Artă și meșteșug în Dacia

Prelucrarea metalelor și realizarea podoabele dacice

Arta fabricării bijuteriilor și a prelucrării metalelor este o practică adânc înrădăcinată în genele
noastre umane.Din cele mai vechi timpuri, începând chiar din perioada preistorică,oamenii
obișnuiau să se decoreze cu diferite obiecte,precum oase de animale, dinți de prădători,pene sau
cochilii din ocean.Acestea nu erau însă,singurele tipuri de materiale folosite.Prelucrarea aurului
și a argintului pentru a fabrica diferite podoabe este un obicei mult mai vechi decât poate părea la
prima vedere.În cadrul primelor societăți și civilizații,bijuteriile erau purtate ca amulete pentru a
proteja împotriva ghinionului,a bolilor și a unor entități negative.Chiar și astăzi,auzim poveștile
și aventurile unor oameni care au avut noroc și avere din cauza pietrelor prețioase și a
bijuteriilor. Din aceste mituri evoluează bijuteriile transformate în simboluri gândite pentru a
oferi purtătorului controlul asupra fertilității,bogăției și iubirii. În trecut,bijuteriile fiind purtate în
primul rând pentru proprietățile lor magice.
Cele mai vechi urme de bijuterii pot fi urmărite de civilizațiile care au înflorit în Marea
Mediterană și ceea ce azi numim Iran în jurul anilor 3.000 până la 400 î.Hr. Acestea constau de
obicei în simple amulete și roci.Multe dintre aceste amulete și sigilii purtau semnificații
spirituale,având pe ele diferite modele stelare și florale.Bijuteriile erau oferite zeilor și erau
folosite pentru a îmbrăca statui.Mormintele Regale din vechiul Sumer,datând din 3000 î.Hr.,ne-
au livrat cea mai mare colecție din toate timpurile,găsindu-se mumii încrustate cu foarte multe
tipuri de bijuterii,pălării, coliere,cercei, inele, coroane și ace.1
Același lucru îl putem observa și la vechii egipteni,aceștia purtând de asemenea amulete și
talismane.Egiptenii antici foloseau simboluri pentru a arăta mândria teritorială, vulturul îl
reprezenta pe Nekhbet, patronul Egiptului de Sus și cobra reprezenta Egiptul de Jos.Bijuteriile
regale foloseau aur, argint, turcoaz,ametist și lapis lazuli. Nu numai materialele și forma
bijuteriilor erau importante,ci și simbolismul culorii deoarece în viziunea acestora culoarea
reflecta aspecte importante ale personalității.Astfel,galbenul și aurul erau asociate cu soarele și
erau întotdeauna folosite în coroane și ornamente pentru faraon și preoții săi.Pietrele verzi era
așezate în gura faraonilor pentru ale oferi acestora posibilitatea de vorbirea în lumea
cealaltă.Roșul sau amuleta inimii păstra sufletul,iar udjatul auriu oferea sănătate și protecție.2
Grecii au fost scriitori prolifici și au scris adesea despre bijuterii și impactul acestora asupra
vieții lor de zi cu zi.Încă din 1200 î.Hr., bijuteriile grecești erau bogate și variate și reflectau
prosperitatea societății. La început,grecii au copiat motive orientale,dar mai târziu și-au dezvoltat
propriul stil urmând credințele lor în zei și simboluri. Bijuteriile grecești includeau
coroane,cercei,brățări,inele,ace de păr,coliere și broșe.Bijuteriile lor combinau gustul estetic

