CETATEA MEDIEVALA A SEVERINULUI Localitatea: Drobeta Turnu Severin Adresa: Bulevardul Carol I,in Parcul General Dragalina Cod

LMI (Lista Monumentelor Istorice): MH - I - M - A - 10047.01 Scurt descriere

Etimologie

Numele medieval al cetatii Severinului ar putea avea trei origini posibile :

una latina, asociata numelui mparatului Septimiu Severus;

una slava, asociata cuvntului severni (??????? sau ????????), tradus prin cuvntul din nord sau nordic;

una religioasa, asociata sfntului Severin de Noricum, sfnt protector n Evul Mediu al bisericii latine din incinta cetatii medievale cnd aceasta era utilizata de calugarii misionari catolici veniti din regiunea Austriei superioare (Noricum). Detalii tehnice: Ruinele care se vad astazi nu provin doar de la o singura constructie. Existau doua incinte, una interioara si alta exterioara, cea dinurma inprejmuita de un sant . Ca urmare a sapaturilor s-au scos la iveala o serie de turnuri patrate care flancheaza curtea interioara ; doua sunt asezate pe latura care flancheaza incinta interioara, doua sunt asezate pe latura sudica in capetele extreme, iar alte doua situate pe latura interioara a zidului de aparare . Din turnul ce se afla in partea de nord-est se mai pastreaza un perete, ce ajunge pana la inaltinea a trei etaje ,el avand 11m, o lungime de 9m si o latime de 2,5m. In coltul sud-estic cetatea avea o poarta.

Epoca medievala

O data cu formarea regatului ungar si a voievodatelor valahe, Cetatea Severinului a constituit prilejul unui razboi purtat de-a lungul mai multor generatii ntre voievozii olteni (Litovoi, Barbat, apoi Basarab I) si unguri, razboi ncheiat la Posada. Apoi romnii vor lupta cu Imperiul Otoman, ce amenintau zona Dunarii. n acest context, cetatile de pe malurile fluviului, din zona Portilor de Fier si pna la Calafat au nceput sa fie refacute. n momentul n care ungurii au atacat Oltenia si au cucerit Cetatea Severinului, Andrei al II-lea al Ungariei a organizat Banatul de Severin. Primul ban de Severin, Luca, a fost mentionat n 1233. Anul 1233 poate fi luat ca data de nastere a unei noi cetati peste ruinele Drobetei, sub numele de Severin (Severinopolis) (ceea ce a stat si la baza Banatului de Severin, Terra Zeurino, Tara Severinului). Numele de Severin a fost preluat n amintirea mparatului Septimiu Sever, cel care ridicase Drobeta la rangul de colonie. Tot n aceasta perioada este probabil ca s-a executat Cetatea Gradetului.

n 1247 regatul ungar i-a adus n tara pe Cavalerii Ioaniti, dndu-le resedinta la Severin , unde acestia vor construi cetatea medievala a Severinului (Castrul Zeurini mentionat n Diploma Cavalerilor Ioaniti din anul 1247), puternica fortareata, n incinta careia a fost construita si o biserica gotica, probabil sediul episcopiei catolice de la Severin , care s-a aflat aici pna n anul 1502. Cavalerii se vor retrage n 1259, cetatea ramnnd n bataia tunurilor turcilor, bulgarilor si tatarilor ce voiau sa treaca Dunarea, respectiv a ungurilor care atacau Oltenia. Cetatea Severinului era cea mai importanta reduta strategica de pe Dunare, cucerirea ei nsemnnd un cap de pod n regiune si posibilitatea naintarii spre noi cuceriri. La sfrsitul secolului al XIII-lea regele Stefan al Ungariei a purtat cinci razboaie cu taratul bulgar pentru apararea Cetatii Severinului. Voievozii romni si-au disputat si ei ntietatea asupra redutabilei cetati cucerind-o sau revendicnd-o n rastimpuri. Pentru ea a murit Litovoi, iar Basarab I l-a umilit pe Carol Robert de Anjou la Posada n 1330. Mircea cel Batrn a nfiintat Bania Severinului, iar n 1406 ncheia un tratat de alianta cu Sigismund al Ungariei chiar la Severin. Dupa moartea lui Mircea, Sigismund va elibera Cetatea Severinului ocupata de turci si va face chiar unele concesii manastirilor Vodita si Tismana. Apoi Banatul de Severin revine lui Iancu de Hunedoara, care ntareste toate cetatile de la Dunare.

