DIP curs 1

Legislatie privind relatiile de dip.

Ce inseamna dreptul international privat roman?

Dreptul = norme juridice (care implica o sanctiune) pentru a asigura ordinea in
societate pt ca oamenii nu respecta propriile obligatii morale. Lege in sens larg!
International privat: Diferenta fata de dreptul international public: subiectele de
drept: state.
Roman = din Romania
Este o ramura de drept ca orice alta ramura de drept, deci are un obiect de studiu.
Ea este cunoscuta si sub alte denumiri in diferite sisteme de drept. De exemplu, drept
conflictual de legi.
Elementul distinctiv al acestei discipline de studiu este existenta elementului de
extraneitate.
Ce este elementul de extraneitate? Este acea PARTE A RAPORTULUI JURIDIC
aflata in strainatate sau sub incidenta unei legi straine. Raportul juridic -> relatie
sociala -> legatura intre persoane, relatie interumana. De ce e reglementata relatia
sociala de catre norma juridica? Pt ca oamenii nu isi respecta cuvantul. Atunci cand
statul reglementeaza o relatie sociala, ii da o forta juridica mai mare. In momentul in
care statul pune forta juridica in relatia sociala, inseamna ca daca unul dintre cele doua
subiecte sau trei isi incalca obligatia, facem apel la forta coercitiva a statului. Relatia e de
asa natura incat nu este asa importanta pentru stat (prietenia de exemplu). Alt exemplu:
casatoria: iti asumi anumite drepturi si obligatii putand face apel la forta coercitiva a
statului. Logodna, pact civil de solidaritate etc.
Elementul de extraneitate NU ESTE A PATRA PARTE A RAPORTULUI JURIDIC.
Raportul juridic de dip are tot doar 3 elemente: subiecte, continut si obiect. Subiecte:
creditor si debitor. Continut: drepturi si obligatii ale subiectelor. Obiect: actiunea sau
inactiunea pe care o face debitorul. Dreptul = posibilitate recunoscuta de lege
titularului/subiectului de a face ceva / de a pretinde subiectului pasiv de a face, de a nu
face ceva + sa apeleze la forta coercitiva a statului (dreptul la actiune in sens material).
Obligatia = elementul corelativ dreptului.
Obiectul juridic = conduita partilor, actiunea sau inactiunea, prestatia.
Comportamentul concret al partilor.
Drepturile si obligatiile sunt lucruri abstracte, dar nu este suficient abstractul. =>
Obiectul raportului juridic este concretizarea continutului. La vanzare, obiectul
raportului juridic este predarea efectiva a bunului, plata efectiva a pretului.
Intotdeauna elementul de extraneitate VA TINE DE UNUL DINTRE CELE TREI
ELEMENTE: continut, obiect, subiecte> in general, de subiecte.
Elementul de extraneitate poate fi legat cel mai des de Subiectele sunt persoane
fizice si juridice: elementul de extraneitate va fi dat de cetatenie, domiciliu, resedinta

1
(elemente care tin de individualizarea persoanei fizice), religia in anumite sisteme de
drept. Persoana juridica elem de extraneitate: nationalitatea, sediul, fondul de comert.
Elementul de extraneitate poate fi legat si de obiectul raportului juridic. In legatura
cu obiectul raportului juridic (prestatia), obiectul derivat e bunul iar locul in care se
gaseste bunul poate la randul sau sa reprezinte un element de extraneitate.
Elementul de extraneitate poate fi legat si de continutul raportului juridic (locul
executarii drepturilor si obligatiilor). Daca pretul se plateste in strainatate, el prin
efectele pe care le produce transforma un raport juridic dintr-unul de drept privat intern
in unul de drept privat international.
- In ceea ce priveste un act juridic: se poate materializa elementul de extraneitate
in locul incheierii actului / locul executarii contractului
- In ceea ce priveste un fapt juridic: locul savarsirii delictului, locul producerii
prejudiciului
Dip se mai numeste si dreptul conflictual, deoarece din momentul in care
constatam ca in structura unui raport juridic a intervenit acest element de extraneitate,
se naste o dilema pe care juridic o numim conflict de legi. Dilema consta intr-o
intrebare: ce lege va guverna raportul juridic?
Prin urmare, daca vorbim despre conflictul de legi, putem da doua definitii:
O definitie stiintifica = acea INSTITUTIE JURIDICA care apare atunci cand intr-un
raport juridic exista un element de extraneitate, iar acelui raport juridic ii vor deveni
susceptibile de a se aplica doua sau mai multe sisteme de drept ale unor state diferite. O
situatie in care doua sau mai multe legi sunt susceptibil a fi aplicate. Izvorul conflictului
de legi = elementul de extraneitate.
O definitie metaforica = intrebarea, problema care se pune in mintea celui ce
urmeaza sa solutioneze in litigiu: care este sistemul de drept ce se va aplica?
Elementele definitorii ale conflictului de legi:
Izvorul conflictului = elementul de extraneitate este cel care declanseaza de fapt
conflictul, prima problema (ce lege va guverna raportul).
Niciodata nu confundam conflictul de legi cu un posibil conflict de suveranitate
intre state. Disputa poate sa intre cel mult in obiectul dreptului international public. Desi
se numeste „conflict de legi” terbuie inteles mai degraba „concurs de legi”, in sensul ca
cele 2, 3 sau mai multe sisteme de drept se pot aplica acelui raport juridic . Riguros, noi
ne aflam in fata unui concurs de sisteme de drept. Pe noi nu ne intereseaza continutul
sistemului de drept, s-ar putea sa aiba acelasi continut (francez si roman). Pe noi ne
intereseaza doar principiul: cele doua sisteme de drept sunt in concurs si pe noi ne
intereseaza care se aplica.
Aceasta „disputa”, acest „concurs de legi” va fi solutionat, de principiu, de legea
instantei sesizate. Doar concursul de legi.
Conflictul de legi se poate naste numai in interiorul raporturilor de drept privat.
Existenta in interiorul raportului de drept privat a elem de extraneitate poate duce la un
confict de legi ceea ce il poate determina pe un judecator national sa aplice o lege
straine.

2
 Ramurile in care pot sa intervina conflicte de legi: drept civil, comercial, familiei,
transporturi, comert international, dreptul muncii, drept procesual civil. Toate aceste
materii, daca avem un raport juridic specific si avem element de extraneitate. Aceste
domenii de reglementare le gasim prevazute in art 2557 (2) NCC: in intelesul prezentei
carti, raporturile de drept privat sunt raporturile civile, comerciale precum si alte
elemente de drept privat cu element de extraneitate.
In raporturile de drept public: nu se declanseaza conflicte de legi. Putem avea
elemente de extraneitate, dar nu se declanseaza conflicte de legi. In dreptul penal, exista
principiul teritorialitatii (nu se nasc conflicte de legi) – legea locului savarsirii faptei.
Aproape mereu poate aparea ideea ca se poate aplica legea romana. E foarte
important internationalul privat pentru ca atunci cand apare elementul de extraneitate
nu se mai aplica nimic din ce stiam. Putem avea element de extraneitate in orice raport.
Norma conflictuala = prin raportare la normele materiale, normele
conflictuale se limiteaza la a arata ce lege se aplica (ce lege materiala, lege
materiala care solutioneaza pe fond raportul juridic).

Seminar 1
SCHEMA DIP:
1. DCI, Dciv, D com
2. DCI, Dciv, D com

Conflictul de legi apare in domenii ale dreptului privat. Conflictul de legi nu poate
aparea intr-o ramura a dreptului public.
De ex, bigamia = infractine al carei element material implica ca o persoana deja
casatorita sa incheie o noua casatorie. A, cetatean roman, merge in Franta si incheie un
PACS cu o cetateana franceza. PACS = contract prin care doua persoane stabilesc
raporturile civile dintre ele. PACS si casatoria sunt doua institutii juridice diferite. A se
casatoreste cu o italiana in Romania.
Ce lege este aplicabila? Avem un raport juridic de drept penal, dar ca sa il calificam
trebuie sa identificam daca vorbim de doua casatorii, apeland la o norma de drept privat
(extrapenala) – s-a incheiat sau nu prima casatorie?
In cadrul acestui raport juridic de drept public, avem doua raporturi juridice de
drept privat. Trebuie sa vedem daca actele juridice sunt valabile si daca reprezinta
casatorii.
Luam fiecare raport juridic de drept privat in parte, sa vedem daca are element de
extraneitate si sa vedem legea aplicabila prin normele conflictuale.
Pt primul raport (in Franta): Norma conflictuala ne spune ca pentru conditiile de
fond ale raportului juridic vom aplica legea franceza.
Pt al doilea raport facem acelasi rationament si norma conflictuala ne spune ca se
va applica legea romana .
Chestiunilor prealabile ale raportului juridic de drept penal sunt aplicabile legile
private. Deci in raporturile juridice de drept penal nu avem niciodata conflicte de legi,
dar raporturile juridice din cadrul lor pot crea conflicte de legi.

3
 Conform art. 277 NCC, PACS nu e recunoscut de legea romana. Deci nu produce
efecte in Romania. Ne punem problema valabilitatii la momentul incheierii sale.
Recunoasterea implica un conflict de legi in timp si spatiu. Acum vorbim doar de conflict
de legi in spatiu.

Dreptul international privat este un ansamblu de norme conflictuale care arata ce

sistem de drept se aplica. Ne trimite la un sistem de drept.
In cadrul acelui sistem de drept, ce facem? Aplicarea pe fond a normelor materiale.
Cum determinam ce norme materiale aplicam? Analizam situatia de fapt si o incadram
intr-un corp de norme sau intr-o institutie. Fiecare ramura de drept are izvoare
specifice, care prin raportare la dreptul comun reprezinta norme speciale. Cand avem un
raport juridic de drept privat cu un element de extraneitate si o norma conflictuala care
ne trimite la legea romana, vom aplica nu izvoarele specifice dreptului comercial intern,
ci normele dreptului comertului international (CISG).
Cui apartin normele de drept international privat? Dreptului instantei
sesizate.
Din perspectiva dreptului international privat, dreptul european face parte
din ordinea interna a dreptului national.
Pot normele conflictuale sa trimita la doua sisteme de drept in acelasi timp?
Contractul este guvernat de legea aleasa de catre parti. Este o norma conflictuala. Dar
partile pot alege o suma de legi. De exemplu, avem un distribuitor de filme si seriale din
Marea Britanie care incheia un alt contract cu un distribuitor din Germania, guvernat de
legea engleza. Distribuitorul incheia un alt contract cu un grup de distribuitori din
Olanda, iar acest contract 2 spunea ca se completeaza cu contract 1. Avem un contract 3:
Olanda – Romania, guvernat de legea romana si care facea trimitere la contractul 2.
Mai exista dreptul comercial? Articolul 2522 (2) : Art 1(1) Regulamentul
Bruxelles 1. Art 210 Regulamentul Roma I; Regulamentul Roma II. Toate fac trimitere la
„drept civil SI comercial”. „Comercial” are un inteles autonom in fiecare regulament in
parte. Raporturi dintre profesionisti/ raporturi dintre comercianti este o simpla
modificare de terminologie. Exista in continuare norme speciale care se aplica raporturilor
intre profesionisti. CISG se aplica raporturilor dintre profesionisti in materie
internationala de vanzare de marfuri.

 Aplicarea legii in timp: Art 207: Legea de punere in aplicare a codului civil
71/2011: cu privire la cartea VII:

Art. 207

(1) Dispozitiile Cartii a VII-a � "Dispozitii de drept international privat" din Codul civil
se aplica numai in cauzele deduse instantei judecatoresti sau autoritatii competente
dupa data intrarii in vigoare a Codului civil, avand ca obiect raporturi juridice cu
elemente de extraneitate, indiferent de data si locul incheierii actelor ori producerii sau

4
savarsirii faptelor generatoare ale respectivelor raporturi juridice. 

(2) In cazul raporturilor de drept international privat stabilite anterior intrarii in

vigoare a Codului civil, competenta legii determinate potrivit alin. (1) poate fi inlaturata
daca aplicarea sa conduce la consecinte vadit injuste. 

(3) In cauzele privind raporturi cu elemente de extraneitate aflate pe rolul instantelor

judecatoresti sau autoritatilor competente, legea aplicabila se determina conform
normelor de drept international privat aplicabile pana la data intrarii in vigoare a
Codului civil. 

(4) Dispozitiile alin. (1) si (2) se aplica in mod corespunzator ori de cate ori ar interveni
o modificare a regulilor de drept international privat stabilite in Cartea a VII-a din Codul
civil.

Elementul de referinta este data sesizarii instantei. Din perspectiva dip, intelegem
nu doar instanta judecatoreasca ci orice autoritate care solutioneaza un astfel de raport
juridic cu element de extraneitate (ofiterul de stare civila).
Ce inseamna consecinte vadit injuste? O lege ar trebui sa fie clara, accesibila si
previzibila. Un judecator trebuie sa judece in conformitate cu o lege straina.
Inainte de 2011: legea aplicabila se determina conform normelor de drept
international privat aplicabile pana la data intrarii in vigoare a Codului civil
Dupa 2011: NCC
„Indiferent de data si locul incheierii actelor ori producerii sau savarsirii faptelor
generatoare ale respectivelor raporturi juridice”. S-ar putea pune problema
retroactivitatii normelor confictuale. Neretroactivitatea este reglementata la nivelul
Constitutiei.

