie pe pereti plini, masivi, fie pe arcade care uneori
formeaza un nartex. Uneori parterul nu comunica cu exteriorul, caz in care clopotnita poate deveni turn
de aparare sau, in timp de pace parterul clpotnitei poate servi drept capela sau baptisteriu.
O 'revolutie' in arta romanica reprezinta inlocuirea sarpantei de lemn (din cauza predispozitiei
catre incendii) cu bolte. Daca sarpanta-mult mai usoara- exercita o presiune vertivala asupra peretilor,
bolta si arcul ei exercitau o presiune oblica asupra peretilor care trebuiau intariti prin contraforti
incorporati in zid la care se adaugau o serie de pilastrii si arcade puternice care, modificau dezavantajos
intreaga spatialitate: se reducea luminozitatea din cauza grosimii zidului, pe de alta parte creindu-se si o
serie de avantaje intrucat bolta sporea acustica edificiului (interesanta este in acest sens inovatia
artistilor romanici care au incastrat in ziduri vase acustice, marind astfel rezonata cladiri).14
Toate aceste inovatii constructive serveau unui singur scop: sa ofere comunitatii un loc unde
poate veni in contact cu fortele supreme. Dumnezeirea nu era ascunsa de privirile oamenilor ca in Egipt.
Oamenii credeau ca in timpul slujbei religioase, Divinitatea se afla invizibila intre ei. Spre deosebire de
biserica bizantina, cu conceptia ei simbolica despre serviciul divin, in catedrala romanica prezenta lui
Dumnezeu era conceputa mult mai 'ad litteram'
De remarcat corelatia dintre arhitectura extrioara si interiorul bisericii fapt care subliniaza sinceritatea
conceptiilor vremii. Acum spatiul are din nou o insemnatate mult diferita fata de arta romana sau
bizantina, luand aspectul unui corp inchis inconjurat de mase de piatra. Spatiul se condenseaza devenind
8
1

Page 2 of 7

impenetrabil ca piatra manifestandu-se pregant specificul gandirii medievale: incercarea de a da


spiritualului si misteriosului o expresie materiala, palpabila.
Stil aflat intr-o permanenta (r)evolutie, romanicul s-a definit prin mai multe scoli de creatie
regionale, fiecare imprimandu-si trasaturile proprii. Fara indoiala, Burgundia este regiunea care a
influentat decisiv evolutia stilului. Bisericile burgunde care se remarca prin perfectiunea formelor,
ritmul uniform si aspectul inchegat care isi gasesc reprezentarea suprema in biserica manastirii
benedictine de la Cluny.
Inceputa in 1088 a fost terminata 20 de ani mai tarziu, dar a trebuit sa fie reconstruita intre 11251130 din cauza prabusirii boltilor. Edificiul era compus dintr-o enorma nava centrala stransa intre patru
nave laterale, doua transepturi (ambele de partea absidei) intre ele fiind plasat corul dreptunghiular. In
spatele corului se afla absida cu deambulatoriul si cinci capele radiante. Lungimea bisericii de la intrare
