Raportul juridic de drept internațional privat:

Elementul de extraneitate – constituie principalul factor de distingere dintre raporturile

juridice de D.I.P. față de alte raporturi juridice.
Elementul este străin prin raportare la legea română sau statul român.
Elementul de extraneitate NU constituie un element de structură distinct al raportului
juridic alături de subiecți, obiect și conținut, ci oricare dintre acestea pot constitui
elemente de extraneitate.
Subiectul raportului juridic, pentru persoane fizice, pot fi elemente de extraneitate:
cetățenia, domiciliul, reședința, religia. Pentru persoane juridice: sediul, naționalitatea,
fondul de comerț, capitalul social, etc.
Toate acestea sunt elemente de extraneitate când sunt străine sau se află în străinătate.
Obiectul raportului juridic - există element de extraneitate atunci când bunul este situat în
străinătate sau deși e în țară, se află sub incidența unei legi străine.
Conținutul raportului juridic – fiind format din drepturile și obligațiile părților, este
imaterial și se materializează prin elementele de fapt care atunci când sunt plasate în
străinătate sau sub incidența unei legi străine constituie elemente de extraneitate:
A. Actele juridice pot fi elemente obiective precum locul încheierii sau al executării
actului sau al prestației caracteristice. Elemente subiective pot fi prin voința părților
de a plasa raportul juridic sau incidența unei legi străine.
B. Faptele juridice – elementele de fapt pot fi la delicte, locul săvârșirii delictului sau a
prejudiciului.

Raport juridic de drept INTERN + Element de extraneitate => Raport juridic de DIP =>
Conflict de legi (sau de jurisdicție). Rezolvarea se face printr-o normă conflictuală.

Conflictul de legi (subiect examen)

Conflictul de legi - situația care apare în cazul în care într-un raport juridic există un
element de extraneitate, iar acel raport juridic devine susceptibil de a i se aplica două
sau mai multe sisteme de drept aparținând unor state diferite.
Izvorul conflictului de legi – este întotdeauna elementul de extraneitate, doar apariția
acestuia face ca în legătură cu acel raport juridic să se nască un conflict de legi.
Conflictul de legi nu implică niciun fel de suveranitate între statul român și cel străin.
 Judecătorul ascultă numai de legea țării sale, iar conflictul de legi este soluționat de
norma conflictuală care este întotodeauna internă (română) sau este cuprinsă în
convenții sau tratate.

Normele conflictuale (subiect de examen)

Normele conflictuale - acele norme juridice specifice DIP care au o structură proprie
și soluționează conflictele de legi, prin stabilirea sistemului de drept care trebuie să se
aplice cu privire la raportul juridic respectiv.

Structura normei conflictuale:

1. Conținutul – ipoteza normei conflictuale, acea categorie de raporturi juridice
(materia la care respectiva normă se referă) ex: căsătoria, logodna, etc.
2. Legătura normei – dispoziția normei conflictuale, acea parte a normei care indică
sistemul de drept aplicabil pentru conținutul normei.

Legătura normei conflictuale se materializează prin PUNCTUL (element de legătură)

care constituie criteriul concret prin care se stabilește legătura dintre: Raportul juridic și Un
anumit sistem de drept care constituie legea aplicabile (lex causae).
Exemple de PUNCTE (ca și elemente de legătură):
1. Cetățenia (punct de legătură pentru starea civilă, capacitatea și relațiile de
familie, moștenirea mobiliară și jurisdicția competentă – lex patriae)
2. Domiciliul/Reședința (p.d.l. -//-, -//-, condițiile de fond ale actelor juridice, ale
actelor de vânzare, sistemul de drept la care trimite - lex domicili)
3. Sediul social – (p.d.l. pentru statutul organic al pers. Juridice, condițiile de
fond ale actului juridic, sistemul de drept – lex societatis)
Notă: Punctele 1 + 2 + 3 = lex personalis
4. Fondul de comerț (p.d.l. pentru condițiile de fond ale actului juridic)
5. Locul situării bunului – lex rei sitae
6. Pavilionul navei (aeronavei) – pentru mijloacele de transport
7. Voința părților – les voluntais
8. Locul încheierii contractului (p.d.l. pentru condițiile de fond ale contractelor –
lex loci contractus)
 9. Locul executării contractului (p.d.l. pentru modul de executare a contractelor
– lex loci executionis)
10. Locul întocmirii actului – (modul de executare a contractelor)
11. Autoritatea care examinează validitatea actului juridic (condițiile de fond ale
actului juridic – auctor regit actum)
12. Locul unde are loc faptul juridic (ilicit) – pentru regimul juridic al delictului –
lex loci delicti commissi)
13. Locul producerii prejudiciului – pentru când prejudiciul se produce în alt stat
decât cel al săvârșirii delictului – lex loci laesiones)
14. Instanța sesizată – pentru aspectele de procedură – lex fiori

