Arhitectură

Articol principal: Arhitectura în Moldova.

Casă-muzeu în Dolna, Strășeni

Arhitectura Moldovei este influența de amplasarea geografică, de prezența anumitor materiale de

construcții (calcare, argile, lemn), de cultura statelor învecinate.
În Epoca Antică, teritoriul Moldovei făcea parte din statele geto-dacice, iar arhitectura este
reprezenată de cetățui defensive, case de locuit din carcasă din lemn, unsă cu lut și văruită,
acoperite în patru sau două pante.
În Evul Mediu, arhitectura se divesifică, apar lăcașuri de cult creștine, cetățui, castele și cetăți, curți
domnesti, prăvălii și instalații tehnice populare. Casele locuitorilor erau simple, cu una sau două
odăi, cu pereții construiți din nuiele și lut. Casele erau acoperite cu stuf sau țiglă. În perioada
domniei lui Ștefan cel Mare, arhitectura se caracterizează prin individualizarea unui nou stil
pentru Țara Moldovei. Aceste se deosebește prin prezența elementelor arhitecturale de influență
străină, ce se îmbina cu tradiția locală. Are loc îmbinarea arhitecturii bizantin-orientale cu cea
occidentală. Majoritatea edificiilor construite în acele vremuri se caracterizează printr-o arhitectură
de model popular românesc combinat cu elemente decorative de factură gotică și bizantină.
S-au reconstruit principalele cetăți menite să apere țara, în special a celor de pe
Nistru: Hotin, Soroca, Tighina, Cetatea Albă. S-au fortificat și cetățile din interiorul
țării: Baia, Chilia, Neamț, Roman, Suceava (toate fiind astăzi pe teritoriul Moldovei din România).
În a doua jumătate a secolului al XV-lea, s-au construit peste 40 de lăcașuri noi de închinare.
Bisericile moldovenești sunt construite în plan triconc (formă trifoidală, de la trifoi). Ele se deosebesc
prin faptul că au mai puține ferestre și metereze, iar influențele stilului gotic se remarcă la forma
ușilor și ferestrelor, iar picturile pereților interiori și exteriori le aseamănă cu bisericile bizantine
din Grecia, Serbia sau Bulgaria.[174]