Tutelea Andreea Rosu Anca

cls aIX-a E Liceul Grigore Moisil

Pasarile sunt vertebrate ovipare inalt dezvoltate ce au capacitatea de a zbura, desi sunt reprezentati ce traiesc doar in mediul terestru. Regn:Animalia Increngatura: Chordata Subincrengatura: Vertebrata Clasa: Aves Pasarile sunt astazi vertebratele cu cea mai mare raspandire pe suprafata Globului.Aceasta mare performanta a fost posibila datorita adaptarii lor la zbor, care le-a dat posibilitatea de a se deplasa usor pe distante mari si de a invinge toate obstacolele naturale; si temperaturi ridicate si constante, patrunzand astfel si in tinuturile cu cea mai aspra clima. Odata cu aceasta larga raspandire, pasarile s-au adaptat si la cele mai variate madii de viata, diversificandu-se astfel in mai multe grupuri ecologice: pasari acvatice, pasari de tarm, pasari de stepa, pasari de tufis si padure, etc. Ele s-au adaptat si la cele mai variate regimuri de hrana, putand fii insectivore, granivore, fengivore, carnivore sau omnivore . Corpul pasarilor este adaptat pentru zbor. Este aerodinamic, avand o forma fusiforma. Tegumentul este lipsit de glande cu exceptia glandei uropigene, situate deasupra cozii, a carei secretie unsuroasa este raspandita de pasare cu ciocul printre pene, dandu-le suplete, luciu si facandu-le impermeabile la

apa. Aceasta glanda poate fi mai dezvoltata la pasarile acvatice si poate lipsi la cele de desert. Tegumentul da nastere unor formatiuni cornoase,numite pene, cu rol de protectie mecanica si termica. Totalitatea penelor formeaza penajul. Se deosebesc trei tipuri de pene: penele de contur, penele filiforme si puful. Penele de contur sunt penele vizibile care acopera corpul la exterior si care au rol important in zbor. Penele filiforme au o structura simpla fiind asezate cate 1-10 la baza penelor de contur. Intre penele de contur se afla puful care accelereaza functia termo-reglatoare a penajului. Schimbarea penelor, caderea celor vechi si inlocuirea lor cu cele noi se numeste naparlire. Ea se petrece o data sau de mai multe ori pe an. De regula se face treptat, putine fiind pasarile care isi leapada toate penele deodata. Penajul pasarilor are un colorit foarte variat, deseori de o rara frumusete. Pasarile sunt vertebratele tetrapode, avand cea mai buna adaptare la zbor, astfel ca membrele anteriore sunt transformate in aripi iar cele posteriore servesc la mers, innot, catrat, stationat, prinderea prazii, construirea cuiburilor etc. Scheletul pasarilor prezinta o serie de trasaturi caracteristice ca adaptari la zbor si mersul biped. Caracteristica esentiala consta in faptul ca oasele prezinta goluri pline cu aer care sunt in legatura cu plamanii si sacii aerieni. Pneumaticitatea este mai dezvoltata la oasele mari ale pasarilor bune zburatoare si este redusa la cele care zboara greu sau deloc. Indiferent de forma oaselor, acestea au peretii subtiri fara ca rezistenta lor sa scada. Subtierea peretilor oaselor si pneumaticitatea acestora duc la reducerea greutatii specifice a corpului si la o mai buna termoreglare, tocmai datorita aerului din oase. Scheletul capului este format din oase subtiri strans sudate intre ele de forma globulara sau ovala . Prezinta lateral doua orbite largi in care sunt fixati ochii. Falcile sunt lipsite de dinti si sunt imbracate in doua teci cornoase care formeaza ciocul. Acestea pot avea forme si diversiuni diferite, indicand modul de hranire si felul hranei. Coloana vertebrala prezinta cinci regiuni cu numar variat de vertrebre, cele mai numeroase fiind vertebrele cervical, care sunt bine diferentiate si foarte mobile. De vertebrele dorsale se prind sapte perechi de coaste. Vertebrele din regiunile