Calificarea (se face de către judecător) (subiect de examen)

Calificarea poate fi definită în 2 moduri, pornindu-se de la norma conflictuală
către situația de fapt și invers, și anume:
1. Este operațiunea logico – juridică de determinare a sensului exact și complet
al noțiunilor juridice care exprimă CONȚINUTUL și LEGĂTURA normei
conflictuale, pentru a vedea dacă un raport juridic se include în aceste noțiuni.
2. Este interpretarea unui raport juridic (situații de fapt concrete) pentru a vedea
în conținutul și legătura cărei norme intră.

Conflictul de calificări
Conflictul de calificări – situația care apare atunci când noțiunile din conținutul
și/sau legătura unei norme conflictuale au înțelesuri diferite în sistemele de drept
susceptibile de a se aplica unui raport juridic.
Ex: în ceea ce privește CONȚINUTUL normei conflictuale.

SPEȚĂ : Testamentul olandezului – solutionată de instanțele franceze in secolul 19.

Un cetatean olandez a facut în Franta un testament olograf. Codul civil olandez din acea
perioadă interzicea cetățenilor olandezi să faca astfel de testamente și prevedea că această
interdicți e se aplică și în cazul testamentelor olografe efectuate în străinătate. În fața instanțelor
franceze, investite cu soluționarea cauzei, problema care s-a pus a fost aceea a calificarii noțiunii
de testament olograf. Cele doua sisteme de drept, francez și olandez, interpretau în mod diferit
aceasta noțiune și anume, conform dreptului francez aceasta noțiune era calificată ca o problemă
de formă și ea în consecință intra în conținului normei conflictuale exprimată prin principiul
locus regit actum care trimitea la dreptul francez și considera testamentul ca fiind valabil.
Conform dreptului olandez, era calificată ca o problemă de capacitate a cetateanului olandez și în
consecință conform normei conflictuale lex patrie în conținului căreia intră, testamentul olandez
invalida testamentul olograf; => invalida testamentul (FRAUDA LA LEGE), deoarece era supus
legii olandeze.
Soluția: Dat fiind faptul că bunurile ce făceau obiectul testamentului erau în Franța, statul
olandez nu avea niciun drept să interzică întocmirea testamentului în ceea ce le privește, deci
testamentul a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale.
Exemplficati printr-o speta un raport juridic de DIP folosind ca element de extr. LEX
PATRIE/LEX SOCIETATIS: Se incheie un contract de vanzare cumparare intre un cet str si un
roman. Societate juridica cu sediul in strainatate.

Exemple de spețe în ceea ce privește CALIFICAREA

SPEȚA 1: S-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare între o societate română si o

societate în comandita simpla cu sediul în Germania. Conform dreptului german, societățile în
comandita simpla nu au personalitate juridica. Societatea germana a acționat firma română în
fata instanței de arbitrale de comerț internațional pentru pretenții legate de acest contract.
Firma romana a ridicat excepția lipsei capacității procesuale privind capacitatea societății
germane invocând faptul ca în conformitate cu dreptul roman, o entitate fără personalitate
juridica NU poate acționa în justiție.
Conform dreptului german, insa, societățile în comandita simpla desi sunt lipsite de
personalitate juridica, beneficiază totuși de capacitate procesuala. Problema care s-a pus în fata
instanței arbitrale a fost aceea a CALIFICARII instituției “capacității procesuale” Dacă aceasta
instituție (capacitatea procesuala) este calificata ca o problema de procedură, ea ar fi supusă
normei conflictuale lex forii care în speța era dreptul român conform căruia acea societate
comercială NU ar fi putut avea capacitate procesuala, fiind lipsită de personalitate juridica. Dacă
însă capacitatea procesuală este calificată ca o problema de capacitate, aceasta intră în conținutul
normei conflictuale lex societatis (care se referă la statul organic, inclusiv capacitatea juridica a
societății comerciale) si care în speța trimite la dreptul german, deoarece sediul societății se afla
în Germania. Conform dreptului german societatea are capacitate procesuala, deși NU are
personalitate juridică. Instanță arbitrală a făcut calificarea conform dreptului român, care
interpretează capacitatea procesuală ca o problemă de capacitate și deci a introdus-o în conținutul
normei conflictuale lex societatis, care trimite la dreptul german, conform căruia societatea avea
capacitate procesuala.
În consecință, instanță arbitrală A RESPINS excepția lipsei capacității procesuale a
societății germane.

