LICHENII

LICHENII

Balan Oana-Alexandra
Clasa a IX-a F

pg. 1
 LICHENII

LICHENII
 Important

Lichenii nu constitue un regn, ci mai de grabă, o combinație între două

regnuri: Fungi și Protista
Sunt un grup aparte de organisme, rezultate în urma conviețuirii permanente
dintre o ciupercă și o algă verde sau o algă albastră. Au nutriție saprofită.
Corpul vegetativ rezultat (talul) este total diferit morfologic, structural și
fiziologic față de cei doi parteneri care participă la simbioză.
Înmulțirea lichenilor se face prin fragmentare sau prin structuri specializate
numite izidi și soredii, formațiuni care cuprind ambii parteneri ai simbiozei.
Trăiesc în unele din cele mai dificile condiții de pe Terra: în tundra
arctică, deșerturi, coaste stâncoase, la înălțimi mari sau în anumite zone
toxice (deșeuri de mine).
Lichenii sunt utilizați ca materie primă în diferite ramuri industriale:
farmaceutică (pentru acidul usic), chimică și alimentară (în perioadele de
foamete au fost consumate speciile Cetraria islandica şi Cetraria nivalis sub
formă de făină sau fierţi în lapte. Între 70 și 90% din furajul renilor constă din
licheni.)
Utilitatea lor se datorează numărului foarte mare de substanțe chimice pe care
le formează în cadrul proceselor metabolice, substanțe cunoscute sub numele
de acizi lichenici (termen impropriu deoarece, cu toate că majoritatea acestor
substanțe au o reacție acidă, ele nu au compoziția acizilor).
Lichenii au fost definiți ca pionierii vegetației sunt primii care se instalează
în stațiuni improprii pentru alte grupe de plante. Prin intermediul acizilor
lichenici, care au o accentuată acțiune corozivă, lichenii reușesc să dezagrege
rocile și să contribuie astfel la formarea unui strat subțire de sol, pe care
ulterior se pot instala alte organisme vegetale. Procesul de terraformare a
unor alte plante poate începe prin implementarea lichenilor.

pg. 2
 LICHENII

Datorită sensibilității lor deosebite, lichenii constituie indicatori valoroși ai

gradului de poluare al atmosferei ca și ai unor condiții ecologice staționare.

 Aprofundare

 Simbioza
Fungii din licheni sunt fie o specie de ascomicete sau de bazidiomicete, iar
alga este, de obicei, o specie de clorofită sau de cianobacterie. Adesea, cei doi
parteneri din această simbioză pot fi întâlniți și separat, însă, în anumite
medii, partenerul hetotrof (ciuperca) este incapabil să supraviețuiască fără cel
autotrof (alga).

Relațiile privind schimbul de substanțe între cei doi parteneri (ciuperca și

alga) sunt foarte asemanatoare cu cele întalnite la micorize. Alga verde
formează prin asimilarea dioxidului de carbon, hidrați de carbon, din care,
fără îndoială profită și ciuperca. Pe de altă parte, aprovizionarea din
abundență a algei cu apă și substanțe nutritive se face prin rețeaua miceliană a
ciupercii. Deosebit de interesant este faptul că influența reciprocă a
partenerilor nu se limitează numai la relațiile fiziologice, ci se extinde și în
domeniul morfologic, constituțional. Cu alte cuvinte, partenerii își schimbă
aspectul în momentul când intra într-o simbioză. Atunci când crește fără alge,
adică în afara simbiozei, ciuperca are un aspect care nu prezintă nici o
asemanare cu lichenii
Simbioza dintre o anumită specie de alge și o anumită specie de ciuperci duce
la aceleași forme de licheni. Dacă, însă, aceeași algă intra în simbioză cu alte
ciuperci, obținem forme noi, tipice pentru combinația respectivă. Uneori s-a
reușit să se “fabrice” licheni prin combinarea unor parteneri potriviți. De
fiecare data s-a putut constata că treapta de organizare a lichenilor a depășit
considerabil treapta pe care algele sau ciupercile ar fi putut-o atinge în mod
independent. Aceasta constituie un exemplu impresionant și convingător
despre esența simbiozei.

