Râma trăiește în sol și are corpul inelat, de formă cilindrică (fiecare inel constituie unul din nervii

organismului). Corpul este subțiat la ambele capete si are 15-25 cm lungime. Inelele din care este
format sunt despărțite la exterior prin șanțuri circulare, cărora în interior le corespund pereți
despărțitori. Pe partea ventrală a fiecărui inel, râma are câte 4 perechi de peri scurți și aspri,
îndreptați înapoi, numiți cheți. La exterior are pielea umedă cu mucus care are rol în respirație și
simț. Partea anterioară, mai subțire, prezintă orificiul bucal, iar partea posterioară, care e mai
groasă, prezintă orificiul anal. Între cele două orificii se află aparatul digestiv.

 Tegumentul: Corpul râmei este acoperit cu o piele subțire, umedă și bogat vascularizată.
 Nutriția: râma se hrănește cu substanțe organice din sol, pe care le înghite când își sapă
galerii. Reține substanțele hrănitoare, iar pământul este eliminat prin orificiul anal, contribuind
astfel, la afânarea solului. Charles Darwin le-a denumit „pluguri biologice”.
 Respirația: Râma nu are aparat respirator. Respiră prin piele.
 Circulația: Vasele de sânge sunt reprezentate de vasul dorsal și cel ventral, legate între ele
prin vase circulare, câte unul pentru fiecare segment. Sângele este de culoare roșie.
 Excreția: este realizată de tuburi prevăzute la un capăt cu o pâlnie ciliata, iar celălalt capăt
se deschide la exterior printr-un por situat în inelul urmator.

 Locomoția: râma prezinta mușchi longitudinali sub corp care îi dau posibilitatea de mișcare
prin arcuire.

 Sistemul digestiv: orificiul bucal, faringe, esofag, stomac, intestin, orificiul anal
 Înmulțirea: indivizii posedă atât organe de reproducere feminine cât și masculine, deci
indivizii sunt hermafrodiți. Celulele reproducătoare ajung însă la maturitate în perioade diferite
astfel că nu poate avea loc autofecundarea.
 Ciclu de dezvoltare: ou → cocon → râmă

Utilitatea râmelor[modificare | modificare sursă]

Râmele favorizează formarea și stabilizarea structurii solului, aerisirea și circulația mai bună a apei
în sol.
În cursul hrănirii râmele degradează, amestecă și combină substanțele humice cu componentele
anorganice din sol și contribuie astfel la mărirea capacității de absorbție a solului, foarte importantă
pentru plantele superioare, prin creșterea așa numitelor complexe argilo-humice.
Râmele sunt o componentă importantă a lanțurilor trofice din sol. Animalele moarte îmbogățesc solul
cu compuși valoroși mai ales cu proteine bogate în azot. Prin această activitate ele favorizează
activitatea biologică și deci fertilitatea solului. [2]

Referințe[modificare | modificare sursă]
1. ^ „ITIS Report for Lumbricina, Taxonomic Serial No.: 69069”. ITIS. Accesat în 14 mai 2012.
2. ^ Familia Lumbricidae (râme)