SPEȚA 2: Celebrarea religioasă a căsătoriei este calificabil ca un aspect ce ține cont de

CONDITIILE DE FOND ale căsătoriei (capacitatea viitorilor soți), situație în care se aplică legea
personală (lex personalis) a acestora sau că o problema DE FORMA a încheierii căsătoriei,
supusa legii statului pe teritoriul căruia se încheie. Calificarea în acest caz prezintă o deosebită
importanță pentru aprecierea valabilității căsătoriei în situația în care s-a încheiat între un
cetățean străin si unul român într-o țară în care efectele juridice ale căsătoriei religioase sunt
admise (ex: Grecia), în condițiile în care legea română nu cunoaște efectele juridice decât ale
căsătoriei laice.

CONFLICTUL IN SPAȚIU AL NORMELOR CONFLICTUALE ȘI RETRIMITEREA

(SUBIECT EXAMEN)

Def! Există un CONFLICT IN SPATIU al normelor conflictuale atunci când sistemele de

drept în prezență conțin norme conflictuale care au puncte de legătură diferite. Conflictul se
numește “în spațiu” deoarece normele conflictuale din sistemele de drept COEXISTĂ. Acesta se
deosebește de conflictul în timp al normelor conflictuale.
Conflictul în spațiu al normelor conflictuale este de 2 tipuri:
1. POZITIV - atunci când fiecare normă conflictuală trimite la propriul său sistem de
drept (ex: se pune problema stării civile (căsătorit/necăsătorit) a unui român cu domiciliul în
Anglia). Dacă problema apare în fața instanței engleze, aceasta va aplica norma conflictuală lex
domicilii care trimite la sistemul de drept englez, dacă însa problema apare în fața instanței
române, aceasta, conform normei conflictuale lex patriae va aplica dreptul roman.
2. NEGATIV - în cazul în care NICIUNA dintre normele conflictuale în prezență NU
declară aplicabil propriul său sistem de drept, este posibil uneori să trimită la dreptul unui stat
terț. Aceasta este prima condiție a RETRIMITERII.
Def! RETRIMITEREA - este situația juridica apărută în cazul în care norma conflictuală
a FORULUI (instanță sesizată - lex forii) trimite la un sistem de drept străin în întregul (deci
inclusiv la normele sale conflictuale), iar acesta din urma prin norma conflictuala NU primește
trimiterea ci fie trimite înapoi, fie trimite mai departe la dreptul unui stat terț.
RETRIMITEREA este o operațiune logico-juridica care are loc EXCLUSIV în rațiunea
judecătorului (arbitrului) competent sa soluționeze un raport juridic cu elemente de extranietate.
RETRIMITEREA NU trebuie confundata cu declinarea de competenta si nu implica o
deplasare materială a cauzei (dosarului) de la instanță investita cu soluționarea ei.

SPETA 3 - FORGO - Soluționează instanțele bavareze în 1878

Un cetățean bavarez, în condițiile în care în acel moment Bavaria acorda o cetățenie
proprie (bavareză), FORGO trăiește cea mai mare parte a vieții sale în Franța unde însă nu
dobândește domiciliu legal, deoarece nu îndeplinește formalitățile cerute în acest sens de legea
franceză și are un domiciliu de fapt (cel din Bavaria). Conform legii franceze, FORGO era
cetățean bavarez cu domiciliul legal în Bavaria. La moarte FORGO lasă o succesiune mobiliară
importantă, iar rudele colaterale după mamă (FORGO fiind copil născut în afara căsătoriei)
formulează în fata instanței franceze o petiție de ereditate. Potrivit normei conflictuale franceze
lex patriae, succesiunea mobiliară era carmuita de legea națională a defunctului (cea bavareză)
care acorda dreptul de succesiune rudelor colaterale după mama. Instanțele franceze au constatat
ca norma conflictuala bavareză NU accepta trimiterea ei ci RETRIMITEREA la dreptul francez.
Acceptând RETRIMITEREA, instanță franceza a aplicat dreptul francez conform căruia rudele
colaterale după mama NU aveau dreptul la moștenire, astfel ca succesiunea a devenit vacantă si a
fost culeasă de dreptul francez, pe teritoriul căruia se aflau bunurile mobile respective.
 Frauda la lege (subiect examen)