Art. 208
(1) Cand dreptul substantial aplicabil unor raporturi cu elemente de extraneitate,
desemnat de parti sau, dupa caz, de autorul actului unilateral, conform dispozitiilor
Cartii a VII-a din Codul civil, a cunoscut modificari pana la data aplicarii sale, se aplica
normele pertinente ale acestuia in vigoare la data desemnarii, in lipsa de prevederi
contrare in Cartea a VII-a. 
(2) Daca in dreptul strain stabilit conform regulilor Cartii a VII-a din Codul civil ca fiind
dreptul aplicabil in cauza a avut loc o tranzitie legislativa, normele de drept substantial
aplicabile in cauza se determina potrivit regulilor de drept tranzitoriu prevazute in acest
sistem de drept. 

208(1) este o aplicatie a tempus regit actum. 208(2): avem un raport juridic in care
norma din NCC trimite la legea franceza. Ne raportam la sistemul de drept din Franta, si
ne raportam la normele de conflict de legi intertemporal din cadrul acestui sistem de
drept.

5
 208 se aplica atunci cand partile aleg legea aplicabila, dar se aplica legile materiale,
207 se aplica cu privire la normele conflictuale.

Curs 2 – 12 octombrie 2017

Fara raporturile juridice de drept privat in care avem elementul de extraneitate, nu

se poate declansa conflictul de legi. Vom avea aspecte de dip in ramurile de drept privat.
Cu alte cuvinte, de fiecare data cand avem un element de extraneitate, ne uitam la
dreptul international privat. INCLUSIV dreptul muncii!.
Dreptul international privat se distinge printr-o trasatura de baza, nemaiintalnita
la alte ramuri si anume, el este un drept conflictual.

Relatia dintre dreptul international privat ROMAN si alte ramuri de drept

privat roman.

Diferenta cu dreptul comertului international: singura legatura dintre acesta si dip

este cuvantul international din denumire. In rest, relatia dintre ele este identica cu
relatia dintre dreptul international privat si dreptul civil in sens restrans.
Relatia dintre dreptul international privat roman si dreptul civil in sens
restrans.
De ce facem pentru prima oara diferenta cu dreptul civil in sens restrans? Pentru
ca AMBELE au in vedere raporturi de drept privat.
De ce spunem drept civil in sens restrans? Pentru ca in viziunea unor autori,
dreptul civil ar cuprinde totalitatea aspectelor dreptului privat. Noi ne referim doar la
TGO, Reale etc.
Prima idee care vine in minte este faptul ca exista o diferenta. Dreptul civil in sens
restrans te duce cu gandul la raporturi juridice de drept privat intern, pe cand pe
taramul dreptului international privat roman, ne gandim la un raport tot de drept privat
dar care are in plus elementul de extraneitate.
Diferenta de esenta: rezulta deci chiar din denumire: dreptul civil se refera la
raporturi de drept privat intern, pe cand dreptul international privat se refera la
ansamblul raporturilor de drept privat, care mai mult au in componenta lor un element
de extraneitate.
Diferenta cea mai relevanta, mare este ca dreptul civil in sens restrans (TGO
reale etc.), este un drept eminamente material. Asta inseamna ca toate materiile de civil
cuprind norme juridice INTERNE care reglementeaza raporturile de drept civil, norme
juridice interne.
In schimb, dreptul international privat este un drept conflictual de trimitere, in
sensul ca scopul lui nu este ca la dreptul material obisnuit de a rezolva raportul juridic
prin norma juridica. Scopul lui esential este de a rezolva conflictul de legi intr-un mod
foarte simplu: prin indicarea concreta a sistemului de drept material ce va guverna

6
raportul juridic pe fond. Spre deosebire de toate ramurile de drept, privat si public, care
reglementau dreptul material, dreptul international privat se ocupa numai cu indicarea
sistemului de drept. Dupa ce se aplica dreptul international privat, urmeaza a se aplica
dreptul material pe fond. Dreptul international privat este o „parghie” care ajuta sa
rezolvam un conflict de drept. Deci civilul este un drept material, iar dreptul
international privat este un drept conflictual. Intai se aplica dreptul international privat
si apoi se aplica civilul (dreptul civil roman sau un drept civil strain. S-ar putea ca
dreptul strain sa fie contrar ordinii publice, sau sa fie inaplicabil din cauza unei fraude la
lege, dar asta trebuie verificat).

Legatura cu comertul international:

Multi specialisti/nespecialisti tind sa le suprapuna.
De ce risca sa fie confundate?
- Ambele sunt ramuri de drept PRIVAT (dar aceasta nu este tocmai o asemanare,
este o simpla legatura, nu e nimic special, o gasim si la comparatia cu dreptul
civil, comercial, familiei etc)
- Ambele au cuvantul INTERNATIONAL in denumire (asta chiar ar fi o
asemanare). DAR aceasta asemanare este LIMITATA la raportul juridic, in
sensul ca, in principiu, raportul juridic care intra in obiectul de studiu al
dreptului international privat contine un element de extraneitate, dar si
raportul juridic care intra in obiectul de studiu al dreptului comertului
international contine un element de extraneitate.
Desi ambele discipline sunt discipline de drept privat, desi ambele discipline au in
denumire cuvantul international.
Diferenta imensa: Dreptul comertului international este un drept eminamente
material. Acolo se invata niste norme juridice care reglementeaza si solutioneaza pe
fond raporturile juridice specifice dreptului comertului international. Dreptul privat
international ramane un drept conflictual, de trimitere, care doar trimite la norma
aplicabila pe fond.
Dreptul international privat roman se intercaleaza cu comertul international
atunci cand avem un raport de dreptul comertului international (care contine un
element de extraneitate el oricum prin natura sa si deci avem si un CONFLICT de legi
care se naste in mod evident in cadrul acestui raport de dreptul comertului
international), iar in privinta acestui conflict de legi, dreptul international privat chiar ne
trimite la un sistem de drept aplicabil. Acest sistem de drept aplicabil trebuie chiar
identificat, prin intermediul dreptului international privat (asta daca nu exista o
conventie internationala uniforma care sa reglementeze pe fond respectivul raport –
CISG). In acest moment intervine dreptul international privat care prin normele sale
conflictuale va reglementa raportul de dreptul comertului international.

7
 Relatia dintre dreptul international privat roman si dreptul international
public:
Ele difera in principal prin faptul ca una e o ramura a dreptului public si cealalta a
dreptului privat.
Asemanare: „international”. Au caracter international ce inseamna caracter
international vezi cursuri anul 2 dip
Deosebire caracter public sau privat al raporturilor juridice (raportat la
SUBIECTE): la di public, subiectele sunt STATELE si organizatiile internationale
GUVERNAMENTALE, pe cand la di privat subiectele sunt pe pozitii de egalitate juridica.
Egalitatea juridică a părților raportului juridic civil se manifestă atât din
perspectiva legiuitorului, care instituie norme juridice aplicabile tuturor
subiectelor de drept civil, chiar în pofida unor diferențe juridice dintre ele,
căci aceasta este metoda de reglementare a dreptului civil, cât și din
perspectivele pe care părțile raportului juridic le creează ele însele, de
exemplu cu ocazia încheierii unui contract. Între subiectele de drept civil
care interacționează în cadrul raporturilor juridice de drept civil nu există
relații de subordonare, în sensul că niciuna dintre părți nu-și poate impune
voința proprie asupra comportamentului celeilalte părți într-o măsură mai
mare decât celaltă parte a CONSIMȚIT iar legiuitorul a REGLEMENTAT.
Diferenta la nivelul izvoarelor: dreptul international public, reglementand
relatiile, raporturile juridice interstatale, contine reglementari internationale in
principiu (conventii internationale).
In schimb, dreptul international privat roman, rezolvand conflictele de legi aparute
in legatura cu raporturi de drept privat, este de fapt o ramura a dreptului intern
romanesc. La aceasta materie, nu analizam conventii internationale, cum se analizeaza la
international public, ci analizam reglementarea romaneasca privind dreptul
international privat. Avem multe regulamente europene, care reprezinta drept intern in
materia dreptului international privat. Regulamentele europene se aplica exact ca
dreptul intern in toate statele membre ale UE. Desi e europeana, ea nu se suprapune
peste dreptul intern.
Deci este o diferenta la nivelul izvoarelor: la international public izvoarele de baza
sunt tratatele si conventiile internationale, cu caracter pur interstatal. La international
privat, acesta este o ramura a dreptului intern a fiecarui stat, avand ca izvoare acte
normative interne.

Diferenta dintre dreptul international privat roman si diferite discipline de

drept public intern
Desi in dr public putem avea raporturi de drept public in care sa fie un element de
extraneitate (ceea ce ar parea o legatura cu raporturile de drept international privat),
totusi acestea nu pot da nastere la conflicte de legi, deoarece judecatorul roman, ca
instanta sesizata, mereu va fi tinut sa aplice normele materiei proprii.(ex: pr
teritorialitatii CP, art. 8).

8
 Alta diferenta: mereu intr-un raport de drept public, unul dintre subiecte este
statul, care actioneaza de pe pozitia de subordonare juridica fata de cel de-al doilea
subiect al raportului juridic. De exemplu, daca un strain savarseste o infractiune sau o
contraventie pe teritoriul Romaniei, el va intra intr-un raport juridic de drept penal sau
administrativ, dupa caz, cu statul român. Legea aplicabila va fi mereu legea romana.
Instanta sesizata, judecatorul roman, va fi tinut mereu sa aplice normele materiei
proprii.
TOTUSI putem stabili o corelatie intre dip si DIP: atunci cand se declanseaza
raspunderea civila delictuala generata de fapta penala a unui cetatean strain care
creeaza prejudicii civile pentru un cetatean roman / alt cetatean strain.
In acest sens, in interiorul procesului penal, se poate pune problema laturii civile
care delanseaza un raport de drept international privat. Acestui raport de drept
international privat I se va aplica intrebarea: ce lege va guverna raportul juridic delictual
-> la aceasta intrebare raspunde DIP prin normele sale conflictuale.

9
 IZVOARELE DREPTULUI INTERNATIONAL PRIVAT

Izvor de drept = forma de exprimare a normelor juridice. Normele juridice se

materializeaza intr-un act normativ (in Romania doar atat). Actul normativ preia niste
norme juridice si ti le ofera ca atare. Izvorul de drept in ansamblul sau reglementeaza
relatiile sociale.
Mai mult decat atat, izvoarele de drept in practica sunt temeiuri juridice pe care ne
bazam argumentele/cererea ca avocat/hotararea ca judecator. Izvor inseamna ca iti
bazezi pretentiile pe un temei legal in actul normativ, care este forma de materializare a
normelor juridice.
Norma juridica = o norma de CONDUITA impusa de STAT.
Act juridic = instrumentum
Dreptul international privat este o ramura a dreptului privat roman. => dreptul
intrl privat are izvoare de drept ca si celelalte ramuri ale dreptului privat roman.
Diferenta este ca are izvoare interne, dar si externe (pentru ca vizeaza raporturi
juridice cu elemente de extraneitate).

Izvoare interne

Pana la aderarea Romaniei la UE, lucrurile erau clare. Aveam acte normative
interne emise de statul roman care aveau aplicabilitate pe terenul dreptului
international privat (si uneori unde era cazul uzante si practica judiciara sau arbitrala de
dip).
Odata cu aderarea Romaniei la UE, actele normative emise in UE sunt parte din
dreptul intern romanesc (in conceptia dreptului international privat). Acestea au
aplicabilitate directa si universala in statele membre. Care este importanta?
Actele normative interne, care sunt si reglementarea pur romaneasca si cea
europeana, pot fi clasificate in izvoare specifice si izvoare nespecifice. Vezi cartea lui
Sitaru
Izvoarele nespecifice desi nu se ocupa eminamente de dip, se ocupa si de dip.
Izvoarele specifice:
Izvoarele specifice se ocupa eminamente de dreptul international privat. La
izvoarele specifice, pana la intrarea in vigoare a NCC, pe terenul dip, exista Legea nr
105/1992 privind raporturile de drept international privat roman. Acest act normativ
era principalul instrument de lucru pentru cei ce erau interesati de dreptul international
privat. In cuprinsul acestei legi, gaseam orice inseamna aspecte privind reglementarea
conflictelor de legi, normele de trimitere si toate celelalte aspecte ce interesau
internationalul privat.
Odata cu aderarea la UE, a devenit aplicabil si sistemul de drept „european”,
devenind aplicabile si regulamentele europene care intereseaza internationalul privat,
acestea avand aplicatie imediata si obligatorie.
Pana in 2011, aveam ca reglementare LG 105/1992 si regulamentele europene,
care reglementau cam acelasi lucru.