de la intrare pana la absida (inclusiv nartexul adaugat in 1220) era de 188 m, inaltimea boltii de 30 m
iar grosimea zidurilor in zona cea mai de sus de 2,30 m.
Caracteristic era existenta a trei etaje suprapuse, marcate in exterior perin trei randuri de stalpi
legati cu zidurile principale printr-un sistem de arcuri. Azi exista doar un fragment de nava si o portiune
din transept restul fiind distrus in timpul Revolutiei din 1789. Alte biserici reprezentative ale scolii
burgunde sunt Saint Benoit sur Loire, Orcival si Paray-le- Monial.
'Concurenta', reprezentata de ordinul de la Citeaux- cistercienii- se remarca prin simplitate si
orizontalitate. Biserica Sf.Magdalena nu are decat doua etaje: unul cu stalpi cruciformi care despart
nava centrala de navele laterale, impodobiti cu semi-coloane angajate si un alt etaj unde sunt ferstrele
care lumineaza nava centrala.
Scoala din Normandia se caracterizeaza prin simplitatea extrema a compozitiei si prin formele
calme (Bisericile din Caen si Boscherville). Repezentativa pentru stilul normand este Basilica din
Jumienges, dedicata Maicii Domnului. Planul ei este simplu: o nava centrala flancata de doua nave
laterale si un transept, un cor, o absida principala si alte doua abside pe aripile transeptului.
Cu toata simplitatea, aceasta 'scoala' va avea un rol imens in propagarea formelor arhitectonice
romanice: odata cu cucerirea Angliei, normanzii transmit acestei regiuni sistemul de constructii
experimentat de ei, arhitectura engleza de acest tip devenind varianta cea mai impunatoare a
romanicului, cunoscut in Marea Britanie ca 'stilul normand'.
Exemplul specific este Catedrala de la Durham; fatada prezinta doua turnuri , planul are trei
nave separate de pilastrii foarte masivi alternativ cilindrici si compusi. Interiorul este impartit in trei
zone: arcadele, tribuna si galeria cu ferestre. De-a lungul navelor apar arce incrucisate. Catedrala de la
Durham ca si cea din Lincoln sau Ely reprezinta de fapt o originala imbinare a elementelor saxone
(capiteluri simple, coloanele impodobite cu caneluri rasucite, incrucisate sau frante) cu cele normande,
subliniind faptul ca 'arhitectura engleza a urmat acelasi drum ca si sistemul monarhic: navalitorii
normanzi nu au refuzat traditiile locale'.86
Scoala de la Provence era in contact direct cu cea normanda mai ales din cauza puternicei
mosteniri clasice care a persistat de-a lungul Evului Mediu. Bisericile erau de obicei unicelulare cu o
singura nava de forme si proportii clare si simple. Scoala de creatie de la Ile-de -France din sec. XII,
insemna de fapt perioada de trecere la un nou stil constructiv: goticul.
In Germania, arta romanica este tot atat de timpurie ca si in Franta, insa va avea o viata mai
lunga decat in alte parti ale Europei- pana in sec XIII. Elementele constructive specifice deriva din stilul
8

