LICHENII

A elaborat:Cebotari Laura
Lichenii sunt un grup aparte de organisme, rezultate în urma conviețuirii permanente dintre o ciuperca (ascomicetă sau mai rar o bazidiomicetă) și
o alga verde sau o algă albastră. Au nutriție saprofită. Corpul vegetativ rezultat (talul) este total diferit morfologic, structural și fiziologic față de cei doi
parteneri care participă la simbioza. Trăiesc în unele din cele mai dificile condiții de pe Terra în tundra arctica, idesertur, coaste stâncoase, la înălțimi
mari sau în anumite zone toxice(deșeuri de mine).
Lichenii sunt un grup specific de organisme inferioare. Corpul lor e de dimensiuni mici și poate avea diferite forme. Deosebim licheni crustacei, strâns
lipiți de substrat, frunzoși sau foliacei și arborescenți, fixați de substrat cu baza. Se cunosc peste 20000 de specii de licheni, care cresc pe scoarța
copacilor, pe pământ, pe stânci golașe. La exterior lichenii par a fi un singur organism, în realitate însā prezintă o conviețuire a douǎ organisme - alga
verde sau albastrǎ unicelularǎ și ciuperca pluricelularǎ.
 PARTICULARITATILE DE
STRUCTURA A LICHENILOR
Elementele constitutive ale acestei simbiozități naturale nu sunt
deloc haotice. Structura lichenului are o structură clară. Baza sa
este hyphae hyphae, care sunt densificate de sus și de jos,
formând o crustă așa-numită. Funcțiile sale sunt similare cu cele
ale țesutului integumentar al plantelor. Aceasta este o protecție
împotriva condițiilor adverse și a relației organismului cu mediul.
În interiorul lichenului există și fire de ciuperci, dar mai libere și
mai spațioase. Aceasta este o condiție prealabilă, deoarece între
ele sunt celule de cianobacterii. Ca niște ciuperci, lichenii au
rhizoizi. Aceste formații în ceea ce privește funcțiile efectuate și
locația în organism seamănă cu rădăcinile plantelor superioare.
Și principala lor diferență este absența tuturor tipurilor de țesături.
Astfel, celulele de rizomide nu sunt specializate și se combină
numai anatomic.
DIVERSITATEA LICHENILOR
Licenologia a împărțit lichenele în mai multe grupuri în legătură cu forma
talasului:
În plus, pe baza locului în care cresc, există:
epigene (în principal pe teren);epifitice (pe bază de lemn);epilitic (pe piatră).
Din punct de vedere morfologic se deosebesc mai multe tipuri de licheni.
Licheni gelatinoşi:Talul gelatinos are aspect subţire,membranos şi foarte friabil la uscăciune
şi gros, gelatinos în stareumedă. Consistenţa talului umed se datorează tecii mucilaginoase
acomponentei algale (algă albastră; ex. Nostoc sp.) care este foarte dezvoltată şi în care sunt
înglobatehifele ciupercii. Ex.: Collema sp.
Licheni crustoşi:Tal sub formă de crustă ce aderă puternic de suprafaţa substratului sau este
încrustat în acesta (suprafaţa stâncilor, trunchiul arborilor). În numeroase cazuri constituie
singurivegetaţia stâncilor golaşe.
Licheni frunzoşi (foliacei): Tal lamelar, foliaceu (de aspectul unei frunze) cu simetrie dorsi-
ventrală, fixat parţial de substrat (sol, scoarţa arborilor) cu ajutorul unor hife asemănătoare
unor rizoizi (rizine); corpul său sau cel puţin marginile sunt ridicate de pe substrat.
Licheni tufoşi (fruticuloşi): Au aspectul unor tufe mici ramificate, verticale sau pendule
cusimetrie radiară. Când sunt foarte lungi şi subţiri au aspect
filamentos.Culoarea talului, criteriu important în determinarea speciilor este foarte variată: a
lbă,galbenă, cenuşie, brună, neagră, verde, albăstruie, roşie etc
Licheni gelatinosi:

Licheni crustoşi:

Licheni frunzoşi:
 Licheni tufoşi (fruticuloşi)

epigene (în principal pe teren)

epifitice (pe bază de lemn) epilitic (pe piatră)
ROLUL LICHENILOR IN NATURA
(CA PIONERI AI VEGETATIEI)
Lichenii sunt renumiți pentru durata lor de viață, deoarece doar o perioadă de creștere poate ajunge la 4 mii
de ani.Ei nu sunt denumiți accidental "pionieri" ai lumii plantelor. La urma urmei, ei sunt capabili să se
dezvolte în locuri unde alte organisme nu pot trăi. De exemplu, stabilindu-se pe rocile grele, le distrug treptat.
Ca urmare, există o bază pentru formarea acoperirii solului minus - condițiile necesare pentru via ța plantelor.
Lichenii sunt absolut nepretentiosi la conditiile de habitat, dar prefera umiditatea ridicata. Când se produce
seceta sau înghețarea, ele suspendă intensitatea proceselor vitale și le reiau ulterior. Lichenii sunt hrană
pentru unele animale din nord. În medicină, ele sunt utilizate ca agen ți bactericizi. Folosirea lor ca
îngrășământ în industria agricolă este populară. În plus, utilizarea lor a început în cele mai vechi timpuri.
Lichenii au fost folosiți ca coloranți naturali.
Lichenii sunt o specie unică care poartă o mulțime de proprietăți și calități utile care sunt aplicabile în
aproape orice ramură a vieții umane. licheni minus este un grup special de organisme, care este o coabitare
reciprocă a fungiilor și a algelor. Acestea combină proprietățile acestor regate ale naturii, fiind indicatori ai
purității mediului și fundamentul acoperișului vegetal al tundrei. Lichenii sunt utiliza ți ca materie primă în
diferite ramuri industriale: farmaceutică, alimentară, chimică. Utilitatea lor se datorează numărului foarte
mare de substanțe chimice pe care le formează în cadrul proceselor metabolice, substan țe cunoscute sub
numele de acizi lichenici (termen impropriu deoarece, cu toate că majoritatea acestor substanțe au o reacție
acidă, ele nu au compoziția acizilor).
Lichenii au fost definiți ca „pionieri ai vegetației” deoarece sunt primii care se instalează în stațiuni improprii
pentru alte grupe de plante. Prin intermediul acizilor lichenici, care au o accentuată acțiune corozivă, lichenii
reușesc să dezagrege rocile și să contribuie astfel la formarea unui strat subțire de sol, pe care ulterior se pot
instala alte organisme vegetale. Procesul de terraformare a unor alte plante poate începe prin implementarea
lichenilor.
Datorită sensibilității lor deosebite, lichenii constituie indicatori valoro și ai gradului de poluare al atmosferei
ca și ai unor condiții ecologice staționare.