DREPT INTERNAȚIONAL PRIVAT

Elementul de extraneitate

Elementul de extraneitate este o parte componentă a raportului juridic care se află în

străinatate sau sub incidența unei legi străine. Elementul de extraneitate nu constituie un al
patrulea element al raportului juridic, ci elemente de extraneitate pot apărea cu privire la
oricare dintre cele trei elemente ale raportului juridic civil.
Exemplu:
Pentru persoanele fizice: pot fi elemente de extraneitate: cetățenia (o parte/amândouă
părțile sunt cetățeni străini), domiciliul, religia.
Pentru persoanele juridice: sediul social într-o altă țară, naționalitatea, reședința
obișnuită, fondul de comerț.
Din punct de vedere al obiectului – locul situării bunului (bun în străinătate, bun în
România sub incidența unei legi străine).
Din punct de vedere al conținutului – locul încheierii contractului sau locul executării
contractului în principal.
La actele juridice, de foarte multe ori, pentru că sunt guvernate de principiul
autonomiei de voință a părților, părțile însele, prin voința lor, plasează acel contract într-un
sistem de drept străin.
La fapte juridice – locul săvârșirii delictului, locul producerii prejudiciului.

În momentul în care într-un raport juridic apare un element de extraneitate, în legătură

cu acel raport juridic se ridică o problemă de drept specifică dreptului internațional privat,
care se numește conflict de legi.

Conflictul de legi este situația care apare în cazul în care în raportul juridic există un
element de extraneitate și această situație constă în faptul că acel raport juridic este
susceptibil de a i se aplica două sau mai multe sisteme de drept diferite.

Definiția metaforică a conflictului de legi – reprezintă acea întrebare, acea îndoială

care apare în minte judecătorului sau arbitrului, care este competent să judece un litigiu cu
elemente de extraneitate, legată de sistemul de drept aplicabil.
Exemplu: contract vânzare-cumpărare, încheiat de o firmă română (în calitate de
vânzător) și o firmă americană (în calitate de cumpărător). Contract încheiat la București,
marfa se livrează la New York. Între părți apare un litigiu cu privire la executarea
necorespunzătoare de către una dintre părți.
Elemente: naționalitatea unei părți, locul executării contractului. Se sesizează un
judecător sau arbitru de comerț internațional. Problema care se pune în mintea
judecătorului/arbitrului, care e competent să judece litigiul – sistemul de drept pe care trebuie
să îl aplice.

1
 Elementele definitorii ale conflictului de legi
Conflictul de legi are drept ipoteză esențială existența unui element de extraneitate.
Deși sintagma este aceea de conflict de legi, (Preluată din sistemul francez, dreptul
internațional privat s-a cristalizat ca o ramură de drept de sine stătătoare, undeva în secolul
XIX), nu este un conflict de suveranități între state. Denumirea ar fi putut fi aceea de concurs
de legi. Cu privire la un raport juridic sunt în concurs două sau mai multe legi.
Susceptibil. Când un raport juridic are un element de extraneitate este susceptibil de a i
se aplica două sau mai multe sisteme de drept. În urma raționamentului se poate ajunge la
aplicarea sistemului de drept român, judecătorul va judeca după dreptul român sau poate
constata că este aplicabil alt sistem de drept și se va aplica acela.
Lege înseamnă un sistem de drept. Dreptul internațional privat arbitrează între sistemul
de drept român și alt sistem de drept, nu arbitrează între două legi din state diferite. Conflict
de legi – conflict de sisteme de legi.

Cauza existenței conflictului de legi se referă la faptul că sistemele de drept nu au

aceleași reglementări, nu sunt identice. Sunt diferite, au soluții diferite pentru aceeași
problemă de drept. La nivelul uniunilor economice și juridice, încercarea permanentă este
aceea de a uniformiza dreptul.

Raporturile juridice de drept internațional privat

Conflictele de legi nu apar decât de principiu. Nu apar decât în raporturile juridice de
drept privat.
Reglementate în NCC. Cartea VII – art. 2557 prevede faptul că raporturile juridice de
drept internațional privat sunt raporturi civile, comerciale, precum și alte raporturi de drept
privat cu element de extraneitate. Dreptul privat se deosebește de dreptul public prin poziția
juridică a subiectelor. În raporturile juridice de drept privat părțile se află pe poziție de
egalitate juridică. Raporturile juridice de drept public (aspectele de drept penal, administrativ,
financiar, internațional public) pot avea elemente de extraneitate, dar aceste elemente de
extraneitate nu generează, de principiu, un conflict de legi. Judecătorul român aplică în toate
cazurile legea penală română, legea fiscală română, legea administrativă română, etc.

Soluționarea conflictul de legi

Conţinutul dreptului internațional privat
Conținutul dreptului internațional privat este format, în esență, din norme juridice
specifice care se numesc norme conflictuale. Norma conflictuală – norma juridică a cărui
scop este soluționarea conflictului de legi.
Dreptul internațional privat nu are numai norme conflictuale. Dreptul internațional
privat are și norme materiale. Normele materiale în dreptul internațional privat sunt mai ales
acele norme de aplicație imediată.
Norma conflictuală – acea normă juridică specifică dreptului internațioal privat care
soluționează conflictul de legi, indicând, arătând care dintre sistemele de drept este aplicabil
cu privire la acel raport juridic.

2
Comparație norma conflictuală – norma materială
Două diferențe majore.
Prima deosebire – norma conflictuală nu soluționează raportul juridic pe fondul său, ci
norma conflictuală e o normă de trimitere, de fixare, pentru că ea indică anume care dintre
cele două sau mai multe sisteme de drept în prezență este aplicabil. Norma materială
soluționează litigiul pe fond, dă soluții pe fondul cauzei.
A doua deosebire – din punctul de vedere al ordinii aplicării lor. Norma conflictuală
este întotdeauna primordială în aplicare. Întâi trebuie soluționat conflictul de legi și văzut ce
sistem de drept este aplicabil, apoi se caută în acel sistem de drept care este norma materială
care soluționează litigiul pe fond. De soluția pe care o dă norma conflictuală poate depinde
soluția pe fond.

Structura normei conflictuale

O normă jurdidică are două elemente: o ipoteză, care e situația de fapt la care norma se
referă și o dispoziție, care arată atitudinea, consecința, soluția de drept aplicabilă în ipoteza în
cauză. Poate fi și o sancțiune, dar nu e în general inclusă în corpusul normei.
Norma conflictuală are aceeași structură: are o ipoteza și o dispoziție. Ipoteza și
dispoziția au conținut diferit.
Ipoteza normei conflictuală – se numește conținutul normei conflictuale. Înseamnă
categoria de raporturi juridice la care norma conflictuală se referă. Materia, altfel spus, la care
norma conflictuală se referă.
Legătura normei conflictuale. Legătura este dispoziția normei. Este cea care trimite la
sistemul de drept aplicabil. În general, legătura normei conflictuale conține și un punct de
legatură. Punctul de legătură al normei conflictuale este elementul concret, precis, de legatură
între materie și un anumit sistem de drept.
Pentru persoana fizică. Art. 2572 NCC – starea civilă și capacitatea persoanei fizice
sunt cârmuite de legea sa națională. Materia: starea civilă și capacitatea persoanei fizice. Ori
de câte ori se pune o problemă de stare civilă sau capacitate a persoanei fizice se aplică legea
națională a acelei persoane. Naționalitatea este legătura normei conflictuale. Noțiunea de
naționalitate a persoanei fizicie este reglementată în art. 2568 NCC – legea națională a
persoanei fizice este legea statului a cărui cetățenie o are acea persoană. Cetățenia este
punctul de legatură. În cazul în care cetățenia este punct de legătura și legea cetățeniei este
aplicabilă, legea cetățeniei se numește lex patriae. În reglementările UE, un punct de legătură
foarte frecvent este reședința obișnuită a persoanei fizice.
Pentru persoana juridică. Art. 2580 NCC – statutul organic al persoanei juridice este
cârmuit de legea sa națională. Conținutul: statutul organic al persoanei juridice. Ori de câte
ori există o problemă de statut organic al persoanei juridice. Legătura este naționalitatea.
Naționalitatea persoanei juridice este definită tot de Art. 2568 coroborat cu Art. 2571 NCC –
naționalitatea persoanei juridice este cea a statului pe al cărui teritoriu persoana juridică și-a
stabilit sediul social. Punctul de legătură pentru statutul organic al persoanei juridice este
sediul ei social – trimite la legea sediului social. Acel sistem de drept se numește lex
societatis.
Lex societatis și lex patriae formează împreună lex personalis.
Regimul juridic al bunurilor. Art. 2613 NCC – legea aplicabilă bunurilor – posesia,
dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra bunurilor, inclusiv cele de granții
3
legale sunt cârmuite de legea locului unde acestea sunt situate sau se află. Conținut: posesia,
dreptul de proprietate, cele privitoare la drepturile reale, incluzând garanția. -> legatură și
punctul de legătură: locul unde sunt situate sau se află (distincție între bunuri mobile sau
imobile). Sistemul de drept al locului situării bunului – lex rei sitae/ex situs.
În materia actelor juridice, punctul de legatură este voința părților.
Roma I, regulamentul nr. 593/2008 al Parlamentului european și Consiliului
privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale. Art. 3 alin. (1) – contractul este guvernat
de legea aleasa de părți. Conținutul contractului. – sistemul de drept: lex voluntaris.
În cazul în care nu există voința părților exprimată, în multe situații se aplică fie legea
locului încheierii contractului – lex loci contractus/ lex loci actus. În alte cazuri se aplică
legea locului executării – lex loci executiones.
În materie de delicte/fapte juridice. Regulamentul Roma II nr. 864/2007 al
Parlamentului European și Consiliului privind legea aplicabilă obligațiilor
necontractuale. Art. 4 – obligațiile necontractuale care izvorăsc din fapta ilicită sunt supuse
legii țării în care s-a produs prejudiciul. Conținutul: obligații necontractuale născute din fapte
ilicite. Legătura: locul producerii prejudiciului. – sistemul de drept: lex loci laesionis/ lex loci
damni. Se poate aplica legea locului săvârșirii delictului – lex loci delicti commissi.