1
Hugh Tait,7000 Years of Jewelery (7000 de ani de bijuterii),ed. Firefly Books,New York,2008,pp-17-20.
2
Ibidem,p.25.
pentru pietre prețioase și utilizarea etruscă a aurului,etruscii perfecționând o metodă pentru a face
mici mărgele de aur numite granulare.3
În ceea ce privește civilizația geto-dacică,odată cu răspândirea teritorială a acestora și cu
dezvoltarea unor cunoștințe tehnologice asimilate treptat,aceștia au întemeiat centre metalurgice
proprii,de exploatare a minereurilor de fier și de prelucrarea lor,având ca exemple cele de la
Cugir, Sebeşel, Ghelar, Teliuc.4 Fierul era materia primă necesară pentru făurirea
armelor,deoarece el era mai uşor de procurat decît bronzul, iar armele lucrate din fier prezentau o
rezistenţă mai mare. Astfel,din acest motiv a fost folosit chiar de la începutul metalurgiei fierului
pentru realizarea instrumentelor de luptă. Meşterii daci au reuşit să obţină fier,cu o anumită
duritate,să elimine prin ciocănire impurităţile din masa de minereu de fier,să ajungă la
dobândirea unui metal care să poată fi folosit pentru obţinerea uneltelor necesare economiei de
atunci,dezvoltând astfel o adevărată metalurgie a fierului. Acest fapt a avut urmări deosebit de
importante pentru economia geto-dacilor,deoarece a dus la o rapidă şi multilaterală dezvoltare a
forţelor de producţie.Răspândirea şi apoi generalizarea uneltelor de fier, printre care cele de bază
cum sunt brăzdarul de fier şi securea de fier,a făcut posibilă trecerea la etapa agriculturii propriu-
zise.Valorificarea fierului a dus nu numai la dezvoltarea agriculturii, ci şi la aceea a
meşteşugurilor, precum şi la diferenţierea acestora pe ramuri, ajungînd în stadiul de a se putea
realiza mijloace de producţie,arme,podoabe şi obiecte de uz gospodăresc. Meseriile au devenit o
ocupaţie de sine stătătoare,iar meseriaşii au ocupat un loc aparte în cadrul societăţii,deşi nu s-au
desprins cu totul de agricultură.5
Reziduurile de cupru, boabele de cupru, resturile de bronz topit, vărsat pe jos,barele de bronz şi
plăcile de bronz sunt dovezi a faptului că dacii erau iscusiți nu numai în arta prelucării
fierului,dar și în cea a cuprului. Creuzete de argilă care serveau la turnarea bronzului, cum s-au
găsit la Poiana, Popeşti și Bănița dovedesc existenţa atelierelor pentru prelucrarea bronzului.S-au
descoperit diferite obiecte din bronz,unelte,chei,clopoţei și
6
podoabe(fibule,lănţişoare,pandantive,cercei, garnituri şi vârfuri de săgeţi).
În privința metalelor prețioase precum argintul și aurul,geto-dacii au creat o valoroasă şi
interesantă producţie meşteşugărească proprie cu mult înainte de cucerirea romană. Descoperirile
arheologice din ultimii ani indică faptul că obiectele din argint erau realizate prin turnare şi
ciocănire. Metalul se turna în bare,iar barele erau prelucrate la cald prin ciocănire. Pentru această
operaţie se foloseau nicovalele şi dălţile,dar și unele ciocănaşe de fier. Prin această metodă,cea a
baterii,din bare mari neregulate se obţineau şi brăţările masive de argint.
Unele obiecte,cum sunt inelele,se turnau direct în tipare şi apoi se retuşau probabil tot prin
ciocănire.Geto-dacii utilizau frecvent torsionarea,adică răsucirea barelor de argint, pentru
obţinerea colierelor sau unelor brăţări. Avantajul acestei tehnici consta în obţinerea unui obiect
care, în general,avea un diametru mai mare decît cel iniţial. În această tehnică, din bandă de
argint mărginită de o bară torsionată,au fost lucrate brăţările de la Sărăcsău. Meşterii daci au
3
Hugh Tait,op.cit,p.36.
4
Rodica Tanțău, Meșteșugurile la Geto-Daci,ed.Meridiane,București,1972,p.7.
5
Ibidem,p.13.
6
Rodica Tanțău,op.cit,p.14.
ridicat prelucrarea argintului la o adevărată artă,în care se împletesc tradiţiile autohtone cu
influenţele străine.Istoricul și arheologul,Vasile Pârvan a fost primul care a remarcat că în arta
prelucrării argintului, care înfloreşte în Dacia în secolul I î.e.n. şi secolul I e.n.,există atât
elemente locale, mai vechi cât şi greceşti,scitice şi celtice,ajungând la concluzia că dacii au reuşit
să le unească într-un stil propriu.7