Definiție: FRAUDA LA LEGE - în dreptul internațional privat când părțile unui raport
juridic, folosind un scop fraudulos (ilicit), un mijloc de drept internațional privat, au făcut
aplicabil acelui raport juridic un alt sistem de drept decât cel normal competent sa i se aplice.

Modalitățile de fraudare în DIP (mijloacele):

1. Într-un raport juridic de drept intern se introduce ÎN MOD FRAUDULOS un element
de extranietate care declanșează ARTIFICIAL un conflict de legi, iar plin aplicarea normei
conflictuale normal competente pentru ipoteza creată se trimite la un alt sistem de drept decât
dreptul intern care ar fi fost în mod firesc aplicabil acelui raport juridic.
Exemplu: O societate comercială legată în mod normal prin elemente definitorii
(naționalitate, sediul asociaților, proveniență capitalului social) unde părțile prevăd sediul în
străinătate în scopul de a eluda legile fiscale românești. Astfel se creează în mod artificial un
conflict de legi iar prin aplicarea normei conflictuale normal competente (lex societatis) se face
aplicabil acelei societăți dreptul străin în locul celui roman.
Alt exemplu: Un bun natal de valoare făcând parte din patrimoniul național cultural
(tablou) care nu poate fi vândut în țară este trecut IN MOD FRAUDULOS frontiera română si
vândut într-un stat în care comercializarea lui este posibila. În acest caz proprietarul bunului
schimbând fraudulos loc situării bunului a făcut aplicabil acestuia un regim mai favorabil pentru
proprietar dat de legea straina a noului loc de situare a bunului (lex rei sitae).
2. Într-un raport juridic care are deja element de extranietate (deci este un raport juridic
de drept privat) părțile schimba IN SCOP FRAUDULOS punctul de legătură, făcând aplicabil
acelui raport juridic prin intermediul normei conflictuale aplicabile pentru noul punct de legătură
un alt sistem de drept decât cel normal competent conform normei conflictuale inițiale.

CONDITIILE FRAUDEI LA LEGE (trebuie întrunite cumulativ!!!)

1. Sa existe un acord de voință a pârtii/părților în sensul deplasării punctului de legătură
privitor la un raport juridic.
2. Părțile sa folosească un MIJLOC de DIP care prin el însuși este LICIT (potrivit
legii). 3. Scopul urmărit de părți sa fie ILICIT, așadar frauda la lege presupune existenta
acestui element subiectiv si anume intenția FRAUDULOASA a părților. Frauda la lege este o
încălcare INDIRECTA a normei conflictuale a forului deci a sistemului de drept normal
competent sa se aplice prin deturnarea acestei norme de la scopul ei firesc.
4. Rezultatul realizat de părți să fie ILICIT; caracterul ilicit al rezultatului este dat de
caracterul ilicit al scopului urmărit prin realizarea lui. Prin ipoteza rezultatului realizat de părți
prin aplicarea în raportul juridic respectiv a unui sistem mai favorabil, altul decât în mod normal
s-ar fi obținut prin aplicarea sistemului de drept competent.