Termenul cel mai general care exprimă legea aplicabilă, deci care le însumează pe
toate se numește lex causae/ legea aplicabilă/legea cauzei.

Sistemul de drept căruia îi aparțin normele conflictuale.

Există o regulă și excepții de la regulă.
Regula este aceea că norma conflictuală aparține sistemului de drept al instanței
sesizate. Înaintea conflictului de legi, într-un raport juridic cu element de extraneitate trebuie
pusă problema conflictului de jurisdicție – instituție a dreptului internațional privat. Instituție
a unei ramuri a dreptului internațional privat care se numește procesul civil internațional.
Reglementat de NCPC. Se aplică lex fori/legea forului – legea instanței sesizată și
competentă să soluționeze.
Instanța de judecată este un organ de jurisdicție național și aplică legea lui națională.
Normele conflict sunt în cea mai mare parte a cazurilor (cu excepția lui lex voluntatis)
imperative.
Voința tacită a părții. Prezumție simplă – dacă instanța română este competentă, se
poate prezuma că norma română e aplicabilă, daca nu sunt alte elemente care să ducă la alt
sistem de drept. Principiul qui eligit judicum, eligit jus – cine alege instanța, alege dreptul.
Argument de reductio ad absurdum. De logică juridică. Sunt două sisteme de drept
aplicabile: sistemul de drept al instanței sesizate/lex fori și sistemul de drept aplicabil pe
fondul raportului juridic – lex causae. Nu se poate aplica lex causae, pentru că lex causae este
dat de norma conflictuală. Suntem într-o etapă logică anterioară conflictului de legi. Nu se
poate soluționa după lex causae, pentru că nu e cunoscut în acest moment. În consecință, prin
reductio ad absurdum, când nu este o a treia ipoteză -> se aplică lex fori!.
Excepții- situații în care norma conflictuală nu aparține legii forului – acest lucru se
întâmplă în cel putin 2 cazuri

4
 1. În arbitrajul internațional ad hoc -> nu există lex fori; arbitrii se întâlnesc unde le
este mai convenabil (la arbitrajul instituționalizat există – forul sediului instituției
de arbitraj)
2. Situația retrimiterii de gradul I
Norma conflictuală este una dintre normele dreptului internațional privat, dar dreptul
internațional privat conține și norme materiale.

Normele materiale ca izvoare ale dreptului internațional privat

Din normele materiale ca izvoare ale dreptului internațional privat sunt norme
materiale în domeniul condiției juridice a străinului, drepturile și obligațiile străinului
(perosnă fizică/persoană juridică) pe teritoriul României, UE -> aceste aspecte formează
condiția juridică a străinului.
De asemenea, tot norme materiale există în domeniul hotărârilor judecătorești/arbitrale
străine.
Normele de aplicație imediată/necesaraă (categorie de norme materiale) -> o definiție a
normelor de aplicabilitate imediată este data în art. 9 din Regulamentul Roma I și putem
spune că fiecare regulament analizează normele de aplicabilitate imediată din domeniul său
-> o definiție quasicomună. În Roma I -> normele de aplicație imediată sunt norme a
căror respectare este privită drept esențială de către o anumită tara pentru
salvgardarea intereselor sale private, precum organizarea politică, socială sau
economică în asemenea măsura încât aceste norme sunt aplicabile oricărei situații care
intră în domeniul lor de aplicare, indiferent de legea aplicabilă contractului în temeiul
prezentului Regulament.
Sunt norme de aplicație imediată -> acele norme materiale aparținând sistemului de
drept intern al statului forului sau al unui stat străin, norme care dat fiind gradul lor înalt de
imperativitate se aplică cu prioritate, se aplică imediat unui raport juridic internațional atunci
când acel raport juridic are un punct de legatură concret și semnificativ cu statul respectiv (de
principiu cu statul forului), excluzând în acest fel conflictul de legi și deci aplicarea în cauză a
vreunei norme conflictuale.
Din această definiție reținem următoarele elemente esențiale:
a. Normele de aplicație imediată sunt norme materiale, deci nu sunt norme
conflictuale -> ele dau o soluție pe fondul cauzei
b. De regulă aparțin sistemului de drept al instanței sesizate, adică aparțin legii forului.
Dacă judecătorul este român, norma de aplicație imediată din dreptul românesc
c. Regulamentele UE – permit aplicarea unor norme de aplicație imediată dintr-un
sistem de drept străin, daca ele constituie lex causae.
d. Sunt norme de un GRAD ÎNALT DE IMPERATIVITATE. Sunt norme de ordine
privată.

5
 e. Aceste norme, tocmai pentru că sunt de imperativitate maximă, se aplică cu
prioritate ori de câte ori raportul juridic respectiv are un punct de legatură cu țara
forului. Un punct de legatură important – concret și semnificativ.
f. Aplicându-se imediat, se aplică înaintea normei conflictuale -> deci nu interesează
ce sistem de drept este aplicabil în cauză. Nu interesează lex causae. O aplicație
înainte de a face raționamentul conflictual, actually nu se mai face. ☺
Ex: contract de vânzare-cumpărare agricol al unei marfi care este supusa unui regim de
autorizare -> indiferent de legea care este aplicabilă contractului (poate sa fie US law), dacă
marfa trece frontiera româna, aplic regimul autorizării din dreptul românesc, regimul
autorizării import-export/regimul licențelor/autorizațiilor; regimul valutar (norma de aplicație
imediată); regimul plăților – reglementate de norme de aplicație imediată.

Comparatie intre normele de aplicație imediata si normele conflictuale

Asemănări. Ambele se referă la raporturi juridice cu elemente de extraneitate care au
legătura cu țara forului. Amândouă aparțin sistemului de drept român. (de regulă)
Deosebiri esențiale:
Normele de aplicație imediată sunt norme materiale, conțin soluția pe fond, spun ce
condiții trebuie îndeplinite pentru a obține autorizația import-export. Normele conflictuale
sunt norme de trimitere care soluționează conflictul de legi și trimit la un sistem de drept sau
la altul.
Din punct de de vedere al succesiunii aplicării lor. Întâi se aplică normele de aplicație
imediată și apoi norma conflictuală pentru celelalte aspecte -> care trimite la un sistem de
drept.