Page 3 of 7

carolingian - ottonian dar si cu influente lombarde. Arta monumentala germana ramane sub semnul clar
al autoritatii imperiale, marii initiatori de constructii fiind imparatii si consilierii lor. Dincolo de aspiratia
spre grandios si impresionant, arhitectura romanica germana se defineste prin zidurile netede,
acoperisuri plate, o severitate deosebita a formelor, simple, clare, puternice. O evolutie continua se poate
observa in arhitectura germana: daca in bisericile de la inceputul sec. XI cum ar fi Sf.Mihail din
Hildesheim se mai pot observa influente carolingiene, spre finele sec. XI si sec. XII in special in zona
Renania are loc o apropriere de stilul francez.
Catedralele din Kln, Bonn, Koblenz impresioneaza prin monumentalitate si un caracter cubic al
formelor. Cele mai impresionante constructii romanice din Germania sunt: Catedrala din Speier,
construita in ultimele decenii ale sec:XI cu o nava centrala inalta de 52 m lata de 13,50 m, acoperita pe
toata suprafata cu o bolta in cruce; Catedrala Gross-St.Martin din Kln cu un turn foarte masiv la
incrucisarea transeptului cu nava, flancat la cele patru colturi cu alte patru turnuri octogonale, precum si
Domul din Limburg cu sapte turnuri. Aceste edificii erau menite sa simbolizeze forta si grandoarea
imperiala (chiar si cele construite in sec.XIII cand, in celelalte parti ale Occidentului medievale se
impusese stilul gotic).
Din Franta stilul romanic patrunde si in Spania, unde a absorbit si influente maure in special in
zona Castiliei si Aragonului. Ca stil, romanicul spaniol se caracterizeaza prin origianlitatea
intrepatrunderii diferitelor influente: cele arhaice prezente prin distibutia simpla a spatiului si a maselor
arhitectonice, peretii fiind lipsiti de ornamente in relief pronuntat, influente maure prin perferinta pentru
arcul in potcoava in locul celui romanic rotund.
Aceste elemente se regasesc nu numai in arhitectura romanica spaniola incipienta, exemplele
cele mai specifice fiind: San Vincente din Avila, Catedrala veche din Salamanca, dar si marele sanctuar
de pelerinaj de la Santiago de Compostella exemplul cel mai specific de arhitectura romanica de tip
spaniol. Inceputa in 1075 si terminata in 1140, edificiul de la Compostella are 130 m lungime, cu
transeptul impartit in trei nave cu tribune si absidiole, cupola la incrucisarea transeptului cu nava
centrala, deambulatoriu cu cinci capele laterale iar nava centrala este acoperita cu o bolta cilindrica si
arce transversale.
Un alt monument romanic impresionant al Peninsulei Iberice a fost Catedrala de la Pamplona,
distrusa din pacate. Alte biserici remarcabile sunt San Isidor din Leon unde se afla mormantul lui
Ferdinand I al Castiliei si, Catedrala de la Jaca care reproduce de fapt pe cel de la Leon cu trei abside in
trepte si trei nave ritmate de stalpi slabi si puternici in alternanta.
Italia urmeaza o cale seprarata bazata pe traditia antica (in Lombardia si Toscana) dar si pe
legaturile cu lumea musulmana, normada si bizantina. Pentru 'scoala' lombarda reprezentativ este
Domul din Milano. Edificiul cuprinde un atrium imens, de o suprafata egala cu inetriorul basilicii, cu
plan rectangular,. inconjurat de portice pe cele patru laturi: pe latura frontala de intrare se suprapune
drept fatada un portic lung, galerie deschisa unde au fost deschise singurele ferestre care lumineaza
interiorul basilicii (nu exista ferestre laterale). Caracteristic scolii lombarde este accentul pus pe
scheletul constructiei, prefatand parca goticul.
Scoala toscana este mult mai clasicizanta, evocand traditia basilicilor paleocrestine. Cu un spirit
intelectualist si cu un marcat simt al masurii si claritatii, toscanii s-au exprimat in forma clasicista a unei
arhitecturi ce tinde spre proportii si un ritm al suprafetelor.
Baptisteriul din Florenta cu un plan octogonal, avand pe fiecare latura arce octogonale
semicirculare, cu coloane de granit si pilastrii de marmura, cu o cupola avand diametrul de 25 m,
acoperita cu mozaicuri avand in centru figura gigantica de 8 m a lui Christos, reprezinta una din
momunemtele romanice italiote cele mai plastice.
Page 4 of 7