SANCȚIUNEA FRAUDEI LA LEGE ÎN DIP - 2 situații:

PRIMA SITUAȚIE- în funcție de OBIECTUL fraudei - situația în care este fraudat
dreptul român în favoarea dreptului străin - pentru aceasta situație avem ART. 2564 alin. 1
“aplicarea legii străine se înlătura dacă încalcă ordinea publică de DIP român sau dacă legea
straină respectivă a devenit competentă prin fraudarea legii române . În cadrul înlăturării aplicării
legii străine se aplica legea română”.
EFECTE:
- unul NEGATIV - ÎNLĂTURAREA DE LA APLICARE A LEGII STRĂINE
- unul POZITIV - APLICAREA LEGII ROMÂNE PRIN ÎNLĂTURAREA LEGII STRĂINE
NEGATIV efecte - fie INOPOZABILITATEA actului în fața autorităților
române, actele de stare civilă ale cetățenilor romani întocmite de autoritățile străine au putere
doveditoare în țară doar dacă sunt transcrise în registrele de stare civilă română.
- fie CONSTATAREA (declararea) nulității actului de către
instanțele judecătorești române. În cazul nulității actului juridic NU se mai produce un efect în
țară si, în principiu, nici în străinătate.
POZITIV efecte - OBSERVATII!! - FRAUDA LA LEGE trebuie sancționată
chiar dacă sistemul de drept român era competent sa se aplice în temeiul unei norme conflictuale;
Sancționarea fraudei la lege în DIP are un caracter subsidiar față de alte sancțiuni de DIP.

A DOUA SITUAȚIE - situația în care este fraudat dreptul străin si se aplică norma
conflictuala română în favoarea dreptului străin sau un stat terț. Frauda legii străine trebuie
sancționată în același mod ca si frauda legii române.
 DOVADA FRAUDEI LA LEGE ÎN DIP ca si în dreptul intern poate fi realizată prin
orice mijloc de proba fiind o SITUATIE DE FAPT.
DOMENIILE IN CARE POATE APAREA FRAUDA LA LEGE:
1. Starea civila, capacitatea si relațiile de familie - EXEMPLU: persoana fizica își
schimbă IN MOD FRAUDULOS cetățenia, domiciliul, reședința.
Speța BERTOLA - soții Bertola, cetățeni italieni care domiciliau în București au
introdus o acțiune de divorț în fata instanței romane. Aplicând norma conflictuală lex patriae (se
referă la cetățenie) prevăzută de codul civil la acel moment, instanța română A RESPINS
acțiunea pentru că legea italiana interzicea în acea perioada divorțul. În aceasta situație soții au
îndeplinit condițiile care, potrivit legii italiene duceau la pierderea cetățeniei italiene, devenind
apatrizi. După aceea au introdus din nou acțiune în fata instantelor române care le-a fost admisă
deoarece, fiind apatrizi instanță le-a aplicat legea română ca lege a domiciliului lor comun care
permitea divorțul.
Speța Mihăilescu - Doamna Mihăilescu a avut un copil din afara căsătoriei cu un
cetățean francez. Ea introduce acțiune în stabilirea paternității în fata autorităților franceze.
Acțiunea era posibila după legea franceza DAR interzisă de legea română din acea perioada.
Instanță franceza aplicând legea personală a copilului deoarece era vorba de stabilirea paternității
din afara căsătoriei A RESPINS acțiunea deoarece copilul în timpul procesului a figurat ca si
cetățean roman. Înainte ca procesul sa ajungă în fața instantelor superioare franceze mama
copilului reușește să obțină potrivit dispozițiilor legale franceze cetățenie franceză pentru copilul
său. În astfel de situație instanța franceză a aplicat legea franceza deoarece și pretinsul tată, și
copilul aveau aceiași cetățenie, prin urmare A ADMIS acțiunea.

2. Statutul organic al persoanei juridice - în acest caz frauda constă de cele mai multe
ori în mutarea sediului social de pe teritoriul statului forului ( for înseamnă instanța sesizată) pe
teritoriul unui stat considerat “paradis fiscal” (Monaco, Panama) ÎN SCOPUL EVAZIUNILOR
FISCALE ale forului cu precizarea că persoana juridica respectivă continuă să funcționeze pe
teritoriul statului forului ca persoana juridica străină.
 COMPARATIE ÎNTRE FRAUDA LA LEGE CU ALTE INSTITUTII JURIDICE
În dreptul intern - există frauda la lege în dreptul intern atunci când părțile la un raport
juridic fără element străin aplica o dispoziție legală prin deturnarea ei de la scopul firesc pentru
care a fost editată de către legiuitor eludând astfel prevederile unei legi interne imperative care
este însǎ defavorabilǎ.
Între cele doua instituții exista asemănări si anume condițiile sunt aceleași: Voința părților,
mijlocul licit, rezultatul și scopul illicit.
Între cele doua instituții exista deosebiri:
1. În dreptul intern se fraudează o lege internǎ în favoarea altei legi interne și se rămâne în cadrul
aceluiași sistem de drept, în DIP se fraudează norma conflictuală și prin aceasta întreg sistemul
de drept
2. La frauda alegerii in dreptul intern se schimba conținutul faptic al raportului juridic care duce
la aplicare în mod fraudulos a unei alte legi decât cea corect aplicabilă. În cazul fraudei alegerii
se schimbǎ conținutul faptic conflictual ceea ce duce la fraudarea sistemului de drept normal
competent.