Drept internațional privat – 2 mari părți

1. Teoria generală a dreptului internațional privat (partea generală)
2. Partea specială -> normele conflictuale pentru fiecare domeniu
3. Procesul civil internațional -> element al părtii speciale

În partea generală -> principalele feluri de conflicte care pot apărea în legătura cu
raporturile juridice cu element de extraneitate
Analizăm aceste conflicte în ordinea logică a apariției lor.
1. Conflictul de jurisdicții -> înseamnă instanța competentă. Ce instanță este
competentă sa soluționeze litigiul? Problemă ce ține de procesul civil
internațional.
2. Conflictul de legi aplicabile procedurii -> după ce judecătorul român constată că
este competent să soluționeze litigiul, purcede la soluționarea litigiului. După ce
sistemul va audia un martor strain de exemplu? Ține tot de procesul civil
internațional

6
 3. Conflictul de calificări -> apartine părții generale a dreptului inernațional privat
4. Conflictul în spațiu de norme conflictuale care pune problema retrimiterii în
dreptul inernațional privat
5. Conflictul de legi materiale, adică conflictul de legi -> problema legii aplicabile
pe fond raportului juridic-> instituția centrală a dreptului inernațional privat
6. Conflictul de legi în timp și spațiu
7. Conflictul mobil de legi
8. Probleme ce țin de recunoașterea și executarea hotărârilor străine -> procesul
civil internațional

Calificarea. Conflictul de calificări

Precizari prealabile: norma conflictuală este exprimată în noțiuni juridice (în cuvinte).
Ea este exprimă astfel atât în conținutul ei, cât și in legătura ei. Conținutul normei
conflictuale folosește noțiuni juridice precum starea și capacitatea persoanelor fizice, statutul
organic al persoanelor juridice, condițiile de fond și de formă ale contractului, moștenirea,
contractul, statute of limitations etc. Legătura normei conflictuale este exprimată în noțiunea
juridică: cetățenia, reședința obișnuită, locul încheierii contractului, locul executării
contractului. Aceste noțiuni juridice trebuie interpretate. În dreptul inernațional privat,
interpretarea înseamnă calificarea noțiunilor din norma conflictuală. Ceea ce în dreptul
comun denumim interpretarea normei, în dreptul inernațional privat folosim noțiunea de
calificare a normei conflictuale.
Calificarea poate fi definită în două moduri:
a. Pornindu-se de la norma conflictuală către situația de fapt, adică de la norma
conflictuală catre raportul juridic
b. De la situatia de fapt către norma conflictuală
Într-o primă analiză, calificarea este operațiunea logico-juridică de determinare a
sensului exact și complet al noțiunilor juridice din conținutul sau legătura normei conflictuale
cu scopul de a vedea daca un raport juridic, adica o situatie de fapt concreta se include sau nu
in acea notiune juridica.
Calificarea este interpretarea unui raport juridic, adica a unei situatii de fapt concrete
pentru a vedea in continutul si legatura carei norme conflictuale intra.
Silogismul juridic reprezintă premisa minora – situatia de fapt concreta; premisa
majora – norma (ce posibilitati legale exista)
Nu toate sistemele de drept califica la fel aceeasi notiune. Prescriptia extinctiva in
dreptul român - poate sa nu fie in dreptul englez (efectul timpului asupra unui act -> aceasta
situatie nu este analizata la fel intr-un sistem de drept si celalalt) => conflictul de calificari
Conflictul de calificari este acea situatie care apare atunci cand notiunile juridice din
continutul sau din legatura normei conflictuale au intelesuri diferite in diferitele sisteme de
drept susceptibile de a i se aplica acelui raport juridic. Conflictul de calificari si institutia

7
juridica a conflictului de calificari -> o speta-> testamentul olandezului -> solutionata la
sfarsitul sec XIX de catre instantele franceze. In esenta, situatia la acel timp -> un cetatean
olandez nu putea sa faca un testament olograf potrivit legii lui, dar un cetatean francez da.
Problema care s-a pus -> definirea notiunii de testament olograf. Ce este a face un testament
olograf? O problema de capacitate a cetateanului olandez de a face testamentul olograf? Daca
o calificam ca pe o problema de capacitate – o introduc in sfera lui lex patriae – îi interzicea.
Daca socotesc testamentul olograf ca o problema de forma a testamentului? Forma merge de
regula pe regula locus regit actum -> Franta-> permitea incheierea testamentului.
Prescriptia extinctiva – problema de drept material in dreptul roman. In dreptul englez
este o problema de procedura.
Daca o problema de drept material -> lex causae ce poate fi lex contractus, legea
delictului; daca o problema de procedura -> legea forului. Problemele de procedura merg in
general pe legea instantei sesizate.
Compensatia se califica diferit de dreptul englez.
Elementele din legatura normei conflictuale -> ex. sediu – acceptiuni diferite;
momentul incheierii contractului – acceptiuni diferite.

Aspectul privind importanta solutionarii conflictului de calificari:

Indiferent de elemententele n conflictuale care se califica, de conflictul de calificari
depinde solutia pe fondul cauzei. Astfel, daca ceea ce se califica e:
a) Continutul n conflictuale - de modul de solutionale a conflictului depinde insasi
calificarea n conflictuale.
b) Legatura n conflictuale - se schimba legea aplicabila ( pt ca, daca de ex sediul pers
jurid inseamna sediul social intr-un stat, iar daca e locul unde pers e incorporata poate
fi vorba de alt stat.)
Problema care se pune e - dupa ce lege se face calificarea ? In ceea ce priveste legea
aplicabila exista o regula generala, mai multe exceptii de la ea si o situatie speciala
(calificarea autonoma a notiunii jurid in cadrul UE).
Regula - aceasta calificare se face dupa legea instantei sesizate ( lex fori) - art 2558
NCC - prevede acest lucru. E o norma conflictuala formulata unilateral dar principiul e acela
ca regula e calificarea dupa legea instantei sesizate. S-a stabilit aceasta regula pt ca:
1) normele conflictuale sunt cuprinse in sistemul de drept al instantei sesizate ( de principiu
instanta sesizata aplica propriile ei norme) => e logic ca interpretarea normei sa se faca dupa
acel sistem de drept ( principiul conform caruia aceluia ii revina interpretarea care a edictat
norma).
2) argumumentul de reducere la absurd al alternativei care e - solutionarea conflictului de
calificari dupa lex causae ( legea aplicabila forului) - aceasta calificare nu se poate face dupa
legea aplicabila ( lex causae) pt ca legea aplicabila nu e cunoscuta in momentul in care se
face calificarea; ea urmeaza sa fie determinata ca urmare a solutionarii conflictului.
Exceptii:
- acele situatii in care calificarea NU se face dupa lex fori ci dupa alte criterii
a) Calificarea voluntara - permisa de NCC si se va face conform vointei partilor - art 2558
(5) NCC
8
b) Calificarea secundara - notiunea de secundar nu exprima ideea ca ar fi vorba de o
calificare mai putin importanta ci calificare secundara = cea care se face ulterior calificarii
principale. Aceasta e calificarea care intervine dupa calificarea principala, in momentul in
care legea aplicabila e deja cunoscuta si calificarea secundara se face dupa legea aplicabila (
lex causae). NCC da mai multe ex: art 2558 (3) NCC - legea locului unde bunul se afla (
legea aplicabila); art 2569 NCC - calificarea cetateniei - in conformitate cu legea statului a
carui cetatenie se invoca.
c) Calificarea notiunilor dintr-o norma conflictuala straina in caz de retrimitere - atunci cand
norma conflictuala romana trimite la un sistem de n conflictuale straine.
d) Calificarea institutiilor juridice necunoscute dr forului - art 2558 (4) NCC - daca legea
romana nu cunoaste o institutie juridica straina sau o cunoaste sub o alta denumire sau cu un
alt continut, se va lua in considerare calificarea juridica facuta de legea straina.
e) Calificarea pe care arbitrii o fac in cadrul arbitrajului international ad-hoc - arbitrajul
acesta nu are lex fori.

Situatia dreptului european – principiul e acela al calificarii autonome a institutiilor din dr

european. Regulamentele, deciziile, celelalte acte cu putere de lege ale UE se interpreteaza
autonom, NU potrivit sistemelor de dr nationale pt ca daca s-ar intampla asta atunci aceste
institutii de dr ar capata acceptiuni diferite, lucru nedorit. Acest principiu al interpretarii
europene se exprima in 2 moduri:
1) Prin calificarea anumitor institutii de dr de catre chiar regulamentele UE.
Ex: in Regulamentul Roma 1 – art 19 - resedinta obisnuita a societatilor sau a altor
organisme e acolo unde se afla sediul administratiei lor centrale. Resedinta obisnuita a unei
pers fizice care actioneaza ca un profesionist - acolo unde isi are principalul sediu de
activitate profesionala. Regulamentul Roma 2 - califica notiunea de prejudiciu = orice
consecinta a unei fapte ilicite etc.