10
 In 2011, odata cu intrarea in vigoare a NCC, cea mai mare parte a LG 105/1992 a
fost preluata in cartea a VII-a a NCC – dispozitii de drept international privat.
In 2013, a intrat in vigoare noul Cod de procedura civila, la 15 februarie 2013. Mai
mult, odata cu intrarea in vigoare a NCPC, si ultima parte a legii 105 (aspecte de proces
civil international) au fost preluate de cartea a VII-a din codul de procedura civila.
Prin urmare, astazi principalele acte normative care ne intereseaza sunt:
 cartea a VII-a din NCC
 cartea a VII-a din NCPC privind procesul civil international.
Pe langa aceste doua acte normative primordiale, la acelasi nivel, sunt o sumedenie
de regulamente europene:de ce intereseaza dip? Pt ca se aplica efectiv pe teritoriul
Ro, dar si in alte state membre au fost preluate dispozitii similare => fata de alte
state, ar putea constitui izvor de practica judiciara.
In ordinea importantei:
 Regulamentul 593/2008 al Parlamentului european si al Consiliului privind
legea aplicabila obligatiilor contractuale, cunoscut sub denumirea de Roma
1.
Art 2064: legea aplicabila
 Avem regulamentul 864/2007 al Parlamentului european si al Consiliului
privind legea aplicabila obligatiilor necontractuale, cunoscut sub denumirea
de Roma 2.
 Regulamentul 1259/2010 de punere in aplicare a unei forme de cooperare
consolidata in domeniul legii aplicabile divortului si separarii de corp,
cunoscut sub denumirea de Roma 3.
 Regulamentul 1346/2000 privind procedura de insolventa cu element de
extraneitate.
 Regulamentul 1215/2012 privind competenta, recunoasterea si executarea
hotararilor in materie civila si comerciala, cunoscut ca regulamentul
Bruxelles 1 bis (bruxelles 1 a fost abrogat).
 Regulamentul 2201/2003 privind competenta, recunoasterea si executarea
hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si materia raspunderii
parintesti. Acesta particularizeaza regulamentul Bruxelles 1 bis.
 Regulamentul 4/2009 privind competenta, legea aplicabila, recunoasterea
si executarea hotararilor judecatoresti si cooperare in materie de obligatii
de intretinere.
 Regulamentul 650/2012 privind competenta, legea aplicabila,
recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti si acceptarea si
executarea actelor autentice in materie de succesiuni si privind crearea
unui certificat european de mostenitor.
De ce au aparut aceste regulamente europene? Pentru ca s-a dorit unificarea
dreptului privat (dreptul civil in sens larg). Era evident ca va fi greu de realizat pentru ca
unele state se impotriveau sa accepte sa isi modifice anumite diferente aproape
imposibil de conciliat.

11
 S-a dorit unificarea mai ales la nivel contractual, pentru beneficiul
partenerilor contractuali din Europa. Codul civil unic european a fost un esec. DAR
cand e vorba de unificarea normelor conflictuale in aceasta materie, aici s-a reusit.
Astfel, s-a creat o reglementare unitara in tot mai multe domenii ale dreptului privat cu
elemente de extraneitate care genereaza conflicte de legi. Deci o reglementare unitara in
ceea ce priveste normele conflictuale. => au aparut regulamentele

NCC si NCPC cartea a VII-a se completeaza clar cu Regulamentele europene. Mai

sunt aspecte de procedura: cand avem elemente de extraneitate, ne gandim si la
competenta instantei. Daca avem un litigiu intre o societate comerciala romana si una
franceza, care este instanta competenta? De asemenea ne intereseaza ce facem cu o
hotarare judecatoreasca pronuntata in strainatate care se doreste a fi aplicata in
Romania? Principala reglementare o gasim in CPC generic, dar pe de alta parte avem
regulamentele privind comeptenta, in care cele doua subiecte de drept din litigiu sunt
din state UE. Daca se pune problema in instantele romane, ne uitam in CPC. Dar daca
avem un litigiu intre doua societati comerciale sau doua persoane fizice din statele UE,
ne vom uita in regulamentul Bruxelles 1 bis.
In schimb, pe aspectele de lege materiala, indiferent de unde vin subiectele de
drept, daca avem problema pusa in fata instantelor romane si avem regulamentul
european, regulamentul acela se aplica pentru ca este legea instantei romane!!! Daca vin
2 pakistanezi in Romania, aplicam regulamentul Roma 1 care se suprapune pe codul
civil.
Codul civil art 2740: se aplica in ceea ce priveste pers fizica, legea sa nationala
(legea cetateniei). Daca avem o casatorie, trebuie indeplinite conditiile legii fiecarei
persoane care se casatoreste.
Legea aplicabila obligatiilor contractuale se aplica potrivit regulilor dreptului
comunitar (ne trimite direct la Roma 1). In Roma 1, se zice ca principala lege este lex
voluntaris (legea aleasa de parti).
Izvoarele nespecifice desi nu se ocupa eminamente de dip, se ocupa si de dip.
Izvoare nespecifice sunt acte normative interne care nu vizeaza direct dip, dar
intereseaza si asta. Principalul izvor nespecific este Constitutia.
De asemenea, avem si alte acte normative cu forta juridica mai putin importanta
care intereseaza tangential: legea cetateniei. CE ESTE CETATENIA - O FICTIUNE A LEGII?
Care creeaza o legautura cu statul, o situatie

Izvoare externe: conventiile internationale si uzantele internationale

Conventiile internationale: Ne intereseaza conventiile internationale care pot

interesa la un anumit moment si dreptul international privat.
Le interpretam in sensul LARG, deci cuprind si conventiile MULTILATERALE, cat si
TRATATELE Bilaterale (intre doua state).
Conventiile internationale pot fi cele care contin norme CONFLICTUALE si cele
care contin norme MATERIALE.

12
 Conventii internationale care contin PRINTRE ALTELE SI norme conflictuale:
rolul lor adoptat de statele semnatare este sa armonizeze diferentee intre sistemele de
norme conflictuale din legile fiecarui stat. In general aceste conventii nu contin doar
norme conflictuale, mai au si norme conflictuale. Dar avem si cazuri cu conventii doar cu
norme conflictuale.
Nu au fost mereu un succes => domeniile in care chiar s-a reglementat prin
asemenea conventii sunt foarte restranse. Ce efect are asta? E simplu – vor fi in general
reglementate de dreptul international privat intern. Adica daca se naste un conflict de
legi -> va fi rezolvat de dispozitiile interne de dip. Ce facem daca avem asa putine
domenii acoperite? Exista Conferinta de la Haga de dip. Romania a semnat Statutul
Conferintei printr-o lege din 1991. Scopul acestei conferinte este de a actiona pentru
unificarea progresiva a dreptului international privat. -> se armonizeaza dip prin
incheierea a cat mai multe conventii internationale sub egida Conventiei.
Avem conventii legate de conflicte de legi in: casatorie, divort, efectele casatoriei
asupra drepturilor si datoriilor sotilor, CISG (Conventia de la Viena din 1980 privind
vanzarea de bunuri). Acestea in general au ca scop o reglementare la nivel material mai
mult decat in vderea reglementarii normelor conflictuale.
Conventii internationale care contin EXCLUSIV norme materiale:
Conventii cu privire la cetatenia femeii casatorite, cu privire la drepturile copilului,
consimtamantul la casatorie, varsta minima pentru casatorie, asupra protectiei copiilor
si cooperarii in materia adoptiei internationale.
Acorduri internationale si ele trebuie sa vizeze DIRECT aspecte de DIP/ sau doar
COLATERAL ating aspecte specifice lui.
Tratatele de asistenta juridica = contin NORME CONFLICTUALE + REGLEMENTARI
MATERIALE. De obicei reglementeaza asistenta juridica intre doua state PRIN
ORGANELE LOR, in materii CIVILE (inclusiv familiei) si PENALE. Ce vor face statele? O
sa deruleze anumite PROCESE, intocmirea si transmiterea de ACTE sau a PROBELOR
solicitate de instantele celuilalt stat semnatar, realizarea de EXPERTIZE, perchezitii,
sechestre, interogare de parti, audiere martori.
Aspecte privind conditia juridica a strainilor: in statul A, un strain din statul B va
avea acelasi statut juridic cu un cetatean din statul A.=> ii va da statutul national. Sau la
persoane juridice: in statul A, niste cetateni din statul B au constituit o persoana juridica
pe teritoriul statului A => statul A ii va aplica acelasi regim juridic.
Conventiile privind vizele de calatorie
Conventiile privind recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti
Conventiile consulare

Uzante internationale: longa diuturna invederata consuetudo (=practicarea

indelungata statorniceste obiceiul). Adica 1) inalt grad de VECHIME, 2) REPETABILITATE
3) STABILITATE. O practica sociala pentru a deveni uzanta nu indeplineste doar aceste
trei conditii obiective, ci si o conditie subiectiva, reprezentata de opinio iuris sive
necesitatis = perceptia subiectului de drept ca acea practica sociala caracterizata prin

13
vechime si repetabilitate si stabilitate este obligatorie. Subiectul de drept se gaseste intr-
o anumita zona geografica sau intr-o anumit domeniu de activitate
Cine decide forta juridica a uzantelor? Vorbim de doua categorii de norme. Art 1
NCC – este o norma materiala la care trimite norma conflictuala = sistemul de drept la
care trimite norma conflictuala. = LEX CAUZAE (legea la care trimite norma conflictuala).
Uzanta este o practica sociala care e limitata la o anumita categorie de persoane
(comercianti) sau la un anumit teritoriu (cutuma).
In DIP, pot fi considerate uzante doar in cazul in care intereseaza disciplina
completand dispozitii juridice de dip.

14
 CONTINUTUL DREPTULUI INTERNATIONAL PRIVAT

Rolul dreptului international privat

Dreptul international privat are scopul de a rezolva conflictele de lege. Sa

raspundem la intrebarea: „ce lege aplicam raportului juridic cu element de extraneitate”
Pentru a raspunde la aceasta intrebare, dreptul intrl privat ofera o parghie =
norma conflictuala. Cu alte cuvinte, norma conflictuala este principala norma juridica a
dreptului international privat in general. Norma conflictuala mai este cunoscuta in
literatura de specialitate si sub denumirea de norma de trimitere sau norma de fixare,
in sensul ca fixeaza care este sistemul de drept care urmeaza sa se aplice raportului
juridic. Norma conflictuala apartine exclusiv dreptului international privat si are scopul
definit de a solutiona conflictul de legi IN PREZENT, in sensul ca indica, ne arata, care
dintre sistemele de drept in prezent este aplicabil cu privire la un anumit raport juridic.
Ea apartine EXCLUSIV dreptului international privat => nu poate apartine si altor
ramuri de drept.
Normele juridice invatate pana acum erau norme de drept material si norme de
drept procesual. Normele conflictuale, spre deosebire de acestea, nu carmuiesc raportul
juridic pe fondul sau, ci doar arata sistemul de drept aplicabil. Tocmai datorita acestui
scop pentru care au fost edictate, o caracteristica a lor este aceea ca ele intotdeauna se
aplica cu prioritate normelor materiale. Pentru ca se aplica intotdeauna anterior.
Cand se aplica normele de drept international privat? Cand gasim un element de
extraneitate. Raport juridic -> element de extraneitate -> dilema – ce lege se aplica ->
norma conflictuala si in sfarsit norma materiala la care norma conflictuala a trimis.
Spunem ca normele conflictuale influenteaza normele materiale, pentru ca
norma conflictuala trimite la un anumit sistem de drept, si in functie de unde a trimis,
solutia pe fondul litigiului poate fi diferita (daca trimite la sistemul de drept A sau B).
SI norma conflictuala ca orice norma juridica trebuie sa aiba structura.

STRUCTURA CONFLICTUALA. Norma conflictuala are o structura speciala.

Structura normei juridice obisnuite este urmatoarea:
Ipoteza: Situatia premisa la care se refera norma juridica
Dispozitia: conduita
Sanctiunea: ce se intampla daca nu respecti conduita.
Are doar doua elemente (un fel de ipoteza si dispozitie dar fara sanctiune). Nu se
numesc ipoteza si dispozitie elementele, ci se numesc CONTINUT si LEGATURA.
Continutul = echivalentul ipotezei, adica acea parte a normei care in cazul nostru
indica categoria raporturilor juridice in legatura cu care se aplica norma conflictuala.
Indica spectrul de fapte si acte carora li se aplica respectiva lege. Raspunde la
intrebarea: carui RAPORT JURIDIC i se aplica aceasta norma conflictuala?
Legatura = coincide cu dispozitia, adica acea parte a normei conflictuale care
indica sistemul de drept ce urmeaza sa se aplice pe fond raportului juridic prevazut in

15
continutul normei conflictuale. Raspunde la intrebarea: odata ce am vazut care raporturi
juridice intra in continutul normei conflictuale, care sistem de drept I se aplica pe fond?
ATENTIE! IN GENERAL avem cel putin doua sisteme de drept in prezenta, ca sa avem un
conflict de drept. Deci legatura ar putea ab initio sa duca la mai multe sisteme de drept.
Suntem in prezenta a cel putin doua sisteme de drept care s-ar putea aplica.
Niste norme conflictuale care sa ne ajute: avem art. 2572 alin. 1 NCC, in materia
persoanei fizice: starea civila si capacitatea persoanei fizice sunt carmuite de legea sa
nationala, daca prin dispozitii speciale nu se prevede altfel. E preluata aproape ad
litteram din legea din 1992. Continutul: starea civila si capacitatea persoanei fizice.
Legatura: aceste raporturi sunt carmuite de legea sa nationala (se indica sistemul de
drept ce urmeaza a se aplica).
Tocmai din aceasta norma conflictuala reiese si un alt element care nu este al
treilea element al normei conflictuale: uneori nu este suficient ceea ce spune legatura
normei conflictuale. Noi nu stim ce inseamna lege nationala, astfel incat norma
conflictuala, in structura ei, mai precis in ceea ce priveste legatura normei conflictuale
are si un element f important care reprezinta materializarea legaturii si care se
numeste punct de legatura. Definim conceptual legatura, materializam legatura. El
concretizeaza legatura dintre raportul juridic si legea, sistemul de drept aplicabil.
Punctul de legatura este cel care arata cu adevarat legea aplicabilă , in cazul in care nu
este suficient ceea ce spune legatura.
!!Norma conflictuala a zis ca se aplica legea nationala. Materializarea,
concretizarea ideii de lege nationala se face in acest text de lege prin punctul de legatura
numit „cetatenie”. Pt legea nationala, punctul de legatura este „cetatenia”. In lipsa de
cetatenie, ar putea sa fie domiciliul sau resedinta obisnuita. In functie de diferite
domenii, punctul de legatura este altceva.
Ne uitam in cod sa vedem ce inseamna lege nationala si sa identificam punctul de
legatura: art 2568, care spune ca legea nationala este legea statului a carei cetatenie o
are persoana fizica sau dupa caz legea statului a carei nationalitate o are persoana
juridica. PUNCTUL DE LEGATURA UNDE IL GASIM?
Art 2580 alin 1 NCC: statutul organic al persoanei juridice este carmuit de legea sa
nationala. Statutul organic al persoanei juridice. Legatura: legea sa nationala – 2561.
Punctul de legatura: art 2561 persoana juridica are nationalitatea statului pe teritoriul
caruia si-a stabilit sediul social. => sediul social. Nu e de ajuns sa zicem pentru persoana
juridica „nationalitate”, pentru ca nu clarificam punctul de legatura. Nationalitatea in
concret este stabilita prin sediul social, trebuie sa mergem mai departe.
ATENTIE: locurile sunt situate sau se afla e punctul de legatura pt bunuri mobile
(se afla) respectiv imobile (situate).
2586 alin. 1: conditiile de fond cerute pentru incheierea casatoriei sunt determinate
de legea nationala a fiecaruia dintre viitorii soti la momentul celebrarii casatoriei.
Continut: conditiile de fond ale incheierii casatoriei. Legatura: legea nationala a fiecaruia
dintre viitorii soti la momentul celebrarii casatoriei. Punctul de legatura: cetatenia
CELOR DOI VIITORI SOTI. AICI INTRA LA PUNCTUL DE LEGATURA SI „LA MOMENTUL
CELEBRARII CASATORIEI”?