Comparație cu simulatia (subiect examen)

Asemănările:
1. Ambele implica un act de voință comun al părților
2. Prin acest act de voință în ambele cazuri se crează sau se modificǎ în mod artificial un conflict
de legi
3. Mijloacele folosite sunt prin ele însuși licite
4. Consecința fațǎ de terț este în principiu aceeași și anume inopozabilitatea actului fraudulos,
respectiv a contra înscrisului fațǎ de acestea
Deosebirile:
1. Frauda la lege presupune existența unui singur act juridic (cel fraudulos) în timp ce simulatia
implicǎ prin definiție douǎ acte juridice și anume actul ascuns dar real ( contra înscrisul) și actul
aparent dar mincinos.
2. Frauda la lege implicǎ o operațiune efectivǎ, materialǎ de deplasare a punctului de legătură
dintre un sistem de drept în altul. În schimb la simulatie operațiunea este fictivă adică este
exprimată prin actul aparent dar contrazisă prin contra înscris.
3. Frauda la lege presupune existența unui scop ilicit si a unui rezultat ilicit la simulatie scopul
poate sǎ fie și licit.
4. Consecințele fata de terți, cele doua instituții implica consecințe diferite fațǎ de părți. Astfel in
cazul fraudei, daca se pronunță nulitatea actului juridic fraudulos aceasta nu produce efecte nici
intre părți. La simulatie contra înscrisul este valabil intre părți si fata de succesori și cu titlu
universal daca nu s-au fraudat drepturile născute de lege.

Conflictul de legi in timp și spațiu ( respectarea drepturilor câștigate în țarǎ strǎinǎ ART 2567 )

Definiție - Există conflict de legi în timp și spațiu în cazul în care efectele unui raport juridic,
născut, modificat sau stins sub incidența sistemului de drept al unui stat se cer a fi ulterior
recunoscute într-un alt stat.
Acest conflict este în spațiu deoarece cele doua sisteme de drept în prezențǎ respectiv cel
străin sub incidența căruia s-a născut dreptul și cel român in cadrul căruia dreptul se cere a fi
cunoscut coexista dpv spațial. Conflictul este tot o data în timp deoarece la momentul nașterii
raportului juridic deci al dreptului sub incidența legii străine și momentul când efectele acestuia
se cer a fi recunoscute în România existǎ un interval de timp.

Formele conflictului in timp și in spațiu

1. Raportul juridic (dreptul) se naște, modifica sau stinge în dreptul intern al unui stat
străin și apoi se invoca în România. În acest caz la momentul nașterii lui în străinătate dreptul nu
are nici o legătură cu țara forului în speță dreptul român.
Exemplu: doi cetățeni greci se căsătoresc în Grecia iar apoi revin în România si cer sǎ li
se recunoască efectele acestei căsătorii.
2. Raportul juridic (dreptul) se naște, modifica, stinge in DIP, iar ulterior se invoca în
România. În acest caz cu privire la raportul juridic respectiv existǎ succesiv un conflict de legi în
spațiu în momentul nașterii sale și un conflict de legi în timp și spațiu atunci când efectele sale se
cer a fi recunoscute în România.
A) În momentul nașterii sale raportul juridic de tip nu avea nici o legătură cu țara forului
(România), de exemplu un cetățean grec și unul francez se căsătoresc în Grecia iar apoi vin în
România pentru a li se recunoaște căsătoria. O alta situație este chiar la momentul nașterii sale,
raportul juridic respectiv avea legătură cu tara forului cu faptul cǎ cel puțin, unul dintre
elementele de extraneitate priveau dreptul român de exemplu se pronunță o hotărârea
judecătorească in străinătate privind divorțul dintre un cetățean roman și unul străin iar apoi se
cer recunoașterea ( executarea) acestei hotărâri în România.