Varianta pisana a acestei orientari este un complex monumental unic prin unitatea stilistica,
denumita pe drept cuvant Prata dei miracoli (Pajistea cu minuni) ce cuprinde: Domul din mamura ,cu
un plan basilical in cinci nave (nava prinicpala avand latimea de 45 m si inaltimea de 31 m), transeptul
cu trei nave,cu plafonul, sarpanta si galeriile aflate de-a lungul navei centrale divizate in arcade;
Baptisteriul cilndric (o forma oriental-bizantina), inalt de 55 m cu diamterul interior de 35 m si
diametrul cupolei de 18 m, inconjurat de logete si arcaturi; turnul inclinat-inceput in 1173 si terminat in
sec XIV cu o inaltime de 55m (si inclinatie de 4,27 m de la verticala), unde apare aceeasi tema a
galeriilor.
Reprezentarea cea mai evidenta a influentei bizantino-musulmane se gaseste la Venetia: Basilica
San Marco (construita intre 1063-sec. XII) a fost realizata de mesteri bizantini, reproducand in structura
biserica Sf. Apostoli din Constantinopol: plan in cruce greaca, cu o cupola in centru si alte cupole mai
mici pe fiecare brat care sunt impartite in trei arce, acoperite de bolti cilindrici cu deschiderea maxima
de 11 m.
Un interesant aliaj al influentelor romano-normande cu cele oriental-bizantine prezinta Sicilia.
Domul din Monreale, fara cupola si transept, are un sanctuar de tip biznatin, cu fatada intre doua turnuri
masive, cu baza patrata si trei nave (cea principala avand 102 m lungime), terminate in absida iar
plafonul este in sarpanta cu grinzi pictate si stalcatite in stil arab.
Din punctul de vedre al arhitecturii civile retin atentia castelele, expresii ale dreptului fortei si ale
simtului practic. Famrecul deosbit al acestor castele consta in aceea ca corespund intru totul scopului lor
principal- adica ofera in cazul uni asediu, aparare sigura impotriva atacurilor si ajuta asediatilor sa
reziste cu succes asalturilor.
Construite pe un povarnis inalt, locul special unde era asezat impunea adoptarea unui plan
neregulat pentru perspectiva constructiei Castelul era imprejmuit din toate partile cu un sant adanc si
ziduri ianlt si netede alcatuite din blocuri de piatra.
La colturi era dispuse turnurile, legate intre ele dar in acelasi timp independente, in asa fel incat
cucerirea unui turn nu insemna neaparat pierderea castelului. Intrarea in cetate era fortificata de un pod
care se putea ridica iar poarta, ingusta, era flancata de doua turnuri.
Miezul castelului era alcatuit dintr-un donjon, care slujea asediatilor ca un ultim refugiu.
Arhitectura exterioara era de obicei simpla fara fatade somptuoase sau ornamentica. Asa cum considera
Alpatov, caracteristicile generale ale stilului arhitectonic romanic erau relativ slab conturate in castelele
fortificate. Totusi ele impresioneaza atat prin tenhinca constructiei cat si prin grandoare.
Sculptura. Pictura.
Sculptura se prezinta ca un auxiliar de prim ordin al arhitecturii romanice. Sculpturii decorative
ii revine sarcina de a impodobi capitelurile coloanelor, ale stalpilor, pilastrilor din interior. Modelurile de
capitel la inceput se prezinta forme simple si grosolane desi uneori prezinta elemente decorative florare.
Mai tarziu, a fost preferat capitelul corintic care a stat la baza unor noi combinatii. In cursul sec XI se va
elabora un capitel specific: cel cubic pe care il intalnim in cripta Catedralei din Speyer.
Sculptura a avut o evolutie mai lenta dar mai originala. In orice caz, practica antichitatii tarzii,
lasase mesterilor romanici doua procedee pentru repartizarea si organizarea statuilor pe o cladire
indiferent daca este vorba de o fatada sau de o absida: incastrarea in zid a unor figuri izolate si a unei
frize; asezarea in relief sau sub arcade a unui personaj.