16
 Contractul este guvernat de legea aleasa de catre parti. (Art. 3 Roma I).
Continut: contractul. Legatura: „legea aleasa de catre parti”. Punctul de legatura:
vointa partilor.
Uneori nu exista punct de legatura: norme cu trimitere directa, unilaterala.

2609 NCC: forma adoptiei e supusa legii statului pe care ea se incheie. Continut:
forma adoptiei. Legatura: „legea statului pe care ea se incheie”. Punct de legatura: locul
incheierii adoptiei

Revendicarea unui bun furat sau exportat ilegal este supusa la alegerea
proprietarului originar, fie legii statului unde a avut loc furtul sau exportul fie legii
statului in care se afla bunul in momentul revendicarii.
Continut: revendicarea unui bun furat sau exportat ilegal
Legatura: toata sintagma ne arata sistemul de drept aplicabil, legea la care
proprietarul orinigar alege sa apeleze „la alegerea proprietarului originar, fie pe
teritoriul furtului sau exportului, fie pe teritoriul statului in care se afla bunul”. Neaparat
alegerea proprietarului face si ea parte din legatura.
Punctul de legatura: punctul de legatura este unul alternativ si complex. Alegerea
proprietarului cu privire la unul dintre cele doua + locul unde se afla bunul la momentul
exportului sau alegerea proprietarului cu privire la unul dintre cele doua + locul unde se
afla bunul.
Putem avea un punct de legatura mobil? Nu.

Clasificarea punctelor de legatura:

Fixe: legea locului unde a avut loc furtul, legea unde era bunul. Legea locului in
care a avut loc exploatarea (putem deplasa exploatarea, dar nu putem deplasa locul
unde s-a produs prejudiciul/fapta ilicita). In materie delictuala, daca avem ca punct de
legatura locul unde s-a produs prejudiciul sau locul unde s-a produs faptul ilicit. Locul
unde s-a celebrat casatoria.
Locul incheierii contractului nu se poate schimba. DAR ATENTIE exista situatia in
care putem schimba calificarea contractului si apoi vedem locul. In functie de regulile
oferta/acceptant se poate schimba calificarea contractului – vedem abia dupa unde este
locul in care s-a incheiat. Dar odata ce am calificat si am vazut locul, nu il mai putem
schimba.
Mobile: cetatenia

Clasificarea normelor conflictuale:

In principal, le clasificam in functie de ramurile de drept din care fac parte
RAPORTURILE JURIDICE cu element de extraneitate. Norme conflictuale in materia
dreptului civil, familiei, muncii, comercial, proprietate intelectuala, comert international,
transporturi.
Mai mult, putem merge mai adanc in materia sa zicem a dreptului familiei: norme
conflictuale privind casatoria, divortul, pensia de intretinere, filiatia copilului, adoptia.

17
Sau in civil norme conflictuale cu privire la persoane, bunuri, succesiuni, casatorie, fapt
juridic etc.
O alta clasificare: in functie de LEGATURA normei conflictuale avem:
Norme conflictuale cu trimitere directa (mai sunt cunoscute si sub denumirea de
norme conflictuale unilaterale) si norme conflictuale cu trimitere dubla sau generala
(norme conflictuale bilaterale).
Normele conflictuale cu trimitere directa sau unilaterale, in dreptul romanesc,
sunt acele norme care in cazul unui raport juridic cu elemment de extraneitate indica in
mod direct sistemul de drept aplicabil, care este intotdeauna sistemul de drept al
instantei, al forului. O norma cu trimitere directa ar fi: „in ceea ce priveste o anumita
situatie in fata instantei romane, se aplica direct legea romana”. Spune direct legea
romana, nu de exemplu legea nationala. Aici nu mai avem punct de legatura . -> indica
DIRECT SISTEMUL DE DREPT CARE ESTE MEREU CEL AL FORULUI !!!!!!!!!!!!!! NU POTI
SA ZICI IN NCC CA SE APLICA LEGEA FRANCEZA.
De exemplu, 2576 alin.3 NCC: ocrotirea impotriva actelor de incalcare a dreptului
la nume savarsite in Romania este asigurata potrivit legii romane. Ne trimite direct la
legea romana.
Normele conflictuale cu trimitere dubla sau trimitere generala sau bilaterale
(sunt cele mai des gasite) sunt acele norme conflictuale unde trimiterea nu se face direct
la un anumit sistem de drept. In cazul lor, legatura normei conflictuale nu face altceva
decat sa creeze circumstantele de aplicare atat a sistemului de drept al forului cat si a
sistemului de drept strain. In cazul lor, punctul de legatura este cel care, concretizand
legatura, ne indica in concret care este legea care va guverna pe fond. De ex, cetatenia.
Norma cu trimitere „bilaterala” = o formula nefericita, nu avem trimitere la doua sisteme
de drept, ci doar la inceput sunt susceptibile a fi aplicate doua sisteme de drept.
Un exemplu; art 2613 NCC: posesia, dreptul de proprietate si celelalte drepturi
reale asupra bunurilor, inclusiv cele de garantii reale, sunt carmuite de legea locului
unde acestea sunt situate sau se afla, afara numai daca prin dispozitii speciale se
prevede altfel. Continut: posesia, dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale asupra
bunurilor, inclusiv cele de garantii reale. Legatura: legea locului unde bunurile sunt
situate sau se afla. „Se afla” pt bunuri mobile si „situate” pt bunuri imobile. Trebuie chiar
sa vedem care este locul.

Sistemul de drept caruia ii apartin normele conflictuale.

Normele conflictuale apartin sistemului de drept al instantei sesizate. Sistemul de
drept al instantei sesizate se numeste lex fori sau legea forului.
De ce normele conflictuale apartin lex fori?
In primul rand, legat de forta juridica a normei conflictuale: normele conflictuale
sunt de regula imperative, iar pentru ca sunt imperative judecatorul trebuie sa le aplice
cu prioritate si ca atare. Judecatorul trebuie sa isi aplice propria lege.
In al doilea rand, normele conflictuale vor apartine lex fori pentru ca in acel
moment, cand se naste raportul juridic, singura lege pe care o cunosti in acel moment

18
este legea instantei sesizate. Legea care ar guverna pe fond o aplici doar dupa ce aplici
legea conflictuala.
In al treilea rand (cel mai slab argument), cine alege instanta alege si dreptul
(bineinteles, nu dreptul pe fond, ci in ceea ce priveste norma conflictuala). Fie elegit
iudicere elegit ius.
Exceptii:
Sunt situatii in care instanta sesizata nu si-ar aplica propriile norme
conflictuale.
Prima exceptie: exceptie aparenta: este in materia retrimiterii de gradul 1. In acest
caz, norma conflictuala romana a forului aplicata de instanta romana, indiferent care ar fi
ea, trimite la dreptul strain. La intregul sistem de drept strain, inclusiv la norme
conflictuale straine. Astfel incat, judecatorul roman va aplica norma conflictuala straina
pt a gasi dreptul material. Este o exceptie aparenta pentru ca tot norma conflictuala
romana s-a aplicat initial. Deci norma conflictuala romana -> norma conflictuala straina
-> drept material. Exceptie aparenta: este o exceptie de la situatia in care normele
conflictuale apartin lui lex fori
A doua exceptie: arbitrajul international ad-hoc. Aici nu exista o lex fori clar
definita. Sunt arbitri din diferite tari, isi pot stabili locul unde vor ei. Deci ei nu au clar o
lege a instantei. Arbitrii nu au norme conflictuale proprii si ei isi aleg normele
conflictuale pe care le considera mai abilitate. In anumite cazuri, si partile aleg ceva, dar
ele vor alege legea aplicabila si nu normele conflictuale. In acest caz se aplica norma
conflictuala (aleasa de catre tribunalul ad-hoc) care spune ca partile aleg legea
aplicabila, iar punctul de legatura va fi vointa partilor. Partile nu pot sa aleaga niciodata
normele conflictuale, ele aleg doar legea aplicabila contractului pe fond.
Arbitraj institutionalizat: partile aleg sa se supuna unor reguli ale unor institutii
cu caracter permanent. Daca merg la ICC -> s-ar putea sa li se aplice legea conflictuala
franceza, exceptand cazul in care partile au stabilit ele ce lege se va aplica.
Ad hoc: partile isi aleg ele singure regulile de procedura. Este neorganizat sub
egida unei institutii arbitrale.

Partile pot alege legea aplicabila doar in masura in care normele nu sunt
imperative. Este obligatoriu ca instanta sa invoce legea straina daca este o norma
imperativa

Normele materiale aplicabile unor raporturi cu element de extraneitate:

chiar daca intereseaza dreptul int privat roman, raman norme materiale pentru ca
INTERESEAZA DOAR FONDUL. Ele pot fi norme materiale de drept substantial/de
procedura. Ex: DIP se intereseaza de normele privind conditia juridica a strainului, chiar
daca nu sunt norme conflictuale, aspecte de procedura din cartea a VII-a care stabilesc
aspecte de competenta, recunoastere, nefiind conflictuale.
Norme materiale de drept procesual: NCPC, cartea a VII-a
Norme materiale de drept substantial

19
 - Din Noul Cod Civil: cartea a VII-a – institutii de dip roman (de ex definitia
resedintei obisnuite)
- din codul de procedura civila: conditia juridica a strainului ca parte in proces

Art. 1083 
Condiţia străinului
(1) Persoanele fizice şi persoanele juridice stră ine au, în condiţiile legii, în faţa
instanţelor româ ne, aceleaşi drepturi şi obligaţii procesuale ca şi cetă ţenii româ ni,
respectiv persoanele juridice româ ne.
(2) Cetă ţenii stră ini beneficiază în faţa instanţelor româ ne, în procesele civile
internaţionale, de scutiri şi reduceri de taxe şi alte cheltuieli de procedură , precum şi de
asistenţă judiciară gratuită , în aceeaşi mă sură şi în aceleaşi condiţii ca şi cetă ţenii
româ ni, sub condiţia reciprocită ţii cu statul de cetă ţenie sau de domiciliu al
solicitantului.

Normele de aplicatie imediata:

O categorie specifica normelor de drept international privat. Ele nu sunt norme
conflictuale. Desi sunt speciale, ele sunt norme materiale. Intereseaza eminamente
aspecte de drept international privat, nu sunt confictuale si nici materiale.
Definitie: acele norme materiale care apartin sistemului de drept intern al statului
forului, care dat fiind gradul lor de imperativitate, se aplica imediat unui raport juridic
cu element de extraneitate atunci cand acel raport juridic are un anumit punct de
legatura cu tara forului excluzand in acest fel conflictul de legi si excluzand implicit
aplicarea in cauza a vreunei normei conflictuale.
 Are un foarte mare grad de imperativitate. Aceasta delimitare o facem in
functie de importanta pe care o au pentru ordinea juridica a statului care le-
a edictat.
Art 9 din Roma I: normele de aplicatie imediata sunt cele a caror respectare
e privita drept esentiala de o anumita tara pentru salvgardarea intereselor
sale publice.
 Ea vizeaza cu certitudine un raport cu element de extraneitate ( MEREU). Ea
face parte din sistemul de drept al instantei sesizate, pt ca pe mine nu ma
intereseaza normele de aplicatie imediata din alt sistem de drept.
 Cel mai important: in momentul in care in leg cu raportul juridic cu element
de extraneitate, nroma de aplicatie imediata inlatura conflictul de legi si
inlatura si aplicarea normei conflictuale.
 S-ar putea uneori sa se suprapuna cu normele de ordine publica
De exemplu, Lg 115/1992 (abrogata): avem art 19, care se refera la forma
incheierii casatoriei. Forma incheierii casatoriei este supusa legii locului in care se
celebreaza aceasta. E f important sa notam ca sunt doi cetateni de orice nationalitate in
Romania, avem norma conflictuala romana. Alin 3: casatoria care se incheie in fata

20
agentului diplomatic sau a functionarului consular al Romaniei (evident din strainatate)
este supusa conditiilor de forma ale legii romane. Ambasada e considerat teritoriu
romanesc. Alin 2: Casatoria unui cetatean roman aflat in strainatate poate fi incheiata in
fata autoritatilor locale de stat competente ori in fata agentului diplomatic sau
functionarului consular fie al Romaniei fie al statului celuilalt viitor sot.
Alin 2 al art 19 era considerat a fi o norma de aplicatie imediata din sistemul de
drept roman, care prevedea exact in ce conditii si de cine poate fi incheiata casatoria
(autoritati locale de stat etc). Per a contrario, cetateanului roman ii interziceau o
casatorie confesionala. Cf sistemului grec, exista casatoria confesionala. Ea are valoare
pentru greci doar, nu si in Romania. Pentru cetateanul roman, era clar: era un conflict de
legi in legatura cu ce lege reglementeaza forma, intre legea romana si legea greaca. Doar
ca nu putem ignora norma materiala de aplicatie imediata care iti spune direct unde te
poti casatori. Nu il impiedica sa se casatoreasca propriu-zis: ci doar daca voiai sa
recunosti efectele casatoriei in Romania. Daca ai fi venit dupa ce te ai fi casatorit la o
instanta din Romania, instanta ar fi spus ca a incalcat o norma materiala din Romania. In
Grecia nu te putea impiedica nimeni. De aceea norma de aplicatie imediata apartine si ea
lex fori (Romaniei) si acolo are efecte. Ea isi produce efecte nu in momentul nasterii
conflictului de legi, ci atunci cand ceri sa ti se recunoasca casatoria.
Concluzie; avem un raport juridic cu element de extraneitate (o casatorie). Legea
aplicabila pe forma: locus regit actum. Insa avem o norma de aplicatie imediata: agentul
diplomatic sau functionarul consular al Romaniei fie al statului celuilalt sot fie in fata
autoritatilor locale de stat competente.
Astazi: avem un articol care spune ca Forma incheierii casatoriei este supusa legii
locului in care se celebreaza aceasta; casatoria care se incheie in fata agentului diplomatic
sau a functionarului consular al Romaniei (evident din strainatate) este supusa conditiilor
de forma ale legii romane. INSA NU MAI EXISTA SI ULTIMA DISPOZITIE. Cu alte cuvinte,
astazi e clar ca teoretic potrivit dispozitiilor legale te poti casatori unde vrei tu. DECI
ARTICOLUL DE DINAINTE NU MAI E IN VIGOARE.