lombara, sacrala si primele din regiunea codala formeaza un singur os numit siusaceu. Vertrebele codale sunt distincte, ultimele fuzioneaza si formeaza pigostilul de care se prind penele cozii. Coastele sunt bine dezvoltate si sunt formate din doua segmente unul vertebral si altul sternal, articulate mobil in unghi aproape drept orientat cu varful inapoi. Acesta forma a coastelor permite cutiei toracice sa-si schimbe volumul prin departarea si apropierea sternului de coloana vertebrala, schimbarea actionata de muschii intercistali in timpul respiratiei, numai cand pasarea nu zboara. La majoritatea pasarilor sternul e bine dezvoltat , avand o coasta median vertebrala numita carena care ofera o suprafata mare de insertie a muschilor pectorali, muschii zborului. Pasarile bune zburatoare sau care folosesc aripile in inot au carena bine dezvoltata si se numesc carenate, in apozitie cu pasarile care nu zboara si care in majoritate au sternul lipsit de carena, pasarile acarenate. Centura scopulara contribuie la consolidarea cutiei toracice care este foarte putin mobila. La oasele centurii se articuleaza membre anterioare, transformate in aripi, ale caror oase- humerusul, radiusul siculitusul- sunt bine dezvoltate. Centura peluiana si scheletul picioarelor sunt adaptate la mersul biped, astfel: ilionul si ischianul sunt late, lungi si sudate intre ele cat si cu osul sacrum, formand un bazin rezistent la care se articuleaza scheletul picioarelor. Membrele posterioare sunt adaptate pentru alergat, sarit, inot si alte actiuni similare. Ele sprijina greutatea corpului: femurul e indreptat oblic inainte. Scheletul gambei e format din tibie se peroneu. Majoritatea pasarilor au patru degete din care trei sunt indreptate inainte si unul inapoi. Degetele se termina cu gheare, acestea fiind groase si tocite la pasarile alergatoare si scurmatoare, ascutite si incovoiate la pasarile rapitoare subtiri si lungi la cele arboricole. Pasarile de balta au o membrana interdigitala, prinsa fie separat de fiecare deget, fie intre degete. La pasarile de tarm uneste doar la baza degetelor trei si patru, la celelalte lipsind. Musculatura pasarilor este adaptata la zbor,fiind puternica. Muschii pectorali sunt inserati pe de o paret pe centura scopulara si stern si pe de alta parte a humerusului, prin contractile lor asigurand miscarile de

ridicare si coborare a aripilor. O alta grupa de muschi bine dezvoltati sunt cei ai picioarelor, avand un rol important in sustinerea corpului, iar la pasarile acarenate sunt muschii mersului. Sistemul nervos al pasarilor este mult mai dezvoltat decat al reptilelor, atat in ceea ce priveste volumul cat si in complexitatea structurala si functionala. Aceasta dezvoltare se datoreaza miscarilor variate ale pasarilor ca adaptare la mediul in care traiesc. In general la pasari simtul mirosului are un rol secundar. La rapitoare de zi mirosul este mai bine dezvoltat, iar la cele granivore este foarte redus.Lobii olfactivi sunt foarte redusi. Fosele nazale incep cu narile dispuse pe cioc si se termina cu coanele, orificii situate pe plafonul bucal. La pasari apare urechea externa, formata numai din canalul auditiv extern cu rol in directionarea undelor sonore spre urechea medie. Aceasta cuprinde un singur os auditiv. Urechea interna are rol auditiv si static. Simtul vizual al pasarilor e cel mai dezvolat din toata seria vertebratelor, ochiul fiind organul de simt cel mai dezvoltat si perfectionat. Globul ocular este aproape fix in orbita, fapt compensat prin largirea campului vizual si prin marea mobilitate a capului si gatului. Asezarea lor este diferita: la pasarile diurne ochii sunt asezati lateral sau lateral-anterior, iar la cele cicturne anterior. Globul ocular este protejat de doua pleoape si de glande lacrimale. Sistemul digestiv al pasarilor prezinta unele particularitati, printre care aparitia ciocului, lipsa dintilor, prezenta gusii si compartimentarea stomacului precum si scurtarea intestinului gros. Ciocurile prezinta o mare varietate, indicand modul de hranire si felul hranei. In cavitatea bucala lipsita de dinti, se afla limba musculoasa, protejata de un strat cornos prevazut cu papile. La specile granivore (gaina, porumbelul), in peretii cavitatii bucale, se intalnesc numeroase glande mucoase, glandele salivare fiind reduse. La speciile insectivore glandele salivare sunt bine dezvoltate. La pasari, faringele lipseste, iar esophageal se dilata, formand o gusa voluminoasa care serveste la inmagazinarea si inmuierea alimentelor. Stomacul pasarilor e diferentiat in stomacul glandular (cu pereti subtiri

