Moluste

Definitie
 Moluștele (lat. Mollusca) sunt animale
nevertebrate protostomiale. Denumirea de
moluște provine din latinescul molluscus,
mollis = moale și reprezintă principala
caracteristică a corpului acestor organisme
 Popular moluștele sunt cunoscute sub
denumirea de scoici, melci, sepii,
caracatițe. Sunt 
metazoare celomate protostomiene,
cu simetrie bilaterală. În cursul evoluției
unele au devenit asimetrice (majoritatea
melcilor).
Caractere generale
 Corpul moluștelor nu este segmentat iar la majoritatease disting
trei regiuni: cap, picior și masă viscerala.
 Capul este bine dezvoltat și distinct la reprezentanții clasei
Gasteropoda (gasteropode) și Cephalopoda (cefalopode), redus la
amfineurieni și scafopode. Capul la clasa Lamellibranchia
(lamelibranhiate) a regresat până la dispariție. 
 Piciorul - La majoritatea moluștelor piciorul este bine dezvoltat
șisituat pe partea ventrală a corpului. La reprezentanții clasei
Cephalopoda, piciorul se transformă în brațe localizate în jurul
capului. Piciorul are forme diferite, cum ar fi de talpă, lamă de
topor, țăruș. El este un organ musculos care servește la
deplasare.
 Masa viscerală are forma unui sac, în care sunt localizate
organele interne ce realizează funcții de relație, de nutriție și de
reproducere.
 În afară de cap, picior și de masa viscerală, majoritatea
moluștelor mai au manta și cochilie.
 Mantala - Aspectul mantalei (numita si pallium) este de
membrană. Este formată din unul sau două pliuri care provin din
peretele corpului. Funcțiile mantalei sunt diferite. Astfel, ea
protejează corpul (în special masa viscerală), secretă cochilia, iar
la unele moluște servește ca organ respirator. Între manta și
peretele corpului se găsește un spațiu numit cavitate mantalei
(numita si cavitate paleala). În cavitatea paleală sunt adăpostite
branhiile și alte organe.

 Cochilia (numită popular și scoică) este caracteristică

moluștelor, asemenea cavității paleale. Ea este o formațiune
dură, calcaroasă, cu rol principal de protecție a masei viscerale și
a întregului animal. Mai are și rol de schelet extern, pe cochilie
fiind fixat o parte din musculatura corpului. Forma cochiliei si
gradul de dezvoltare diferă de la un grup de moluște la altul. Ea
poate fi formată din una, două sau mai multe bucăți.
 La unele moluște, cochilia a regresat până la dispariție.
Clase
1)Amfineurieni – poliplacofore

reprezentant – chitonul lineat

(Tonicella Lineata)
Descriere
 Chitonii sunt moluște marine de dimensiuni
diferite în clasa Poliplacofore, cunoscută
anterior ca Amfineurieni. Sunt recunoscute
aproximativ 940 specii extinse și 430 fosile.
 Chitonii au o cochilie compusă din opt
plăci/supape separate. Aceste plăci se
suprapun ușor la marginile din față și din spate
și totuși se articulează bine unul cu celălalt.
Din acest motiv, învelișul oferă protecție în
același timp cu faptul că permite chitonului să
se îndoaie în sus atunci când este necesar
pentru locomoție pe suprafețe neuniforme și
chiar permite animalului să se încinge într-o
minge atunci când este scos din roci.
Habitat
 Chitonii trăiesc în întreaga lume, de la ape reci
până la tropice. Ele trăiesc pe suprafețe dure, cum
ar fi pe sau sub pietre sau în crăpăturile de rocă.
 Unele specii trăiesc în zona intertidale și sunt
expuse la aer și lumină pentru perioade lungi de
timp. Cele mai multe specii ocupă zone intertidale
sau subtidale și nu se extind dincolo de zona, dar
câteva specii trăiesc în adâncime, la o adâncime
de 6.000m.
 Chitonii sunt exclusiv și pe deplin specii marine.
Comparativ cu lamelibranhiatele, care au fost
capabile să se adapteze la apa cu salinitate
scazuta și apă dulce, și gastropodele care au
reușit să se adapteze la mediul de apă dulce și
terestru.
2) Gasteropode