„Dreptul international privat cuprinde numai norme conflictuale”.

FALS Calificarea sau definitiile sunt norme materiale, dar sunt norme de drept
international privat.
Normele de aplicatie imediata sunt si ele norme materiale.

Articolul 9 Roma 1: Regulamentul privind legea aplicabila obligatiilor contractuale.

(Diferit de Regulamentul privind obligatiile contractuale). Roma 1 reglementeaza legea
aplicabila obligatiilor contractuale, nu obligatiile contractuale.
„(1) normele de aplicare imediata sunt norme a caror respectare este privita drept
esentiala de catre o anumita tara pentru salvgardarea intereselor sale publice, precum
organizarea politica, sociala sau economica, in asemenea masura, incat aceste norme sunt
aplicabile oricarei situatii care intra in domeniul lor de aplicare, indiferent de legea
aplicabila contractului in temeiul prezentului regulament.

21
 (2) Prezentul regulament nu restrange aplicarea normelor de aplicare imediata din
legea instantei sesizate.
(3) Este posibila aplicarea normelor de aplicare imediata cuprinse in legea tarii in
care obligatiile care rezulta din contract trebuie sa fie sau au fost executate, in masura in
care aceste norme de aplicare imediata antreneaza nelegalitatea executarii contractului.
Pentru a decide daca aceste dispozitii sa fie puse in aplicare, se tine cont de natura si de
obiectul acestora, precum si de consecintele aplicarii sau neaplicarii lor.”

Anii 20 - perioada prohibitiei. O soc din Uk si-a asumat ca va produce si distribui

alcool in US. PE contract guvernat de lege engleza, instantele din UK. UK nu a adus alcool
si partea din US a sesizat judecatorul UK solicitand obligarea partii UK la executarea
contractului. Jud UK a aplicat ca norme de aplicatie imediata normele din sistemul de
drept american, deci alt sistem de drept decat cel al instantei sesizate. – primul germen
al acestui concept.
Se aplica indiferent de legea la care trimite norma conflictuala. Se inlatura
rationamentul conflictual, instanta va aplica acea norma direct pe fondul raportului
juridic. Aceasta este o delimitare cumva teoretica.
Instanta poate sa aplice normele de aplicatie imediata din alt sistem de drept
decat cel care se aplica pe fond – datorită caracterului imperativ si faptului ca
respectarea lor este esentiala pentru interesul public al respecitvei țări. Trebuie sa
fie acele norme materiale din sistemul de drept al locului unde ar trebui sa fie executate
obligatiile. Dar daca avem o obligatie de a nu face care nu e limitata teritorial (in mediul
online de exemplu)? Inca e dezbatut, nu s-a dat un raspuns momentan.
Art 9 alin. 3 Roma 1: normele de aplicatie imediata apartin sistemului de drept
in care au fost sau ar fi trebuit sa fie executate obligatiile contractuale.
Avem o problema de calificare. Trebuie sa definim ce inseamna „locul unde au fost
sau ar fi trebuit sa fie executate obligatiile contractuale”. Trebuie sa definim ce inseamna
„obligatii contractuale”.
Cum definim? Definim in conformitate cu sistemul de drept aplicabil pe fond, fie
sistemul de drept ales de parti (unde chiar partile au clauze contractuale in care ele
definesc locul si ce inseamna obligatii contractuale).
Suntem obligati ca judecatori sa aplicam normele de aplicatie imediata?
CONFLICTUL 2, de la art. 9 alin. 3: Art. 9 alin. 3 spunem ca vom aplica alte norme
de aplicatie imediata, deci nu lex fori si nu legea aplicabila pe fond care este prin natura
sa aplicabil, doar daca apreciaza ca este necesar in urma aplicarii prin raportare la
natura si obiectul dispozitiilor. Rationamentul conflictual nu se mai face cu privire la
problema transata de norma de aplicatie imediata a sistemului de drept al instantei
sesizate. La art. 9 alin. 3 este un conflict intre lex causae si lex loci sau lex rei. Lex fori a
iesit din discutie: la alin. 1 avem o coliziune intre lex causae si lex fori, castigata de lex
fori ale carei norme de aplicatie imediata se vor aplica in toate cazurile. Deci la art. 9 alin.
3 este un conflict intre normele de aplicatie imediata ale sistemului de drept de la locul
executarii obligatiei si normele materiale aplicabile pe fond. Pentru a ajunge sa facem

22
aceasta comparatie trebuie sa facem rationamentul conflictual. Pt a sti ce norme
materiale se aplica pe fond, trebuie facut intai rationamentul conflictual.
In ceea ce priveste normele de aplicatie imediata de la locul executarii obligatiei,
trebuie sa fie norme care antreneaza nelegalitatea contractului, sa vad ca apartin
sistemului de drept de la locul executarii obligatiei, sa vad daca antreneaza nelegalitatea
contractului si sa fac o apreciere dificila intre consecintele asupra contractului daca le
aplic si consecintele daca nu le aplic.ă
CONFLICTUL 1, de la art. 9 alin. 1: normele de aplicatie imediata ale lex fori :
primul pas: rationamentul conflictual. Al doilea pas: identificarea normelor de aplicatie
imediata ale instantei sesizate si inlaturam rationamentul conflictual si aplicam normele
de aplicatie imediata ale lex fori. Chiar si aici insa intervine o apreciere: vom aplica
normele de aplicatie imediata, ceea ce inseamna ca vom stabili ca norma aceea are ca
obiectiv protejarea unor interese publice (organizarea economica, sociala si politica).
Pentru a le aplica, va trebui sa constat ca norma aplicabila pe fond poate pune in pericol
organizarea economica, politica si sociala. Desi teoretic norma materiala inlatura
rationamentul conflictual, eu ca judecator va trebui sa fac o analiza a dispozitiilor din
sistemul de drept la care ma trimite norma conflictuala si sa vad daca sunt periclitate
interesele de organizare. Daca da, voi aplica dispozitiile de drept intern care imi
protejeaza acele interese.
Problema art 9 alin 3: au aparut in 2008 intrat in vigoare in 2009. Pana atunci nu
se punea problema aplicarii normelor de aplicatie imediata in afara de cele din sistemul
de drept al instantei sesizate.

0 identificarea normei conflictuale: facem calificarea raportului juridic pentru a vedea in

ce norma conflictuala se inscrie.
1 aplicand norma conflictuala din sistemul instantei sesizate, identificam legea si aflam
ca e o lege straina. Daca e legea romana aplicabila, normele de aplicatie imediata se vor aplica
oricum ca lex causae (=legea care regl fondul cauzei, desemnata de normele conflictuale).
2 analizam normele de drept materiale din sistemul de drept strain
3 analizam normele din sistemul de drept al instantei sesizate. Exista norme de aplicatie
imediata incidente in cauza care protejeaza anumite valori?
3.1. Normele de aplicatie imediata apartin instantei romane, caz in care instanta romana
are obligatia de a cunoaste legea romana si are obligatia de a identifica aceste norme
imperative.
3.2. Normele de aplicatie imediata apartin unui alt sistem de drept decat sistemul de
drept al instantei sesizate, iar instanta romana nu are obligatia de a cunoaste legea respectiva.
In nekiforidis, instanta sesiata era instanta germana, locul executarii obligatiei era Germania
(lege germana) si se punea problema unor norme de aplicatie imediata din Grecia. Ce trebuie
sa se intample? Sa fie probate de parti, cineva trebuie sa le invoce, nu instanta. Daca la
normele de aplicatie imediata din lex fori, instanta germana are obligatia sa le cunoasca, la
normele de aplicatie imediata din Grecia, trebuie invocate. Nu ar fi facut niciodata instanta
germana analiza singura. Daca _____, se aplica ca lex causae.
4 nivelul de protectie oferit de norma de aplicatie imediata este incalcat, astfel incat sa
se impuna aplicarea cu prioritate a normei de aplicatie imediata
4.1. Avem ipoteza normelor de aplicatie imediata din sistemul de drept al instantei
23sesizate: le aplicam atunci cand constatam ca norma materiala la care norma conflictuala
trimite nu ofera acelasi grad de protectie.
4.2. Analizam in primul rand daca norma de aplicatie imediata face parte dintr-un sistem
de drept strain care ar putea da norme aplicatie imediata in cauza. Daca e vorba de Roma 1:
 Conflictul intre o norma de aplicatie imediata si o norma de ordine publica din alt
stat: Scopul hotararii judecatoresti: titlul executoriu. Titlul executoriu il folosim pentru a
executa silit debitorul pe statul unde isi are sediul (regula) sau bunurile (exceptia). In
faza titlului executoriu, putem avea un caz unde mergem in Franta sa executam titlul
executoriu si titlul executoriu a fost dat pe baza normelor de aplicatie imediata romane,
cu ignorarea celor din statul francez, ceea ce a dus la incalcarea unor norme
fundamentale din sistemul de drept francez. Aceasta tine de incalcarea ordinii publice de
drept international privat. Aceasta duce la refuzul recunoasterii hotararii judecatoresti
date cu incalcarea ordinii publice de drept international privat in statul unde se
urmareste executarea. Conflictul se va solutiona prin refuzul recunoasterii hotararii
respective.
Art. 2566 NCC: Normele de aplicatie imediata in dreptul comun: TEXT
DEFICITAR: dispozitile imperative prevazute de legea romana pt reglementarea unui
raport juridic cu element de extraneitate se aplica in mod prioritar. In acest caz, nu sunt
incidente prevederile prezentei carti privind deerminarea legii aplicabile.
„Nu sunt incidente prevederile prezentei carti”: doar cand normele de aplicatie
imediata solutioneaza raportul juridic in totalitatea lui. Daca nu se solutioneaza in
totalitate, va trebui sa facem in continuare raportul conflictual pentru a completa si cu
alte norme.
„Dispozitii imperative”: daca toate ar fi imperative, nu am mai face niciodata
rationamentul conflictual si am exclude mereu aplicarea legii straine ca lex causae.
Trebuie citit ca „dispozitii cu un grad inalt de imperativitate”.
Alin. 2: reiterare a art. 9 alin. 3 Roma 1: reglementeaza ipoteza aplicarii normelor
de aplicatie imediata dintr-un alt sistem de drept. Aici insa, se schimba punctul de
legatura. Roma 1: locul unde obligatia a fost sau ar fi trebuit sa fie executata. 2566:
punctul de legatura = legaturile stranse, un punct de legatura destul de flexibil. Putem
practic aplica normele de aplicatie imediata ale oricarui sistem de drept decat al
instantei sesizate daca prezinta legaturi stranse.
2566 reprezinta norma generala, iar Roma 1 reprezinta o norma speciala. Daca
suntem in materia obligatiilor contractuale, vom aplica in mod exclusiv normele de
aplicatie imediata ale lex fori si normele de aplicatie imediata ale locului executarii
obligatiilor !!! .

ARBLADE: 2 societati franceze construiesc un siloz de depoz zahar in Belgia.

Rapoarte privind lucratorii francezi acolo, dar potrivit dreptului belgian.
S-a pus problema situatiei in care 2 societati franceze detaseaza lucratori francezi
in Belgia si isi tin registrele in conformitate cu lg franceza. Vine in control inspectoratul

24
belgian si ii cere registrele. Inspectoratul belgian spune ca trebuia sa tina registrele in
conformitate cu legea belgiana pt ca in conf cu dispozitiile materiale belgiene avem o
dispozitie care zice ca aplicam legea belgiana ca norme de aplicatie imediata (desi nu era
folosit termenul atunci).
In acest context s-a instituit norma de aplicatie de imediata: dispozitiile privind
ordinea publica trebuie intelese ca fiind dispozitii nationale a caror respectare este
cruciala. La momentul acela nu exista conceptul de norme de aplicatie imediata.
CJUE a spus ca da, ar putea reprezenta norma de aplicatie imediata respectivele
dispozitii pentru protejarea salariatilor, protejarea lucratorilor. Este important sa
protejam lucratorii de pe teritoriul Belgiei pentru a le asigura nivelul de sanatate.