si numeroase glande) si stomacul musculos (pipota sau ranza) cu pereti musculosi si o crusta chezatinoasa. Intestinul subtire, in mucoasa lui cutata, poseda glande care secreta sucuri bogate in enzime necesare digerarii proteinelor si glucidelor. La limita dintre intestinul subtire si cel gros se afla o pereche de cercuri intestinale care intervin atat in absorbtia apei, cat si in digestia cerulozei din hrana, sub actiunea florei bacteriene. Rectul scurt se deschide in cloaca in care se deschid doua uretre si conductele genitale.Pasarile nu au anus sau vezica urinara, urina eliminandu-se prin cloaca. Aparatul respirator al pasarilor are o structura o deosebita, expresie a adaptarii la zbor. El se compune din caile respiratorii (cavitatile nazale, trahee si branhii), doi plamani si noua saci aerieni. La bifurcatia celor doua branhii cu traheea, se afla sirixul, organ fonator specific pasarilor, care produce sunete si care poseda coarde vibratoare. Traheea prezinta un laringe rudimentar. Traheea si branhile au inele cartilaginoase care le mentine deschise permanent, inlesnind circulatia aerului. Plamanii au aspect spongios si sunt inveliti de doua pleure. In fiecare plaman intra cate o branhie primara. Din aceasta se desprind circa 12-16 branhii secundare care se ramifica intr-un sistem de tuburi mici si subtiri ce comunica intre ele, numite parobranhii. De pe acestea pornesc branhile respiratorii, scurte si numeroase, care sa continua cu capilarele aeriene, unitatile morfo-functionale ale plamanilor pasarilor. Printre capilarele aeriene se ramifica si o bogata retea de capilare sangvine, la nivelul carora se face schimbul de gaze. Se observa ca plamanii pasarilor nu prezinta alveole pulmonare. Plamanii sunt in stransa legatura cu cei noua saci aerieni, care prezinta dilatari si prelungiri ale branhilor, de forma membranoasa, situate in cavitatea generala a corpului printre diferite organe interne fiind pusi in legatura prin diverticule, chiar cu golurile oaselor pneumatice. Ei au rol de a asigura ventilatia plamanilor in timpul zborului si de a reduce greutatea specifica a corpului. Astfel, prin ridicarea aripilor, sacii aerieni se dilata si aerul patrunde in ei, trecand prin plamani unde cedeaza o parte din oxigen; prin lasarea aripilor, sacii aerieni sunt comprimati, si aerul din ei eliminat trecand din nou prin plamani cand lasa o alta parte din oxigen si dioxid de carbon.