Reprezentant – melcul de livada

(Helix Pomatia)
Trasaturi generale
 Clasa Gasteropoda este cel mai numeros grup actual de
moluste, cuprinzand peste 90 000 de specii.
 Marea majoritate a speciilor de gasteropode au corpul
protejat de o cochilie spiralata in care animalul se poate
retrage la nevoie.
 Corpul gasteropodelor prezinta: - o
zona cefalica destul de slab individualizata - masa
viscerala protejata de cochilie - piciorul, o
formatiune latita, in forma de talpa, cu ajutorul careia
anumalul se deplaseaza alunecand pe substrat.
 Unele specii de gasteropode au cochilia redusa sau
absenta, altele prezinta o serie de formatiuni externe
care le confera un aspect deosebit, cum sunt de exemplu
branhiile tegumentare la o serie de specii marine.
Reprezentant – Helix
Pomatia
 Melcul de livadă (numit în Franța melcul de
Burgundia, Helix pomatia) face parte din familia
Helicidae fiind o specie de melc.
 Capul melcului de livadă prezintă patru tentacule —
două, mai lungi, ce poartă în vârf ochii și două, mai
scurte, ce servesc pentru pipăit. La orificiul bucal
are trei buze așezate în formă de triunghi. În
interiorul gurii se găsește limba zimțată cu care
fărămițează hrana.
 Piciorul este musculos, acoperit cu mucus.
 Cochilia este sidefată în interior.
 Deoarece se deplasează încet, are simțul tactil și al
văzului dezvoltate satisfăcător.
 Sistemul digestiv este dezvoltat în comparație cu
alte moluște, acesta incluzând și o glandă-anexă,
hepatopancreasul.
 Are o respirație pulmonară, rolul de plămân
îndeplinindu-l mantaua protejată de cochilie, care
este subțire și umedă.
 Melcii de livadă sunt hermafrodiți și depun ouă.
 În interiorul cochiliei calcaroase se află organele
interne.
 Are pielea subțire și nu-l poate apăra de uscăciune.
 Cochilia este formata dintr-o singură bucată.
 Mantaua este organul intern care produce cochilia.
1. Cochilie  13. Por genital 
2. Ficat  14. Penis 
3. Plămân  15. Vagin 
4. Anus  16. Glandă mucoasă 
5. Por pentru respirație  17. Oviduct 
6. Ochi  18. Sac de săgeți 
7. Tentacul  19. Picior 
8. Ganglioni cerebrali  20. Stomac 
9. Canal salivar  21. Rinichi 
10. Gură  22. Manta 
11. Gușă  23. Inimă 
12. Glandă salivară 24. Canal deferent
3) Lamelibranhiate (bivalve) - scoici

Reprezentant – scoica de lac

(Anodonta cygnea)
 Caractere generale 
 Scoică este denumirea dată mai multor specii de
moluște bivalve care au corpul moale, ocrotit de două
valve calcaroase, de obicei cenușii, care formează
scheletul extern.
 Scoicile se găsesc atât în râuri, lacuri, cât și în mări și
oceane.Ca toate moluștele, scoicile au corpul moale,
dar sunt dotate cu o manta, în care se produc
substanțele din care se formează cochilia. Aceste
moluște își creează respectivul înveliș de protecție din
carbonat de calciu, astfel că respectiva cochilie
continuă să crească pe toată durata vieții animalului.
Studiul scoicilor se numește conchiliologie.
Anodonta Cygnea

 Scoica de lac trăiește pe fundul bălților și

lacurilor. Face parte din familia Unionidae.
 Datorita variabilitatii sale morfologice si
gamei sale largi de distributie, exista peste
500 de sinonime pentru aceasta specie.
 Descriere
 Scoica de lac atinge 10 centimetri lungime și este
comună în apele stătătoare europene și asiatice. Este
comestibilă, la fel ca ruda sa din apele curgătoare,
soica de râu (Unio crassus).  
 Cochilia este alcătuită din două valve, secretate de
manta ca la melc. Cele două valve sunt prinse una de
alta prin 2 mușchi adductori, anterior și posterior,
implicați în apropierea și închiderea valvelor. Mai sunt
prezenți mușchii retractori ai mantalei, precum și cei
de susținere a piciorului și a sacului visceral. Valvele
sunt calcaroase și căptușite de manta. La exterior,
valvele sunt acoperite de un strat calcaros, iar în
interior sunt căptușite cu un strat de sidef secretat de
manta.
 Corpul prezintă 2 orificii numite sifoane: unul
inhalant (branhial) și unul exhalant (cloacal).
Corpul este moale, gǎlbui, cǎrnos și învelit
de manta. Între corp și manta se găsește
camera mantalei. În camera mantalei se
găsesc branhiile, cu rol în respirație
(membrane lamelare, bogat vascularizate,
care rețin oxigenul din apă).
 Piciorul este un organ musculos, turtit lateral
cu aspect de lamǎ de topor. Scoica nu are
cap. Piciorul musculos se înfige în mâl,
trăgând corpul și fixându-l pe fundul apei.
Hrănirea
Respirați
 Odată cu apa care intră prin
sifonul inhalant, în cavitatea
mantalei pătrund diferite particule
animale și vegetale aflate în asifonul inhalant
Odată cu hrana, prin