UNAMAR: contract agentie comerciala intre 2 societati: belgiana si bulgara. Belgia:

protectie suplimentara pe directiva. CJUE: in ce conditii se poate inlatura legea aleasa
intre parti care e legea Bulgariei (stat membru care a transpus directiva si asigura
protectia minima) in favoarea legii belgiene, care este lex fori, care a asigurat un nivel de
protectie mai mare decat cel impus de directiva in mod obligatoriu.
Instanta s-a uitat la art. 7 Roma : Normele imperative. Arblade: normele de aplicare
imediata nu sunt orice norme imperative ci acele norme cu grad mare de imperativitate
care asigura organizarea economica politica si sociala. Principiul autonomiei de vointa
nu ar trebui sa fie golit de continut prin aplicarea unor norme de aplicatie imediata in
orice conditii. Legea aleasa de parti poate sa fie inlaturata daca considera ca era esential
pentru ordinea economica politica si sociala. Pentru Belgia, protectia in plus era
esentiala.
Normele de aplicatie imediata nu vin chiar din directiva ci din modul legiuitorului
belgian de a adopta in acest fel directiva. CJUE a spus ca statele membre pot institui
norme de aplicatie imediata chiar si in procesul de transpunere a unei directive . Insa
trebuie prudenta: trebuie o analiza detaliata a ratiunii normei pentru a vedea incotro
duce ea. Exista un interes atat de important pentru stat?
Doctrina critica ideea belgienilor de a oferi caracterul de norme de aplicatie
imediata in materia agentilor comerciali independenti, nu prea ar avea legatura cu
normele de aplicatie imediata. In Romania de exemplu, probabil nu ar exista o astfel de
norma de aplicatie imediata.
Competenta si legea aplicabila sunt diferite, nu trebuie confundate.

NIKIFORIDIS: Legea greaca permite sa se reduca salariul brut (masuri de

austeritate care au dus la micsorarea salariilor in institutiile publice, inclusiv lucratorilor
din strainatate), iar legea germana nu. Nechiforidis era in Nurenberg profesor cu salariu.
Legea aplicabila contractului de munca este legea locului unde angajatul isi desfasoara
activitatea. S-a pus urmatoarea intrebare la instanta sesizata (instanta germana).
S-a pus problema in ce masura se pot aplica dispozitiile din legea greaca ca norme
de aplicatie imediata, in detrimentul legii aplicabile pe fond – legea germana. S-a pus
problema aplicarii art. 9 alin .3 (pt normele de aplicatie imediata grecesti), pt ca art. 9
alin. 1 privea normele de aplicatie directa din lex fori – legea germana. Masurile de

25
austeritate sunt norme de aplicatie imediata pentru statul grec. Putem diminua salariul,
el insa lucrand in Germania pe baza unui contract guvernat de lege germana?
Art 9 alin. 3 este o exceptie de la regula: autonomia de vointa a partilor si orice
exceptie trebuie interpretat restrictiv. Putem aplica normele de aplicatie imediata ale
altei tari dar doar ale sistemului de drept al executarii obligatiei, care nu este sistemul de
drept german. Legea veche belgiana permitea sa se aplice orice norme de aplicatie
imediata. Insa acum art 9 alin. 3 trebuie interpretat restrictiv – nu putem aplica normele
de aplicatie imediata dintr-un alt sistem de drept decat locul executarii obligatiei. Cjue
insa deschide o portita: putem aplica totusi acele norme de aplicatie imediata ca element
de fapt, si nu ca element de drept. Ca element de drept, I se aplica legea germana.
ATENTIE nu e acelasi lucru cu problema pusa la aplicarea legii straine ca lex causae, ci
altceva. Cand avem o hotarare, avem o motivare in drept si in fapt. De exemplu, in
general, CJUE ia in calcul legea nationala ca element de fapt pentru ca va analiza dreptul
UE prin raportare la legea nationala ca element de fapt. Element de fapt – luarea in
considerare a normelor straine.
In speta, legea germana se va aplica in continuare (motivata in drept ca element de
drept deci cu consecinte pe teren probatoriu – aplicarea legii straine ca lex causae), dar
din perspecitiva situatiei de fapt, poti lua in considerare si dispozitiile din legea elena
(motivare in fapt).
Instanta germana nu a luat in considerare legea greceasca pentru ca nu ar fi avut
cum sa o faca fara sa aduca atingere normelor germane.

Curs 3 – 19.10.2017

Ce inseamna elementele definitorii ale normei de aplicatie imediata?

Ele sunt norme materiale, nu conflictuale. Relevant e faptul ca normele de aplicatie
imediata apartin sistemului de drept al instantei sesizate.
Sunt norme imperative:
Ele se aplica imediat unui raport juridic cu element de extraneitate, sub o singura
conditie: sa aiba o legatura raportul juridic cu tara forului. Ne intereseaza de exemplu
daca se casatoreste un cetatean roman.
Inlatura conflictul de legi – inlatura tot mecanismul conflictual deci implicit si
norma conflictuala care avea un singur scop – de a solutiona conflictul de legi.

Normele de aplicatie imediata si normele conflictuale – comparatie.

Trebuie comparate doua institutii asemanatoare, care ar putea crea confuzie.
Asemanari: ambele apartin sistemului de drept al instantei sesizate.
Ambele vizeaza raporturi juridice cu element de extraneitate, raporturi ce au o
legatura cu tara forului.
Deosebirea esentiala: norma conflictuala este norma de trimitere sau de fixare care
rezolva conflictul de legi. Norma de aplicatie imediata este o norma materiala care da o
solutie imediata pe fondul cauzei.

26
 Scopul nostru e sa aplicam legea in sens larg.
In Romania, solutiile se gasesc in dreptul international roman. Noi lucram tot cu
legea romana.
Calificarea si conflictul de calificari:

Pana acum am aflat o singura norma: norma conflictuala. Pana sa gasim legea pe
fond, avem doar probleme cu norma conflictuala. Normele conflictuala au in structura
lor continut si legatura, iar legatura are un element in plus: punct de legatura.
In continutul lor, exista o sumedenie de institutii juridice, notiuni juridice,
termeni juridici. Gasim: stare civila, capacitatea persoanei, relatii de familie, statutul
bunurilor, statutul organic al persoanei juridice, regimul bunurilor, conditii de fond,
conditii de forma.
De asemenea, in legatura mai gasim notiuni cum ar fi lege nationala, cetatenie,
domiciliu, resedinta, sediu social, locul incheierii, locul situarii, locul unde se afla.
Aceste notiuni din structura normei conflictuale pot avea intelesuri diferite in
sisteme de drept diferite. Acelasi cuvant (resedinta) in sistemul nostru de drept poate
sa aiba un inteles iar in alt sistem de drept al inteles. Putem avea solutii diferite chiar pe
fond, din aceasta perspectiva. In dreptul anglo-saxon prescriptia e considerata o
problema de procedura, iar in sistemul nostru MN spune ca e o problema materiala,
vorbind de o parte componenta a dreptului subiectiv. PRESCRIPTIA ESTE O SANCTIUNE
Tocmai din cauza acestor interpretari diferite vizand aceeasi notiune juridica, se
naste o problema specifica dreptului international privat, si anume calificarea
institutiilor juridice. Prin urmare, creandu-se aceasta noua institutie, NCC in art. 2558
are o denumire care se numeste chiar calificare. Sunt 5 alineate care trateaza institutia
calificarii.
Calificarea are doua modalitati de definire: 1) se poate porni de la norma
conflictuala spre situatia de fapt 2) se poate porni de la raportul juridic sau situatia de
fapt spre norma conflictuala. Tocmai datorita acestei bifurcari in ceea ce priveste
definirea, ar fi posibile doua definitii:
1) Calificarea este operatiunea logico-juridica de determinare a sensului exact
si complet al notiunii juridice care intra in continutul sau in legatura normei
conflictuale, pentru a vedea daca un raport juridic, adica o situatie de fapt
concreta se include sau nu in acele notiuni.
2) Calificarea este interpretarea unui raport juridic, a situatiei de fapt,
pentru a vedea in continutul carei norme conflictuale intră .
Calificarea este necesara tocmai pentru ca, asa cum deja am spus, din cauza
interpretarii diferite a notiunilor juridice, s-a nascut conflictul de calificari. Calificarea e
necesara pentru ca s-a nascut conflictul de calificari.
Conflictul de calificari = acea situatie care apare atunci cand o notiune din
continutul sau din legatura unei norme conflictuale (A INSTANTEI SESIZATE) primeste
interpretari diferite in sistemele de drept care sunt susceptibile a se aplica acelui raport
juridic.

27
 Conflict de calificari negativ: niciuna dintre normele conflictuale in prezenta nu
trimite la propriul sau sistem de drept, ci fiecare trimite la legea unui alt stat/ stat tert.
Conflict de calificari pozitiv: exista atunci cand fiecare norma trimite la propriul
sau sistem de drept.
Majoritatea interpretarilor institutiilor au avut ca punct de plecare o speta-lider in
domeniu (dateaza de la sfarsitul sec 19 si a fost dedusa in fata instantelor franceze si a
fost cunoscuta sub denumirea de „testamentul olandezului”).
Un cetatean olandez a realizat in Franta un testament olograf (scris, semnat si
datat de catre defunct). Cciv olandez interzicea cetatenilor olandezi sa faca testamente
olografe si intindea aceasta interdictie si pe teritoriu strain. Deci interzicea cetatenilor
olandezi sa faca testamente olografe in strainatate. Olandezul a decedat, si, dupa decesul
sau, a aparut un litigiu intre succesori.
Litigiul a inceput in fata instantelor franceze. Problema care s-a pus in fata
instantelor franceze: de a interpreta, de a califica, institutia „testament olograf”. Au
constatat ca in cele doua sisteme de drept (francez si olandez), aceeasi institutie era
interpretata diferit.
 Pe de o parte, in dreptul olandez, considera testamentul olograf drept o
problema de capacitate a persoanei fizice, capacitate a testatorului.
 Pe de alta parte, in sistemul francez, testamentul olograf era calificat drept o
problema de forma a exteriorizarii vointei.
Cele doua interpretari diferite trimiteau la legi diferite.
Daca era interpretata potrivit dreptului olandez drept o problema de capacitate,
norma conflictuala franceza !!! (lex fori) era aplicabila dpdv al capacitatii fizice, care
trimitea la legea nationala a testatorului (legea olandeza). Aici era invalidat si se trecea
la mostenire legala.
Daca interpreta conform legii franceze drept o problema de forma a exteriorizarii
vointei, se uita in normele conflictuale franceze !!! la forma de exteriorizare a
consimtamantului, care trimitea la legea locului incheierii testamentului (legea franceza).
Pe fondul problemei, dadea castig de cauza mostenitorilor testamentari.
Instanta franceza trebuia sa se hotarasca daca sa faca calificarea dupa legea
franceza sau sa faca calificarea dupa legea olandeza. Cu alte cuvinte, s-a nascut un
conflict de calificari. Instanta franceza trebuia sa hotarasca cum sa faca calificarea,
creandu-se problema noastra: care este legea dupa care se face calificarea? In functie de
legea dupa care se face calificarea, solutia e diferita. Instanta a decis sa faca calificarea
dupa sistemul de drept al instantei sesizate.
Regula: 2558 NCC spune in alin. 1: „cand determinarea legii aplicabile depinde de
calificarea ce urmeaza a fi data unei institutii de drept sau unui raport juridic, se ia in
considerare calificarea juridica stabilita de legea romana”. Ajungem la principiul general
ca si NCC ca majoritatea sistemelor de drept au ajuns la concluzia ca calificarea trebuie
sa se faca dupa legea instantei sesizate (lex fori). In cazul nostru, este legea romana.
Argumentele: normele conflictuale care trebuie calificate apartin sistemului de
drept al instantei sesizate. Atunci, e firesc ca si calificarea notiunilor din norma
conflictuala sa se faca dupa sistemul de drept al normei conflictuale.

28
 Ejus ist interpretari, cuius edictare: aceluia ii apartine interpretarea, caruia a
edictat normele de drept.
De asemenea, doar legea forului e cunoscuta in momentul in care se face
calificarea.

Exceptii: se califica nu dupa legea instantei sesizate, ci dupa alta lege, in principiu
dupa lex causae deci dupa alt sistem de drept decat al instantei sesizate.
1. 2558 alin. 2: in caz de retrimitere, calificarea se face dupa legea straina care
a retrimis la legea romana. DE CE Facem calificarea conform lex fori intai,
aceasta norma conflictuala trimite la sistemul de drept strain si facem o a
doua calificare.
Dar dubla calificare e si la acceptarea trimiterii: De exemplu, in cazul
cetateniei. Cetatenia e guvernata de doua reguli: lex patriae si legea
resedintei in al doilea rand. In caz de acceptare a trimiterii, sa zicem ca
sesizam instanta engleza si norma conflictuala engleza trimite la intregul
sistemul de drept roman care spune ca in materie capacitate este legea
nationala. Deci fata de instanta engleza, sistemul de drept roman a acceptat
trimiterea. Vom aplica pe fond normele materiale la care a trimis norma
conflictuala, in ansamblul lor. Vom avea in primul rand o calificare a normei
conflictuale a sistemului de drept al instantei sesizate si in al doilea rand o
calificare a normei conflictuale din sistemul de drept la care a facut
trimitere norma conflictuala a instantei sesizate. (??Sunt la conflict de
calificari, deci tb sa am o norma conflictuala. In legea straina la care s-a
trimis, fac acelasi rationament Testamentul olandezului ca si in lex fori??)
2. Natura mobiliara sau imobiliara a bunurilor se determina potrivit legii
locului unde acestea se afla sau sunt situate. Daca bunurile se afla in Franta,
acolo trebuie sa vedem ce intelege legea franceza printr-un imobil.
3. Cand se face vorbire despre institutii juridice pe care legea instantei
sesizate nu le cunoaste. Interpretarea, calificarea tot ce tine de acele
institutii se va realiza potrivit legii de unde provin acele institutii. Cum
putem interpreta parteneriatul civil potrivit legii romane cand legea
romana nu o interpreteaza? Pt a vedea daca e o problema de fond, de forma,
trebuie sa sa ma uit in sistemul de drept de unde provine pentru a o
interpreta.