pg. 3
 LICHENII

 Tipuri

Lichenii sunt un grup specific de organisme inferioare. Corpul lor e de

dimensiuni mici și poate avea diferite forme. Deosebim licheni crustacei,
strâns lipiți de substrat, frunzoși sau foliacei și arborescenți, fixați de substrat
cu baza. Se cunosc peste 20000 de specii de licheni, care cresc pe scoarța
copacilor, pe pământ, pe stânci golașe. La exterior lichenii par a fi un singur
organism, în realitate însă prezintă o conviețuire a douǎ organisme - alga
verde sau albastrǎ unicelulară și ciuperca pluricelularǎ.
Din punct de vedere morfologic se deosebesc mai multe tipuri de licheni:
Licheni gelatinoși: Talul gelatinos are aspect subțire, membranos și foarte
friabil la uscăciune și gros, gelatinos în stare umeda. Consistența talului umed
se datorează tecii mucilaginoase a componentei algale (alga albastră; ex.
Nostoc sp.) care este foarte dezvoltată și în care sunt înglobate hifele
ciupercii. Ex.: Collema sp. Licheni crustosi. Tal sub formă de crustă ce aderă
puternic de suprafața substratului sau este încrustat în acesta (suprafața
stâncilor, trunchiul arborilor). În numeroase cazuri constituie singuri
vegetația stâncilor golașe.

Licheni frunzoși (foliacei): Tal lamelar, foliaceu (de aspectul unei frunze) cu
simetrie dorsi-ventrală, fixat parțial de substrat (sol, scoarța arborilor) cu
ajutorul unor hife asemanatoare unor rizoizi (rizine); corpul sau sau cel putin
marginile sunt ridicate de pe substrat.

Licheni tufosi (fruticulosi): Au aspectul unor tufe mici ramificate, verticale

sau pendule cu simetrie radiară. Când sunt foarte lungi și subțiri au aspect
filamentos. Culoarea talului, criteriu important în determinarea speciilor este
foarte variată: albă, galbenă, cenușie, brună, neagră, verde, albăstruie, roșie
etc.
Dupa natura substratului pe care traiesc lichenii pot fi: saxicoli (pe stânci) -
endolitici (cresc chiar in masa stancii) și epilitici (cresc pe suprafața rocilor);
corticoli (pe trunchiul si ramurile arborilor) - endofloiodici (cresc în grosimea
scoarței) și epifloiodici (cresc pe suprafața scoarței); tericoli (cresc pe diferite
tipuri de sol); lignicoli (pe lemne si putregaiuri); muscicoli (pe mușchi) etc.

pg. 4
 LICHENII

Subclasa Lecanoromycetidae, Ordinul Graphidales, familia Graphidaceae

Graphis scripta – lichen crustos, comun, întâlnit pe fag, carpen, arin, paltin.
Subclasa Lecanoromycetidae Ord. Lecanorales, fam. Rhizocarpaceae
Rhizocarpon geograficum (lichenul hartă), se dezvotă pe roci silicioase.
Subclasa Lecanoromycetidae Ord. Lecanorales, fam. Cladonaceae
Cladonia rangiferina (lichenul renilor) – nu este consumat de reni datorită
gustului amar.
Subclasa Lecanoromycetidae Ord. Lecanorales, fam. Parmeliaceae
Parmelia furfuracea - răspândit în pădurile de fag şi conifere.
Cetraria islandica – lichen de Islanda, lichen de piatră, folosit în scop
medicinal.
Usnea florida – mătreaţa bradului.

Colectarea lor se face în tot timpul anului de pe cele mai variate medii: sol,
stânci, ziduri, plante lemnoase etc.
Datorită substratului diferit, colectarea se face diferențiat: cei tericoli direct
cu mâna, cei fructiduloși si foliacei de pe ritidomul arborilor cu un cuțit, iar
cei saxicoli cu ajutorul unor dălți.
Conservarea se face prin simpla deshidratare sau presare usoară, în care caz
este necesară umectarea lor. Se mai pot conserva în diferite amestecuri, cum
ar fi alcoolul etilic (50%).

BIBLIOGRAFIE
http://botanica.3x.ro/Licheni.htm
http://mirceaeliade.wikispaces.com/Lichenii+si+importanta+lor+-
+Boros+Raluca+Bianca
http://www.ecologia-la-sibiu.ro/wp-content/uploads/2013/01/curs-

pg. 5
 LICHENII

12.pdf
http://ro.wikipedia.org/wiki/Lichen
https://ro.wikipedia.org/wiki/Lichen
Manual biologie Clasa a IX-a - Elena Hutanu Crocnan, Editura
Didactică și pedagogică, pag. 12

pg. 6