Dupa caderea Constantinopolului n anul 1453, atacurile asupra cetatilor dunarene s-au ntetit, Bania mutndu-se la Strehaia, ulterior la Craiova, iar populatia Severinului migrnd catre Cerneti, sat la 6 km spre nord, ce va deveni capitala districtului Mehedinti. n 1524, dupa un atac devastator al turcilor lui Soliman Magnificul, din cetatea Severinului a mai ramas n picioare doar un turn, ceea ce a dus la numirea locului de catru mehedinteni cu numele de "Turnul lui Sever". n 1936, prof. dr. Al. Baracila a executat sapaturi la cetate, n urma carora a reusit sa i reconstituie planul si a recuperat un bogat material arheologic (drugi, fier, arama, ghiulele de piatra, teava unui tun de bronz etc.). Cetatea avea forma dreptunghiulara, avnd doua ziduri construite din pietre de ru neprelucrate, lipite cu mortar. n centrul cetatii se afla o capela construita partial cu materiale luate de la castrul roman Drobeta, ce era nconjurata de morminte. Tot n cetate se mai afla un cuptor-vatra ce deservea un atelier de arme. n incinta interioara, spre nord, se gasea un turn cu trei etaje, de aparare si straja, spre est un al doilea, mai gros, la unghiul zidului, iar spre sud si Dunare al treilea. Intrarea n cetate se facea printr-o poarta boltita, iar de jur mprejurul cetatii fusese sapat un sant adnc. Timp de aproape 300 de ani trupul cetatii a fost rezidit dupa fiecare batalii data aici pentru apararea Tarii Romnesti, mpotriva ungurilor si turcilor. Fosta Drobeta renascuse (s-au descoperit ulterior chiar si monumente din epoca antica ncastrate n zidurile noii cetati). n aceasta perioada de trei secole au coexistat doua biserici crestine, catolica si ortodoxa.

DETALII TEHNICE:

Cetatea Severinului este una dintre fortificatiile de prima importanta atunci cnd purcedem la studierea sistemului defensiv al Tarii Romnesti si nu numai, caci este stiut faptul ca aceasta s-a aflat si n posesia regatului ungar, beneficiind de o atentie deosebita ca punct de rezistenta mpotriva agresiunilor otomane. ncercnd sa stabilim o cronologie exacta a constructiilor de aici, ne lovim de caracterul lacunar al informatiilor rezultate n urma cercetarilor arheologice, care nu au acoperit ntreg complexul si care s-au desfasurat anevoios din cauza deranjarilor pe care solul le-a suferit din cauza factorului uman.

Parerile cercetatorilor difera n ceea ce priveste numarul fazelor ct si a atribuirii si periodizarii, opinii pe care nu le vom expune exhaustiv, limitndu-ne la a o urma pe cea recunoscuta de majoritate. Trei sunt etapele n care pare cel mai probabil ca cetatea sa fi fost edificata pna la forma pe care ruinele actuale o lasa sa se ntrevada. n prima dintre acestea este ridicata incinta interioara cu planul aproximativ dreptunghiular, cu laturile lungi orientate N-S, cu doua turnuri dreptunghiulare plasate la interior n partea de nord si asemenea la sud, turnurile fiind nsa plasate la exterior. Turnul de NE pastreaza peretele nordic pe o naltime de 22 m, perete care lasa sa se observe existenta a trei caturi, la fiecare pastrndu-se cte o gura de tragere. Putem preciza, dupa urmele de brne carbonizate, ca plafoanele erau din lemn. La mijlocul zidurilor de E si de V se afla cte un turn dreptunghiular, cel de al doilea fiind probabil acela prin care se facea accesul n cetate. Cezar Bolliac mentiona existenta unei intrari arcuite n turnul de SE care se afla "despre Dunarea" caz n care aceasta putea fi intrarea principala, ori poate ca poarta fusese adaugata ulterior ridicarii zidurilor paralele ce coboara spre fluviu. n interior, contemporana cu prima incinta, se afla o biserica mononavata, zidita din asize de piatra alternnd cu asize de caramida. V. Vatasianu asemuia aceasta biserica cu monumentele 11, 5 si 6 de pe colina Trapezita din Trnovo, mentionnd totodata larga raspndire a acestui tip la sudul Dunarii n secolele XIII-XIV. S-a presupus astfel ca, tinnd seama de arhitectura acestei biserici si de contemporaneitatea dovedita stratigrafic cu prima incinta, n forma aceasta cetatea ar fi fost ridicata de domnii Tarii Romnesti o data cu intrarea banatului n posesiunea lor, la sfrsitul secolului al XIII-lea si nceputul secolului al XIV-lea. n acest moment se profileaza o problema, anume posibilitatea existentei unei fortificatii anterioare, din care sa faca parte bazilica cu doua abside cea de a treia se presupune ca a fost integral distrusa de edificiul suprapus, ntruct nu a putut fi descoperita sub ruinele bisericii mentionate, un canal de caramida acoperit cu lespezi de piatra ce este distrus de zidul sudic al incintei interioare (evidenta asadar anterioritatea) si care este contemporan cu bazilica, ct si alte ruine, toate acestea fiind considerate romane de Al. Barcacila. Cercetatorul identifica elemente romane refolosite la constructia medievala, nsa n lipsa unor dovezi stratigrafice convingatoare este greu sa ne pronuntam asupra datei la care ar fi functionat bazilica si canalul din caramida. Putem lua n considerare posibilitatea ca acestea sa dateze din perioada banatului ungar de Severin si eventual sa fi apartinut chiar si unei cetati ridicate de cavalerii Ioaniti ntre 1247 si 1254 (data celei de a doua diplome). Mai observam existenta

putului pentru aprovizionarea cu apa, n apropierea turnului de pe latura vestica, precum si alte vestigii din interior: un cuptor de pine si doua vetre de fierari. Materialul ceramic descoperit ndreptateste atribuirea acestei prime fortificatii perioadei de apartenenta a banatului la Tara Romneasca.