Atentie la notiunile autonome: In Roma 1: Art 19: resedinta obisnuita = a

societatilor: sediul administratiei centrale; a persoanei fizice profesionist: locul unde
persoana fizica isi are sediul principal de activitate. Resedinta persoanei fizice
neprofesionist nu este inclusa aici.
ATENTIE! Cand calificarea poarta asupra continutului normei conflictuale,
modul de solutionare a conflictului de calificari determina insasi norma
conflictuala aplicabila -> sistem de drept -> solutia pe fond. Cand calificarea

29
poarta asupra legaturii normei conflictuale, modul de solutionare a conflictului de
calificari determina direct sistemul de drept aplicabil
CE SE CALIFICA? Un raport juridic sau o institutie juridica

CONFLICTUL IN SPATIU AL NORMELOR CONFLICTUALE SI INSTITUTIA

RETRIMITERII.

Inseamna ca vorbim despre un CONFLICT IN SPATIU AL NORMELOR

CONFLICTUALE atunci cand sistemele de drept susceptibile de a se aplica contin norme
conflictuale ce au puncte de legatura diferite (= adică trimit la sisteme de drept diferite).
Punctul de legatura stabileste ce lege de fond se aplica in concret. In functie de
punctul de legatura, vedem daca ne uitam la un sistem de drept sau la altul. Intr-un
anumit sistem de drept, legea nationala are punct de legatura cetatenia, iar in altul,
punctul de legatura este resedinta. Fiecare norma conflictuala are alt punct de legatura.
Conflict pozitiv: dintre cele doua sisteme de drept comparate, normele conflictuale
care au puncte de legatura diferite trimit fiecare la propriul sistem de drept.
Cele doua sisteme de norme conflictuale coexista spatial.

Retrimiterea este acea situatie juridica aparuta in cazul in care norma conflictuala
a forului trimite la un sistem de drept strain in intregul sau, asadar inclusiv la normele
conflictuale straine, iar sistemul de drept strain prin normele sale conflictuale in materie
nu primeste trimiterea, ci fie trimite inapoi la dreptul forului, fie trimite mai departe la
legea unui stat tert.
Vorbim despre o norma conflictuala romana (legea forului), aceasta trimite si spune
ca se aplica legea nationala -> legea cetateniei -> legea franceza = intreg sistemul de drept
francez, inclusiv la normele conflictuale franceze -> normele conflictuale franceze nu
primesc trimiterea si retrimit si se aplica sa zicem legea locului incheierii casatoriei (care e
Romania), fie se aplica sa zicem legea nationala a sotului (Pakistan).
RETRIMITEREA = operatiune LOGICO-JURIDICA care are loc EXCLUSIV in mintea
instantei, judecatorului, avocatului, arbitrului. Nu trebuie niciodata confundata cu
declinarea de competenta. Nu are nicio legatura. Se intampla doar in mintea ta.
Prin urmare, pentru a fi in prezenta retrimiterii, trebuie indeplinite doua conditii
CUMULATIVE:
1) In primul rand, trimiterea pe care legea forului o face sa se realizeze catre
INTREG sistemul de drept. Daca s-ar trimite direct la normele materiale
straine, nu am mai avea retrimitere.
2) In al doilea rand, (am atins putin la conflictul de norme conflictuale), sa
existe un conflict NEGATIV de norme conflictuale, adica norma conflictuala
din sistemul de drept strain sa nu primeasca trimiterea (pentru ca are punct
de legatura diferit fata de norma conflictuala a forului ca orice conflict de
norme conflictuale).

30
 Si in cazul retrimiterii, avem o speta-lider: speta FORGO = un cetatean bavarez (la
momentul respectiv, exista cetatenie bavareza) a trait cel mai mult timp in Franta dar nu
a dobandit nici cetatenie nici domiciliu legal in Franta, avand doar un domiciliu de fapt.
Cetateanul bavarez a murit la un moment dat si a lasat o succesiune mobiliara
importanta, iar rudele colaterale dupa mama au intentat in fata instantelor franceze o
actiune in revendicarea succesiunii. Prin urmare, in fata instantelor franceze (cele
sesizate) s-a pus o problema, si anume care este sistemul de drept dupa care se va
solutiona cererea privind revendicarea succesiunii?
Instanta franceza primul lucru aplica norma conflictuala franceza. Potrivit normei
conflictuale franceze din acel moment, succesiunea mobiliara era supusa legii cetateniei
defunctului. Prin urmare, aceasta trimitea la dreptul bavarez.
Doar ca instanta franceza a constatat ca in dreptul bavarez exista o norma
conflictuala conform careia succesiunea mobiliara era supusa legii domiciliului de fapt al
defunctului. Norma conflictuala franceza  drept bavarez  Norma de drept conflictual
bavarez retrimitere la dreptul francez.
Tot pe fond vine importanta retrimiterii, deoarece conform legii franceze care
guverna pe fond succesiunea, sfera rudelor era mai restransa ca in dreptul bavarez . Prin
urmare, rudele colaterale care introdusesera actiunea nu erau considerate succesori,
astfel incat succesiunea, devenind vacanta, urma sa fie culeasa de statul pe teritoriul
caruia erau bunurile (statul francez). Sistemul de drept bavarez nu a primit trimiterea.
Daca ar fi introdus in Bavaria, tot la dreptul francez ar fi trimis normele confictuale.
Rudele au sperat introducand la instanta franceza, ca normele conflictuale vor trimite
inapoi la dreptul bavarez unde aveau calitatea de succesori (si ar fi reusit, daca Bavaria
era ultimul domiciliu de fapt al defunctului).

FELURILE RETRIMITERII
Retrimitere de gradul I (retrimitere simpla sau trimitere inapoi) = intervine
cand norma conflictuala a forului trimite la sistemul de drept strain, iar normele
conflictuale din sistemul de drept strain trimite inapoi la sistemul de drept al forului
Retrimitere de gradul II (retrimitere complexe sau trimitere mai departe) =
intervine atunci cand norma conflictuala straina la care norma conflictuala a foului a
trimis trimite la un sistem de drept tert.

Retrimiterea in dreptul roman: art. 2559 alin. 1: legea straina (la care norma
conflictuala a trimis) cuprinde dispozitiile de drept material, inclusiv normele conflictuale.
Arata prima conditie a retrimiterii: si anume ca se trimite la intregul sistem de drept
strain. Dreptul romanesc ne arata ca accepta ideea de retrimitere. Nu doar dreptul
material sau doar la normele conflictuale
Art. 2559 alin. 2: daca legea straina retrimite la dreptul roman (de gradul I) sau la
dreptul altui stat (de gradul II) se aplica legea romana, daca nu se prevede in mod expres
altfel.
Intelegem faptul ca sistemul de drept romanesc admite clar doar retrimiterea de
gradul I. Admite doar retrimiterea facuta de dreptul strain la dreptul material romanesc.

31
Legea romana spune ca in cazul in care norma conflictuala romana trimite la dr roman si
in cazul retrimiterii de gradul II, tot legea romana se aplica. Nu e in regula.
LG 105/1992 art. 4 alin. 2: retrimiterea facuta de legea straina la dreptul altui stat
este fara efect. Nu se preciza ca se aplica si legea romana. Puteam atunci interpreta in
sensul legii care guverneaza pe fond raportul juridic: ramane varianta ca se aplica
sistemul de drept strain (la care a facut trimitere norma conflictuala romana prima
oara), pentru ca nu se admitea retrimiterea de grad 2, dar se admitea trimiterea la
sistemul de drept strain in ansamblul sau.
S-a modificat legea, spunandu-se ca legea romana se aplica: e mai usor, dar dpdv
logic nu este in regula.
DAR SINGURA EXCEPTIE retrimiterea de gradul 2 e admisa: 2571(4): societati cu
sediul social in paradisuri fiscale. Societatea va fi totusi guvernata de legea statului din
care provine (act constitutiv guvernat de drept englez). Deci ipoteza e urmatoarea:
sediul social in Cayman, act constitutiv englez. Norma conflictuala romana trimite la
sistemul de drept Cayman, iar normele conflictuale Cayman retrimit la dreptul englez.
Norma conflictuala romana in acest caz accepta retrimiterea de gradul 2, pentru ca
punctul de legatura „sediul social” nu este foarte inspirat. Nu ne mai punem problema
normelor conflictuale engleze.

Naţionalitatea persoanei juridice

(1) Persoana juridică are naţionalitatea statului pe al că rui teritoriu şi-a stabilit, potrivit
actului constitutiv, sediul social.
(2) Dacă există sedii în mai multe state, determinant pentru a identifica naţionalitatea
persoanei juridice este sediul real.
(3) Prin sediu real se înţelege locul unde se află centrul principal de conducere şi de
gestiune a activită ţii statutare, chiar dacă hotă râ rile organului respectiv surit adoptate
potrivit directivelor transmise de acţionari sau asociaţi din alte state.
(4) Cu toate acestea, dacă dreptul stră in astfel determinat retrimite la dreptul statului în
conformitate cu care a fost constituită persoana juridică , este aplicabil dreptul acestui
din urmă stat.

Argumente pentru acceptarea retrimiterii de gradul I:

1. Trimiterea facuta de norma conflictuala romana la un sistem strain este o
simpla oferta si nu o obligatie ca acel sistem sa se aplice pe fond. Prin
urmare, daca sistemul de drept strain nu accepta trimiterea si trimite inapoi,
trebuie sa tinem cont de normele conflictuale straine.
2. Caracterul unitar al dreptului strain : se considera ca atunci cand norma
conflictuala a forului trimite la sistemul de drept strain, trebuie sa vedem
sistemul de drept in ansamblul sau, pentru ca normele conflictuale si cele
materiale coexista acolo si nu le putem exclude pe cele conflictuale
3. Admiterea retrimiterii de gradul I da satisfactie ambelor sisteme de
drept: tine cont si de normele conflictuale romane si de cele conflictuale
straine

32
 Exceptii de la admiterea retrimiterii de gradul I: art. 2559 alin. 3: prin exceptie
de la prevederile de la alin. 1, legea straina nu cuprinde si normele conflictuale in cazul in
care partile au ales legea straina aplicabila (printr-un contract, partile au desemnat prin
vointa lor, prin lex voluntaris legea aplicabila pe fond). Scopul a fost ca partile au ales
legea tocmai pentru ca le interesa norma materiala din statul strain. De aceea in cazul
lex voluntaris, nu avem de a face cu retrimiterea.!!!
In cazul legii straine aplicabile formei actelor juridice si obligatiilor
extracontractuale, precum si in alte cazuri prevazute de conventii internationale la care
Romania face parte, drept european sau lege. (????)
Autonomia de vointa! Daca legiuitorul roman permite partilor ca dupa ce au avut
un incident care atrage raspunderea delictuala, partile sa cada de acord cu legea care sa
guverneze efectele raspunderii delictuale. Oriunde partile sunt libere sa aleaga, vom
avea in vedere doar normele materiale ale statului respectiv, nu si pe cele conflictuale.
Art. 2639 
Legea aplicabilă condiţiilor de formă
(1) Condiţiile de formă ale unui act juridic sunt stabilite de legea care îi câ rmuieşte
fondul.
(2) Actul se consideră totuşi valabil din punctul de vedere al formei, dacă îndeplineşte
condiţiile prevă zute de una dintre legile urmă toare:
a) legea locului unde a fost întocmit;
b) legea cetă ţeniei sau legea reşedinţei obişnuite a persoanei care l-a consimţit;
c) legea aplicabilă potrivit dreptului internaţional privat al autorită ţii care examinează
validitatea actului juridic.
(3) În cazul în care legea aplicabilă condiţiilor de fond ale actului juridic impune, sub
sancţiunea nulită ţii, o anumită formă solemnă , nicio altă lege dintre cele menţionate la
alin. (2) nu poate să înlă ture această cerinţă , indiferent de locul întocmirii actului.

33
 APLICAREA LEGII STRAINE CA LEX CAUSAE:

Dupa ce se deruleaza rationamentul specific internationalului privat, vom ajunge la

una din 2 solutii: fie se aplica legea romana, fie se aplica legea straina.
 Daca se aplica legea romana, judecatorul, arbitrul, instanta in sens larg, va
aplica legea romana ca lex causae si din acel moment se va comporta ca si
cum n-a existat niciun element de extraneitate. Atunci cand, ca urmare a
mecanismului conflictual, constatam (noi ca avocati, ofiter de stare civila
etc. Sau ca instanta – instanta in sensul dip nu inseamna doar instanta de
judecata).
 In al doilea caz, daca se aplica legea straina, Instanta va trece la aplicarea
legii straine doar ca vor putea aparea niste alte probleme specifice ale
dreptului international privat.
In cazul in care norma conflictuala romana a trimis la un sistem de drept strain,
acel sistem de drept strain trebuie privit in totalitatea izvoarelor de drept din acel
sistem, astfel incat atunci cand dreptul strain este un sistem de common law, noi ca
instanta sesizata vom aplica izvoarele de drept din sistemul respectiv – precedentul
judiciar. Dreptul strain il luam cu toate izvoarele sale. E foarte important!

