Biletul 1

1. Conflictul mobil de legi (noțiune, soluținare, comparație cu Conflictul de Legi în Timp și Spațiu)
❖ Este situația juridică ce apare atunci când, ca urmare a deplasării punctului de legătură al unei norme
conflictuale, raportul juridic la care norma conflictuală respectivă se aplică este supus succesiv la 2 sisteme
de drept diferite.
Exemplu: Dacă 2 soți (francez și suedez) se căsătoresc în Germania (2005), vin în România (2008) și
dobândesc cetățenie română, efectele căsătoriei de după schimbarea punctului de legătură de ce lege vor fi
guvernate?
❖ Va fi soluționat de la caz la caz:
a) Legea veche ultraactivează
-Stabilirea filiației din afara căsătoriei (potrivit legii naționale a copilului de la data nașterii sale)
b) Legea nouă retroactivează
-Succesiune (moștenirea e supusă legii statului pe teritoriul căruia defunctul a avut la data morții reședința
obișnuită)
c) Legea mai favorabilă
-Copil cu mai multe cetățenii (legea mai fovorabilă pentru el – rar)
d) Legea veche până la schimbarea pct. de leg. și legea nouă după schimbarea pct. de leg.
-Uzucapiunea (se aplică legea statului unde e bunul la începerea termenului de posesie. Dacă apoi bunul
e adus într-un alt stat, posesorul poate cere să se aplice legea celui de-al doilea stat)
❖ Comparație cu conflictul de legi în timp și spațiu
Asemănări:
- Coexistența a două sisteme de drept
- Incidența succesivă în timp a acestora cu privire la același raport juridic
Deosebiri:
CLTS: *NU se schimbă punctul de legătură și nici legea aplicabilă
*se cer doar a fi recunoscute efectele unui raport juridic născut într-o țară străină
CM: *se deplasează punctul de legătură → se schimbă legea aplicabilă raportului juridic
2. Determinarea legii aplicabile stării civile și capacității persoanei
❖ Regula: sunt cârmuite de legea națională dacă prin dispozițiile speciale nu se prevede altfel (lex patrie) →
art. 2572 al. 1 NCC
Conținutul normei: ”starea și capacitatea persoanei fizice”
Legătura: naționalitatea → ”legea națională e legea statului a cărei cetățenie o are persoana fizică” (art. 2568
NCC)
Punctul de legătură: cetățenia - în subsidiar se va aplica legea reședinței obișnuite (lex domicilii, locuința
principală/ cu legături durabile)
❖ Situații speciale:
Mai multe cetățenii – se aplică legea de a cărui stat este cel mai strâns legat
Nicio cetățenie – se aplică legea statului unde își are reședința obișnuită
Refugiați – se aplică legea reședinței obișnuite
Biletul 2
1. Noțiunea și condițiile retrimiterii
❖ Este o operație logico-juridică ce are loc exclusiv în mintea judecătorului sau autorității și apare în cazul în
care norma conflictuală a forului trimite la un sistem de drept străin în întregul său, iar acesta din urmă, prin
 normele sale conflictuale, nu primește trimiterea, ci -fie trimite înapoi la dreptul forului, -fie trimite mai
departe la legea unui stat terț.
❖ Speța lider: FORGO
-cetățean bavarez cu domiciliul de fapt în Franța
-succesiune imobiliară → acțiune în revendicarea succesiunii
-norma conflictuală franceză trimite la legea cetățeniei defunctului (dreptul bavarez)
-norma conflictuală bavareză trimite la legea domiciliului de fapt (dreptul francez)
❖ Condiții:
- Apare când există un conflict negativ de norme conflictuale (nicio normă conflictuală nu trimite la
propriul sistem de drept, ci fiecare trimite la dreptul celuilalt sau la un stat terț) → condiție necesară,
dar nu și suficientă!
- Sensul trimiterii pe care norma conflictuală a forului o face la un sistem de drept străin trebuie să fie
la întregul sistem de drept străin (norme materiale + norme conflictuale) pentru a interveni retrimiterea.
2. Litispendența internațională
Când o cerere este introdusăîn același timp atât în fața unei instanțe române, cât și în fața unei instanșe străine,
dacă instanța română este sesizată ulterior, aceasta poate suspemda judecata până la pronunțarea hotărârii instanței
străine.
Scopul este evitarea pronunțării într-o cauză între aceleași părți cu același obiect și aceeași cauză a două
sentințe, ce ar putea fi irevocabile.
Biletul 3
1. Comparație între frauda la lege în DIP și simulație
Asemănări:
- Implică acordul de voință al părților
- Se creează artificial un anumit conflict de legi
- Mijloacele folosite sunt prin ele însele licite
Deosebiri:
Frauda la lege presupune un singur act juridic (cel fraudulos), pe când simulația presupune 2 acte
-
juridice (unul ascuns și real, iar altul aparent și mincinos)
- Frauda la lege este o operațiune materială efectivă de deplasare a punctului de legătură de sub incidența
unui sistem de drept sub incidența altuia → scop ilicit, pe când simulația este o operațiune fictivă,
exprimată prin actul aparent și contrazisă prin contraînscris → scopul poate fi și licit
- Frauda la lege are drept consecințe faptul că nulitatea actului își va produce efectele astfel încât actul
nu va fi considerat valabil nici între părți, pe când la simulație contraînscrisul este valabil între părți și
față de succesorii universali și cu titlu universal.
❖ EXEMPLE:
Fraudă la lege: o societate are toate elementele în România, dar îsi mută sediul efectiv în altă țară → este
aplicabil sistemul de drept străin (DEȘI SEDIUL E REAL, EFECTIV, NU ESTE ȘI SERIOS!).
Simulație: o societate declară că are sediul în străinătate, dar centrul principal este în România (SEDIUL
DECLARAT ESTE AȘADAR FICTIV, CEL REAL FIIND ÎN ROMÂNIA).
2. Determinarea legii aplicabile încheierii căsătoriei
Legea aplicabilă căsătoriei are în vedere 3 aspecte: încheierea (condiții de formă și de fond), efectele și
divorțul.
➢ Condițiile de fond ale încheierii căsătoriei:
 -Sunt determinate de legea națională a fiecăruia dintre soți la momentul celebrării căsătoriei → legea
cetățeniei (lex patriae)
- Condiție specială: dacă există un impediment care. Potrivit dreptului român, e incompatibil cu
libertatea de a încheia o căsătorie, acel impediment va fi înlăturat pentru o căsătorie în România.
➢ Condițiile de formă ale încheierii căsătoriei:
- Locus regit actum (legea statului pe teritoriul căruia se celebrează) → lex loci
- Situație specială: în fața agentului diplomatic sau a funcționarului consular al României se aplică legea
română (auctor regit actum).

Biletul 4
1. Sancțiunile fraudei la lege
În ceea ce privește sancțiunea fraudei la lege, se sancționează intenșia frauduoasă. În funcție de obiectul
fraudei, avem 2 situații:
➢ Dacă e fraudat statul român în favoare unui drept străin, avem 2 efecte:
- Unul negativ: e înlăturată legea străină devenită competentă prin fraudă → inexistent în România sau
nul în ambele
- Unul pozitiv: aplicarea în subsidiar a legii române
➢ Dacă e fraudat dreptul străin în favoarea dreptului românesc, nu avem reglemantare expresă, însă opinia
generală este că aceeași regulă se aplică și în cazul acesta