Pe cele mai caracteristice obiecte de podoabă dacice,pe brăţările spiralice,a căror vechime urcă
până în epoca bronzului,sunt redate palmete şi capete de animal stilizate,motive decorative de
origine greco-scitică.Cele mai multe tezaure au fost identificate în inima Daciei,în regiunea
intracarpartică, unde se afla materia primă necesară dezvoltării acestui meşteşug, precum şi
centrul stăpânirii dacice,ceea ce conferă apartenenţa etnică dacică la acestor tezaure.

7
Rodica Tanțău, în Meșteșugurile la Geto-Daci,ed.Meridiane,București,1972,p.17, apud, 7 V. Pârvan, Getica. O
protoistorie a Daciei, Bl,lc., 1926, pp. 530-531.
Geto-dacii erau meşteri pricepuți și în prelucrarea aurului,izvoarele scrise consemnând cantitatea
uriaşă de aur luată de Traian din Dacia. Din secolul II î.Hr. provin cele două brăţări de aur de la
Toteşti. Într-un tezaur de argint, găsit la Remetea,se află şi o fibulă de aur, aparţinînd secolului I
î.Hr.
Piesele cele mai prețioase și controversate ale podoabelor dacice alcătuite din aur sunt brățările
spiralate de la Grădiştea de Munte.Brăţările spiralice de aur nu sunt primele piese de orfevrărie
descoperite în vecinătatea fortificaţiilor şi sanctuarelor getice din Munţii Orăştiei. Ele sunt însă
primele pe care modernitatea a reuşit să le recupereze. Descoperiri mai vechi,consemnate de
izvoare renascentiste sau din secolul al XIX-lea au fost reciclate pentru metalul nobil conţinut şi,
astfel, s-au pierdut.În aceste condiţii,cele dintâi brăţări spiralice getice (cele de la Orăştie şi
Hetiur) au fost salvate şi păstrate abia după mijlocul secolului al XIX-lea.8
Ulterior, aveau să fie descoperite întâmplător şi alte piese asemănătoare,niciodată însă prin
cercetări arheologice sistematice. Acest lucru s-a întâmplat tocmai datorită faptului că,adesea,
obiectele de preţ preistorice nu au fost abandonate în aşezări,ci au fost îngropate în mediul
natural, în locuri greu accesibile sau mai puţin umblate. O legendă spune că Decebal şi-ar fi
ascuns comoara în râul Sargeţia,identificat cu Streiul care curge nu departe de vechea capitală a
Daciei.
Trebuie subliniat faptul că efortul constructiv getic s-a concentrat tocmai în zone montane
izolate,lipsite de resursele necesare traiului cotidian preistoric,la altitudini la care acesta devenea
incomod, dacă nu imposibil. Ridicarea fortificaţiilor şi sanctuarelor din Munţii Orăştiei este deci
rezultatul acţiunii unei suprastructuri conducătoare ierarhizate şi complexe,capabile să
mobilizeze forţe de producţie eficiente,plurivalente şi calificate.9
Implicată în efortul de transformare a unui întreg peisaj montan,această elită şi-a dezvoltat un
repertoriu propriu de însemne şi simboluri,a promovat o mitologie originală şi a instituit ritualuri
particulare.
O parte a patrimoniului de semne şi simboluri getic poate fi recunoscută în orfevrăria secolelor I
î.Hr.-I d.Hr. În cadrul acestei creaţii locale în metale preţioase,alături de agrafe ceremoniale şi
falere sau vase de lux, brăţările spiralice ocupă o poziţie de întâietate, prin complexitatea lor
tehnologică şi ornamentală, prin masivitatea lor şi prin răspândirea lor pe întreg cuprinsul Geții
carpatice. Descoperirea tezaurelor cu brăţări de aur la numai câteva sute de metri de sanctuare
așterne o lumină nouă şi particulară asupra semnificaţiilor peisajului arheologic getic din zona
Dealului Grădiştii.Aceste tezaure pot fi percepute ca prima atestare a unor practici depoziţionale
cu posibile valenţe votive realizate în imediata vecinătate a edificiilor monumentale de aici.
Brăţările de aur polispiralice reprezintă cele mai originale creaţii ale artizanilor daci care au ajuns
până la noi.Cele două extremităţi ale brăţărilor redau, stilizat, capul câte unui dragon înaripat, cu
botul alungit. Ochii şi sprâncenele sunt reprezentate prin câte trei linii,trasate curb. Dinţii,care ies