A doua faza cuprinde incinta exterioara, care se afla la aproximativ 6-7 m de incinta interioara pe care o dubleaza pe laturile de V, N si E, la S racordndu-se cu aceasta n dreptul turnurilor. Curtina de V si cea de N au forma unui perete ce sustine panta dealului, nedepasind nivelul de calcare, pe cnd la E zidul se pastreaza la naltimi apreciabile, atingnd n unele locuri 8 m. Zidul este oblic la exterior, masurnd n partea inferioara aproximativ 4 m si avnd paramentul din piatra ecarisata. La mijlocul laturii estice si n partea ei de NE se afla cte un turn semicircular ce pare a fi fost folosit pe post de platforma de artilerie. Tot acestei perioade i apartin si modificarile aduse bisericii pentru a o adapta cultului catolic (s-a descoperit o cheie de bolta si un aghiasmatar). Al. Barcacila observa ca turnul semicilindric de la est este n fapt o prefacere a unuia dreptunghiular anterior. Tehnica n care sunt realizate zidurile acestei a doua faze este diferita de cea folosita la ridicarea primei incinte. Acelasi cercetator, corobornd datele istorice cu cele rezultate n urma sapaturilor, plasa aceasta etapa n prima jumatate a secolului al XV-lea, mai exact imediat dupa luarea n stapnire a cetatii Severinului de catre Ungaria (1419).

A treia faza consta n ridicarea probabila a unei incinte la sud, pentru ca este greu sa gasim o alta utilizare zidurilor paralele ce se afla pe aceasta parte, cele doua exterioare aflndu-se n prelungirea

curtinelor celei de a doua incinte, iar celelalte doua construite n prelungirea laturilor interioare ale turnurilor. Observatia pe care o facuse Al. Barcacila referitoare la existenta unui turn dreptunghiular peste care s-a suprapus cel semicircular l-a facut pe acesta sa accepte posibilitatea ca modificarea sa fie contemporana cu aceasta faza. Nu putem stabili cu certitudine data la care aceste adaugiri au fost efectuate, singurul lucru pe care l putem preciza este ca aceste lucrari sunt ulterioare fazei a treia, apartinnd cel mai probabil mijlocului secolului al XV-lea.

Ultimei etape, minora de altfel, i sunt atribuite plombele de piatra si caramida din unele portiuni ale zidurilor, doua contraforturi masive de la capatul sudic al curtinei estice a celei de a doua incinte si un alt contrafort ce sprijinea coltul sud-vestic al turnului rectangular de SV. Nu avem nici cel mai mic indiciu cu privire la perioada n care aceste reparatii s-ar fi efectuat, dar s-a presupus pe baza considerentelor istorice ca lucrarile de restaurare s-au ntreprins dupa avariile suferite n 1505-1506. Amintim aici descoperirea unor brne carbonizate ce par a fi facut parte dintr-o fortificatie de lemn si pamnt, care ar fi fost anterioara cetatii de piatra.

V. Vatasianu considera ca cetatea Severinului este supusa influenteloroccidentale, recunoscnd n acelasi timp o oarecare asemanare cu Giurgiul,izvorata din elementele bizantine pe care ambele le prezinta. Gh. I.Cantacuzino recunoaste nsa o asemanare planimetrica cu cetatile sud-dunarene,n special Sistov, Vidin si Kurvingrad, precumsi una tehnica, cu referire speciala la turnul de NE care ar avea un aspectsimilar cu unele turnuri din :cetatea Stolac, turnurile manastirilor Ravanica si Resova, ct si cetatileVrsacka

Kula, Slankamen si Vodnicka Kula din Vojvodina. n opinia sa, aceste analogii beneficiaza si desprijinul pe care l ofera asemanarile n tehnica dintre biserica mononavata deaici si cele mentionate mai sus de la Trnovo, precum si de prezenta ceramiciisgrafitto de evidenta influenta bizantina. Nu este nsa improbabil ca acesteelemente sa fi aparut sub ocupatia ungureasca, avnd n vedere ca la data aceeanordul Serbiei se afla n stapnirea regatului maghiar. n ceea ce privesteplanul, observasem si n legatura cu cetatea Giurgiu ca acesta isi gasesteexemple si n spatiul vesteuropean, faptul interesant fiind nsa dubla incintaconcentrica, aparuta initial n Orient dar rapid preluata si de constructoriidin Occident ncepnd cu secolul al XIII-lea. O forma intermediara, a careiexistenta ar putea denota o evolutie si nu un mprumut, o gasim la Chteaux Gaillard, unde structura este compusa tot din doua incinte, nsa liniare. Trebuieobservat totusi ca donjonul de aici se ridica n mijlocul celei de a douaincinte, independent de curtine, prefigurnd asadar evolutia ulterioara. Cetateaa fost cucerita si distrusa, datorita importantei ei strategice, de catre turcin 1524.

Apud

www.patzinakia.ro