Aparatul circulator la pasari este mult mai evoluat, mai perfectionat in comparatie cu al reptilelor si e mai mare in comparatie cu al celorlalte vertabrate (raportata la dimensiunile corpului), datorita ncesitatilor de satisfacere a cheltuielilor energetice considerabile in timpul zborului si de mentinere a temperaturii constante (42-43 grade). Circulatia este dubla inchisa si completa. Sangele venos nu se mai amesteca cu cel arterial. In atriul stang intra doua vene pulmonare (spre deosebire de mamifere care au patru), iar din ventriculul stang pleaca carja aortica indreptata spre dreapta (fata de mamifere la care este indreptata spre stanga). Sistemul circulator limfatic aste format din doua canale toracice, prevazute cu valve si ganglioni limfatici (la unele specii). Aparatul genital al masculilor este alcatuit din doua testicule, de la care pornesc canalele de evacuare ale produselor sexuale, ce se deschid in cloaca. Aparatul genital feminin este de regula impar, fiind redus la un singur ovar (cel stang). Ovarul si oviductul drept sunt reduse. Oviductul prezinta in portiunea exterioara glande speciale care secreta in jurul oului coaja calcaroasa. Majoritatea pasarilor sunt monogame, dar exista si pasari poligame. De regula in cazul poligamiei, masculul nu se ingrijeste de clocit si de cresterea puilor. Exista cazuri de poliandsie cand o femela se imperecheaza cu mai multi masculi. In acest caz masculul este cel care se ocupa de clocitul oualor si de cresterea puilor. Pasarile sunt ovipare. Aceasta inseamna ca femelele depun oua. In general oul pasarilor are forma ovala si prezinta la exterior o coaja calcaroasa,tare, prevazuta cu pori. Rolul ei este de a apara oul de socuri. Sub aceasta se afla membrana cojii alcatuita din doua foite, care in partea cea mai rotunjita a oului, se indeparteaza una de alta determinand camera cu aer. Foita interna a acestei membrane acopera albusul, o substanta vascoasa de natura proteica. In partea centrala a albusului, sustinut de niste formatiuni rasucite in spirala, numitae salaze, se afla oul propriu-zis, reprezentat prin galbenus si albus. Oul propriu-zis este o celula enorma, galbenusul fiind substanta de rezerva,vitelusul, iar banutul (nucleul) inconjurat de citoplasma. Oul propriu-zis (galbenusul si banutul) se formeaza in ovar, iar

celelalte invelisuri, albusul, membrana cojii si coaja calcaroasa, se adauga prin trecerea ouluiprin oviduct, fiind secretate in peretii acestuia. Numarul de oua depus anual de pasari este destul de mic, fata de cel depus de alte grupe de vertebrate. De exemplu, gainile si strutii depun intr-un an cateva zeci de oua, pasarile cantatoare trei, patru oua, vulturii si colibrii doua oua, iar pinguinul cate un singur ou. Dupa ce au fost depuse in cuib, sunt clocite pe rand, atat de femela cat si de mascul, rareori numai unul. In aceasta perioada, temperatura corpului se ridicapeste cea obijnuita, ajungand la 43 grade. Durata clocitului vareaza la diferite grupe de pasari; astfel la colibrii dureaza 11-12 zile, la porumbei si turturele 14-15 zile, la pasarile cantatoare 15-18 zile, la gaini trei saptamani , la gaste si rate patru saptamani etc. Inca din primele studii de dezvoltare a embrionului, se formeaza cele doua anexe embrionare: amniosul si alantoida. Schimbul de gaze se face prin alantoida si este asigurat de existenta porilor din coaja calcaroasa. In timpul dezvoltarii embrionului o parte din coaja este folosita pentru formarea scheletului, astfel ca ea devine din ce in ce mai subtire. Asa se explica cum puiul oului pentru a iesi din ou. Pasarile de prada Pasarile de prada sunt rapitoare innascute talentul si indarjirea lor le fac campionii necontestati ai lumii pasarilor.Stapanii aerului,inzestrati cu o acuitate vizuala deosebita,isi captureaza si devoreaza victimele cu ajutorul ghearelor indoite si al pliscurilor incovoiate. Atributul de pasare rapitoare sau pasare de prada se utilizeaza de obicei pentru desemnarea pasarilor din familia numita Falconiformes sau rapitoare de zi.Acest ordin mare si ramificat cuprinde circa trei sute de specii, printre care diversi vulturi,ulii,ereti si soimi.Caracterul lor de rapitoare se poate observa la prima vedere,desi la alte specii carnivore acesta nu este intotdeauna atat de evident.Lupii de mare si familia sfranciocilor desi nu sunt rapitoare de temut, nu fac parte din categoria rapitoarelor de zi.Nici bufnita nu este in aceasta categorie,desi acuitatea vizuala si ascutimea ghearelor nu sunt mai prejos decat ale vulturilor.