8
Rodica Oanţă-Marghitu, Aurul şi argintul antic al României : catalog de expoziţie : Muzeul Naţional de Istorie a
României ,București,2013,pp.92-115.
9
Acad. Razvan Theodorescu,Acad. Marius Porumb,Arta din România:De la preistorie la contemporaneitate Vol
I,ed.Academiei Române,București,2018,pp.68-70.
din gură,sunt sugeraţi prin câte o linie arcuită,incizată,situată pe cele două laturi ale capului.
Aripile strânse ale dragonilor sunt redate sub forma unor şiruri de linii oblice, situate pe
marginile plăcii care continuă capul. Partea mediană a capului şi coama dragonilor este marcată
printr-o linie de perle şi linii oblice incizate, în formă de „os de peşte”, reprezentând, simbolic,
şira spinării şi coastele acestora. În continuarea fiecărei plăci dreptunghiulare se află câte şapte
palmete,foarte stilizate,ştanţate cu ajutorul poansoanelor. Marginile palmetelor sunt supraînălţate
şi decorate,prin incizie,cu linii mici,dispuse oblic.10
Acestea au fost realizată prin tehnica baterii la rece, a poansonării şi gravării, pornindu-se de la
un lingou rectangular,de aur nativ. Ca ustensile s-au folosit ciocane de lemn şi din metal,
acoperite cu piele, nicovale de lemn, precum şi seturi de dălţi de fier şi poansoane de bronz.