descompunere care ajung în gura pătrunde și oxigenul

scoicii, situată sub mușchiul dizolvat în apă. Apa
adductor anterior. Gura prezintă scaldă branhiile care
de o parte și de alta câte doi palpi extrag oxigenul și
elimină dioxid de
bucali care, prin mișcarea lor,
carbon care va fi
îndreaptă hrana spre orificiul eliminat prin sifonul
bucal. Resturile nedigerate sunt exhalant. Prin
eliminate prin orificiul anal, situat mișcarea cililor de pe
în camera mantalei, deasupra suprafața branhiilor
mușchiului adductor posterior. De se formează un
aici, apa cu resturile nedigerate, curent de apă
ies prin sifonul exhalant. necesar respirației.
 Sistemul nervos si organele de
simt
 Dacă este atinsă, scoica
Miscarea retrage piciorul și
mantaua și strânge
 Scoicaeste un repede valvele, pentru a
animal aproape se apăra de potențiali
sedentar. Totuși, prădători sau alte
ea se poate pericole.
deplasa încet,  Scoica pipăie cu
înfingând piciorul marginile mantalei care
în mâl și trăgând este foarte bogată în
corpul după ea. terminații nervoase.
Reproducer
ea
 Masculii elimină spematozoizii în masa apei.
Femelele mențin ovulele într-o cameră
suprabranhială unde spermatozoizii ajung odată
cu apa inhalată prin sifonul branhial, astfel având
loc fecundarea. După fecundare, din ouǎ ies
larvele care stau fixate pe branhii din toamnǎ
pânǎ-n primǎvarǎ, până la stadiul de glochidie.
Apoi femela elimină glochidiile în masa apei prin
sifonul exhalant, de unde se fixează pe branhiile
peștilor din familia Cyprinidae, în special ale
crapilor (Cyprinus carpio). După 3-10 sǎptǎmâni
apar scoicile mici de 3 mm care cad pe fundul apei
și își continuǎ dezvoltarea pânǎ la maturitate.
4) Cefalopode
    
    

Reprezentant – sepia (Sepia)

 

Caractere generale

 Cefalopoda sau cephalopoda este
      o clasă
de animale exclusiv marine ce cuprinde 370 de
specii, inclusiv sepiile, caracatițele și calmarii.
  Tentaculele sunt folosite pentru prinderea
prăzii, iar deplasarea se realizează cu ajutorul
sifonlui. Sunt specii care au cioc cu ajutorul
căruia mărunțesc hrana. Cochilia este prezentă
doar la specia primitivă, reducându-se la cele
evoluate la o piesă foarte mică.
  

Sepia
 Sepia este un animal acvatic care face parte din
clasa „Cephalopoda”.
    o moluscă marină cu corpul
Este    oval, prevăzut cu
zece brațe acoperite cu numeroase ventuze și cu o
cochilie calcaroasă internă și care, când este
atacată, elimină o secreție negricioasă dintr-o
„glandă de cerneală”, tulburând apa din jur (Sepia
officinalis).Sepiile, spre deosebire de caracatițe, au
păstrat învelișul de protecție. Ele se deplasează prin
propulsie, aceasta fiind realizată prin umplerea unor
camere din interiorul corpului cu apă, care este apoi
expulzată rapid printr-un sifon în exterior. 
 În caz de pericol elimină o substanță
      
asemănătoare cernelei care reduce vizibilitatea
în apă, permițând sepiei să se îndepărteze de
eventualii prădători. Sepiile sunt animale care
pândesc prada, nefiind capabile de a atinge
viteza de deplasare a caracatițelor.
 Populații mari de sepii se pot întâlni în mările
calde în special lângă coasta Australiei în
apropiere de orașul Whyalla. Acestea ating o
lungime de 60 de cm și o greutate de peste
5 kg.
 În general, sepiile au o mărime de 17–20 cm,
dar unele exemplare pot ajunge până la 30–
40 cm.