2) Calificarea facuta de catre Curtea Europeana de Justitie (CEJ) - instantele romane

au dr sa se adreseze CEJ atunci cand o notiune dintr-un regulament, alta dispozitiune
cu caracter normativ pare a fi ambigua. CEJ - ex: sintagma "in materie civila si
comerciala" care e folosita cam in toate regulamentele europene, - CEJ a spus ca
aceasta inseamna dr privat.
Sunt in anumite cazuri permise si exceptii de la calificarea autonoma - cand
calificarea se face dupa lex fori ( legea instantei sesizate) dar trebuie spus explicit cand se
permite o astfel de calificare.
Lipsa unei calificari unitare la nivelul UE s-a resimtit, motiv pt care in 2009, de catre o
comisei specializata s-a intocmit o lucrare ampla ( "Principii, definitii si reguli model ale dr
privat european. Proiectul cadrului comun de referinta"). Aceasta lucrare e una mare, la nivel
de cod; are 10 carti, fiecare fiind structurata in capitol, in care incepand de la actul juridic si
terminand cu executarea actului, toate institutiile principale, notiunile juridice de dr sunt
calificate.

9
 CONFLICTUL IN SPATIU AL NORMELOR CONFLICTUALE

- pune problema retrimiterii

Exista atunci cand sistemul de drept in prezență contine norme conflictuale care au puncte
de legatura diferite. Acest conflict este in spatiu pt ca cele 2 norme conflictuale coexista in
spatiu. Acest conflict este de 2 feluri:
1) Conflictul pozitiv - cand fiecare norma conflictuala trimite la propriul sau sistem de dr.

Ex: in materia starii civile si capacitatii persoanei - un cetatean roman cu domiciliul in Anglia
- ne uitam la cetatenie - daca e in fata instantei romane si daca e cetatean roman se aplica
legea romana iar daca e in fata instantelor engleze se uita instanta engleza la domiciliu si daca
e acolo, se aplica legea engleza.

2) Conflictul negativ de norme conflictuale - cand norma conflictuala in prezenta dintr-un

sistem de dr trimite la sistemul de dr al celuilalt stat sau trimite la un sistem de dr
strain, adica mai precis, a unui stat tert.

Ex: puncte de legatura opuse - cetatean englez cu domiciliul in Romania - fiecare instanta
trimite la sistemul de dr al celuilalt stat. Acest conflict e prima conditie si e una necesara dar
NU si suficienta pt a exista retrimitere. Mai e nevoie de conditia care tine de sensul trimiterii.

Norma conflictuala romana poate trimite la un sistem strain in 2 moduri:

a) Numai la dr material strain, dr substantial strain. Ex: materia starii civile
b) Sensul trimiterii poate fi la intregul sistem de dr strain, inclusiv la normele conflictuale
din acel sistem de dr - apare situatia in care norma conflictuala romana trimite la sistemul de
dr englez dar eu constat ca si judecator roman ca in dr englez e o norma conflictuala care ma
trimite inapoi la dr roman.
Pt a exista institutia retrimiterii - 2 conditii:
1) Sa existe un conflict negativ de n conflictuale
2) N conflictuala sa trimita la intregul sistem de dr strain, inclusiv la n conflictuale din
acel sistem de dr.
Retrimiterea = situatia juridica aparuta in cazul in care norma conflictuala a forului,
romana, trimite la un intreg sistem de drept strain, asadar inclusiv la normele conflictuale din
acel sistem de drept, iar acest sistem de drept, prin norma sa conflictuala nu primeste
trimiterea ci retrimite la dreptu forului, dreptul roman sau poate trimite mai departe la un
sistem de drept al unui stat tert.
Retrimiterea este o operatiune logico-juridica, NU se confunda cu declinarea de
competenta care e o institutie de procedura si implica trimiterea efectiva a dosarului la o alta
instanta. Retrimiterea e o operatiune pur logica; ea se desfasoara in mintea judecatorului
competent sa solutioneze litigiul. Retrimiterea s-a cristalizat in DREPT INTERNATIONAL
PRIVAT ca urmare a unei spete solutionate de instantele franceze la 1878 ( sfarsitul sec 19) -
speta Forg (la seminar) - situatia initiala de unde a pornit.
Retrimiterea este de 2 feluri:
a) De gradul 1 - trimitere inapoi - cand norma conflictuala romana trimite la intregul sistem
de drept englez si acolo exista o norma conflictuala care trimite inapoi la legea romana
10
b) De gradul 2 - cand norma conflictuala din sistemul de drept englez la care norma romana
a trimis, trimite mai departe la un sistem de drept al unui stat tert.
Atitudinea dreptului roman - admite NUMAI retrimiterea de gradul 1 - art 2559
(1) NCC - legea straina la care norma conflictuala trimite cuprinde dispozitii de drept
material, inclusiv norme conflictuale, cu exceptia unor drept international privatozitii
contrare. Aceasta norma juridica face o operatiune de calificare !!!! De calificare a sensului
trimiterii. Legea romana trimite la intregul sistem de drept strain. Art 2559 (2) NCC - daca
legea straina retrimite la dreptul roman se aplica legea romana.
Retrimiterea de gradul al 2-lea – art 2559 - daca legea straina trimite la dreptul altui
stat se aplica legea romana. Acest lucru e discutabil.

APLICAREA LEGII STRAINE CA LEX CAUSAE

- legea aplicabila fondului

Norma conflictuala romana poate trimite la sistemul de drept roman. In acest caz
lucrurile sunt foarte simple.
Daca norma conflictuala romana apare la un sistem de drept strain - probleme.
In cazul in care vorbim despre o lege straina la care n conflict straina trimite vorbim de
un sistem de drept strain.
Problema: TITLUL CU CARE E APLICABIL DREPTUL STRAIN
Dreptul strain nu e privit in toate cazurile ca un elementent de drept.
CONSECINTELE (titlului) daca drept strain e privit ca un elementent de drept sau
daca e privit ca un elementent de fapt ( ca in alte sisteme de drept):
a) Tine de invocarea legii straine in fata judecatorului ( autoritatilor) forului. Daca drept
strain e un elementent de fapt cum e in drept anglo-saxon, invocarea legii straine in fata
judecatorului se face de catre partea interesata; numai asa judecatorul englez se pronunta cu
privire la drept strain. NU se sesizeaza din oficiu judecatorul; nu aplica din oficiu legea
straina.
In dreptul nostru - unde dreptul strain e privit ca un elementent de drept - e o
impartire de sarcini intre instanta si partea interesata. Instanta, in temeiul rolului sau activ,
prevazut si de lege si de NCPC, poate invoca din oficiu si pune in discutia partilor aplicarea
unei legi straine in cazul in care n conflictuala trimite la ea. Daca n conflictuala e imperativa,
e chiar obligata instanta sa fac acest lucru !
b) Dpdv al sarcinii probei - in conceptia drept strain elementent de fapt - sarcina probei
legii straine revine exclusiv partii interesate. Judecatorul nu trebuie sa faca niciun efort pt
aflarea continutului exact si complet a legii straine, partea va face aceasta proba.
In drept nostru - e o impartire a sarcinii probei intre judecator si parte, instanta de judecata
trebuie sa intreprinda, chiar si din oficiu, toate demersurile necesare pt probarea legii straine
etc.
Deosebire intre dreptul roman si cel strain – dreptul strain e elementent de drept
dar nu poate fi sub toate aspectele identic si nu e sub urmatorul aspect – pt dreptul roman
exista prezumtia ca judecatorul cunoaste legea. Nu exista prezumtia ca judecatorul cunoaste
legea straina – art 2562 NCC - partea care invoca o lege straina poate fi obligata sa faca
dovada continutului ei.

11
c) Interpretarea si aplicarea legii straine - art 2563 NCC - legea straina se interpreteaza si
aplica potrivit regulilor de interpretare si aplicare existente in sistemul de drept caruia ii
apartine.
d) Dpdv al cailor de atac in cazul gresitei interpretari/aplicari a legii straine - problema
se pune mai ales pt calea de atac la instanta suprema a statului (ex: la noi la ICCJ, in recurs)
pt ca imensa majoritate a ICCJ, in recurs, judeca numai in drept nu si in fapt. Daca drept
strain e un elementent de fapt, incalcarea lui e un motiv de netemeinicie si nu ajunge
niciodata in fata ICCJ - e lipsit de un grad de jurisdictie, garantie suprema in aplicarea lui.
In sistemul de drept cum e cazul nostru, in care drept strain e element de drept, caile de atac
sunt aplicabile pt gresita interpretare/aplicare a legii straine ( in apel, recurs, contestatie in
anulare, revizuire etc). NU se poate in drept roman RIL ( recursul in interesul legii) din art
514 NCPC. RIL poate fi formulat daca se pune problema de aplicarea si interpretare a
normelor conflictuale romane !!!