2. Determinarea legii aplicabile filiației

❖ Copilului din căsătorie
Se stabilește potrivit legii, care la data nașterii copilului cârmuiește efectele căsătoriei părinților (art. 2603
alin. 1 NCC). Dacă înainte de nașterea copilului căsătoria părinților a încetat sau a fost desfăcută, se aplică legea
care, la data încetării sau desfacerii căsătoriei, îi cârmuia efectele.
Domeniul legii: tăgăduirea paternității, dobândirea numelui copilului din căsătorie, raporturile dintre părinți
și copii, inclusiv obligația părinților de a întreține și educa copilul, precum și de a-i administra bunurile personale.
❖ Copilului din afara căsătoriei
Filiația copilului din afara căsătoriei este supusă legii naționale a copilului de la data nașterii sale (art. 2605 alin.
1 NCC).
- Dacă acest copil la data nașterii sale are mai multe cetățenii dintre care una este română, i se va aplica
legea română.
- Dacă la data nașterii sale copilul are mai multe cetățenii, toate străine, i se va aplica legea cea mai
favorabilă – Principiul legii mai favorabile.
Domeniul legii: recunoașterea și efectele filiației, contestarea recunoașterii de filiație, raportul dintre părinți
și copil, inclusiv obligația acestora de a-l întreține, educa și administra bunurile personale.
Biletul 5
1. Titlul cu care se aplică legea străină ca lex causae. Consecințe
Dupa ce se deruleaza rationamentul specific internationalului privat, vom ajunge la una din 2 solutii: fie se
aplica legea romana, fie se aplica legea straina.
➢ Daca se aplica legea romana, judecatorul, arbitrul, instanta in sens larg, va aplica legea romana ca
lex causae si din acel moment se va comporta ca si cum n-a existat niciun element de extraneitate.
Atunci cand, ca urmare a mecanismului conflictual, constatam (noi ca avocati, ofiter de stare civila
etc. Sau ca instanta – instanta in sensul dip nu inseamna doar instanta de judecata).
 ➢ In al doilea caz, daca se aplica legea straina, Instanta va trece la aplicarea legii straine doar ca vor
putea aparea niste alte probleme specifice ale dreptului international privat.
In cazul in care norma conflictuala română a trimis la un sistem de drept strain, acel sistem de drept strain
trebuie privit in totalitatea izvoarelor de drept din acel sistem, astfel incat atunci cand dreptul strain este un sistem
de common law, noi ca instanta sesizata vom aplica izvoarele de drept din sistemul respectiv – precedentul
judiciar. Dreptul strain il luam cu toate izvoarele sale. E foarte important!
Titlul cu care se aplică dreptul străin în România:
Spre deosebire de alte sisteme de drept, unde dreptul străin la care norma lor conflictuală a trimis este
considerat un element de fapt, sistemul de drept românesc (concepția juridică românească) consideră dreptul străin
la care norma conflictuală a trimis ca un element de drept. Evident, discutăm această problemă tocmai pentru că
în funcție de faptul că îl considerăm element de drept sau element de fapt apar anumite consecințe, situatii
distincte. De aceea ne interesează.
În funcție de interpretarea sistemului de drept străin ca element de drept sau de fapt avem anumite
consecințe juridice:
În primul rând, putem ști cine poate să invoce dreptul străin în fața autorității forului
• Astfel, tocmai pentru că dreptul nostru consideră dreptul străin un element de drept, prima
consecință foarte practică si interesantă este că, fiind considerat element de drept, poate fi invocat chiar din
oficiu de către instanța de judecată, alaturi de partea interesată (care era clar că putea să invoce). Prin urmare,
rolul activ al judecatorului: instanta de judecata, din oficiu, atunci cand norma conflictuala a trimis la dreptul
strain, va invoca in fata partilor aplicarea dreptului strain pe fondul cauzei. Ca urmare a caracterului imperativ al
normei conflictuale, instanta de judecata este chiar obligata sa aplice dreptul strain la care norma conflictuala a
trimis. Mai avem insa si principiul disponibilitatii: partea interesata va putea oricand sa invoce dreptul strain ca
drept aplicabil in speta. Principiul disponibilitatii = izvorul de drept ca temei juridic al cererii de chemare in
judecata (ca avocat). Si instanta de judecata poate invoca din oficiu – este temeiul de drept pe baza caruia voi da
sentinta. Instanta zice „pe baza normei conflictuale, pun in discutie partilor…”. Nu putem sa dispunem asupra
normei conflictuale. Partile pot alege legea aplicabila doar in masura in care normele nu sunt imperative. Este
obligatoriu ca instanta sa invoce legea straina daca este o norma CONFLICTUALA imperativa (si majoritatea
sunt).
• Per a contrario, în sistemele de drept care consideră dreptul strain un element de fapt, invocarea
legii străine în fața instanței forului poate fi făcuta doar de partea interesata. Instanța de judecată nu are nicio
obligație de a invoca aplicarea legii străine.
Cui incumba sarcina probei legii straine? Nu este suficient sa invoci dreptul strain, trebuie sa il probezi.
Sistemele de drept care il considera doar element de fapt: sarcina probei revine eminamente partii care il invoca.
In schimb, in sistemele de drept care considera doar element de drept: sarcina probei se va imparti intre
instanta si partea care invoca. Inseamna ca in cazul nostru daca instanta romana constata ca se aplica legea straina
si e legea din Trinidad Tobago, datorita faptului ca dreptul roman considera dreptul strain egal in ceea ce priveste
tratamentul si obligatoriu pentru instanta, exact ca dreptul roman, instanta va trebui sa depuna toate diligentele
pentru aflarea continutului si interesului concret si complet ale legii straine. In realizarea acestui demers, instanta
va putea sa dispuna din oficiu administrarea tuturor mijloacelor de proba (nu pentru situatia de fapt ci pentru
mijloacele de proba).
Aici vedem de fapt deosebirea esentiala care exista intre aplicarea de catre instanta romana a dreptului
roman ca lex causae si aplicarea de catre instanta romana a dreptului strain ca lex causae, chiar daca si dreptul
strain il aplica ca un element de drept: spre deosebire de aplicarea dreptului roman, unde exista prezumtia ca
judecatorul cunoaste legea, in ceea ce priveste aplicarea dreptului strain (chiar ca element de drept) nu poate
sa existe o asemenea prezumtie. Cu alte cuvinte, desi e obligat sa depuna toate diligentele pentru cunoasterea
legii straine, nu este obligat sa cunoasca efectiv legea straina.
 Pe de alta parte, sarcina probei legii straine nu incumba eminamente instantei, ci e impartita intre
instanta si parti. Aici avem chiar art. 2562: continutul legii straine se stabileste de instanta judecatoreasca prin
atestari obtinute de la organele statului care au edictat-o, prin avizul unui expert sau printr-un alt mod adecvat.
Art. 2562 alin.2: partea care invoca o lege straina poate fi obligata sa faca dovada continutului ei.
Cand mergem in instanta romana, ne intemeiem mereu actiunea. Dar nu trebuie sa mergem in instanta si sa
facem o copie xerox, nu suntem obligati, pentru ca se presupune ca judecatorul cunoaste legea romana. Dar daca
invocam Roma 1 si potrivit lui Roma 1 spune ca se aplica legea din Trinidad Tobago, eu daca imi intemeiez
actiunea pe legea din Trinidad, trebuie sa si dovedesc ca exista o astfel de lege. Daca nu pot dovedesc, judecatorul
trebuie sa depuna toate diligentele pentru a afla continutul.
2. Determinarea legii aplicabile delictului civil – reguli generale
Ca regulă generală, art. 4 alin. (1) Roma II prevede că legea aplicabilă unei obligaţii rezultate dintr-un fapt
juridic ilicit este legea ţării în care s-a produs prejudiciul (lex loci laesionis), indiferent de locul în care s-a săvârşit
faptul cauzator de prejudicii şi indiferent de ţară sau ţările în care se manifestă efectele indirecte ale respectivului
fapt.
Dacă însă victima faptului ilicit şi făptuitorul îşi au reşedinţe obişnuite în aceeaşi ţară, se va aplica legea
respectivei ţări. Totuşi, Regulamentul Roma II prevede şi o a treia posibilitate. Astfel, atunci când din toate
circumstanţele referitoare la caz rezultă că fapta ilicită are o legătură mai strânsă cu o altă ţară decât cele prevăzute
anterior, se va aplica respectiva lege. Părţile au libertatea de a alege legea aplicabilă raporturilor obligaţionale
născute între ele din fapte juridice stricto sensu. această libertate este limitată în anumite domenii, unde părţile nu
pot opta pentru o altă lege, decât cea care era stabilită în mod imperativ de dispoziţiile Regulamentului Roma II.
Biletul 6
1. Calificarea – noțiune și importanță
Pornind de la norma conflictuală către situația de fapt, calificarea este operațiunea logico-juridică de
determinare a sensului exact și complet al noțiunilor juridice din conținutul sau legătura normei conflictuale, cu
scopul de a vedea dacă un raport juridic, adică o situație de fapt se include sau nu în acea noțiune juridică.
Pornind de la situația de fapt către norma conflictuală, calificarea este interpretarea unui raport juridic, adică
a unei situații de fapt concrete pentru a vedea în conținutul și legătura cărei norme conflictuale intră.
2. Scutirea de supralegalizare
La nivelul Consiliului Europei este în vigoare Convenția europeana de la Londra din 1968 privind suprimarea
cerinței supralegalizării pentru documentele întocmite de agenții diplomatici și consulari. Legalizarea înseamnă
acea formalitate care atesta autenticitatea semnăturii pe un document, calitatea persoanei care a semnat
documentul și identitatea stampilei sau a sigiliului. Convenția are o aplicare restrânsă numai pentru actele
întocmite de către agenții diplomatici și consulari din tarile membre ale Consiliului Europei.
Reglementări:
➢ La nivel internațional este în vigoare Convenția de la Haga din 1961 cu privire la suprimarea cerinței
supralegalizării actelor oficiale străine. Convenția se refera la actele oficiale, adică actele emise de o
jurisdicție, documentele administrative, actele notariale. Singura formalitate care se cere pentru a
opera scutirea de legalizare (adică pentru a atesta veridicitatea semnăturii, calitatea celui care o
semnează și autenticitatea stampilei) este apostila. Apostila este o ștampila mare, care se aplica pe
actul respectiv, care cuprinde denumirea de apostila, tara unde se emite apostila, actul oficial la care
se refera, cine l-a semnat și faptul ca se atesta ca acestea sunt reale, iar apoi se va verifica identitatea
celui care a apostilat. Pentru actele judiciare apostila se emite de către tribunale, pentru actele
notariale apostila se emite de către Camera notarilor din localitatea unde notarul își are sediu, iar
pentru documentele administrative apostila se emite de către prefectura locală.
➢ La nivelul Consiliul Europei este Convenția de la Londra din 1968 pentru suprimarea cerinței
legalizării pentru documentele întocmite de agenții diplomatici și consulari. Este ratificată de
 România în 2011. Convenția se referă la suprimarea cerinței legalizării (=formalitatea care atestă
autenticitatea semnîturii pe un document, calitatea persoanei care ș-a semnat și identitatea sigiliului și
ștampilei). Aceste cerințe sunt suprimate la nivelul Consiliului Europei.
Biletul 7
1. Calificarea în cazul retrimiterii (NCC, excepții de la regulă și exemple)
(Regula: 2558 NCC spune in alin. 1: „cand determinarea legii aplicabile depinde de calificarea ce urmeaza
a fi data unei institutii de drept sau unui raport juridic, se ia in considerare calificarea juridica stabilita de legea
romana”. Ajungem la principiul general ca si NCC ca majoritatea sistemelor de drept au ajuns la concluzia ca
calificarea trebuie sa se faca dupa legea instantei sesizate (lex fori). In cazul nostru, este legea romana.
Argumentele: normele conflictuale care trebuie calificate apartin sistemului de drept al instantei
sesizate. Atunci, e firesc ca si calificarea notiunilor din norma conflictuala sa se faca dupa sistemul de drept al
normei conflictuale.
Ejus ist interpretari, cuius edictare: aceluia ii apartine interpretarea, caruia a edictat normele de drept.
De asemenea, doar legea forului e cunoscuta in momentul in care se face calificarea.)
! Excepții: se califica nu dupa legea instantei sesizate, ci dupa alta lege, in principiu dupa lex causae deci
dupa alt sistem de drept decat al instantei sesizate.
2558 alin. 2 NCC: in caz de retrimitere, calificarea se face dupa legea straina care a retrimis la legea
romana. DE CE Facem calificarea conform lex fori intai, aceasta norma conflictuala trimite la sistemul de drept
strain si facem o a doua calificare.
Dar dubla calificare e si la acceptarea trimiterii: De exemplu, in cazul cetateniei. Cetatenia e guvernata de
doua reguli: lex patriae si legea resedintei in al doilea rand. In caz de acceptare a trimiterii, sa zicem ca sesizam
instanta engleza si norma conflictuala engleza trimite la intregul sistemul de drept roman care spune ca in materie
capacitate este legea nationala. Deci fata de instanta engleza, sistemul de drept roman a acceptat trimiterea. Vom
aplica pe fond normele materiale la care a trimis norma conflictuala, in ansamblul lor. Vom avea in primul rand
o calificare a normei conflictuale a sistemului de drept al instantei sesizate si in al doilea rand o calificare a normei
conflictuale din sistemul de drept la care a facut trimitere norma conflictuala a instantei sesizate. (??Sunt la
conflict de calificari, deci tb sa am o norma conflictuala. In legea straina la care s-a trimis, fac acelasi rationament
Testamentul olandezului ca si in lex fori??)
Natura mobiliara sau imobiliara a bunurilor se determina potrivit legii locului unde acestea se afla sau sunt
situate. Daca bunurile se afla in Franta, acolo trebuie sa vedem ce intelege legea franceza printr-un imobil.
Cand se face vorbire despre institutii juridice pe care legea instantei sesizate nu le cunoaste. Interpretarea,
calificarea tot ce tine de acele institutii se va realiza potrivit legii de unde provin acele institutii. Cum putem
interpreta parteneriatul civil potrivit legii romane cand legea romana nu o interpreteaza? Pt a vedea daca e o
problema de fond, de forma, trebuie sa sa ma uit in sistemul de drept de unde provine pentru a o interpreta.
Atentie la notiunile autonome: In Roma 1: Art 19: resedinta obisnuita = a societatilor: sediul administratiei
centrale; a persoanei fizice profesionist: locul unde persoana fizica isi are sediul principal de activitate. Resedinta
persoanei fizice neprofesionist nu este inclusa aici.
ATENTIE! Cand calificarea poarta asupra continutului normei conflictuale, modul de solutionare a
conflictului de calificari determina insasi norma conflictuala aplicabila -> sistem de drept -> solutia pe
fond. Cand calificarea poarta asupra legaturii normei conflictuale, modul de solutionare a conflictului de
calificari determina direct sistemul de drept aplicabil
CE SE CALIFICĂ? Un raport juridic sau o instituție juridică.
2. Conexitatea internațională
 Conexitatea – o instanță română sesizată cu o cerere de chemare în judecată este competentă să judece și o
altă cerere legată de cea dintâi, existând astfel interesul și pentru părti ca celelalte două cauze să fie judecate
împreună de catre aceeași instanță. Evident, scopul fiind de a nu exista două sentințe pronunțate de instanțe diferite
care să nu fie conciliabile.
Biletul 8
1. Frauda la lege VS ordinea publică
Asemănarea esențială - ambele sunt excepții de la legea străină normal competentă să se aplice.
Deosebiri:
• asupra cauzei neaplicării legii străine - la OP cauza neaplicării este de natura obiectiva, adică
neconcordantă legii străine cu principiile fundamentale de drept ale statului roman. La frauda la lege,
cauza este subiectivă și se realizează prin activități frauduloase ale părților de înlăturare a legii străine în
favoarea legii române.
• alta deosebire privește sancțiunea - la OP este împiedicarea producerii efectelor legii străine pe teritoriul
tarii. La frauda la lege, sancțiunea este nulitate actului, daca îl pot anula, sau inopozabilitatea, daca nu îl
pot anula. Inopozabilitatea seamănă cu sancțiunea de la OP deoarece și acolo e un fel de inopozabilitate.
• rolul instanței de judecată în cazul în care este sesizată o asemenea situație (judecătorul sau arbitrul daca
e sesizat cu o asemenea situație) - la OP, daca se invocă, judecătorul trebuie neapărat să vadă care este
conținutul legii străine, deci trebuie sa cerceteze pentru că numai în felul acesta își da seama dacă e
contrară principiilor fundamentale ale dreptului român. La frauda la lege, judecătorul nu se concentrează
asupra acestui aspect, ci asupra fraudei în sine care e sancționată chiar dacă, să presupunem că sistemul
de drept la care părțile ar trimite nu e contrar OP, ci numai le-ar acorda un avantaj.