Desi rapitoarele de zi nu se pot defini complet pe baza unei singure caracteristici, totusi putem afirma ca in general aceste pasari sunt carnivore si ca in meniul lor figureaza o varietate mare de vietati,incepand de la insecte si reptile,pana la pasari si mamifere.Cu modul lor de viata carnivor,ele sunt ajutate de pliscul lor incovoiat si puternic cu ajutorul caruia sfarama prada. Soimul calator se arunca cu viteza de 300 km/h asupra prazii. Majoritatea rapitoarelor de zi isi prind si isi omoara singure prada.In contrast cu alte pasari rapitoare,transporta prada cu picioarele terminate in gheare incovoiate,nu cu pliscul.Exceptie fac hoitarii,care s-au specializat in consumul de cadavre.Din modul de hranire rezulta si faptul ca picioarele lor nu sunt deosebit de puternice si se termina in multe cazuri cu gheare tesite. Rapitoarele de zi fie ca vaneaza animale vii,fie consuma cadavre isi desfasoara activitatea ziua.Exista specii,spre exemplu vindereul de seara,care vaneaza in amurg,dar nici una nu este activa in timpul noptii.Din aceasta cauza ele se numesc rapitoare de zi,in contrast cu bufnitele care duc o viata de noapte.Specia rapitoarelor de zi este una dintre cele mai raspandite de pe glob : reprezentantii sai se gasesc pe toate continentele,cu exceptia Antarcticii.Speciile lor s-au adaptat la cele mai diferite forme de viata,incepand din varful muntilor si jungle,pana la mlastini si tundre. Migrarea pasarilor de prada Multe specii din ordinul rapitoarelor de zi isi petrec iarna si vara in locuri diferiteUnele calatoresc ca sa evite vicisitudinile climaterice,altele ca sa exploateze oportunitatile sezoniere in materie de alimentatie.Speciile care se hranesc cu insecte vara migreaza in nord deoarece acolo insectele apar in numar mai mare atunci.Odata cu apropierea iernii insectele incep sa dispara si pasarile sunt nevoite sa porneasca spre sud Urmarirea prazii Rapitoarele de zi care vaneaza alte pasari urmaresc traseul prazii de-a lungul anului.Soimul Eleonora,spre exemplu,isi intarzie perioada de imperechere pentru ca puii sa iasa in perioada in care cintezoiul traverseaza in numar mare patria ei mediteraneana.Datorita temporizarii

corespunzatoare,soimii dezvoltati pot strange usor cantitati suficiente de hrana pentru alimentatia proprie si a puilor. Alte specii,printre care soimul calator,nu calatoresc departe.Uneori fac un drum de doar cativa kilometri de la cuibul din munti pana la locul de iernat de pe tarmul marii. In timpul migrarii rapitoarele de zi se straduiesc sa-si aleaga drumul astfel incat sa nu fie nevoite sa zboare mult deasupra marii deoarece s-au specializat pentru zborul planat su nu au putere suficienta pentru zboruri.Au insa proprietatea formidabila de a zbura fara batai de aripi,cu o coordonare uimitoare a aripilor intinse. Rapitoarele de zi au in general aripi lungi si late,ce dezvolta o putere mare deridicare.Sunt capabili sa stea zile intregi in aer asteptand atenti aparitia prazii. Una din speciile cele mai interesante de vulturi din Africa (Helotarsus Ecaudatus Daud) se caracterizeaza printr-un zbor foarte special.Un exemplar dezvoltat complet poate avea distanta intre varfurile aripilor intinse de doi metri,dar coada lui este scurta.Daca isi aseaza aripile in spate,pare fara coada.Deoarece este nevoit sa caute cadavre pe o arie intinsa,zboara uneori cu viteza de 80 km/ora.Cand doreste sa schimbe directia instantaneu isi inclina aripile asemenea pasarilor marine.Rareori executa batai de aripi,deoarece poate castiga forta de ridicare din cei mai slabi curenti de aer. Informatii utile: - desi bufnitele au pliscul si ghearele asemanatoare cu cele ale vulturilor nu exsta o relatie de rudenie apropiata intre ele.Bufnitele s-au dezvoltat probabil din speciile randunelelor de noapte sau lipitoare ,iar stramosii rapitoarelor de zi au fost mai degraba niste specii de batlani. - rapitoarele de zi isi inghit in intregime prazile mai mici.Enzimele digestive foarte eficiente descompun si mistuie chiar si oasele din prada.Parul si penele inghitite le scuipa ulterior. - soimul calator e cea mai raspandita specie de pasara de pe glob - vulturul palmier in afara de cadavre de peste mai consuma intr-un mod total neobisnuit intre speciile rapitoare si plante,mai ales fructele palmierilor