MIJLOACELE DE PROBA ALE LEGII STRAINE

Art 2562 NCC - continutul legii straine se stabileste prin instanta judecatoreasca,
prin atestari obtinute de la organele statului care au edictat-o, prin avizul unui expert sau
printr-un alt mod adecvat. Exista principiul libertatii instantelor si partilor de a determina
mijloacele adecvate de proba a continutului legii straine.
In drept roman, un act normativ esential in materie e L 189/2003 privind asistenta
judiciara internationala in materie civila si comerciala. In aceasta se prevad anumite
competente ale Ministerului Justitiei care e ceea ce se numeste autoritatea centrala
competenta pt obtinerea de informatii pt instantele de judecata asupra continutului legii
straine.
Exista si o Conventie Internationala - Conventia Europeana in domeniul informarii
asupra drept strain, semnata la Londrepta in 1968 si care are un protocol aditional din 1968.
Romania a aderat la conventie imediat dupa revolutie. Aceasta conventie prevede in esenta
obligatiile statelor parte la conventie de a transmite informatii privind drept lor civil si
comercial ( materia drept privat) si fiecare stat numeste din acest punct de vedere un organ
national, o autoritate centrala. Romania a declarat Ministerul Justitiei ca fiind autoritatea
centrala.

Mijloacele de proba ale dreptului strain sunt:

a) Directe - textul legii straine, culegerea de jurisprudenta. In general e utilizat dar aproape
niciodata nu e utilizat singur, fiind insotit de un mijloc de proba indirect.
b) Indirecte - mijloace de proba provenite de la autoritatile statului strain ( solicitate de
Ministerul Justitiei din Romania). In unele cauze, camerele de comert si industrie din cauzele
respective au in competenta lor emiterea unor certificate de cutuma in care explica cum e
legea si cum sunt uzantele in tara respectiva. Pot fi surse de informare obtinute chiar pe plan
intern - certificat eliberat de catre ambasada statului strain in Romania, de un cult ( mai rar).
Cel mai frecvent insa - avizul unui expert = apelez la un profesor universitar, un avocat, un
notar din tara straina caruia ii cer o opinie legala in legatura cu drept din tara sa.
Ce se intampla in ipoteza in care drept strain NU poate fi dovedit ? Art 2562
NCC - in cazul imposibilitatii de probare intr-un termen rezonabil, se aplica legea romana !
Argumente: nu poti respinge actiunea, nu poti lasa litigiul nesolutionat.
12
 CAZURILE DE INLATURARE DE LA APLICARE A LEGII STRAINE

Legea straina trebuie sa se aplice daca norma conflictuala trimite la ea. Exista insa
cazuri in care nu se aplica - 2 cazuri generale si 1 caz exceptional.
Cazuri generale:
a) Incalcarea ordinii publice de drept international privat roman
Art 2564 NCC defineste intr-un fel ordinea publica de drept international privat in alin
(2). aplicarea legii straine incalca ordinea publica de drept international privat in masura in
care ar conduce la un rezultat incompatibil cu principiile fundamentale ale drept roman ori ale
drept ue si cu drept fundamentale ale omului. ordinea publica de drept international privat
roman inseamna principiile fundamentale de drept ale sistemelor internationale si ale
sistemelor de drept din care face parte.
elemente definitorii ale ordinii publice de drept international privat:
1) continutul notiunii, principiile fundamentale ale drept roman, drept UE, drept
fundamentale ale omului
2) Ordinea publica se exprima de principiu prin ceea ce numim expresia normei. Pe plan
procesual, exceptia e una absoluta, de fond, care poate fi invocata de regula in orice faza a
procesului de partea interesata sau de instanta din oficiu.
3) Efectele - exceptia de ordine publica, daca e admisa, are ca efect impedicarea producerii pe
teritoriul Romaniei a efectului legii straine contrare drept roman.
Comparatie intre ordinea publica in dreptul intern si cea din dreptul international
privat:
- Asemanare - se inlatura de la aplicare o lege pt ca acea lege contravine unor principii
de drept.
- Deosebiri: 1. cele 2 institutii au functii juridice diferite – intern - ansamblul
dispozitiunilor imperative din sistemul de drept roman are ca ratiune de principiu
limitarea autonomiei de vointa a partilor, adica partile NU pot face acte juridice care sa
incalce drept international privatozitiunile imperative, de ordine publica a legii. In
dreptul international privat - functia ordinii publice e aceea de a impiedica
producerea efectelor pe teritoriul Romaniei a unei legi straine.
2. Cele 2 notiuni ( institutii) au sfere de aplicare diferite. Intern - ordinea publica e mai
larga decat ordinea pub in DREPT INTERNATIONAL PRIVAT. Sunt mai multe interdictii
de ordine publica in drept intern decat in DREPT INTERNATIONAL PRIVAT pt ca pe plan
intern legiuitorul intervine pt protectia sistemului si poate interveni teoretic nelimitat, pe cand
pe plan international intra in coliziune cu alte sisteme de drept.
Ex: casatoria religioasa nu produce efecte pe planul drept national. Daca insa o casatorie
religioasa intre 2 straini sau intre un strain si un roman a fost incheiata in strainatate intr-un
sistem de drept care recunoaste efectele casatoriei religioase, efectele acelei casatorii vor fi
recunoscute de drept roman. Aceeasi situatie e si cu hotararile nemotivate - in drept roman
trebuie motivate ca regula, pe cand in alte sisteme nu este obligatoriu ( drept american). Daca
o hotarare e nemotivata pe plan intern e nula dar daca vine una nemotivata din America am
sa-i recunosc efectele.
Comparatie intre ordinea publica de drept international privat si norma de aplicatie
imediata:

13
 - Asemanare- au efect echivalent ( nu aplic legea straina dar o pot aplica pe cea
romana).
- Deosebire - tine de mecanismul logic al aplicarii - N de aplicatie imediata se aplica
inaintea rationamentului conflictual. Ordinea publica se intampla/produce in final.
Aplic n conflictuala, aceasta ma trimite la un drept strain care ar trebui sa se aplice, dar
nu il aplic pt ca incalca un principiu al drept nostru ( ex: discriminare intre soti).
Ordinea publica e foarte des prevazuta, atat in drept intern cat si in regulamentele UE,
conventiile internationale.
Ordinea publica e prevazuta peste tot ca o exceptie. Ex: art 2567; art 267 NCC;
Regulamentele Roma 1,2

Caracterele ordinii publice de drept international privat:

1. Dpdv spatial - caracter national -ocroteste principiile fundamentale de drept ale statului
roman.
2. Dpdv temporal - caracter actual - tinem seama de ordinea publica din momentul
pronuntarii hotararii.
3. Dpdv material - ordinea publica e o exceptie - de aici decurg toate consecintele pe care o
exceptie le produce: e de stricta interpretare; ea impiedica producera efectelor legii straine pe
teritoriul Romaniei, fara a putea avea o influenta asupra drept strain insusi.

Efectele ordinii publice - in momentul in care se admite ca exista o incalcare:

1. Un efect negativ - se inlatura de la aplicare legea straina - art 2564 NCC.

Ex: art 2586 - daca legea straina prevede un impediment la casatatorie care conform legii
romane e incompatibil, acel impediment se inlatura.
2. Un efect pozitiv - atunci cand in golul lasat prin neaplicarea legii straine se aplica
legea romana - art 2564 NCC.

Sferele notiunii de ordine publica in drept international privat:

Ordinea publica in dreptul international privat roman e analizata in 2 situatii diferite:
1. In cazul conflictului de legi in spatiu - in momentul nasterii raportului juridic => nu voi
incheia un raport juridic daca el e contrar ordinii publice de drept international privat.
2. In cazul conflictului de legi in timp si spatiu - daca casatoria e in strainatate, intr-un sistem
de drept care permite poligamia si sotii vin in Romania si sotia parasita de sot cere pensie de
intretinere - NU i se va acorda . Aici se pune problema recunoasterii drept dobandite conform
situatiei juridice nascute in strainatate. O sa recunoasca efectul casatoriei poligame si ii vor da
pensie?
Ordinea publica in conflictul de lege in timp si spatiu e mai restransa decat atunci cand
se pune in momentul nasterii unui raport juridic.