2. Determinarea legii aplicabile efectelor generale ale căsătoriei

Efectele căsătoriei (relațiile personale și patrimoniale dintre soți) sunt guvernate, conform art. 2589 NCC, ca
principiu, de legea reședinței obișnuite, comune a soților, iar, în lipsă, de legea cetățeniei comune a soților și,
în final, în lipsa cetățeniei comune, se aplică legea statului pe teritoriul căruia căsătoria a fost celebrată.
NCC reglementeaza acum si regimul matrimonial. Alin. 2 al art. 2589 precizeaza ca oricare din cele trei legi
aratate se va aplica atat efectelor personale, cat si efectelor patrimoniale ale casatoriei, de la care sotii nu pot
deroga indiferent de regimul matrimonial ales de acestia. Totusi, EXCEPTIONAL, drepturile sotilor asupra
locuintei familiei precum si regimul unor acte juridice asupra acestei locuinte vor fi supuse legii locului unde
aceasta este situata.
Biletul 9
1. Norma de aplicație imediată (noțiune, comparație cu norma conflictuală, exemplu de normă cu
aplicație imediată transformată în normă conflictuală și explicat de ce se aplică prioritar)
➢ Noțiune:
Normele de aplicație imediata sunt norme a căror respectare este privită drept esențială de către o anumită
țară pentru salvgardarea intereselor sale publice, precum organizarea politică, socială sau economică, în asemenea
măsură încât aceste norme sunt aplicabile oricărei situații care intră în domeniul lor de aplicare, indiferent de
legea aplicabilă contractului în temeiul prezentului regulament.
Normele de aplicație imediata sunt acele norme materiale aparținând sistemului de drept intern al statului
forului sau al unui stat străin, norme care, dat fiind gradul lor înalt de imperativității, se aplică cu prioritate unui
raport juridic internațional atunci când acel raport juridic are un punct de legătura concret și semnificativ cu statul
respectiv (de principiu cu statul forului), excluzând în acest fel conflictul de legi și, deci, aplicarea în cauza a
vreunei norme conflictuale.
 Normele de aplicație imediata sunt norme materiale, deci nu sunt norme conflictuale. Ele dau soluția pe fondul
cauzei. De regulă, ele aparțin sistemului de drept al instanței sesizate, adică legii forului. Regulamentele europene
permit și aplicarea unor norme de aplicație imediata ale unui stat străin, daca ele constituie lex causae.
Sunt norme de un înalt grad de imperativității, adică sunt norme de ordine publica. Aplicându-se imediat, se
aplica înaintea normei conflictuale, deci nu interesează ce sistem de drept este aplicabil în cauza, nu interesează
lex causae. Exemplu: daca s-a încheiat un contract de vânzare cu privire la o marfă ce este supusă unui regim de
autorizare, dacă marfa trece frontiera română, se va aplica regimul autorizațiilor din legea romană.
➢ Comparație cu norma conflictuală
Asemănări: - Amândouă se refera la raporturi juridice cu element de extraneitate, care au legătura cu tara forului.
- Amândouă aparțin sistemului de drept național.
Deosebiri: - Normele de aplicație imediată sunt norme materiale, ele conțin soluția pe fond. Normele conflictuale
sunt norme de trimitere, care soluționează conflictul de legi și trimit la un sistem de drept sau altul.
- Normele de aplicație imediata se aplică cu prioritate față de norma conflictuală.
2. Recunoașterea hotărârilor străine (Regulamentul UE 1215/2012)
BRUXELLES 1 bis (Regulamentul UE 1215/2012 privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor
in materie civila si comerciala) are, de principiu, un caracter universal, general, aplicandu-se ca principiu tuturor
proceselor din materie civila si comerciala.
Cu alte cuvinte, regulamentul se va aplica ca regula tuturor proceselor intre subiecte de drept din UE, litigii
care au ca obiect drepturi patrimoniale. Acest regulament nu se aplica in materia arbitrajului, in materie fiscala,
vamala si administrativa (exista proceduri de drept comun – aspecte de drept public).
Recunoașterea hotărârilor arbitrale: le vom gasi doar in NCPC! Regulamentele europene NU SE REFERA la
arbitraj. De ce? La recunoaștere se merge mult pe recunoașterea de drepturi. Statele UE nu au o certitudine cu
privire la arbitraj, fiind un mod privat de reglementare. Statul din UE nu poate avea o viziune de ansamblu asupra
instanțelor arbitrale.

Biletul 10
1. Calificarea secundară

Conflictul de calificare = situaţie care apare atunci când noţiunile din conţinutul sau din legătura normei
conflictuale aplicabile în speţă au înţelesuri diferite în sistemele de drept susceptibile de a se aplica acelui raport
juridic.
Speţa lider – Testamentul olandezului
• dreptul francez: testamentul olograf = problemă de formă, de exteriorizare a voinţei => supus legii locului unde
s-a întocmit testamentul.
• dreptul olandez: califica această noţiune ca o problemă de capacitate a persoanei fizice (testatorului) => supusă
legii naţionale a testatorului, în cazul nostru legea cetăţeanului olandez, astfel încât ar fi urmat să se aplice legea
olandeză.
REGULA — calificarea se va face lex fori
EXCEPȚII:
a. VOINȚA PĂRȚILOR — au determinat ele însele înțelesul noțiunilor
b. CALIFICAREA SECUNDARĂ se face pe baza legii aplicabile în speţă (lex causae).
E calificarea care se face după ce s-a determinat sistemul de drept aplicabil (determinarea normei conflictuale) şi
se va face în temeiul acelui sistem de drept.
Ex. 1. Revendicarea unei platforme petroliere: voi cauta o norma conflictuala care ma va trimite la un sistem de
drept. Daca ma trimite la un sistem de drept strain trebuie sa vad daca se pastreaza incadrarea de bun mobil/
imobil, care poate fi diferita de incadrarea ce s-ar fi dat potrvit legii romane, de bun imobil/ mobil.
Ex. 2 determinarea si proba cetateniei se fac in conformitate cu legea statului a carei cetatenie se invoca — Daca
in fata instantelor romane se pune oproblema de capacitate a unui cetatean american. Cum facem proba cetateniei
in fata judecatorului? Daca m-as lua dupa legea romana, as cere un buletin sau pasaport emis de autoritatile
romane, dar judecatorul trebuie sa accepte probele de dovedire a cetateniei de la el din tara. La cetatenii americani
se poate face dovada cu permisul de conducere, permis de biblioteca, carnet de student, etc.
c. Instituții necunoscute forului — se face după sistemul de drept care le cunoaște

2. Regimul juridic al probelor in procesul civil international

Art 18 alin. (2) Roma I: Contractul poate fi probat cu orice mijloace de probă admise fie de legea forului,
fie de una din legile care guvernează forma actului juridic cu condiția ca mijloacele de probă respective să fie
administrate în fața instanței sesizate.
Așadar, proba unui act juridic/contract va fi supusă în primul rând legii forului- lex fori sau oricare dintre
legile care guvernează forma actului (cele prezentate mai sus).
Mijloacele de probă pentru dovedirea unui act juridic şi forţa probantă a înscrisului constatator sunt cele
prevăzute de legea convenită de părţi, când legea locului încheierii actului juridic le acordă această libertate.
În ceea ce priveşte proba faptelor juridice, aceasta este supusă legii locului unde ele s-au produs ori au
fost săvârşite.
Codul de procedură civilă precizează în art. 1091 alin. (3) că atunci când legea română admite şi alte
mijloace de probă decât cele prevăzute de legile stabilite conform prevederilor Codului, ea este aplicabilă. Legea
română se aplică şi în cazul în care ea acceptă proba cu martori şi cu prezumţii ale judecătorului, chiar şi în
situaţiile în care aceste mijloace de probă n-ar fi admisibile conform legii străine declarate aplicabile.
Administrarea probelor se va face întotdeauna potrivit legii române.

Biletul 11

1. Recunoașterea drepturilor dobândite în străinătate

art. 2567 NCC: Drepturile câștigate în țară străină sunt recunoscute în România, cu excepția cazului în care
sunt contrare ordinii publice în DIP român.

DOMENII:
a) Drept material —> drept subiectiv dobândit în străinătate (= valabil născut conform legii străine aplicabile
potrivit normei conflictuale)

ex.1 Căsătoria încheiată în străinătate trebuie să fie valabilă potrivit sistemului de drept indicat de norma
conflictuală
ex.2 Persoanele juridice străine cu scop patrimonial, valabil constituite în statul a cărui nationalitate o au, sunt
recunoscute de plin drept în România
b) Drept procesual —> drept dobândit în temeiul unei hotărâri jud. definitive (care poate fi recunoscută în
România)

CONDIȚII:
c) legal născut/oficiat/stins sub incidența legii străine
(ex. căsătoria să fi fost valabilă în străinătate conform legii străine)
d) să nu fie contrar ordinii publice de DIP român

EFECTE:
Nu va produce nici mai mult, nici mai puțin din efectele recunoscute de legea străină

ex.3 O căsătorie religioasă încheiată între 2 cetățeni greci în Grecia va produce în România toate efectele pe care
legea greacă i le recunoaște (cu toate că în temeiul dreptului român nu ar căpăta asemenea efecte)
ex. 4 Pentru a fi recunoscută în Ro, o hotărâre judecătorească definitivă trebuie să fie executorie sub incidența
țării străine în care s-a emis. Dacă efectul executoriu este prescris potrivit legii străine, acea hot. nu va mai putea
fi executată în Ro.

ex.5 O sucursală a unei societăți străine nu poate să efectueze în România mai multe acte juridice decât poate
încheia societatea mamă în străinătate.

2. Teoria interesului național

= excepție de la aplicarea legii personale competente privind capacitatea

Persoana care, potrivit legii naţionale sau legii domiciliului său, este lipsită de capacitate sau are capacitate
de exerciţiu restrânsă, nu poate să opună această cauză de nevaliditate celui care l-a socotit, cu bună-credinţă, ca
fiind deplin capabil în conformitate cu legea locului unde actul a fost întocmit.
Nu se aplică actelor juridice referitoare la familie, moştenire şi transmiterea imobilelor.
CONDIȚII CUMULATIVE:
a) persoana fizică străină să fie incapabilă după legea sa personală;
b) aceeaşi persoană fizică străină să fie considerată pe deplin capabilă după legea forului;
c) cetăţeanul (propriu sau străin) care a încheiat un act cu această persoană fizică străină – să fie de bună credinţă,
în sensul că nu a cunoscut şi nici nu ar fi putut cunoaşte în mod rezonabil cauza de nevaliditate a actului juridic
respectiv, rezultând din starea de incapacitate a străinului.
d) anularea actului ar produce un prejudiciu nejustificat cetăţeanului (propriu sau străin) care a încheiat actul
juridic respectiv.

De ce a fost nevoie?
- ocrotirea bunei credinţe a partenerului local;
- necunoaşterea scuzabilă de către partenerul local a legii naţionale a străinului cu care a încheiat actul juridic;
- îmbogăţirea fără just temei a străinului, în dauna partenerului local;
- ocrotirea ordinii publice de drept internaţional privat a forului.

Biletul 12

1. Caracterele ordinii publice de drept international privat

a) NAȚIONAL: fiecare sistem de drept are propriile principii fundamentale de ordine publică de DIP —> de la
stat la stat, vor diferi cazurile în care normele își păstrează imperativitatea. Soluția pronunțată în Ro poate să
nu fie acceași cu cea prununțată în străinătate.

b) ACTUAL: instanța/tribunalul arbitral va aplica normele de ordine publică din momentul pronunțării hotărârii
—> unui raport juridic i se aplică legislația în vigoare de la momentul nașterii raportului juridic.

ex. Dacă 2 persoane de același sex s-au căsătorit azi în străinătate și au același sex, dacă vin peste 10 ani în Ro.
să li se recunoască acea căsătorie, voi fi obligat să le recunosc căsătoria dacă în acel moment legislația română
accepta acest lucru.

c) dpdv material pe fond, este o EXCEPȚIE: este de strictă interpretare, nu se poate aplica prin analogie, și are
un efect specific dat de faptul că înlătură de la alicare o lege străină pe teritoriul Ro. atunci când aceasta este
contrară principiilor fundamentale de drept român.