Page 5 of 7

Pe de alta parte insa pe fondul regresului artei antice tarzii din cauza ostilitatii crestinismului
pentru formele plastice considerate a fi expresii a unei culturi pagane a facut ca interpretarea plastica a
unei figuri sa fie o problema care i-a obligat pe mesteri sa o ia de la capat ' 89.Este deci de inteles de ce
primele figuri sculpturale au fost diforme si abia la sfarsitul sec XI, formele incep sa se limpezeasca si a
aparut preocuparea mesterilor de a transpune in piatra desenele liniare.
Odata regasite modelele artistice, se va ajunge la o descatusare a plasticii figurative mai ales in
Franta si Burgundia. Se poate observa o predilectie pentru volumul plastic al figurilor care prin renutare
la abstactizarilor simbolice va ajunge la o redare ferma si directa a realitatii.
Chiar daca mesterii romanici fac apel la reprezentarile monstruoase ale bestiarului mitic de
sorginte orientala (mai ales in capiteluri), realismul gesturilor si dinamica redari da un farmec aparte
sculpturii romanice situata undeva la granita dintre naivitate si realism grotesc. Miscarile sunt
impetuoase ce reflecta profunde tensiuni psihice. De fapt ceea ce da aspect realist sculpturii romanice
este redarea trairii (spirituale) intense si a pasiunii spirituale.
Este interesant de urmarit imprumutul de motive zoomorfe din arta orientala: oamenii
romanicului pierdusera contactul direct cu animalele (in special cu cele exotice) in asa fel incat la un
moment dat acestea devin intrupari ale fortelor malefice: de aici reprezentarile diavolului cu coarne si
copite sau reprezentari monstruase de animale care devoreaza pe pacatosi. Acesti monstrii grotesti nu
patrundeau in biserica dar acopereau zidurile bisericii pe dinafara. Chiar si in reprezentarile sfinte
animalele isi gaseau locul in teme cu ar fi Daniel in groapa cu lei sau vedeniile despre monstrii ale
profetului Ezechiel.
Sculptura ronde-bosse este din nou folosita in plastica romanica, dupa un mileniu de repaos.
Explicatia este simpla:notiunea de statuie era legata de reprezentarile pagane si abia odata cu
inceputurile venerarii relicvelor (sec X-XII) plastica ronde-bosse va fi aplicata pe baze noi, cand
diferitelor parti ale corpului unui anume sfant se sculpta si restul corpului De exemplu capul despartit de
trup al unui sfant oferea prilej pentru sculptarea unui bust.
Se remarca printre statuile romanice una care devine programatica pentru arta statuara rondebosse: Christos calare pe asin.
Ca si statuile romane si aceasta opera sculpturala nu era conceputa sa fie privita dintr-un anumit unghi
Marea 'revolutie' va fi adusa de scoala italiana, care cautand noi forme de exprimare se va
orienta catre mostenirea antica dar si catre lumea bizantina. Mesteri ca Vigilemo (Vigilemus), Maestro
Nicolao si Giuliamo di Verona si mai ales Benedetto Antelami (1150-1230) au folosit aceste influente la
maximum dand valente noi sculpturii romanice: figurile sunt mai proportionate (desi mai indesate si mai
voluminoase), fluxul e mai linistit. Acum se creeaza -mai ales in operele lui Antelami, aflate la
baptisteriul din Parma- primele statui ronde-bosse din sculptura romanica. Un alt element evolutiv este
aparitia pe langa redarile religioase si scene de viata laica, realist redate (sculpturile fatadei catedralei de
la Ferrara).
Pictura romanica - in special cea murala- desi s-a pastrat in multe locuri, se afla in stari de
degradare destul de avansate si din cauza tehnici picturale: daca fondul a fost zugravit in tehnica al
fresco (pe tencuiala umeda) completarile-de exemplu nuantele de lumini- au fost adaugate al seco (pe
tencuiala uscata) si cu timpul acestea s-au scorojit.90. Dincolo de acest aspect tehnic, caracteristicile
picturii romanice se definesc prin infatisarea sugestiva a actiunii, vioiciunea figurilor, tendinta de a
8
9

Page 6 of 7

sublinia prin exagerari anumit gesturi, facandu-le mai evidente (exempu tipic fiind frescele de la
Oberzell a manastirii Sf.Gheorghe). Directia italiana este 'dirijata' de manastirea Monte Cassino a carei
influente se pot simti si in redarile picturale al Basilicii Sf. Petru din Ferentilo, caracterizat printr-un stil
mai naiv, mai hieratic, cu expresii tipizate, influenta bizantina fiind evidenta. De altfel in cursul sec XII
mesterii bizantini se manifesta tot mai pregant, lor datorandu-se o serie de opere mai insemnate din
Sicilia.
Scoala franceza, exprima poate cel mai bine bogatia imaginativa a picturii romanice. Linia are
un rol decorativ expresiv, la care se adauga contrastele de culori si efecte obtinute prin petele de culoare
pe suprafetele albe. Picturile de la Vieq, Montmorillon si in special Montoire co o redare dramaticinflacarata a Mantuitorului, prin forta dramatica, rigoare si expresivitate constituie cel mai elocvent
contrast cu calmul hieratic al artei bizantine contemporane.
Pictura miniaturala romanica prezinta cateva valente particulare caracterizate printr-o anume
naivitate in redare. In Chemarea celei de-a patra trambite-ingerul e redat in profil, iar vulturul are
aripile intinse ca in pictura egipteana. Figurile nu sunt legate intre ele, insa sunt asezate simetric ca niste
hielogrife. Desi reda o scena apocalitica miniatura nu are nimic mistic sau inspaimantator.
Asemenea caracteristici gasim si la Tapiseria din Bayeux care reda cucerirea Angliei in 1066, care reda
simplist dar real campania lui Wilhelm Cuceritorul.

Page 7 of 7