PESTII

Peștele este un animal vertebrat, craniat, ce trăiește în mediu acvatic. El

respiră oxigen dizolvat în apă. Se cunosc aproximativ 29000 de specii de pești.
Corpul are forma hidrodinamică, dar poate fi turtit dorsoventral. Este alcătuit din 3
părți: cap, trunchi și coadă. Peștii au 2 tipuri de înotătoare: Perechi (pectorală și
abdominală) și neperechi (dorsală, codală și anală). Cele perechi au o structură
stabilă. Ele ajută peștii să se scufunde în apă, să facă rotații, să mențină corpul într-
o poziție normală. Cele neperechi sunt pliuri ale pielii, susținuți de raze osoase
externe. Înotătoarea codală participă la propulsarea înainte a peștelui, înotătoarele
anale și dorsale participă la menținerea echilibrului în timpul înotului. Pielea este
acoperită cu un mucus secretat de celulele glandulare. Corpul este acoperit cu solzi
protectori sau plăci osoase de origine dermică. Colorația este determinată
de cromatofori, celule care se află sub piele și conțin granule de pigmentare.
Ochiul are o structură și origine complexă de forma unui glob, nu au pleoape și au
o membrană nictitantă. Ochiul peștilor osoși este hipermetrop (nu vede aproape)
și se poate acomoda numai pentru o vedere în depărtare. Distanta minimă la care
poate vedea este de 5m. Organul olfactiv nu este dezvoltat, fiind reprezentat de 2
nări și 2 săculeți dinăuntrul capului, ce conțin câteva celule olfactive. Organul
auditiv este reprezentat numai prin urechea internă formată din utriculă, cu trei
canale semicirculare și saculă, cu o formațiune numită lagenă.
Peștii dispun de schelet intern format din scheletul capului, trunchiului și
înotătoarelor. Scheletul capului cuprinde cutia craniană, oasele feței, oasele gurii,
operculele. Scheletul trunchiului este format din coloana vertebrală care cuprinde
un număr diferit de vertebre. De apofizele acestora sunt prinse coastele. Coloana
vertebrală este unită de un os cartilaginos direct cu cutia craniană și coastele. Ea se
împarte în 2 regiuni: toracală și codală. Peștii nu au stern. Conformația membrelor
este în strânsă legătura cu modul de locomoție, care este tipic acvatic.
Musculatura peștilor este reprezentată, în principal, de 2 bande de celule
musculare, întinse de-a lungul fiecărei laturi a corpului, asigurand flexiunea
trunchiului. Alți mușchi sunt cei cranieni. Aproape toți peștii au vezica înotătoare
(scrumbia nu are vezică), care este umplută cu o mulțime de gaze, în special
oxigen. Ea ajută peștele să-și modifice densitatea corpului.
Sistemul nervos tip tubular central la pești constă din encefal și măduva spinării.
Are 10 perechi de nervi cranieni, fiziologic fiind nervi senzitivi, motori și micști.
Nervii rahidieni au 2 rădăcini care se unesc în afara măduvei, formând un nerv
mixt. Nervii rahidieni sunt în legătură cu sistemul nervos simpatic.
Cea mai mare deosebire a sistemului circulator la pești față de celelalte vertebrate
este că sângele trece o singură dată prin inimă, de aceea circulația este simplă și
închisă. Prin inimă curge sânge bogat în dioxid de carbon, care prin aorta ventrală
ajunge în branhii, unde cedează dioxidul de carbon și se îmbogățește cu oxigen.
Aorta dorsală asigură transportarea lui spre organe. Sunt animale poichiloterme
(temperatura corpului variază în raport cu temperatura mediului).
Aparatul digestiv începe cu cavitatea bucală. Limba și glandele salivare lipsesc.
Urmează faringele, esofagul, apoi stomacul. La peștii lipsiți de stomac, esofagul
este scurt și continuă cu intestinul. La peștii răpitori stomacul este voluminos și se
poate dilata ușor. Ficatul este bilobat sau trilobat și are vezică biliară. La peștii
cartilaginoși, apar dinții, din solzii placoidali. Aceștia sunt slab diferențiați, fixați
de maxilare și permanent schimbați.
La pești, reproducerea are loc în mediul acvatic. Sunt animale unisexuate.
Fecundația este în general externă, mai rar internă (la peștii cartilaginoși).
Dezvoltarea oului în afara organismului parental se întâlnește la peștii ovipari. La
speciile ovovivipare (rechini, crosopterigeni), dezvoltarea embrionară are loc în
interiorul corpului (de exemplu, în gură). Speciile vivipare nasc pui care s-au
dezvoltat în organismul matern, embrionul fiind adăpostit în ovar. Organele
sexuale la mascul sunt testiculele, unde se dezvoltă spermatozoizii scufundați în
lichid lăptos (lapții), iar la femele – ovarele în care se dezvoltă ovulele (icrele).
Aparatul excretor este reprezentat prin doi rinichi alungiți în apropierea coloanei
vertebrale cu câte un ureter scurt, care se unesc într-un canal ce se deschide în
cloacă. Vezica urinară se formează prin dilatarea uterului. La excreție participă și
branhiile și pielea.
Aparatul respirator este reprezentat de aparatul branhial. În inspirație, apa
pătrunde prin gură în cavitatea branhială și scaldă branhiile. În expirație, gura se
închide și apa, fiind împinsă prin lamelele branhiilor, se elimină de sub opercule.
La unii pești (crosopterigeni și dipnoi) sunt prezenți plămânii saciformi, cu o
structură simplă și o vascularizare tipică.
În anul 2015 a fost descoperit pentru prima dată o specie de pește cu sânge cald -
Lampris guttatus.