=> efect pozitiv: în cazul înlăturării aplicării legii străine se aplică legea română
=> efect negativ: legea străină se înlătură dacă e contrară ordinii publice de DIP român

!! va fi înlăturată doar norma juridică incompatibilă, nu întreg sistemul de drept, și va fi înlocuită cu principiul
fundamental din dr. Român
2. Determinarea legii aplicabile bunurilor si domeniul de aplicare
art. 2613 NCC: Posesia, dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale asupra bunurilor, inclusiv cele de garantii
reale, sunt carmuite de legea locului unde bunurile sunt situate sau se afla (lex rei sitae), afara numai daca, prin
dispozitii speciale se prevede altfel.

statutul real – regimul juridic al bunurilor – este supus legii locului situarii bunului (imobil)/se află (bunurile
mobile)

DOMENIU DE APLICARE:
1. Bunurile asupra carora pot exista drepturi reale si clasificarea lor in functie de criteriile legale
2.Drepturile reale care pot exista asupra bunurilor
NCC – dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale – dezmembramintele dreptului de proprietate si
garantiile reale asupra bunurilor
3. Modurile si conditiile de dobandire (constituire), transmitere si stingere a drepturilor reale
A. Modurile originale/ specifice de dobândire a drepturilor reale asupra bunurilor:
• ocupațiunea;
• accesiune;
• uzucapiunea;
• înscrierea în Cartea Funciară;
• modurile de stingere a drepturilor reale: prescripția extinctivă, exproprierea, confiscarea.
• traditiune
*Acestea merg dupa lex rei sitae.

B. Modurile nespecifice de dobândire a drepturilor reale asupra bunurilor:

• testamentul
• contractul
C. Aspectele reale ce țin de contracte și de testamente, adică aspectele ce privesc dobândirea drepturilor
reale, sunt supuse legii locului situării bunului, privind următoarele aspecte:
• dobândirea drepturilor reale;
• transmiterea proprietății;
• suportarea riscului lucrului;
• tradițiunea;
• formele de publicitate cu privire la bunurile respective.
*Acestea merg dupa lex rei sitae.
Alte probleme privitoare la contracte și testamente (exemple: capacitatea de a contracta sau capacitatea de a
presta) sunt supuse legii personale a părților sau a testatorului, iar nu legii locului situării bunului.

Condițiile de formă – chiar dacă testamentul sau contractul în cauză privește anumite bunuri, forma va fi supusă
legii contractului sau a testamentului, nu legii situării bunului.

Condițiile de fond și efectele actelor juridice sunt supuse legii actului, fie că e testament, fie că e contract.

4. Continutul drepturilor reale – prerogativele pe care drepturile reale le ofera

• Atributele dreptului de proprietate mai ales, posesia, folosinta, dispozitia, limitele lor – lex rei sitae
• Modul de exercitare a prerogativelor – partajul – lex rei sitae

5. Mijloacele de aparare a drepturilor reale, mai ales – regimul actiunii in revendicare

• Este supus lex rei sitae
• Exista chiar o reglementare speciala despre revendicarea mobilelor

6. Regimul posesiei si actiunile posesorii —> lex rei sitae

 7. Obligatiile propter rem (granituire) –> lex rei sitae
8. Obligatiile scriptae in rem – merge pe aspectele contractuale pe lex cotractus, iar pe aspectele reale pe lex sitae
9. Modurile de executare a bunurilor –> lex rei sitae

Biletul 13
1. Frauda la lege: dreptul internațional vs. dreptul intern
Frauda la lege = părțile, pentru a aplica o altă lege raportului lor juridic decât cea care ar fi fost în mod normal
aplicată, folosesc în scop fraudulos, ilicit un mijloc de DIP (ex. mută sediul social într-un paradis fiscal)
Asemănări - presupun aceleași condiții:
• act de voință al părților
• mijloc licit
• scop ilicit
• rezultat ilicit

ÎN DREPT INTERN ÎN DIP

OBIECT fraudarea unei legi interne în favoarea altei fraudarea dispozițiilor unui întreg sistem de drept în favoarea
legi interne altui sistem de drept

ex. România - prescriptie 3 ani

Alt stat - prescriptie 10 ani

MECANIS Schimbarea conținutului faptic al rap. juridic Schimbarea conținutului faptic conflictual => schimbarea
M => aplicarea altei legi interne decât cea punctului de legătură care face aplicabil un alt sistem de drept în
competentă și, evident, a unei alte norme întregul său
conflictuale

2. Determinarea legii aplicabile regimului matrimonial

A. Legea aplicabilă fondului regimului matrimonial
I. Legea aleasă de părți
Soții pot alege numai între una din următoarele trei legi:
• legea statului pe teritoriul căruia unul din ei își are reședința obișnuită la data alegerii
• legea statului a cărui cetățenie o are unul din ei la data alegerii
• legea statului unde soții și-au stabilit prima reședință obișnuită comună după celebrarea căsătoriei
art. 2591 NCC: Conventia de alegre a regimului matrimonial se poate incheia inainte de celebrarea casatoriei, in
momentul celebrarii sau in timpul casatoriei, iar conditiile de forma ale conditiei de alegere a legii aplicabile sunt
prevazute fie de legea aleasa ca aplicabila regimului matrimonial, fie de legea locului de incheiere a conventiei
matrimoniale.

Conventia de alegere a legii aplicabile:

a) expresa, consemnata intr-un inscris semnat si datat de soti
b) sa reiasa neindoielnic din clauzele conventiei matrimoniale.
II. Părțile nu au ales legea aplicabilă regimului matrimonial => legea care guvernează efectele generale ale
căsătoriei sotilor (art 2589 NCC)

Domeniul legii aplicabile regimului matrimonial:

Legea aplicabilă regimului matrimonial stabilește următoarele elemente:
• condițiile de validitate a convenției privind alegerea legii aplicabile
• condițiile de validitate ale convenției matrimoniale
• conditiile de validitate ale regimului matrimonial
 • limitele alegerii regimului matrimonial
• posibilitatea schimbării regimului matrimonial si efectele acestei schimbari
• conținutul patrimoniului fiecăruia dintre soți-drepturile soților asupra bunurilor și regimul datoriilor
• încetarea și lichidarea regimului matrimonial
• împărțirea bunurilor comune

B. Legea aplicabilă condițiilor de formă ale regimului matrimonial

art. 2594 NCC: Condițiile de formă cerute pentru încheierea convenției matrimoniale sunt cele prevăzute de legea
aplicabilă regimului matrimonial sau cele prevăzute de legea locului unde ele se încheie.

Biletul 14

1. Conflictul de legi in timp si spatiu. (Notiune si comparatie)

Def. Efectele unui raport juridic nascut/modificat/stins sub incidența sistemului de drept al unui alt stat, se cer a
fi recunoscute ulterior pe teritoriul altui stat, intr-un alt sistem de drept.

conflict în spațiu —> cele două sisteme de drept coexistă în spațiu

conflict de lege în timp —> între momentul nașterii/stingerii/modificării raportului juridic sub incidenţa legii
străine și momentul în care se cer a fi recunoscute efectele în România există un interval de timp

Ex: In cazul conflictului de legi in timp si spatiu, cetateana franceza si cetateanul roman s-au casatorit in Franta
acum 10 ani, iar acum cetateana franceza vine in Romania si cere pensie de intretinere. Acum pt. cel care are de
dezlegat aceasa situatie se pune problema ce lege in timp si spatiu va aplica.

Conflict în spațiu vs. Conflict în timp și spațiu

CS = apare în momentul nașterii/modificării/stingerii unui raport juridic când, datorită elementului de extraneitate,
sunt susceptibile de aplicare mai multe sisteme de drept. Se soluționează în baza normei conflictuale ce indică lex
causae.

Asemănare: sunt conflicte în spațiu => cele 2 sisteme de dr. coexistă spațial

Deosebiri:

CS CTS
Sistemele de drept coexistă => se pot aplica Există un interval de timp => se aplică succesiv
simultan

Ex. Dacă un cetățean român şi un cetăţean francez vor să se căsătorească în România se pune problema ce lege
se va aplica încheierii căsătoriei (conflict de legi în spațiu). Dacă acelaşi cetăţean român se căsătorise deja cu un
cetăţean străin în străinătate iar soţia, cetăţean român, vine în România apoi şi cere pensie de întreținere de la soţ
(recunoaşterea efectelor căsătoriei) suntem în prezenţa unui conflict de legi în timp şi spaţiu.

2. Determinarea legii aplicabile persoanelor juridice

Art. 2580 alin.(1) NCC – Statutul organic al persoanei juridice este cârmuit de legea sa națională.

Art. 2571 alin.(1) NCC – Persoana juridică are naționalitatea statului pe al cărui teritoriu și-a stabilit, potrivit
actului constitutiv, sediul social.
Criterii de determinare a personalităţii persoanei juridice:
(un criteriu de drept comun și criterii speciale)

I. Criteriul de drept comun – naționalitatea este dată de sediul social

Prevăzut de actul constitutiv sau statut – sediul statutar. Voința fondatorilor primează.
• serios – altfel e fraudă la legea de drept internațional privat, deci nu produce efecte juridice față
de autoritățile române;
• real

II. Criterii speciale de determinare a naționalității – întâlnite punctual în anumite acte normative.

A. Criteriul controlului.
• naționalitatea asociaților
• modul de luare a deciziilor în organele de conducere
• provenienta capitalului social

Ex. O persoană juridică ce are sediul principal în România poate fi considerată drept o societate israeliană dacă
este controlată direct sau indirect de israelieni, potrivit Acordului cu Israelul si Acordului cu Arabia Saudita.

B. Mai multe sedii

Determinant este sediul real.

= locul unde se află centrul principal de conducere şi de gestiune a activităţii statutare, chiar dacă hotărârile
organului respectiv sunt adoptate potrivit directivelor transmise de acţionari sau asociaţi din alte state.

C. Statutul organic al sucursalelor şi filialelor

Sucursala nu are personalitate juridica proprie => legea societatii mama.
Filiala are personalitate juridica proprie => legea sediului ei.

D. Fuziunea unor persoane juridice de naționalități diferite

Art. 2584 NCC – fuziunea unor persoane juridice de naționalități diferite poate fi realizată dacă sunt îndeplinite
cumulativ condițiile prevăzute de legile naționale aplicabile statutului lor organic.

Ex. Daca fuzioneaza o persoana juridica romana cu una italiana, trebuie sa fie respectate ambele legi, aflandu-ne
in situatia unui cumul de legi.

E. Schimbarea naţionalităţii persoanei juridice

NCC nu reglementează în mod explicit => Considerăm că se aplică prin analogie situația de la fuziune, mutatis
mutandis – trebuie îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de cele două legi: legea de plecare (societatea
trebuie radiată acolo după condițiile specifice) și legea de sosire (înregistrarea persoanei juridice conform
dispozițiilor țării în cauză).

Ex. Daca o societate din italia vrea sa isi mute sediul din Italia in Romania. Se aplica prin analogie situatia de la
fuziune, asa ca trebuie sa fie indeplinite conditiile de plecare prevazute de legea italiana si conditiile de inregistrare
prevazute de legea romana.

Biletul 15
1. Calificarea institutiilor necunoscute dreptului forului
Conflictul de calificare = acea situaţie care apare atunci când noţiunile din conţinutul sau din legătura normei
conflictuale aplicabile în speţă au înţelesuri diferite în sistemele de drept susceptibile de a se aplica acelui raport
juridic.

Art. 2558 alin.(4) NCC: Dacă legea română nu cunoaşte o instituţie juridică străină sau o cunoaşte sub o altă
denumire ori cu un alt conţinut, se poate lua în considerare calificarea juridică făcută de legea străină.