- se estimeaza ca vazul vindereilor este de opt ori mai bun decat cel al omului - cea mai mare pasare rapitoare este Condorul ce traieste in Anzi.Distanta dintre varfurile aripilor intinse ajunge la peste trei metri.Membrul cel mai mic al ordinului este soimul pitic din India care are aceasta distanta de doar 16 cm,adica este cat un cintezoi. Masa gratuita In afara vultanilor,multe specii consuma cadavre cand se iveste ocazia putine dintre ele pierd ocazia unei mese imbelsugate fara munca.Totusi majoritatea pasarilor rapitoare vaneaza de obicei vietati si le omoara cu armele cu care sunt inzestrate de mama natura prin intermediul plisculilor si a ghearelor. Pasarile de prada care rapesc alte pasari de obicei au picioare si gheare mai lungi,pentru a prinde mai usor prada.Mai mult uliul de trestie are articulatii duble pe picioare pentru a putea sa scoata mai usor prada din crapaturile si gaurile stancilor. Pescuitul din aer Printre speciile vanatoare,vulturul pescar are un caracter biologic foarte special.Nu numai ca poseda gheare foarte ascutite,dar si piciorul ii este invelit cu o ,,perna spinoasa pentru a prinde mai bine prada.Mai mult poate intoarce una dintre gheare,astfel incat are cate doua in fata si doua in spate,ceea ce ajuta la prinderea mai sigura a pestilor ce au corp lunecos. Ritualuri de imperechere Pasarile de prada dau un veritabil in spectacol cand isi cauta perechea.Aceste spectacole care sunt acompaniate cu strigate rasunatoare,seamana mult cu vanatorile :una dintre ele se arunca in aer pe deasupra celeilalte de parca aceasta ar fi prada.La unele specii de soimi,perechea se angajeaza intr-un zbor comun jucaus : unul dintre ei scapa o bucatica mancare iar cealalta o prinde din zbor.Perechea uneori isi agata ghearele si se rostogoleste impreuna in aer catre sol si se despart numai in ultimul moment pentru a se putea ridica din nou la inaltimi.In perioada de imperechere ,pasarile rapitoare au obiceiul de a-si proteja teritoriul impotriva intrusilor din specia lor care daca sunt prinsi pot fi mancati de catre femela care stapaneste acel teritoriu.