Masivitatea brăţărilor spiralice de aur şi de argint este considerabilă. Greutatea celor de aur
variază între 700 şi 1.200 de grame,astfel aceste piese nu pot fi considerate simple podoabe ale
portului cotidian, ci se considera că ele erau depuse ca ofrande de mare valoare,adesea însoţite şi
de mari cantităţi de monede dacice şi greceşti de aur şi argint, în cadrul unor ceremonii religioase
forte importante. O altă teorie mai recentă care circulă în jurul acestor brățări este cea conform
10
Rodica Oanţă-Marghitu, Aurul şi argintul antic al României : catalog de expoziţie : Muzeul Naţional de Istorie a
României ,București,2013,pp.78-84.
unor specialiști militari în psihotronică și război radioelectronic,care consideră că ele alcătuiau
un dispozitiv radionic, folosit de sacerdoți atât pentru influențarea stării de sănătate,cât și pentru
manipularea psihică a maselor.Aceste relatări rămân însă doar niște teorii,neștiind în mod sigur
funcțiunea acestor brățări nici un cercetător.Pe lângă această destinaţie sacră,cu siguranță că
brăţările polispiralice de aur au avut şi o funcţie laică,de simbol al autorităţii politice şi religioase
a regilor daci şi a membrilor celor mai de seamă ai familiilor lor.Uzul brăţărilor dacice de aur,ca
şi al replicilor lor în argint aurit sau argint,a fost unul de scurtă durată,vreme de câteva decenii,
care acoperă existenţa a două-trei generaţii ale clanului regal de la Sarmizegetusa,mai exact între
anii 100 şi 40-30 d.Hr.
Pâna la apariția lor,informațiile despre brățările de aur ale dacilor au fost aproape inexistente.
Primele mărturii despre descoperirea acestor tezaure au fost notate în dosarele anchetatorilor de
la Parchetul de pe lânga Curtea de Apel Alba Iulia. Ele au apărut în anul 1999, când casa de
licitații „Christie’s” din New York a scos la vânzare prima brățară spiralică din aur, identificată
drept o „brasardă masivă de aur greacă sau tracă”. Christie’ a estimat că o va vinde pentru cel
puțin 100.000 de dolari,însa în cele din urmă vânzarea a fost anulată,iar piesa a fost retrasă
pentru totdeauna de „proprietarul anonim” al ei, din colecția casei de licitații.
În decembrie 2009, Judecătoria Deva a condamnat la pedepse privative de libertate însumând
peste 100 de ani de închisoare, mai multe persoane. În prezent se judecă apelul în acest proces.
Între timp ancheta a continuat şi s-a extins.În paralel cu procesul care se desfăşura la Deva şi
apoi,la Alba Iulia, organele judiciare, împreună cu Guvernul României şi Ministerul Culturii şi
Patrimoniului Naţional,au întreprins mai multe acţiuni de depistare şi recuperare a bunurilor
arheologice şi numismatice sustrase şi exportate ilegal. Acestea s-au desfăşurat în cooperare cu
Interpolul şi cu organele judiciare din Franţa, Germania, Elveţia, Austria, Marea Britanie, Belgia,
Serbia, Spania, Irlanda şi SUA. Alte operaţiuni de recuperare s-au desfăşurat în România,la care
au luat parte mai multe inspectorate judeţene ale Poliţiei şi Poliţiei de Frontieră.
Pe 7 ianuarie 2007,au fost readuse în ţară primele patru brăţări dacice regale de aur,graţie
eforturilor persistente,derulate timp de mai mulţi ani,ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
din Alba Iulia, ale Poliţiei pentru Patrimoniu din IGPR şi ale Ministerului Culturii,Cultelor şi
Patrimoniului Naţional.Pe 25 ianuarie 2007,a fost repatriată cea de-a cincea brăţară de aur,
mulţumită cooperării dintre autorităţile judiciare din Romania şi Franţa; apoi, pe 12 iunie 2007, a
fost recuperată cea de-a şasea brăţară pe teritoriul naţional, de către ofiţeri ai Poliţiei de
Frontieră, în urma unei operaţiuni sub acoperire.
În 2007,au fost readuse alte trei brăţări,ca urmare a eforturilor autorităţilor judiciare şi
administrative, în cooperare cu omologii lor din Germania.În 2008,au revenit în ţară alte două
brăţări de aur dacice, pentru ca în 2009 să fie repatriată încă o brăţară (nr. 12),dar în acelaşi an au
fost readuse în ţară un superb colier de aur şi doi cercei de aur, piese sustrase din situl dacic de la
Căpâlna (jud. Alba), exportate ilegal înainte de 2005,iar în mai 2011 a fost readusă în ţară și a
treisprezecea brățară.
Aceste piese constituie nu doar nişte mărturii de o valoare excepţională,prin conţinutul
impresionant în aur pe care îl înmagazinează ci constituie nişte artefacte istorice esenţiale,care
aduc o importantă contribuţie la îmbogăţirea și lărgirea cunoştinţelor noastre în domeniul artei, a
religiei şi a civilizaţiei dacice în ansamblul ei.Apariția în ultimele două decenii a unor artefacte
extrem de valoroase din punct de vedere științific și artistic au îmbogățit neașteptat de mult
imaginea noastră asupra artei dacice,dar cu siguranță există încă mult mai mult de explorat.

Bibliografie
Doina Benea,Metalurgia și prelucrarea fierului în Dacia în Revista ştiinţifică Bibliotheca Historica et
Archaeologica Universitatis Timisiensis,1997.

Hugh Tait,7000 Years of Jewelery (7000 de ani de bijuterii),ed. Firefly Books,New York,2008

Rodica Tanțău, Meșteșugurile la Geto-Daci,ed.Meridiane,București,1972

Rodica Oanţă-Marghitu, Aurul şi argintul antic al României : catalog de expoziţie : Muzeul Naţional de
Istorie a României ,București,2013

Acad. Razvan Theodorescu,Acad. Marius Porumb,Arta din România:De la preistorie la

contemporaneitate Vol I,ed.Academiei Române,București,2018

Masivitatea brăţărilor spiralice de aur şi de argint este considerabilă. Greutatea celor de aur
variază între 700 şi 1.200 de grame,