Aşadar calificarea instituţiilor de drept necunoscute legii forumului se face după sistemul de drept care le
cunoaşte(ex: instituția trust-ului transpusă apoi ca urmare a globalizării)

Situația specială:
Actele normative emise în cadrul Uniunii Europene — nevoia de uniformizare
=> Calificarea autonomă este de competenţa CJUE — instanţelor de judecată de la toate nivelele, permițându-le
astfel să acceseze CJUE cu chestiuni privind interpretarea textelor comunitare, emise de Uniune

Noţiunile juridice din actele comunitare sunt interpretate independent/autonom de sistemele de drept naţionale

2. Situatia juridica a străinului ca parte a procesului civil

Elemente de drept intern — Art. 1084-1087 C.proc.civ.

Există 3 mari reguli:

(1) Aceleași drepturi și obligații procesuale ca și românii.

În noul cod, este aplicabil regimul național dpdv al procedurii. De asemenea, textul prevede că străinii
beneficiază în procesele în fața instanțelor române de scutiri sau reduceri de taxe/asistență judiciară gratuită ca și
cetățenii români, cu condiția reciprocității, numai dacă statul de cetățenie sau de domiciliu aplică aceeași regulă
pentru cetățenii români.

(2) Scutirea de cauțiune judiciară.

Sub condiția reciprocității, reclamantul cetățean străin sau persoană juridică de naționalitate străină nu
poate fi ținut să depună o cauțiune sau să fie obligat la o altă garanție pentru simplul motiv că este străin sau că
nu are domiciliul în țară.
Așadar, cetățeanul străin este scutit de cauțiune pentru simplul fapt că este străin, dar nu este scutit dacă
se cere o cauțiune pentru toată lumea.

(2) Curatorul special care se aplică pentru persoanele străine lipsite de capacitate de exercițiu sau cu capacitate
de exercițiu restrânsă. Art. 1086: în cazul în care cetățeanul străin nu are o reprezentare sau o asistare potrivit
legii sale naționale, instanța română poate să-i numească provizoriu un curator special.

2 reglementări internaționale (aceleași 3 reguli):

• Acordul european asupra transmiterii cererilor de asistență judiciară de la Strasbourg din 1997 —> fiecare stat
parte la acord este obligat să desemneze o autoritate centrală expeditoare a cererilor de asistență judiciară și o
autoritate centrală primitoare (Ministerul Justiției), iar persoana care locuiește pe teritoriul unei părți
contractante și care dorește să obțină asistență judiciară pe teritoriul altei părți contractante poate adresa cererea
autorității centrale din țara sa

• Convenția internațională privind facilitarea accesului internațional la justiție de la Haga din 1980
 - orice cetățean dintr-un stat contractant sau o persoană juridică dintr-un stat contractant beneficiază de
asistență judiciară în materie civilă și sau comercială în orice alt stat contractant în condițiile legii lui
naționale. Prevede obligația fiecărui stat de a desemna o autoritate centrală – expeditoare și primitoare
- Scutirea de cauțiune
- Obținerea de copii după actele judiciare. Străinul beneficiază de regimul național în ceea ce privește
obținerea de copii după actele judiciare – decizii sau documente din dosar.

Biletul 16
1. Exceptii de la retrimiterea de gradul I

Retrimiterea = situaţia juridică apărută în cazul în care norma conflictuală a forumului trimite la un sistem de
drept străin în întregul său, adică inclusiv la normele conflictuale din acel sistem, iar în acel sistem există o normă
conflictuală care nu primeşte trimiterea, ci fie trimite înapoi la dreptul forumului (retrimitere de gradul I), fie
trimite mai departe la dreptul unui stat terţ (retrimitere de gradul II).

Retrimiterea de gradul I = retrimiterea inapoi: cand norma conflictuala trimite la dreptul american iar acolo exista
o norma conflictuala ce trimite inapoi la dr roman.

Art 2559 alin.(2) NCCiv: Dacă legea străină retrimite la dreptul român sau la dreptul altui stat, se aplică legea
română, dacă nu se prevede în mod expres altfel.

ARGUMENTE:

a) Trimiterea pe care norma conflictuală română o face la un sistem de drept străin este o ofertă de abordare a
acelui sistem de drept, nu o obligaţie; căci sistemul de drept român nu poate stabili obligaţii pentru sistemul de
drept străin.

b) Argumentul unităţii - orice sistem de drept este un concept unitar, un ansamblu de norme juridice (inclusiv cele
conflictuale). Nu putem să ţinem seama numai de o parte a unui sistem de drept.

c) Argument pragmatic - dacă admitem retrimiterea, nu se supără nimeni.

EXCEPTII - Art. 2559 prevede 3 exceptii, deci sensul de trimitere este la un drept strain:

1. Lex voluntaris: daca partile au ales legea aplicabila, se prezuma legal ca partile au dorit sa transmita la
sistemul de drept material strain, nu sa se supuna riscului de a se intalni acolo cu o norma conflictuala.

2. Legea aplicabila formei actului juridic: principiul formei este guvernata de obicei de principiul locul recit
actum si asta inseamna drept material

3. Nu se aplica retrimiterea in materia obligatiilor extracontractuale. Adica nu se aplica la delicte.

RETRIMITEREA DE GR. 2 — de principiu nu e admisă în dr. român

=> „dacă legea străină retrimite la dreptul altui stat, se aplică legea română, dacă nu se prevede expres altfel“

Excepție: art. 2571 (4) — Cu toate acestea, dacă dreptul străin astfel determinat retrimite la dreptul statului în
conformitate cu care a fost constituită persoana juridică, este aplicabil dreptul acestui din urmă stat.

2. Formele competentei internationale in procesul civil international

Există 4 reguli (una generală și 3 speciale):
 COMPETENȚA DE DREPT COMUN
COMPETENȚA EXCLUSIVĂ
COMPETENȚA FACULTATIVĂ
PROROGAREA CONVENȚIONALĂ DE COMPETENȚĂ

Conform Bruxelles 1 bis:

a. COMPETENȚA DE DREPT COMUN

Dispozițiile regulii generale (Art. 4 alin. 1) — Persoanele domiciliate pe teriotriul unui stat membru pot fi
actionate in justitie indiferent de nationalitatea lor, in fata instantelor statului membru unde isi au domiciliul.

b. COMPETENTA FACULTATIVĂ (Rationae materie) – art. 5

Persoana care domiciliaza pe teritoriul unui stat membru poate fi actionata in jusititie pe teriotriul altui stat
membru decat statul in care isi are domiciliul in urmatoarele situatii:

1. In materie contractuala, la locul unde obligatia contractuala a fost sau urmeaza a fi executata. => instanta de
la locul executarii contractului

2. In materie de obligatii de intretinere poate fi competenta si instanta statului unde creditorul este domiciliat sau
are resedinta obisnuita

3. In materia obligatiilor extracontractuale poate fi competenta instanta statului membru de la locul unde s-a
produs prejudiciul sau unde a fost savarsita fapta, la alegerea reclamantului

4. Daca actiunea vizeaza sucursala, filiala sau reprezentanta unei societati, aceasta poate fi introdusa la locul
unde filiala, sucursala sau reprezentanta isi are sediul, adica la sediul secundar.

c. COMPETENȚA EXCLUSIVĂ (IMPERATIVĂ)

1. Actiunile reale imobiliare – sunt in mod imperativ judecate de instantele de la locul situarii imobilului

2. In materie societara (valabilitatii consitutirii, nulitatii, dizolvarii societatilor, in litigiile privind valabilitatea
deciziilor organelor de conducere ale societatii) sunt competente imperativ instantele de la sediul societatii.

3. Litigiile privind valabilitatea inregistrarilor din registrele publice vor fi judecate de instantele din statul unde
registrul este pastrat.

4. In materia executarii hotararilor judecatoresti sunt competente exclusiv instantele de la locul de executare.

EXCEPȚII:
1. Litigiile in materie de asigurari – avem solutii diferite dupa cum:
- Asiguratorul este parat si asiguratul este reclamant – instantelor de la sediul paratului/ instantelor de la
propriul sau domiciliu
- Asiguratorul este reclamant – doar instantei de la domiciliul asiguratului

2. Contractele incheiate cu consumatorii:

a. Daca am consumatorul reclamant – instanta de la sediul paratului/ instanta de la propriul domiciliu
b. Daca profesionistul este reclamant – doar la instanta domiciliului consumatorului
3. In cazul contractelor de munca:
a. Daca angajatul este reclamant - instanta de la sediul paratului/ instanta de la propriul domiciliu
b. Daca angajatorul este reclamant - doar la instanta domiciliului angajatului
!!! Exceptiile constau in aceea ca in cazul acestor trei tipuri de contracte, partilor le este data posibilitatea de a
alege printr-o conventie, instanta competenta sa solutioneze litigiul dintre ele. Alegerea instantei competente se
poate face NUMAI printr-o conventie ulterioara ivirii litigiului.
d. PROROGAREA CONVENȚIONALĂ DE COMPETENȚĂ

Regulamentul da partilor posibilitatea de a conveni cu privire la competenta jurisdictionala cu exceptia

competentei imperative exclusive.
Conventia trebuie incheiata in scris sau confirmata ulterior in scris inclusiv la momentul introducerii
actiunii. Poate fi incheiata si potrivit obisnuintelor dintre parti sau uzantelor aplicabile DIP.

PROBLEME:
1. LITISPENDENȚA — instanta ulterior sesizata este obligata sa suspende din oficiu actiunea pana la momentul
la care prima instanta sesizata se pronunta asupra competentei sale.
Cand prima instanta sesizata se declara competenta, instanta ulterior sesizata are obligatia de declinare a
competentei in favoarea acesteia. Daca prima instanta sesizata se declara necompetenta, instanta ulterior sesizata
va repune cauza pe rol la cererea oricarei parti interesate.

2. CONEXITATEA
a) In cazul unor actiuni conexe, instanta in fata careia se ridica exceptia de conexitate poate suspenda
litigiul in orice faza a sa.
b) Problema conexitatii se ridica in fata primei instante sesizate, caz in care instanta sesizata ulterior poate
sa isi decline competenta in favoarea primei instante sesizate.

Biletul 17

1. Domeniile in care apare frauda la lege în dreptul internațional privat

A. STATUTUL PERSOANEI FIZICE (starea și capacitatea) = îşi schimbă cetăţenia sau domiciliul pentru a
atrage aplicarea altei legi.
Exemplu: Speţa BERTOLA - Doi soţi italieni care domiciliau în Bucureşti au introdus o acţiune în divorţ în faţa
instantei române. Aplicând norma lex patriae, instanţa română le-a respins acţiunea deoarece legea italiană la care
norma conflictuală română trimisese, nu permitea divorţul. În această situaţie, cei doi soţi italieni au îndeplinit
condiţiile care, potrivit legii italiene, duceau la pierderea cetăţeniei italiene devenind apatrizi. Ulterior, au introdus
din nou acţiune de divorţ în faţa instanţelor române care, de data aceasta, le-a fost admisă deoarece, fiind apatrizi,
instanţa le-a aplicat legea română ca lege a domiciliului lor comun, lege ce permitea divorţul.
Art. 2596 NCC o asemenea fraudă nu mai este posibilă, deoarece se prevede că Legea reşedinţei obişnuite comune
sau legea cetăţeniei comune a soţilor, continuă să reglementeze efectele căsătoriei în cazul în care unul dintre ei
îşi schimbă, după caz, reşedinţa obişnuită sau cetăţenia.
2506 NCC - desfiinteaza posibilitatea fraudei la lege in materia filiatiei pt ca filiatia copilului din afara casatoriei
se stabileste potrivit legii nationale a copilului de la data nasterii -> se ingheata filiatia la data nasterii

B. STATUTUL ORGANIC AL PERSOANEI JURIDICE = Mutarea sediului social, în scopul eludării

legilor fiscale, constituie fraudă la lege.
Art. 2571 Naţionalitatea persoanei juridice
(1) Persoana juridică are naţionalitatea statului pe al cărui teritoriu şi-a stabilit, potrivit actului constitutiv, sediul
social.
(2) Dacă există sedii în mai multe state, determinant pentru a identifica naţionalitatea persoanei juridice este sediul
real.
(3) Prin sediu real se înţelege locul unde se află centrul principal de conducere şi de gestiune a activităţii statutare,
chiar dacă hotărârile organului respectiv sunt adoptate potrivit directivelor transmise de acţionari sau asociaţi din
alte state.
(4) Cu toate acestea, dacă dreptul străin astfel determinat retrimite la dreptul statului în conformitate cu care a
fost constituită persoana juridică, este aplicabil dreptul acestui din urmă stat.

