Curs 5 Zoologia vertebratelor IM

CLASA AVES-PĂSĂRI
Se cunosc peste 8600 de specii, prezente pe toată suprafaţa globului. Unele specii trăiesc
în întuneric total, în peşteri, orientându-se prin ecolocaţie, alte specii se scufundă la mari
adîncimi, până la peste 30 m. Cele mai mici sunt păsările colibri, cu o greutate de 1,80 g.
În afara învelişului extern din pene, ele au membrele anterioare transformate în aripi
chiar dacă la anumite specii nu sunt folosite la zbor. Membrele posterioare sunt adaptate la
mers, înot, agăţat, etc, iar gura este prevăzută cu un cioc cornos. Toată anatomia lor este în
corelaţie cu zborul.
Corpul este fusiform, format din patru regiuni: cap, gât, trunchi şi coadă. Gâtul este lung,
servind la echilibru şi la căutarea hranei. Membrele sunt perechi, cele anterioare servesc la zbor.
Picioarele sunt acoperite cu solzi iar degetele de la picioare se termină cu gheare.
Scheletul este complet osificat,craniul cu un singur condil occipital, fălcile acoperite cu
un cioc cornos, stern bine dezvoltat, creierul cu 12 perechi de nervi cranieni.
Inima este tetracamerală,temperatura corpului este constantă, sexele sunt separate ,
fecundaţia este internă dar femelele sunt ovipare.
Capul este de regulă sferic, prevăzut anterior cu un cioc, diferit ca formă şi mărime de la
un grup la altul. Ochii sunt aşezaţi lateral, doar la răpitoarele de noapte fiind aşezaţi în faţă.
Gâtul este foarte mobil. Membrele anterioare sunt transformate în aripi. La acestea
degetele sunt reduse ca număr şi nu sunt vizibile la exterior.
Membrele posterioare au pe lângă coapsă şi gambă şi un articol numit tarso- metatars
care se termină cu 4 degete, 3 orientate anterior şi unul orientat posterior. Degetele pot fi libere,
lipite pe anumite porţiuni sau legate între ele cu o membrană mai scurtă sau mai lungă decât
degetele.
Păsările prezintă o serie de formaţiuni cornoase caracteristice, anume: Ciocul, diamantul,
solzii, ghearele, pintenul, penele,etc. Învelişul extern al corpului este format din pene de diferite
mărimi şi puf.
O pană se compune dintr-un ax numit rahis , pe care există o serie de ramificaţii numite
barbe. La rândul lor barbele prezintă ramificaţii laterale numite barbule.
Scheletul a căpătat o specializare accentuată ca urmare a adaptării la zbor. Oasele lungi
sunt lipsite de măduvă şi sunt pline cu aer, fenomen numit pneumaticitate. De asemenea în
pereţii acestor oase se găsesc numeroase goluri. Craniul este total osificat, globulos, cu o
capacitate cerebrală sporită.
Coloana vertebrală este formată din vertebre de forme diferite şi diferenţiată în 5 regiuni:
cervicală, dorsală, lombară, sacrală şi codală. Fiecare vertebră poartă câte o pereche de coaste.
Sternul păsărilor are forma unei lame late. Musculatura este foarte specializată,cei mai
puternici şi mai voluminoşi muşchi fiind localizaţi pe stern.
1
 Viaţa gregară a păsărilor şi relaţiile lor cu mediul au determinat o dezvoltare superioară a
sistemului nervos.
Poziţia capului aproape perpendicular pe coloană a atras după sine poziţia aproape
verticală a creierului, iar cele mai dezvoltate regiuni ale sale sunt cele 2 emisfere. Organele de
simţ ale pipăitului sunt prezente în toată epiderma fiind constituiţi din corpusculi tactili.
Organului gustului se compune din muguri gustativi răspândiţi pe limbă şi cerul gurii.
Organul static şi acustic se compune din urechea internă, urechea medie şi urechea
externă, dar este lipsit de pavilion extern.
Cel mai important organ de simţ este ochiul. Globul ocular este turtit, nu este perfect
simetric şi nu se poate roti pe orbită. Ochiul este acoperit de 3 pleoape.
Caracteristic păsărilor este tubul digestiv cu stomac glandular şi stimac musculos,
triturator. Limba este acoperită cu un strat cornos şi poate fi simplă sau bifurcata.
Respiraţia este pulmonară, laringele este primitiv fără rol în glas dar apare formaţiunea
numită sirinx sau siringe care este organul vocal al păsărilor. Sângele este roşu.
Inima este mare, tetracamerală, cu jumătatea dreaptă venoasă, complet separată de
jumătatea stângă arterială.
Temperatura corpului este ridicată, între 40-42o. Sexele sunt separate şi există dimorfism
sexual evident. Oul este de tip telolecit, acoperit la exterior cu o coaja calcaroasă. Ouăle se
dezvoltă pe rând, deci nu îngreunează corpul în timpul zborului.