14
 Cauza de inlaturare de la aplicare a legii straine – frauda la lege
Frauda la lege in drepteptul international privat exista atunci cand partile unui raport
juridic, folosind in scop ilicit un mijloc de dreptept international privat, fac aplicabil acelui
raport juridic un alt sistem de dreptept decat cel normal competent sa se aplice. Temeiul
juridic il constituie art. 2564 din NCC – aplicarea legii straine se inlatura daca legea straina
respectiva a devenit competenta prin fraudarea legii romane.

Modalitati de fraudare a legii in drepteptul international privat.

Atunci cand intr-un raport juridic care nu contine un element de extraneitate se
introduce in mod fraudulos un element de extraneitate. Acest element de extraneitae
declanseaza un conflict de legi, intervine norma conflictuala si prin trimiterea pe care norma
conflictuala o face se va aplica ca lex causae un alt sistem de dreptept, decat drepteptul
roman.
A doua modalitate o constitue situatia in care intr-un raport juridic care are un element
de extraneitate, partile schimba punctul de legatura, facand sa se aplice un alt sistem de
dreptept decat cel normal sa se aplice.

Conditii
Presupune un act de vointa al partilor, in sensul ca pucnctul de legatura se deplaseaza
dintr-un sistem de dreptept in altul. Implica o activitate volitiva, fraudululoasa a partilor.
Aceasta activitate nu poate sa produca efecte decat in cazul in care vorbim de puncte de
legatura mobile. Nu putem schimba locul unui imobil, locul savarsirii unui delict. Putem
schimba sediul, cetatenia, locul incheierii unui act juridic.
Partile sa foloseasca un mijloc de drept international privat, care prin el insusi este licit.
Sunt acte juridice aparent licite si intervine a treia conditie
Scopul urmarit de parti trebuie sa fie unul ilicit. Elementul subiectiv este esential, care
defineste frauda la lege.
Rezultatul obtinut trebuie sa fie unul ilicit. Scopul ilicit viciaza si consimtamantul. In
consecinta, rezultatul este ilicit.

Sanctiunea aplicata fraudei la lege

Este diferita, dupa cum este fraudat drepteptul roman in favoarea unui dreptept strain
sau fraudat drepteptul strain in favoarea drepteptului roman. Art 2564 NCC reglementeaza
doar aceasta situatie, aceea a fraudarii drepteptului roman in favoarea drepteptului strain.
Sanctiune: inlaturarea de la aplicare a drepteptului strain si aplicarea drepteptului roman.
Frauda la lege produce doua efecte.
Un efect negativ, inlatura de la aplicare sistemul de dreptept strain, prin
inopozabilitatea actului respectiv in fata autoritatilor romane, nu produce efecte, iar daca e
posibil sa fie anulat, va fi anulat.
Un efect pozitiv, care consta in aplicarrea drepteptului roman in locul lasat de aplicare
sistemului de dreptept strain.

Codul nu reglementeaza situatia in care este fraudat drepteptul strain in favoarea

sistemului roman, sau cand e fraudat un sistem de dreptept strain in favoarea unui alt sistem
de dreptept strain. Sanctiunea este aceeasi (doctrina si jurisprudenta). Drepteptul strain este si
15
el un element de dreptept, trebuie protejat ca si drepteptul nationa. Daca fraudez, incalc
norma conflictuala romana. Este conceptul fraus omnia corrumpit care exprima ideea ca
atunci cand exista frauda, actul se anuleaza indiferent de alte elemente/aspecte.

Proba fraudei
Elementul subiectiv este esential. Frauda se poate dovedi prin orice mijloc de proba,
fiind o situatie de fapt.

Domenii predilecte pentru frauda la lege si spete celebre.

In materia starii civile, capacitatii si relatiilor de familie ale persoanei fizice, cand
schimba in mod fraudulos cetatenia, domiciliul, resedinta obisnuita. Speta Bertola – Cu doi
soti italieni (legea interzicea complet divortul) care nu puteau divorta, au devenit apatrizi..etc.
Legiuitorul a intervenit, de natura a limita posibilitatea fraudei la lege in aceasta materie –
Art. 2596 NCC, care prevede ca legea resedintei obisnuite comune sau legea cetateniei
comune a sotilor continua sa reglementeza efectele casatoriei in cazul in care unul dintre soti
isi schimba resedinta sau cetatenia. Ramane aplicabila legea veche, de principiu – nu se mai
poate frauda atat de usor.
In materia statutului organic al persoanelor juridice. Se schimba sediul societatii. NCC
nu poate fi prea restrictiv – daca unul abuzeaza, nu inseamna sa reprim uzul. Art. 2571 NCC
– legea sediului social, se refera la sediul potrivit actului constitutiv. Exista o reglementare,
tot art. 2571, care se refera la o situatie concreta, situatia cand are mai multe sedii statutare, se
aplica legea sediului social rela – acolo unde are centrul principal de gestiune si conducere a
activitatii societare.
Regimul juridic al bunurilor mobile. Pentru a scapa de faptul ca bunul se afla in
patrimoniul national, circuit civil restrans sau pentru ca trebuie incheiat un act juridic pentru o
donatie. Exista un remediu, Art. 2615 NCC, se refera la situatia tipica, atunci cand se
revendica un bun furat sau exportat ilegal (lex rei sitae) – proprietarul originar are drepteptul
sa alega ca legea aplicabila fie legea statului pe teritoriul caruia bunul s-a aflat inainte sa fie
furat sau exportat ilegal sau legea straina a statului pe teritoriul in care bunul se afla.
Forma actului (a testamentului, mai ales), continutul contractelor (schimbarea locului
incheierii contractului)

Comparatie intre frauda la lege in drept international privat si alte institutii de dreptept
apropiate.
Frauda la lege in drept international privat si frauda la lege in drepteptul intern.
Asemanari – Prin faptul ca, de principiu, conditiile sunt aceleasi: avem o vointa a partilor,
scop ilicit, rezultat ilicit, mijloc licit in esenta. Deosebiri esentiale. In drepteptul intern,
fraudeaza o lege interna, i se deturneaza finalitatea si se obtine un rezultat fraudulos, dar se
pastreaza acelasi sistem de dreptept. In drept international privat, se fraudeaza legea romana
in ansamblul eii pentru a aplica un sistem de dreptept strain. Mecanismul fraudarii e diferit. In
drept intern se schimba continutul faptic al rap jur, in drept international privat se schimba
continutul faptic al normei conflictuale.
Frauda la lege si ordinea publica. Amandoua sunt cazuri de inlaturare de la aplicare a
legii straine. Deosebiri. Dpdv al cauzei neaplicarii legii. La frauda la lege, legea straina nu se
aplica din cauza intentiei frauduloase a partilor (element subiectiv). La ordine publica, cauza
16
neaplicarii este de natura obiectiva si anume, faptul ca drepteptul strain este incompatibil cu
principiile interne de dreptept. Sanctiunea este un punct de deosebire. La ordina publica,
sanctiunea e impiedicarea producerii efectelor pe teritoriul Romaniei a legii straine. La frauda
la lege, tot inopozabilitatea, dar se poate si anula actul respectiv. O a treia deosebire este rolul
instantei de judecata in aprecierea celor doua situatii. La ordinea publica, instanta de judecata
face rationamentul conflictual, aplica la norma conflictuala romana, trimite la un sistem de
dreptept strain, constata ca in acel sistem e o norma incompatibila cu norma romana si
inlatura aceasta discriminatre- trebuie analizat continutul normei straine. La frauda la lege
intereseaza mai putin ce spune legea straina, pentru ca nu intotdeauna cand exista frauda la
lege exista si ordinea publica. Instanta verifica frauda, si daca exista inlatura de a aplicare
legea straina.
Frauda la lege si institutia simulatiei din drepteptul civil. Simulatia se aseamana prin
multe elemente cu frauda la lege. In ambele cazuri avem un act de vointa al partilor, se
creeaza artificial un conflict de legi si mijloacele folosite sunt licite. Deosebiri. Frauda la lege
presupune un singur act juridic, cel fraudulos. Simulatia presupune doua acte juridice, unul
ascuns si real, unul aparent si mincinos. Frauda la lege presupune o operatiune efectiva,
materiala de deplasare a punctului de legatura. La simulatie, totul este fictiv.