C. REGIMUL JURIDIC AL BUNURILOR MOBILE

EX. Un bun din patrimoniul cultural naţional e transferat fraudulos în străinătate, într-un stat în care nu există
restricţii în legătură cu bunul respectiv. Art 2615 NCC: Revendicarea unui bun furat sau exportat ilegal este
supusă, la alegerea proprietarului originar, fie legii statului pe teritoriul căruia se afla bunul la momentul
furtului/exportului, fie legii statului pe teritoriul căruia se află bunul la momentul revendicării.

Conventie ONU - 1993 a aderat Ro : exporturi ilicite de bunuri culturale - legea aplicabila va fi cea din statul din
care a plecat

D. FORMA EXTERIOARĂ A ACTELOR JURIDICE = se încheie actul într-un alt stat a cărui lege nu
prevede aceleaşi condiţii pentru valabilitatea actului.
Ex: În România donaţia e act autentic şi atunci părţile încheie contractul de donaţie într-o ţară unde forma
autentică nu e cerută pentru donaţie.
O fraudă de acest gen nu poate să intervine pentru că:
Art 2639 alin. (3) NCC: În cazul în care legea aplicabilă condiţiilor de fond ale actului juridic impune, sub
sancţiunea nulităţii, o anumită formă solemnă, nicio altă lege dintre cele menţionate la alin. (2) nu poate să înlăture
această cerinţă indiferent de locul întocmirii actului.
alin (2)- legea locului unde a fost întocmit; legea cetăţeniei sau legea reşedinţei obişnuite a persoanei care l-a
consimţit; legea aplicabilă potrivit dreptului internaţional privat al autorităţii care examinează validitatea actului
juridic

2. Determinarea legii aplicabile divortului si separatiei de corp

Separația de corp = instanța suspendă obligația de coabitare

Divorțul pune capăt căsăstoriei, iar separația de corp menține căsătoria cu toate drepturile și obligațiile ei, mai
puțin obligația de coabitare.
NCC se aplica doar daca nu e aplica Regulamentul 1259/2010 de punere in aplicare a unei forme de cooperare
consolidata in domeniul legii aplicabile divortului si separarii de corp (Regulamentul Roma III).

Ele prevăd posibilitatea soților de a determina legea aplicabilă și dacă nu o fac, de determinarea obiectivă:
1) Art 2597 NCC. Soții pot alege una din umătoarele legi:
• Legea reședinței obișnuite comune la data convenției de alegere a legii aplicabile
• Legea ultimei reședințe obișnuite comune dacă cel puțin unul din ei mai locuiește acolo la data alegerii
• Legea cetățeniei unuia dintre soți
• Legea statului pe teritoriul căruia oricare dintre sori a locuit cel puțin 3 ani
• Legea română

Conventia de alegere:
• se poate incheia cel mai tarziu la data sesizarii autoritatii competente sa pronunte divortul.
• instanta poate lua act de acrodul sotilor privind legea aplicabila pana la primul termen de judecata la care sotii
au fost legal citati (daca normele de procedura locale nu se opun)
• încheiată în scris, semnată și datată de soți

2) Dacă părțile nu au ales legea aplicabilă, se procedează la o determinare obiectivă:

• Legea reședinței obișnuite comune la data cererii de divorț
 • În lipsă, legea statului pe teritoriul căruia soții au avut ultima reședință obișnuită comună dacă cel puțin unul
din ei mai locuiește acolo la data divorțului
• În lipsă, legea cetățeniei comune a soților la data introducerii divorțului
• În lipsă, legea ultimei cetățenii comune a soților dacă cel puțin unul din ei mai păstrează acea cetățenie
• Legea română
Biletul 18

1. Imposibilitatea stabilirii conținutului legii straine

art 2562 alin 3 din NCC. — In cazul imposibilitatii de a stabili intr-un termen rezonabil continutul legii straine se
aplica legea romana.
**o imposibilitate evidentă/calificată de probare a legii străine. Din dosarul cauzei trebuie să rezulte ce demersuri
s-au făcut.

Desi invocarea legii straine, sarcina probei se impart intre partile la litigiu si judecator exista posibilitatea ca nici
partile, nici judecatorul sa nu poata obtine informatii privind sistemul de drept strain.

Argumente (aplicarea legii române în cazul imposibilității de probare a legii străine):

1. Litigiul nu poate sa ramana nesolutionat. O asemenea situatie ar echivala cu delegarea. Actiunea

reclamantului nu poate fi respinsa pentru motivul imposibilitatii de probare a legii starine pentru ca ar constitui o
hotarare ilegala, din moment ce sarcina probei nu revine numai partilor, ci se imparte intre parti si judecator.
Singura solutie acceptabila este aceea de a aplica singurul sistem de drept cunoscut de catre judecator si anume
dreptul comun
2. Se bazeaza pe o prezumtie simpla potrivit careia odata ce partile au ales instanta competenta cu solutionarea
litigiului, se prezuma ca ele au acceptat posibilitatea aplicarii pe fond a legii romane, conform principiului cine
alege instanta alege si dreptul.
Referitor la 2562 alin 3 se refera nu la o dificultate in a stabili legea, sau despre situatia in care partile trebuie sa
faca cheltuieli suplimentare pentru aflarea legii straine, ci se refera ca am facut toate demersurile necesare, am
apelat la toate parghiile si totusi nu am avut cum sa aflu normele ce mi-ar fi aplicate. Termenul rezonabil este
raportat la celeritate.

2. Determinarea prin voința părților a legii aplicabile contractului

Izvor: Posibilitatea/aptitudinea părților de a alege legea aplicabilă unui contract izvorăște din lege. Nu există un
contract fără lege. Adică voința părților nu se impune prin ea însăși, ci pentru că legiuitorul i-a permis acest lucru.

Pot alege:
• legea unui stat
• set de reguli — reglemantari uniforme la nivel international care nu au valoare de lege statala

Modalitatile de exprimare a vointei:

• alegerea expresa
• alegrea tacita/implicita — sa rezulte cu un grad rezonalbil de certitudine din clauzele contractului sau din
imprejurarile cauzei.
1. Alegerea expresă = clauză inserată în contractul principal/ încheierea de către părți a unui contract separat.
ex. orice litigiu privind interpretarea, excitarea prezentulu contract va fi solutionat de Curtea de Arbitraj din
Bucuresti conform legii romane
Poate fi:
• directă — prevăd direct, în mod explicit legea aplicabilă
• indirectă — fac trimitere la o convenție/contract care conține o clauză de alegere
Ex. se trimite la condițiile Loits (Loits = companie de asigurări din Anglia => dreptul englez)
Clauza are autonomie relativă față de contract: pe de-o parte soarta contractului nu o afecteaza, pe de altă parte
nulitatea acestuia va duce și la nulitatea acesteia:
• autonomă față de contractul principal => cauzele de rezoluțiune și de rezilirele a contractului principal precum
și anumite cauze de nulitate a contractului principal NU afectează valabilitatea clauzei de alegere. În aceste
situații rezoluțiunea, rezilierea, nulitatea vor fi pronunțate pe temeiul legii alese de părți. Așadar invalidarea
contractului se face pe temeiul legii alese de părți.
• nulitatea contractului => nulitatea clauzei de alegere

Ex: incapacitatea părților de a încheia contractul principal atrage incapacitatea de a încheia clauza de alegere (se
va recurge la localizarea obiectivă a contractului); viciile de consimtamant - dol, eroare

2. Alegerea implicită/tacită = pentru a fi dedusă voința părților, se iau în considerare anumite indicii:
• Indicii intrinseci - t au trimis la institutii juridice specifice unui anumit sistem de drept, uzante, clauza de
jurisdictie (dar cu prudenta, pt ca daca zicem ca vrem sa fie judecat litigiul de Cutea de arbitraj Bucuresti nu
inseamna neparat ca vrem si sitemul de drept roman).
• Indicii extrinseci - fac trimiteri ulterior incheierii contractului.
ex. încheierea unui act adițional.
Limba NU este un indiciu!!!
Momentul exprimării voinței —> anterior ivirii unui litigiu sau în fața instanței până la începerea dezbaterii în
fond
Întinderea voinței —> asupra întregului contract sau numai unei anumite părți (=> aplicarea mai multor legislații)
Modificarea legii aplicabile (se va aplic retroactiv) —> oricând, cu 2 condiții:
1. Nu se poate alege o lege care sa declare contractul nul din punct de vedere formal;
1. Nu se pot frauda drepturile tertilor deja dobandite.

Libertatea de alegere:
Roma I permite părților să aleagă orice lege, chiar dacă ea nu are nicio legătură cu contractul- concepția
subiectivistă. Se presupune ca partile cunosc mai bine sistemul de drept ales.

Exista limite, impartite in 2 categorii:

1. Limite generale - normele de aplicatie imediata, frauda la lege, ordinea publica.
Acestea sunt cele care impiedica aplicarea unei legi straine

2. Limite speciale
Art 3 alin(3) Roma I: În cazul în care toate elementele relevante pentru situația respectivă în momentul în care
are loc alegerea se află în altă țară decât aceea a cărei lege a fost aleasă, alegerea făcută de părți nu aduce atingere
aplicării dispozițiilor acelei legi de la care nu se poate deroga prin acord.
Ex. Dacă printr-o localizare obiectivă, contractul ar fi trimis la un alt sistem de drept, altul decat cel ales, iar in
acel sistem de drept exista dispozitiuni imperative, de la care nu se poate deroga prin acord, acele dispozitiuni se
vor aplica.
Ex. Regimul vamal — nu se poate deroga, cel care exportă trebuie să obțină autorizațiile de export, chiar dacă
părțile au prevăzut altfel
Biletul 19
1. Norma conflictuală
Norma conflictuală este o normă juridică specifică DIP, care soluționează conflictul de legi, în sensul că
stabilește care dintre sistemele de drept urmează să se aplice cu privire la acel raport juridic.
Structura normelor conflictuale:
Norma conflictuală are 2 elemente ce poartă denumiri diferite față de cea materială, dar în esență sunt la fel:
a) Conținut (ipoteză) – materia juridică la care norma conflictuală se referă
 b) Legătura normei (dispoziția) – acel element al structurii care arată ce sistem de drept se va aplica cu privire
la conținutul normei
Punctul de legătură al normei conflictuale este elementul concret de legătură între materie și un anumit sistem
de drept.
EX: ”Starea civilă și capacitatea persoanei sunt cârmuite de legea sa națională.”
Legătura = naționalitatea
Punctul de legătură = cetățenia
Ex2: ”Moștenirea este supusă legii statului pe teritoriul căruia defunctul a avut la data morțiii reședința
obișnuită.”
Conținut = domeniul juridic al moștenirii
Legătura = legea statului pe teritoriul căruia defunctul a avut la data morții reședința
Punctul de legătură = reședința obișnuită a defunctului
Scopul normei conflictuale este determinarea legii aplicabile (sistemul de drept la care face trimitere norma
conflictuală poartă denumirea de legea aplicabilă – lex causae).! Normele conflictuale aparțin de principiu
sistemului de drept al instanței sesizate = lex fori.
2. Executarea hotărârilor judecătorești străine în România
Încuviințarea executării unei hotarari străine in Romania are ca efect producerea efectului executoriu pe
teritoriul Romaniei. În urma acestei încuviințări, hotărârea straină dobândește titlu executoriu întocmai ca și
hotararea romană.
Competența materială este a tribunalului din circumscripția căruia urmează a fi realizată executarea, indiferent
dacă este recunoaștere sau executare. Procedura este mereu contencioasă și se finalizează cu o hotărâre.
Biletul 20
1. Conflict de calificare (notiune, mod de solutionare)
Conflictul de calificare este acea situație care apare atunci când noțiunile din conținutul sau din legătura
normei conflictuale aplicabile în speță au înțelesuri diferite în sistemele de drept susceptibile de a se aplica acelui
raport juridic.
EX: Speța – Testamentul Olandezului (un cetățean olandez a făcut în Franța un testament olograf. Dreptul
francez această problemă era una de formă și era supusă legii locului unde s-a întocmit testamentul. În schimb,
în dreptul olandez era o problemă de capacitate a persoanei fizice și era supusă legii naționale a testatorului și
ar fi urmat să se aplice legea olandeză
Judecătorul a calificat însă potrivit dreptului francez. El a identificat conflictul de calificări și a justificat de
ce trebuie soluționat in favoarea legii forului. Judecătorul francez a calificat in speța calitatea olografa a
testamentului ca fiind un aspect de formă, în consecință a aplicat norma conflictuala franceza privind forma
actului juridic, care trimitea la legea locului.
Modul de soluționare – REGULA: calificare se face după legea instanței sesizate – lex fori.
EXCEPȚII:
1) Calificare potrivit voinței părților (principiul autonomiei de voință care primează în domeniul contractelor
civile
2) Calificarea secundară – se face pe baza legii aplicabile în speță (lex causae) – EX: natura mobiliară sau
imobiliară a bunurilor se determină potrivit legii locului unde acestea se află sau sunt situate
 3) Calificarea instituțiilor juridice necunoscute dreptului forumului