2
 CLASA MAMMALIA ( MAMIFERE)

Mamiferele sunt vertebrate homeoterme, cu corpul acoperit cu păr, nasc pui vii, pe care îi
hrănesc cu lapte secretat de glandele mamare.

Corpul lor este compus din cap, gât, trunchi, coadă şi 4 membre. El poate avea forme
variate: alungită şi sveltă la jder, rotofee şi greoaie la bursuc, etc. Capul poate fi rotund, alungit,
prelungit cu o trompă mobilă.

Cele 2 perechi de membre sunt aproape egale la mamiferele terestre, iar la cele acvatice
sunt transformate în lopeţi. Deplasarea se realizează prin paşi, salturi, zbor sau înot

Tegumentul lor produce numeroase formaţiuni cornoase (perii, solzii, ghearele, copitele,
coarnele şi unghiile) şi glandulare (glandele sebacee, sudoripare şi mamare).

Dintre produsele cornoase, caracteristic mamiferelor este părul, care poate fi rar sau des,
aspru sau lânos. Unele mamifere au peri ţepoşi dar flexibili (coama porcului mistreţ), ori
spinoşi, ţepeni, rigizi, cum sunt cei de pe spatele ariciului sau al porcului spinos.

O parte dintre mamifere sunt total lipsite de păr (cetacee), ca rezultat al adaptării lor la
viaţa exclusiv acvatică. Unele mamifere au pe corp formaţiuni cornoase cu aspect de solzi
reptilieni ( Manis ) sau plăci cornoase dublate de plăci osoase care formează o adevărată platoşă
( Dasypus ).

Scheletul este compus ca la păsări, din craniu, coloană vertebrală, centuri şi scheletul
membrelor. Coloana este diferenţiată în 5 regiuni : cervicală, dorsală, lombară, sacrală şi
codală.

Musculatura este bine dezvoltată, cu muşchi specifici fiecărei regiuni a corpului dar şi cu
muşchi specifici organelor interne.

La organele de simţ apar o serie de înbunătăţiri : organul lacrimal la ochi, pavilionul

extern la ureche, laringele ca organ al comunicării.

Inima este tetracamerală, rinichii sunt de tip metanefros, respiraţia este pulmonară,
complexă, cavitatea toracică este separată de cea abdominală de diafragmă musculoasă.

Aparatul digestiv este bine dezvoltat, iar în legătură cu acesta este dentiţia. Dinţii sunt
înfipţi în alveole, localizaţi doar pe arcada mandibulară şi pe arcada maxilară. Dentiţia este de
două feluri: dentiţia de tinereţe sau de lapte şi dentiţia definitivă. Cea mai tipică dentiţie
cuprinde 44 de dinţi. Mamiferele au 4 tipuri de dinţi: incisivi sau tăietori, canini sau colţi,
premolari şi molari, ultimile 2 forme fiind denumite şi masele. Numărul şi structura dinţilor s-
au diferenţiat mult în timp ca adaptare la diferitele regimuri de hrană.
3
 Sexele sunt separate, fecundaţia este internă, în dezvoltarea embrionului apar amniosul
şi alantoida, sunt vivipare exceptând monotremele. Pot fi animale poligame, monogame, sau cu
monogamie limitată.

Mamiferele sunt singurele animale adaptate la toate mediile de pe suprafaţa Terrei. Au

reflexe rapide, suportă variaţii termice foarte mari, au regim de hrană foarte variat.

Ca o consecinţa a adaptării la variaţiile factorilor de mediu apar migraţia şi hibernarea.

Pregătirea pentru hibernare este precedată de o nutriţie foarte bogată, care îngraşă
excesiv. În timpul hibernării metabolismul suportă mai multe modificări : temperatura scade
foarte mult, corpul devine rigid, circulaţia şi respiraţia sunt mult încetinite.

Alte animale preântâmpină venirea iernii prin crearea de depozite de hrană.