NCC, in art. 2565, introduce o noua situatie. Inlaturarea exceptionala a legii aplicabile.
In mod exceptional, aplicarea legii determinate potrivit prezentei carti poate fi
inlaturata daca, datorita circumstantelor cauzei, raportul juridic are o legatura foarte
indepartata cu acea lege. In acest caz, se aplica legea cu care raportul juridic prezinta cele mai
stranse legaturi. Aceste dispozitii nu sunt aplicabile in cazul legilor privind starea civila si
capacitatea persoanelor si nici atunci cand partile au ales legea aplicabila.
Instanta de judecata sau arbitraj are o masura in plus, in aceasta ipoteza. Cand legea
aplicabila prin mecanismul normei conflictuale nu are nicio legatura cu raportul juridic
respectiv/are o legatura foarte indepartata. Extrapolare a unei teorii – legea proprie, preluata
din sistemul anglo-saxon. Legea proprie a contractului, a delictului, in materia relatiilor de
familie. Ea nu a fost cunoscuta pana la Lg 105/2002 din drepteptul roman.
Textul se aplica ambivalent. Si atunci cand norma conflictuala trimite la o lege straina,
dar si atunci cand trimite la legea romana – daca nu au legatura cu raportul juridic. Nu se face
o distinctie.
Inlaturarea nu este obligatorie. Judecatorul/arbitrul apreciaza de la caz la caz
Efect negativ – inlatura legea care nu are legatura cu raportul juridic. Efect pozitiv – se
aplica legea care are legatua cu raportul juridic.
Exceptiile restrang aplicarea textului. Nu in materia capacitatii persoanelor, sau cand
partile au trimis in mod expres la respectiva lege.

CONFLICTUL DE LEGI IN TIMP SI SPATIU

Exista in cazul in care efectele unui raport juridic nascut, modificat sau stins sub
incidenta unui sistem de dreptept se cer apoi a fi recunoscute intr-un alt sistem de dreptept,
intr-un alt stat. Acest conflict de legi se mai numeste si recunoasterea dreptepturilor castigate
in tara straina.
17
 Intervine elementul timp. Este un conflict in timp si spatiu. Pentru ca raportul juridic s-
a nascut in trecut, sub incidenta unui sistem de dreptept strain.

Forme.
In primul rand, cand raportul juridic se naste in cadreptul intern al unui dreptept strain.
Asadar, raportul juridic nu avea un element de extraneitate in momentul incheierii.
In al doilea rand, poate aparea atunci cand, chiar initial, raportul juridic a avut un
element de extraneitate. Exista o subdistinctie care produce anumite consecinte juridice. Daca
initial, in momentul nasterii raportului juridic, era implicat si drepteptul roman sau nu.

Temei de dreptept.
Art. 2567 NCC, care prevede ca dreptepturile castigate in tara straina sunt respectate in
Romania. – institutia dreptepturilor castigate.
Legea romana, de principiu, postuleaza in sensul ca dreptepturile castigate intr-o tara
straina sunt respectate in Romania, cu respectarea a doua conditii esentiale. In primul rand,
drepteptul trebuie sa fie legal nascut, potrivit legii straine. Aceasta conditie poate fi analizata
pe planul drepteptului material/substantial sau pe planul drepteptului procesual. Pe planul
drepteptului substantial exista reglementari care prevad ca dreptepturile dobandite in
strainatate raman pur dobandite (Art. 2575 NCC – schimbarea legii nationale a persoanei nu
aduce atingere majoratului dobandit potrivit legii aplicabile la momentul dobandirii. Daca
intr-o tara straina majoratul se obtine mai devreme decat in legea romana si persoana invoca
dreptepturi de major in Romania, chiar daca isi schimba cetatenia, el ramane major.) Pe
planul drepteptului procesual, problema se pune mai ales in momentul in care se solicita
recunoasterea si incuviintarea executarii unei hotarari judecatoresti sau arbitrale in Romania –
se invoca dreptepturi dobandite in temeiul unei hotarari straine. NCPC, art. 1095 spune –
pentru ca o hotarare straina sa poata fi recunoscuta pe teritoriul Romaniei este necesar ca ea
sa fie definitiva potrivit legii strainie in temeiul careia s-a pronuntat. Art. 1103 NCPC –
trebuie sa fie executorie in tara straina sub incidenta careia s-a pronuntat.
O a doua conditie a recunoasterii dreptepturilor dob in strainatate este ca ele sa nu
incalce ordinea publica de dreptept international privat roman. Art. 2567, care prevede
exceptia – cu exceptia cand sunt contrare ordinii publice de dreptept international privat
roman. Reglementare concreta – Art. 2568, Art. 2569 NCC: o hotarare nu va fi recunoscuta in
Romania atunci cand respectiva cauza solutionata prin acea hotarare era de competenta
exclusiva a jurisdictiei romane.
In ceea ce priveste efectele recunoasterii drepteptului. Un dreptept dobandit in
strainatate produce in Romania aceleasi efecte ca si cele recunoscute de legea straina. O
persoana juridica care este recunoscuta in Romania, fie de dreptept, fie daca este o pj cu scop
nelucrativ – dob prin proceduri speicale, ea poate beneficia in Romania de toate dreptepturile
care ii sunt recunoscute de legea straina. Un dreptept dobandit in strainatate nu poate produce
in Romania mai multe efecte decat produce in tara de origine – aplicatie in drepteptul
comertului international. Daca o societate straina are in Romania o sucursala care inseamna
personalitate juridica straina, nu poate face in Romania mai multe acte juridice decat poate
face societatea mama in propria ei tara.

18
 CONFLICTUL MOBIL DE LEGI
Exista conflict mobil de legi cand un raport juridic este supus succesiv la doua sisteme
de dreptept diferitec, ca urmare a deplasarii punctului de legatura al normei conflictuale.
Exemplu. Doi cetateni straini, casatoriti in tara lor, isi schimba cetatenia, devin cetateni
romani. Problema se pune ce lege guverneaza efectele casatoriei.

Deosebire intre conflictul mobil si conflictul in timp si spatiu. Intre cele doua institutii
exista asemanari, in ambele cazuri sunt sisteme de dreptept care coexista si care au incidenta
succesiva asupra aceluiasi raport juridic. Deosebirea esentiala este ca la conflictul de legi in
timp si spatiu (la dreptepturile castigate) nu intervine o schimbare a punctului de legatura al
normei conflictuale, ci dreptepturi dobandite in strainatate se cer a fi recunoscute in tara. La
conflictul mobil se schimba punctul de legatura. Sotii casatoriti in Franta se muta in Romania
– se schimba punctul de legatura al normei conflictuale, cetatenia, domiciliul, resedinta
obisnuita. Se pune problema conflictului mobil.
Conflictul mobil poate aparea ca si frauda la lege numai acolo unde exista puncte de
legatura mobile. Sotii schimba domiciliul, societatea isi schimba sediul, locul situarii bunului
mobil etc.

Solutionarea conflictului mobil

Prima modalitate, cea mai extinsa. Legiuitorul prevede ce lege se aplica: legea veche,
legea noua sau indica pana cand se aplica legea veche si de cand se aplica legea noua. Se
stabileste o data de referinta care imparte legea aplicabila raportului juridic.
A doua modalitate este cea a aplicarii legii mai favorabile.
In ceea ce priveste legea veche. Art. 2590 NCC, care prevede ca legea aplicabila
regimului matrimonial este legea aleasa de soti. Ei pot alege legea statului pe teritoriul caruia
unul din ei isi are resedinta obisnuita sau cetatenia la data alegerii. Asadar, daca ulterior sotii
dobandesc o alta cetatenie sau stabilesc o alta resedinta, regimul matrimonial ales de ei
ramane supus legii vechi, din momentul alegerii. Filiatia copilului din afara casatoriei se
stabileste potrivit legii nationale a copilului de la data nasterii. Asadar, daca acel copil isi
schimba cetatenia (legea nationala), filiatia lui ramane supusa legii cetateniei pe care a avut-o
la data nasterii, intotdeauna legea veche.
Alte situatii in care se aplica legea noua. Art. 2633 NCC – mostenirea este supusa legii
statului pe teritoriul caruia defunctul a avut la data mortii resedinta obisnuita. Asadar, de
cuius succesione agitur (cred). Mostenirea lui de cuius va fi supusa ultimei legi, cea din
momentul mortii, deci se aplica legea mortii.
Situatii cand se impart cele doua legi. Situatia din Art. 2591 NCC - sotii pot alege
oricand o alta lege aplicabila regimului matrimonial, legea noua producand efecte numai
pentru viitor, daca sotii nu au dispus altfel. Deci se poate aplica pana la un punct legea veche
si apoi legea noua.