2. Supralegalizare (scop, procedura)

Supralegalizarea reprezintă o operatiune administrativă menită sa certifice statutul de act oficial al unui anumit
înscris.
SCOPUL – procedura este necesară deoarece prin ea se certifica statutul de act oficial, ea este prevazută de Codul
de procedura civila și presupune parcurgerea a 3 etape (pentru actele care vin din străinătate):
1) Legalizarea pe cale administrativă ierarhica de către organul desemnat de statul de origine.
2) Legalizarea de misiunea diplomatica româna sau de oficiul consular român în statul de origine ori, simetric, de
misiunea diplomatica sau de oficiul consular al statului de origine în România.
3) Legalizarea de Ministerul Afacerilor Externe.
Actele române solicitate în străinătate sunt supralegalizate de către Ministerul Justiției în România și apoi de
MAE.
Excepții: Scutirea de supralegalizare se paote face în temeiul legii, a unui tratat la care România e parte, sau pe
baza de reciprocitate atunci când dovedeești că autoritățile străine din țara de origine nu au solicitat
supraleglizarea.
Biletul 21
1. Ordinea publica- notiune si comparatie cu norma de aplicatie imediata
Ordinea publică de drept român este formată din princiăiile fundamentale și drepturile omului exprimate de regulă
prin norme juridice de ordine publică adică imperative, de la care nu poți deroga
Comparație cu norma de aplicație imediată
Asemănări – ambele au rațiunea de a proteja un principiu fundamental de drept
- au ca efect aplicarea legii române în locul legii străine
Deseobire - mecanismul logic al aplicării celor 2 insituții
Ordinea publica presupune parcurgerea raționamentului conflictual, deci aplicarea normei conflictuale și
identificarea legii străine normal competente. Aceasta ultima lege fiind înlăturată întrucât încalcă valori
fundamentale din dreptul forului.
In schimb norma de aplicație imediata se aplica in mod prioritar, fără a se mai parcurge raționamentul conflictual
și fără a se mai determina lex causae.
EX: în materia divoțului – dacă legea străină prevede anumite motive extrem de restrictive comprativ cu legea
română această lege va fi înlăturată de cea română (posibilitatea de a divorța numai după un anumit termen de la
împlinirea căsătoriei) – legea va fi declarată incompatiiblă cu principiile fundamentale de drept român și va fi
înlăturată de la aplicare.
2. Fiducia- legea aplicabila si domeniul
Fiducia este supusă legii alese de constituitor.
Legea aplicabila se determina prin voința constituitorului sau, în lipsă, este vorba despre o determinare obiectiva.
Prin determinarea obiectivă sunt unele criterii de localizare a fiduciei, respectiv:
• locul de administrare a masei patrimoniale fiduciare,
• locul situării bunurilor fiduciare,
 • locul unde fiduciarul isi are reședința obisnuita sau sediul, după caz,
• sau locul unde scopul fiduciei urmează sa se realizeze.
Cât privește domeniul de aplicare, acesta cuprinde desemnarea fiduciarului, înlocuirea acestuia, renunțarea la
fiducie, de asemenea aspecte privind drepturile și obligațiile fiduciarului și ale constituitorului, puterile
fiduciarului, relația dintre acesta și beneficiar și modalitățile de încetare a fiduciei.
Biletul 22
1. Condițiile de aplicare a fraudei la lege
1) Existența unei manifestări de voința a părții sau a părților în sensul deplasării punctului de legatura a
normei conflictuale dintr-un sistem de drept in altul.
Este necesar sa fie vorba despre un punct de legatura mobil: cu vocație de a fi deplasat.
Nu reprezintă punct de legatura mobil locul situării imobilului. De asemenea, reprezintă puncte de legatura fixe
locul producerii faptei ilicite sau locul producerii prejudiciului.
2) Părțile sa se folosească un mijloc de drept internațional privat prin el însuși licit.
3) Scopul urmărit de către părți sa fie unul ilicit.
Este diferit să te deplasezi câțiva km in Bulgaria pt încheierea contractului, și alta pentru o activitate care impune
prezența acolo, pentru a lucra sau a trăi pe teritoriul respectiv.
4) Rezultatul sa fie unul ilicit, sa se obțină un rezultat care nu ar fi fost permis de legea normal competenta.
2. Determinarea legii aplicabile adoptiei
În ceea ce privește încheierea adopției, legea deosebește între condițiile de fond și condițiile de forma.
În ceea ce privește condițiile de fond, sunt stabilite de legea națională a adoptatorului și a adoptatului.
În ceea ce privește condițiile de formă - sunt supuse legii statului pe teritoriul căruia se încheie adopția.
Efectele adopției – guvernate de legea națională a adoptatorului
Desfacerea adopției urmează legea care guvernează efectele adică legea națională a adoptatorului
Nulitatea adoptiei este data de legea care carmuieste încheierea adopției in ceea ce privește condițiile de fond și
de forma.
Biletul 23
1. Notiunea si forma retrimiterii
Retrimiterea – situația juridică apărută în cazul în care norma conflictuală a forumului trimite la un sistem de
drept străin în întregul său (inclusiv la normele conflictuale din acel sistem) iar în acel sistem există o normă
conflictuală care nu primește trimiterea, ci
1) fie trimite înapoi la dreptul forumului (retrimitere de gradul I)
2) fie trimite mai departe la dreptul unui stat terț (retrimitere de gradul II)
EX: Speța Forgo - Forgo, cetatean bavarez care moare după ce își petrecuse viața in Franta și de pe urma sa au
rămas bunuri mobile. Cetățeanul nu a întocmit vreun testament => succesiune legală. Succesiunea a fost
revendicată de niște rude colaterale din partea mamei. Instanța a identificat norma conflictuala în materie care
spunea că pt bunurile mobile se aplica norma națională, deci trimitea la legea bavareză. Potrivit acestei legi, rudele
care introduseseră acțiunea erau moștenitoare. Norma conflictuala în materia succesiunii mobiliare avea ca punct
de legatură domiciliul în legea bavareza. Judecatorul și-a pus problema existenței conflictului de norme
conflictuale. Legea franceza nu conferea calitate moștenitorilor => statul francez a intrat în posesia bunurilor pt
că legea bavareză a trimis din nou la legea franceză.
2. Prorogarea voluntară de competență
Prorogarea voluntară de comp - înseamnă practic atribuirea competenței de a soluționa pricina prin voința părților,
în favoarea unei instanțe căreia nu i-ar reveni competența internațională potrivit regulilor obișnuite de determinare
a competenței.
Prorogarea voluntara de competenta poate sa îmbrace 2 forme
1) forma prorogării voluntare exprese - se realizeaza printr-o convenție de alegere a jurisdicției/a instanței
competente
La rândul sau, aceasta convenție poate îmbracă 2 forme:
• forma unei clauze de alegere a jurisdicției
• forma unui contract de sine stătător, cu precizarea ca acesta din urmă poate să vizeze și soltuionarea unor
litigii extracontractuale.

2) forma prorogării tacite.

Biletul 24
1. Relația dintre norma materială și norma de aplicație imediată.
Relația dintre norma materială și cea de aplicație imediată este ca de la întreg la parte. Norma de aplicație
imediată este o normă materială dar care are și trăsături ale normelor conflictuale din perspectiva dreptului forului
deoarece este obligatorie pentru instanța de judecată și se aplica in mod prioritar raportului juridic cu element de
extraneitate.
Norma de aplicație imediata este o norma materială, adică oferă o soluție pe fondul raportului juridic.
Normele de aplicație imediata aparțin sistemului de drept al instanței sesizate, prin excepție de la regula potrivit
căreia normele materiale aparțin lui lex causae.
2. Recunoașterea hotărârilor judecătorești străine în România potrivit NCPC.
La nivel teoretic, recunoasterea poate îmbraca 3 forme:
1. Recunoașterea de plin drept, adică fără parcurgerea unei proceduri.
2. Recunoașterea voluntara, adică recunoasterea de către părți.
3. Recunoașterea judiciara, se mai numește și recunoastere condiționata, pentru că instanța verifică
îndeplinirea anumitor condiții.
În sistemul Codului de procedura civila regula este aceea a recunoasterii judiciare
În mod excepțional este consacrată și recunoașterea de plin drept.
Recunoasterea se poate solicita:
• pe cale principala Tribunalului in circumscriptia căruia se găsește cel care refuza recunoașterea sau
• pe cale incidentala instanței care soluționează o cauza în care se pune problema probării autoritatii
de lucru judecat.
Soluționarea cererii de recunoaștere nu înseamnă rejudecarea pe fond a cauzei, ci înseamnă verificarea de către
acea hotărâre a unor condișii de regularitate internațională.
Biletul 25
 1. Sfera de aplicare a ordinii publice de drept international privat
Ordinea publică are 3 sfere de aplicare:
1) Ordinea publică de drept intern (cea mai extinsă)
2) Ordinea publică de drept internațional privat în cazul conflictului în spațiu
3) Ordinea publică de DIP în cazul conflictului de legi în timp și spațiu
Sfera de aplicare a ordinii publice în cazul conflictului de legi în spațiu este mai mare decât in cazul conflictului
de legi in timp și spatiu. Ordinea publica are o vocaț ie mai mare de a se aplica pe taramul conflictului de legi in
spatiu. În cazul conflictului de legi în spațiu, aplicarea ordinii publice înlătura legea straina care ar cărmui chiar
nașterea raportului juridic, acesta nu se poate naște, pe când in cazul conflictului de legi in timp și spatiu raportul
juridic este deja născut.
EX: Dacă exista o căsătoria in străinătate, atunci ea este deja producatoare de efecte juridice acolo.
Persoanele respective au drepturi și obligații reciproce, pot avea copii considerați copii din căsătorie. Chiar dacă
nu recunoaștem, casatoria își va continua existența in țara respectiva.
Intr-o speța de acest tip, deși casatoria nu ar fi putut fi încheiata in România, aceasta ar trebui recunoscută,
deoarece s-ar putea produce mai mult rau dacă nu o recunoaștem (s-ar pierde și obligatia de întreținere, copilul ar
fi considerat din afara căsătoriei etc.).
2. Legea aplicabila obligatiei de intretinere
Legea aplicabilă obligației de întreținere se determină potrivit dreptul UE.
Legea aplicabilă potrivit Potrocolului de la Haga are 2 pachete de norme conflictuale
1) Format din normele care asigură o localizare obiectivă a raportului obligațional
2) Conțin norme de localizare subiectivă a obligației de întreținere – lex voluntaris
REGULA – obligațiile de întreținere sunt supuse legii statului în care creditorul oblgiației de întreținere își
are reședința obișnuită
EXCEPȚII:
• O primă asemenea situație vizează cazul creditorilor privilegiati.
Respectiv atunci când este vorba despre întreținere datorată între părinți și copii sau de către alte persoane decât
părinții, dar în favoarea unor creditori ce nu au împlinit încă vârsta de 21 de ani.
Dacă creditorul nu poate obț ine întreț inere potrivit legii statului reș edinț ei sale, adică potrivit regulii comune,
atunci este aplicabila legea forului.
• A doua situație de excepție vizează relaț ia dintre soți sau foștii soți. - legea reședinței obișnuite a
creditorului obligatiei de întreținere nu se aplica dacă una dintre părți se opune și o alta lege prezintă
legături mai strânse cu casatoria, în special legea ultimei reședinte comune a soților.
• A treia situație de excepție se referă la situația in care este necesară aplicarea unei alte legi decât cea
a reședinței obișnuite a creditorului ca mijloc de protecție a debitorului respectivei obligații
Debitorul se poate opune aplicării legii reședinței obișnuite a creditorului dacă obligatia de întreținere stabilită de
aceasta lege nu este prevazuta nici de legea statului unde debitorul îș i are reședința obisnuita, și nici de legea
statului cetățeniei comune a partilor.
În ceea ce privește determinarea subiectiva a legii aplicabile, prin voința partilor. Este posibil ca părțile, prin
acordul lor de voința, să se abată de la legile pe care le-am spus.
Este permis părtilor să aleagă între următoarele legi:
 o legea statului cetățeniei oricăreia dintre părți la data alegerii;
o legea reședinț ei obișnuite a oricăreia dintre părți la data alegerii;
o legea aplicabila regimului proprietații bunurilor lor (regimului matrimonial);
o legea aplicabila divortului sau separarii lor legale.