Cuiburile pasarilor rapitoare sunt la fel de diversificate ca si speciile insesi.Multe specii isi fac cuibul pe suprafete naturale cum ar fi o stanca sau exproprieaza unul de la o alta pasare. Altii realizeaza constructii mari si de obicei grosolane,pe varful unor copaci izolati. Puii Numarul de oua variaza intre 1 si 6,speciile mai mari avand mai putine.Incep clocirea aproape din momentul in care au depus ouale,astfel daca sunt mai multe oua in cuib puii nu ies in acelasi timp.Acest aspect este important pentru pasarile de prada caci au o alimentatie mai incoerenta si nesigura.Daca cumva se inputineaza rezerva de mancare macar puii care au iesit primii au sansa de a supravietui. Puii pasarilor rapitoare se dezvolta mai lent decat alte specii.Hranirea lor este datoria ambilor parinti desi de multe ori femele este cea care pune de mancare in gura puilor. Puii invata sa zboare mai greu.Parintii ii hranesc si dupa primul zbor reusit.S-a observat ca adultii isi invata puii sa zboare luandu-si de mancare in gura si zburand de la pui acestia fiind nevoiti sa zboare dupa mancare. Pasari cinegetice Familia psrilor cinegetice cuprinde binecunoscuta gina i curcanul domestic, dar i unele dintre cele mai frumoase psri din lume, punul indian i fazanul auriu. Ordinul psrilor vnate este mare, coninnd 263 de specii mprite in 6 familii. Cea mai mare familie include toate cele 48 de specii fazaniipsri care se gseau mai demult numai in Asia, dar dintre care multe au fost naturalizate n toata Europa i n alte ari precum SUA, Australia i Noua Zeeland, unde sau adaptat bine n slbaticie. Fazanii Majoritatea fazaniilor sunt psri de padure, care se hrnesc la sol, dar i caut adposturi n copaci la lsarea serii. Ei au picioare i labe puternice i o mare parte a hranei o gasesc scormonind prin stratul de frunze, czute pe suprafaa solului, n cautare de nevertebrate, bulbi i semine.

Avnd picioarele atat de puternice, de obicei prefer s scape de pericole prin fug, mai degrab dect prin zbor.Totui, dac i iau zborul, ei sunt capabili s se ridice repede printre copaci i s dispar n frunzi sau o data ajuni deasupra, pot s zboare repede spre un loc ferit.Asemenea psri crnoase sunt atrgtore pentru prdtori precum vulpiile i vulturii, astfel nct iscusina de ascpa repede din situaii periculoase este esenial.Totui, este nevoie de multa energie pantru a alerga sau a zbura att de rapid fazanii obosesc inainte de a ajunge prea departe. Unii cred c fazanii au fost naturalizai n Marea Britanie de ctre romani i, cu mult timp nainte de aceasta, cu aproximativ 5.000 de ani n urm, a fost domesticit pentru prima data cocoul rou de jungl.Sute de specii diferite de gini provin din acesta.Pe lng asigurarea unei surse de carne, creterea selectiv a dat natere unor gini care depun oua zilnic aproape tot timpul anului. n slbticie, fiecare coco de jungl mai descurcare i adun un harem de femele n jurul su, pe care le protejez de ali masculi.Dei multe mamifere mai mari fac acest lucru n mod obinuit, la psri este un obicei ieit din comun.Cocoii de jungla i muli fazani masculi- se lupt violent ntre ei pentru posesia femelelor, srind i lovindu-se unul pe cellalt cu ciocurile i cu pintenii puternici. Punii sunt i ei fazani, dar n ciuda faptului ca masculii au cele mai spectaculoase cozi, o alt specie, fazanul argus, cu creast, este cea care are penele cozii cele mai lungi dintre toate psrile existenete, atingnd pn la 1,3 metri.Aceste pene, n timpul perioadei de mperechere, alcatuiesc centrul uni evantai format prin desfacerea aripilor si a cozii. Muli fazani mascul sunt deosebit de frumoi.Cocoul satir din Munii Himalaya este stacojiu, punctat cu alb, fayanul lui Lady Amherst este argintiu, negru i rou, iar fazanul auriu are pieptul stacojiu, avnd vrful capului de un auriu irizat i aripi albastru nchis.Mai multe specii din aceste psri minunate sunt ameninate n slbticie din cauya distrugerii habitatelor lor. Informatii ultie: Originar din Asia, punul a fost naturalizat n multe ari ca pasre de ornament.Penajul su nupial reprezint o imagine spectaculoas.

Fazanul, din care provin multe specii de gini, este cel mai rspndit dintre toate psrile vnate, deoarece omul l-a natiralizat n multe ri. Cocoul de eucalipt triete n pdurile scunde i dese de eucalipt pitic din sudul Australiei. Biblica vultur este cea mai mare i cea mai impresionant dintre toate speciile.Are ochii rosii i pene dungate n negru, alb i albastru.