Aplicarea legii mai favorabile. Mitior lex se aplica in Art. 2575 NCC – schimbarea
legii nationale a persoanei nu aduce atingere majoratului dobandit sub incidenta legii vechi.
Art. 2605 NCC – se refera tot la filiatia copilului din afara casatoriei, se aplica legea nationala
a copilului de la data nasterii, dar daca la data nasterii copilul are mai multe cetatenii, se va
aplica legea care ii este cea mai favorabila.
19
 DREPTEPT INTERNATIONAL PRIVAT – PARTEA SPECIALA
NORMELE CONFLICTUALE IN DIFERITE RAMURI SI INSITUTII ALE
DREPTEPTULUI PRIVAT

NORMELE CONFLICTUALE IN MATERIA STATUTULUI PERSOANELOR

FIZICE SI JURIDICE.

Starea civila si capacitatea persoanelor fizice

NCC reglementeaza impreuna starea, capacitatea si raporturile de familie ale
persoanelor fizice.
In materia starii civile si capacitatii persoanei fizice exista o regula si situatii speciale.
Regula este aceea ca starea civila si capacitatea persoanelor fizice sunt supuse legilor
nationale. Art. 2572 NCC. Legea nationala e calificata in Art. 2568 ca fiind legea cetateniei.
Cetatenia – punctul de legatura al normei conflictuale.
Continutul normei conflictuale il constituie starea civila si capacitatea persoanei fizice,
iar punctul de legatura este cetatenia.
In cazul in care persoana are mai multe cetatenii sau nu are nicio cetatenie, situatia este
reglem de art. 2568 NCC – daca persoana are mai multe cetatenii se va aplica in materia starii
civile si capacitatii legea aceleia dintre cetatenii cu care persoana are legaturile cele mai
stranse, in special prin resedinta sa obisnuita. Legea proprie – se aplica legea cu care raportul
juridic prezinta legaturile cele mai stranse.
Apatridul, persoana care nu are nicio cetatenie, este supus din punct de vedere al starii
civile si capacitatii lui, legii resedintei obisnuite.
NCC defineste si notiunea de resedinta obisnuita, o califica in art. 2570 NCC si face o
distinctie dupa cum este vorba de resedinta obisnuita a persoanei fizice care nu actioneaza ca
un profesionist si situatia profesionistului persoana fizica. Pentru persoana fizica obisnuita,
resedinta este acolo unde isi are locuinta principala, chiar daca nu au fost indeplinite
formalitatile de inregistrare. Notiunea de resedinta obisnuita este o notiune noua in drepteptul
international privat roman. Legea 105/92 folosea notiunea de domiciul – norma conflictuala:
lex domiciliar. Regulamentele UE, atat Roma I, cat si Roma II, cat si Roma III folosesc
notiunea de resedinta obisnuita, preluata de NCC. Resedinta obisnuita este o problema de
fapt, este acolo unde exista o legatura durabila cu un loc.
Pentru profesionist, resedinta obisnuita a unei persoane fizice care actioneaza in
exercitarea activitatii sale profesionale este acolo unde isi are stabilimentul sau principal
(ex:arhitect, avocat). Asadar, aceasta este legea aplicabila. Regula – lex patriae, legea
cetateniei! ☺ In celelalte situatii se merge pe legea resedintei obisnuite.
Domeniul de aplicare a legii starii civile si capacitatii persoanei fizice.
A stabili domeniul de aplicare a unei legi inseamna a determina continutul acelei
norme conflictuale pentru a vedea din punct de vedere al drept international privat ce materii
se includ in acel continut. Aceasta problema de determinare a domeniului de aplicare a unei
norme conflictuale este o problema de calificare. A stabili domeniul de aplicare a normei
conflictuale lex patriae sau a normei conflictuale a resedintei – ce se intelege prin stare civila
si prin capacitatea persoanei fizice, pentru ca sunt continutul normei conflictuale, dar
concepte de dreptept.

20
 Domeniul de aplicare a normelor conflictuale a lex patriae, respectiv legea resedintei
obisniute
Regula. Sunt supuse lui lex patriae aspectele de stare civila. Inseamna regimul filiatiei,
(daca se pune o problema de a sti cum se stabileste filiatia) regimul casatoriei (daca o
persoana e casatorita/divortata/vaduva), regimul juridic al adoptiei (e adoptat/adoptator),
rudenia (e ruda/afin cu x).
Nu sunt probleme de stare civila daca se pune problema regimului juridic al actului de
stare civila (care e supus de principiu legii locului incheierii actului – lex loci actus),
aspectele de procedura care pot aparea in determinarea starii civile (ex fori – legea instantei
sesizate).

Capacitatea persoanei fizice.

Capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu. Intra in notiunea de capacitate si
sunt supuse lui lex patriae:
- Capacitatea de folosinta. Inceputul capacitatii de folosinta (Din momentul nasterii
vs momentul conceptiei. Continutul capacitatii de folosinta (dreptepturile si
obligatiile care au aptitudinea generala si absoluta de a fi obtinute).

Legea aplicabila incapacitatilor de folosinta. Legea aplicabila continutului negativ.

Exceptiile.
Este diferita, dupa cum este vorba despre incapacitati cu caracter de masuri de ocrotire
a persoanei fizice sau este vorba despre incapacitati cu caracter de sanctiune.
La incapacitatile cu caracter de masuri de ocrotire:
- Incapacitatea de a intra intr-un anumit raport juridic. In general, sunt supuse legii
raportului juridic prohibit.
- In alte cazuri, cum ar fi vorba de situatii cand se ocroteste un interes direct al unei
persoane, interdictia de a dispune prin testament, pot merge dupa legea nationala
Incapacitatile cu caracter de sanctiune
- decaderea din dreptepturile parintesti) – legea nationala a persoanei fizice in cauza.
- Incapacitatea medicului/farmacistului/preotului de a primi donatii sau legate din
partea persoanei careia i-a acordat ingrijirea medicala/servicii preotesti si a murit –
legea donatiei sau a succesiunii.

Sfarsitul capacitatiii de folosinta. Incetarea. Supusa legii personale. Decesul, efectele,

declararea judecatoreasca a mortii, fara aspectele de procedura.

Capacitatea de exercitiu.
Este supusa in general legii personale. NCC, Art. 2572 enumera principalele aspecte ce
tin de capacitatea de exercitiu, care intra sub incidenta legii personale:
- Inceputul capacitatii de exercitiu. Inclusiv capacitatea de exercitiu restransa.
- Continutul capacitatii. Actele juridice pe care persoana le poate face personal si
singur.
- Incapacitatile de exercitiu. Categ de acte juridice pe care persoana nu le poate face
dacat prin reprezentarea/asistarea parintelui/tutorelui.

21
 Dispozitii speciale in NCC sunt prevazute in ceea ce priveste ocrotirea persoanei
majore. Legea aplicabila ocrotirii majorului. Este o reglementare noua, introdusa prin Art.
2578 NCC – in ceea ce priveste legea aplicabila, exista o regula si exceptie de la regula.
Regula este mentionala in Art. 2578(1) NCC, care prevede ca masurile de ocrotire a
persoanei cu capacitate deplina de exercitiu sunt supuse legii statului unde aceasta isi are
resedinta obisnuita la data luarii masurii de ocrotire respective. Textul reglementeaza si
conflictul mobil de legi. Legea aplicabila e legea resedintei obisnuite. In mod exceptional, in
masura in care este necesar pentru ocrotirea persoanei fizice, autoritatea competenta poate
aplica o lege decat legea resedintei obisnuite si anume legea statului cu care situatia juridica
prezinta legaturile cele mai stranse. Prin exceptie se aplica legea proprie, autoritatea
competenta (tutelara, instanta) poate sa aplice legea cu care situatia acelei persoane prezinta
legaturi mai stranse decat resedinta lui obisnuita.
In domeniul legii aplicabile ocrotirii majorului intra regimul masurilor de ocrotire.
Aceleasi legi guverneaza si existenta, intinderea si stingerea puterii de reprezentare pe care
persoana majora ocrotita o poate incredinta ocrotitorului atunci cand ea nu se poate ingriji de
interesele sale.

Legea aplicabila ocrotirii tertilor

22