Biletul 26
1. Frauda la lege: noțiune și modalități de realizare (cu exemple)
Frauda la lege reprezintă situația în care părțile raportului juridic folosesc in scop ilicit un mijloc de drept
internațional privat licit prin el însuși, făcând astfel aplicabila o alta lege decât cea normal competentă să se aplice.
În principiu există 2 modalități de realizare a fraudei de lege în DIP:
1) Introducerea artificiala a unui element de extraneitate într-un raport juridic care prin el însuși nu
are un asemenea element
EX: În cazul unei societăți comerciale care are toate elementele definitorii în România (sediu deci naționalitatea,
capital sociale, acționari) dacă se schimbă punctul de legătură al normei conflictuale, adică se mută sediul social
într-un paradis fiscal în scopul eludării legislației fiscale rom – societatea respectivă va fi guvernată de legea
străină ca lege a sediului social deci va fi considerată subiect străin de drept
2) În cazul unui raport juridic având deja un element de extraneitate să se realizeze o deplasare a
punctului de legatura a normei conflictuale aplicabile astfel încât să se ajungă la aplicarea unei alte
legi decât cea competenta să se aplice.
EX: Se paote întâmpla dacă schimbăm cetățenia persoanei fizice în mod fraudulos – un cetățean al unui stat care
dobândește capacități depline de exercițiu la varsta de 22 de ani își schimbă cetățenia cu cea a unui stat în care
capacitatea deplină e dobândită la 18 ani
2. Legea aplicabilă măsurilor de ocrotire și răspunderii părintești.
Măsurile de ocrotire a persoanei cu capacitate deplină de exerciţiu sunt supuse legii statului unde aceasta îşi are
reşedinţa obişnuită la data instituirii tutelei sau la data luării unei alte măsuri de ocrotire.
În mod excepţional, în măsura în care este necesar pentru ocrotirea persoanei fizice, autoritatea competentă poate
să aplice sau să ia în considerare legea altui stat, cu care situaţia juridică prezintă cele mai strânse legături, spre
exemplu:
• legea naţională;
• legea unei reşedinţe obişnuite anterioare;
• legea statului unde sunt situate bunurile, în ceea ce priveşte măsurile de ocrotire cu privire la bunuri.
Convenția de la Haga prevede o singură lege aplicabilă în privință răspunderii părintești și anume reședința
obișnuită a copilului. (includem toate aspectele respectiv de drepturile și obligațiile pe care părinții le au in raport
cu copilul lor)
Biletul 27
1. Mijloacele de proba ale legii straine
Conţinutul legii străine se stabileşte de instanţa judecătorească prin atestări obţinute de la organele statului care
au edictat-o, prin avizul unui expert sau printr-un alt mod adecvat.
1) Mijloace de probă directe - cele care aduc in fata judecătorului textul de lege in materialitatea lui.
Avantaje - pentru că permite un contact direct al instanței cu textul de lege aplicabil + Dezavantaje - o problema
legată de interpretarea și aplicarea acestui text, ar putea fi și o problema de semnificație, de traducere, o alta legată
de utilizarea unor noțiuni sau instituții care sunt necunoscute dreptului forului
2) Mijloace de probă indirecte – atestările, avizul unui expert
Avantajul – oferă textul de lege, dar și alte aspecte relevante pentru rezolvarea cauzei, un grad de acuratețe mult
mai mare față de mijloacele directe + Dezavantaje - mijloc ce ține de un formalism excesiv și presupune
acordarea unor termene de judecată îndelungate pentru asemenea proceduri.
EX: atestările - Procedura ar fi următoarea: formularea unei cereri de obținere de informații de către instanta de
judecata dau de către părți. Cererea trece mai întâi pe la Ministerul Justitiei, apoi se duce la statul respectiv.
Răspunsul trebuie sa fie formulat in mod obiectiv și imparțial, însoțit eventual de documente complementare,
precum extrase din texte de lege sau lucrări de doctrina. Cel care va interpreta sau va aprecia acest răspuns va fi
judecătorul.
2. Determinarea obiectiva a legii aplicabile contractului
Regulamentul Roma I stabilește mai multe criterii de localizare obiectivă a contractului (dacă părțile nu au ales
legea aplicabilă contractului):
1) Un prim palier ar fi reglementarea legii aplicabile în functie de tipul de contract (ni se spune în mod
direct legea aplicabilă)
EX: Contractul de vânzare-cumpărare de bunuri este reglementat de legea țării în care își are reședința obișnuită
vânzătorul.
Contractul de prestări servicii este reglementat de legea țării în care își are reședința obișnuită prestatorul de
servicii.
Contractul privind un drept real imobiliar sau privind dreptul de locațiune asupra unui imobil este reglementat de
legea țării în care este situat imobilul.
2) Daca nu se încadrează în aceasta enumerare sau par să fie aplicabile mai multe dintre criteriile menționate
acolo -reglementarea în funcție de reședinta obișnuită a părții care presteaza obligația caracteristică
a contractului.
3) Când legea nu poate să fie determinată potrivit regulilor de la primele doua paliere, se va aplica legea
statului cu care raportul prezintă cea mai stransa legatura.
Biletul 28
1. Ordinea publica de drept international privat: notiune si comparatie cu ordinea publica de drept
intern
Ordinea publică de drept internațional privat reprezintă o cauză de înlăturare de la aplicare a legii străine normal
competente atunci când aceasta din urmă produce un rezultat incompatibil cu principiile fundamentale ale
dreptului român ori ale dreptului UE sau cu drepturile fundamentale ale omului.
Ordinea publica de drept intern include acele aspecte care nu-și mai păstrează caracterul imperativ în ordinea
publică de drept internațional roman.
Asemănări: ambele au ca scop înlăturarea de la aplicare a unei anumite legi
Deosebiri: Ordinea publica de drept internațional privat roman înlătura de la aplicare legea străină, pe când
ordinea publica din dreptul intern limitează autonomia de voința a părților. (Ordinea de drept intern este ami largă
decât ordinea de publică de drept internațional privat)
EX: În România motivarea hotărârii este imperativă așa că face parte din ordinea publică de drept intern, pe când
în alte state nu este obligatorie motivare astfel aceasta normă produce efecte doar asupra judecătorilor români
2. Determinarea legii aplicabile mostenirii si domeniul de aplicare
REGULA – moștenirea este supusă legii statului pe teritoriul căruia defunctul a avut la data morții reședința
obișnuită.
Prin excepție, o persoana poate alege legea aplicabilă succesiunii sale printr-o dispoziție pentru o cauză de moarte,
un act unilateral privind legea aplicabila moștenirii. Practic, se poate înlocui legea reședinței obișnuite cu legea
cetățeniei, fie cetațenia de la momentul alegerii, fie cetățenia de la momentul decesului.
În ce priveste conditiile de valabilitate a acestui act juridic de alegere a legii aplicabile succesiunii, condițiile de
fond sunt supuse legii alese, adică legii cetățeniei.
Cât privește forma actului juridic, conditiile de formă sunt supuse uneia dintre urmtăoarele legi:
• legea statului în care actul a fost întocmit
• legea cetățeniei
• legea domiciliului persoanei.

Capacitatea de a dispune prin testament este supusă legii personale a testatorului

Cosimțământul și cauza precum si viciile de consimțământ sunt guvernate de legea succesiunii
Obiectul testamentului (legatul) cum ar fi: condiții de validitate, rezerva succesorală, cotitatea disponibilă,
cazurile de ineficacitate a legatelor sunt guvernate de legea succesiunii.
Biletul 29
1. Calificarea voluntară
Excepție de la regula lui lex fori:
• calificarea prin vointa partilor(voluntara) - sediul materiei: art. 2558 alin. (5). Textul spune că atunci
când părțile au determinat înțelesul noțiunilor dintr-un act juridic, calificarea acestor noțiuni se face după
voința părților. Premisa este să existe un act juridic încheiat de către părți.
Dar ce noțiuni? Sunt termenii folosiți în contract susceptibili de a avea înțelesuri diferite? Nu orice termini
- trebuie să fie vorba despre termeni vizați de norma conflictuală.
Cand construim exemple, facem 3 fraze: una prin care dam o interpretare unei notiuni si normei
conflictuale.

Ex: partile contractului inteleg prin bunuri imobile doar constructiile si plantatiile.
Nc1: Legea care guverneaza regimul bunurilor imobile este legea locului situarii lor.
Nc2: Legea care guverneaza drepturile reale asupra bunurilor mobile este legea nationala a proprietarului.
Ex: locatiunea: care este natura obligatiei de a plati chiria: tine de drepturi reale sau de dr de creanta. Si
formam norme conflictuale.
Ex de clauza de alegere a legii aplicabile. ‘’Partile aleg ca prezentul contract sa fie guvernat de legea
cetateniei cumparatorului.''
Așadar, există o diferență între o clauză prin care părțile dau o anumită interpretare noțiunilor
pentru a ajuta judecatorul sa gaseasca norma conflictuala si clauza prin care partile aleg legea aplicabila.
Acest moment preceda alegerii normei conflictuale.
2. Determinarea legii aplicabile condițiilor acțiunii civile în procesul civil internațional
Aspectele privind legea aplicabilă procedurii sunt reglementate de articolele 1082 și 1087-1092
NCPC.
 Capacitatea procesuală este reglementată de legea națională a persoanei despre care este vorba. În
consecință, capacitatea procesuală este calificată ca o problemă de capacitate, iar nu o problemă de
procedură.
Procedura în materia procesului civil internațional e guvernată de lex fori. NCPC face și o
calificare secundară a noțiunii de problemă de fond sau problemă de procedură și spune: calificarea unei
probleme ca fiind de fond sau de procedură este supusă legii române, dacă instanța română este cea
sesizată. Este o calificare secundară fiindcă se face după lex causae.
Calitatea procesuală, obiectul și cauza acțiunii sunt probleme de fond și se supun legii care
guvernează fondul raportului juridic.
O reglementare mai complexă este în materia probelor, după cum este vorba despre proba actelor
juridice sau a faptelor juridice. Mijloacele de probă pentru dovedirea unui act juridic sunt supuse legii
alese de părți, dacă există asemenea alegere și dacă legea locului încheierii actului permite ca părțile să
aleagă, în caz contrar fiind supuse legii locului încheierii actului.
Faptele sunt probate potrivit legii locului unde s-au produs. Este prevăzută și o dispoziție de
ocrotire a ordinii publice de drept privat internaținal român.
În cazul în care legea română admite și alte mijloace de probă ale actului sau faptului decât legea
străină, aplicabilă potrivit normelor conflictuale menționate mai sus, se va aplica legea română.
Adminisrarea probelor este supusă legii române.