Titlul cu care se aplica dreptul strain in Romania:

Spre deosebire de alte sisteme de drept, unde dreptul strain la care norma lor
conflictuala a trimis este considerat un element de fapt, sistemul de drept romanesc
(conceptia juridica romaneasca) considera dreptul strain la care norma
conflictuala a trimis ca un element de drept. Evident, discutam aceasta problema
tocmai pentru ca in functie de faptul ca il consideram element de drept sau element de
fapt apar anumite consecinte, situatii distincte. De aceea ne intereseaza.
In functie de interpretarea sistemului de drept strain ca element de drept sau de
fapt avem anumite consecinte juridice:
In primul rand, putem sti cine poate sa invoce dreptul strain in fata autoritatii
forului?.
 Astfel, tocmai pentru ca dreptul nostru considera dreptul strain un
element de drept, prima consecinta foarte practica si interesanta este ca fiind
considerat element de drept, poate fi invocat chiar din oficiu de catre instanta de
judecata, alaturi de partea interesata (care era clar ca putea sa invoce). Prin urmare,
rolul activ al judecatorului: instanta de judecata, din oficiu, atunci cand norma
conflictuala a trimis la dreptul strain, va invoca in fata partilor aplicarea dreptului strain
pe fondul cauzei. Ca urmare a caracterului imperativ al normei conflictuale, instanta de
judecata este chiar obligata sa aplice dreptul strain la care norma conflictuala a trimis.
Mai avem insa si principiul disponibilitatii: partea interesata va putea oricand sa invoce
dreptul strain ca drept aplicabil in speta. Principiul disponibilitatii = izvorul de drept ca
temei juridic al cererii de chemare in judecata (ca avocat). Si instanta de judecata poate
invoca din oficiu – este temeiul de drept pe baza caruia voi da sentinta. Instanta zice „pe
baza normei conflictuale, pun in discutie partilor…”. Nu putem sa dispunem asupra

34
normei conflictuale. Partile pot alege legea aplicabila doar in masura in care normele nu
sunt imperative. Este obligatoriu ca instanta sa invoce legea straina daca este o norma
CONFLICTUALA imperativa (si majoritatea sunt).
 Per a contrario, in sistemele de drept care considera dreptul strain un
element de fapt, invocarea legii straine in fata instantei forului poate fi facuta doar de
partea interesata. Instanta de judecata nu are nicio obligatie de a invoca aplicarea legii
straine.
Cui incumba sarcina probei legii straine?
Nu este suficient sa invoci dreptul strain, trebuie sa il probezi. Sistemele de drept
care il considera doar element de fapt: sarcina probei revine eminamente partii care il
invoca.
In schimb, in sistemele de drept care considera doar element de drept: sarcina
probei se va imparti intre instanta si partea care invoca. Inseamna ca in cazul nostru
daca instanta romana constata ca se aplica legea straina si e legea din Trinidad Tobago,
datorita faptului ca dreptul roman considera dreptul strain egal in ceea ce priveste
tratamentul si obligatoriu pentru instanta, exact ca dreptul roman, instanta va trebui sa
depuna toate diligentele pentru aflarea continutului si interesului concret si complet ale
legii straine. In realizarea acestui demers, instanta va putea sa dispuna din oficiu
administrarea tuturor mijloacelor de proba (nu pentru situatia de fapt ci pentru
mijloacele de proba).
Aici vedem de fapt deosebirea esentiala care exista intre aplicarea de catre instanta
romana a dreptului roman ca lex causae si aplicarea de catre instanta romana a
dreptului strain ca lex causae, chiar daca si dreptul strain il aplica ca un element de
drept: spre deosebire de aplicarea dreptului roman, unde exista prezumtia ca
judecatorul cunoaste legea, in ceea ce priveste aplicarea dreptului strain (chiar ca
element de drept) nu poate sa existe o asemenea prezumtie. Cu alte cuvinte, desi e
obligat sa depuna toate diligentele pentru cunoasterea legii straine, nu este obligat sa
cunoasca efectiv legea straina.
Pe de alta parte, sarcina probei legii straine nu incumba eminamente instantei, ci e
impartita intre instanta si parti. Aici avem chiar art. 2562: continutul legii straine se
stabileste de instanta judecatoreasca prin atestari obtinute de la organele statului care
au edictat-o, prin avizul unui expert sau printr-un alt mod adecvat. Art. 2562 alin.2:
partea care invoca o lege straina poate fi obligata sa faca dovada continutului ei.
Cand mergem in instanta romana, ne intemeiem mereu actiunea. Dar nu trebuie sa
mergem in instanta si sa facem o copie xerox, nu suntem obligati, pentru ca se
presupune ca judecatorul cunoaste legea romana. Dar daca invocam Roma 1 si potrivit
lui Roma 1 spune ca se aplica legea din Trinidad Tobago, eu daca imi intemeiez actiunea
pe legea din Trinidad, trebuie sa si dovedesc ca exista o astfel de lege. Daca nu pot
dovedesc, judecatorul trebuie sa depuna toate diligentele pentru a afla continutul.
Interpretarea legii straine la care a facut trimitere legea romana:
Se face de regula dupa sistemul de drept si dupa regulile de unde vine norma
materiala straina. Scopul calificarii este sa identific norma conflictuala (norma

35
conflictuala franceza privind manifestarea de vointa sau norma conflictuala olandeza
privind capacitatea).
Caile de atac in cazul gresitei interpretari sau aplicarii a legii straine: E nevoie
pentru ca exact ca si in dreptul comun, in procesul de solutionare a unui litigiu, instanta
sesizata, indiferent care e ea, trebuie sa aplice legea; doar ca, de foarte multe ori, in
demersul acesta de aplicare a legii, instanta/judecatorul uneori trebuie sa si
interpreteze norma juridica pentru a o aplica corect. Acelasi lucru se intampla si in
demersul instantei de aplicare a legii straine. Uneori instanta poate sa si greseasca. IN
demersul instantei de aplicare si interpretare a legii straine pot interveni erori in
interpretarea sau aplicarea legii straine. Tocmai aceste erori sunt si pretextul pentru
caile de atac. Totul se reduce la situatia in care doua parti se duc in instanta si
judecatorul ii da dreptate uneia dintre ele. Partea nemultumita va spune ca instanta a
gresit ceva. Prin urmare, in momentul in care o parte intr un litigiu cu element de
extraneitate ajunge la concluzia ca instanta a interpretat gresti legea straina in procesul
aplicarii ei, in principiu are la dispozitie caile de atac prevazute de legea romana.
Instanta sesizata a fost instanta romana, iar instanta romana isi aplica propria
reglementare procedurala. Chiar daca aplici legea straina ca lex causae, tu pe procedura
aplici NCPC sau Regulamentele procedurale (europa).
Avem deci : calea ordinara a apelului si caile extraordinare de atac (recursul,
constestatia in anulare si revizuirea).
In schimb, mai exista o cale extraordinara, si anume RIL (prevazut in NCPC la
dispozitii privind asigurarea unei practici judiciare unitare). Tocmai datorita faptului ca
e inclusa in aceasta materie, ea nu este la dispozitia partilor.
Potrivit art. 514 NCPC, doar procurorul general al parchetului de pe langa ICCJ din
oficiu sau la cererea ministrului justitiei, la cererea colegiului de conducere al ICCJ, la
cererea colegiilor de conducere ale Curtilor de apel, sau la cererea Avocatului Poporului,
are indatorirea de a cere ICCJ sa se pronunte asupra problemelor de drept care au fost
solutionate diferit de instante judecatoresti diferite.
Decizia pronuntata de ICCJ este „in interesul legii”, neavand niciun efect asupra
situatiei partilor din proces sau asupra hotararii judecatoresti examinate.
De aici vine concluzia ca RIL-ul nu poate fi promovat in ceea ce priveste gresita
aplicare sau interpretare a legii straine. DE ce?
Rolul instantei supreme romane este doar acela de a asigura interpretarea si
aplicarea unitara a legii romane pe teritoriul Romaniei, in niciun caz a legii straine.
Interpretarea si aplicarea unitara a legii straine ar intra in puterile instantei straine.
Decizia din RIL nu are efect asupra hotararii care intra in discutie si niciun efect
asupra partilor. Nu exista interesul partilor de a promova astfel un RIL.
E foarte important sa se promoveze un RIL in ceea ce priveste gresita aplicare a
legii romane. Pe langa caile obisnuite de atac, la un moment dat putem invoca ca
instantele au aplicat gresit norma conflictuala romana. Fiind vorba de aplicarea gresita a
normei conflictuale romane, este vorba de o norma romana care trebuie aplicata in mod
unitar.

36
 Tot instantele vor aplica si legea straina, dar in demersul instantei de a aplica legea
straina, lucrurile sunt diferite: nu se poate crea prezumtia ca instanta cunoaste legea
straina. Trebuie sa intelegem logica institutiei.
Tot despre problema aplicarii legii straine, mijloacele de proba ale legii straine:
Codul civil consacra libertatea instantelor sesizate si a partilor (pentru ca se
imparte proba intre instanta si parti) de a alege mijloacele de proba pe care le considera
adecvate.
Art 2562 NCC: continutul legii straine se stabileste de instanta de judecata prin
atestari obtinute de la organele statului care au edictat-o, prin avizul unui expert, sau
printr-un alt mod adecvati.
Doua categorii de mijloace de proba: directe (culegerile de drept de norme juridice
sau de jurisprudenta) si indirecte (obtinute in principiu de la autoritatile competente
din statul strain sau de la alte organe reprezentative ale statului strain in Romania –
certificate eliberate de Min Justitiei din statul respectiv, certificate de cutuma sau orice
alte acte emise de anumite autoritati (Camera de Comert din statul respectiv). MJR ->
MAE ro -> MJ din statul strain -> MAE strain…. Este un proces cronofag si deci pentru a
evita asta instanta poate sa ceara partilor sa faca ele proba legii straine.
De la ambasade putem primi certificate care sa ateste existenta.
Se vorbeste si de experitza ca mijloc de proba privind continutul sau existenta legii
straine. Acest expert este din tara respectiva si poate chiar sa interpreteze legea straina.
Nu exista un nomenclator al expertilor.
Se poate invoca si imposibilitatea de probare – de ex dureaza 3 ani sa probam
continutul legii din Papua Noua Guinee.
Mijloacele de proba sunt directe si indirecte. Certificatul de cutuma – mijloc de
proba indirect. Uzantele sunt izvor de drept si sunt dovedite prin certificatul de cutuma,
care e eliberat in general de asociatiile de profesionisti. Sunt cele de la Camerele de
comert / organizatii ale profesionistilor din materia respectiva.
Culegerile de jurisprudenta – se face proba prin culegeri de jurisprudenta atunci
cand jurisprudenta este izvor de drept.
Nu ar trebui ca ICCJ sa faca interpretari cu privire la norme din legea straina
pentru ca este o infrangere a autoritatii statale a statului care a edictat. Gresita aplicare a
normelor materiale poate face obiectul unui RIL (atat norme substantiale cat si norme
conflictuale – care sunt norme materiale).
Forta probanta a mijloacelor de proba ramane la latitudinea instantei romane.
Instanta romana va aprecia in cazul respectiv care este mai puternic dintre mijloacele de
proba pe care partile le folosesc pentru legea straina.
Instantele romane nu sunt abilitate in principiu sa ia legatura direct cu
instantele straine sau cu alte institutii straine. Va trebui in acest demers sa ceara
sprijinul Min Justitiei din Romania, care la randul sau va contacta instantele straine prin
intermediul Min Afacerilor Externe. Romania este si parte la Conventia europeana in
domeniul informarii asupra mediului strain (Londra 1968 dar si Protocolul aditional la
aceasta conventie). Potrivit conventiei, statele membre au obligatia de a-si comunica
informatii privind dreptul lor national. Respectivele informatii vor fi transmise printr-un

37
organism national pe care fiecare stat si-l va desemna. Cererea privind obtinerea acestor
informatii va trebui mereu sa emane de la instanta judecatoreasca care va trebui sa
dovedeasca existenta unui proces pe rol. Raspunsul trebuie sa fie obiectiv si impartial,
reproducand texte de lege fara interpretari, dar si hotarari judecatoresti (jurisprudenta).
Statul caruia I se solicita informatiile poate refuza sa ofere acele informatii atunci cand
interesele sale sunt afectate de respectivul litigiu.
Ar mai putea aparea o problema, atunci cand din varii motive pentru instanta va
fi imposibil sa dovedeasca existenta si continutul legii straine. Prin urmare, NCC in
art 2562 alin. 3 precizeaza foarte clar ca in cazul imposibilitatii de a stabili intr-un
termen rezonabil continutul legii straine, se va aplica legea romana.
Cu alte cuvinte, NCC spune: judecatorul trebuie sa aplice legea straina dar daca
intr-o perioada rezonabila nu poti face dovada legii straine, vei aplica legea romana.
Imposibillitaeta de probare a legii straine trebuie sa fie absoluta, in sensul ca
isntanta sesizata trebuie sa dovedeasca in dosarul respectiv ca a depus toate diligentele
pentru a lua cunostinta de continutul legii straine. Singurele dificultati inerente nu sunt
motive pentru instanta de a inlatura de la aplicarea legii straine (distanta nu e un
exemplu). Aplicarea legii romane reprezinta doar un subsidiar, doar cand legea straina
nu poate fi dovedita.
De ce se aplica legea romana? In primul rand, nu putem lasa litigiul nerezolvat.
Niciodata nu poti respinge cererea unei parti pentru ca tu nu ai putut sa iei act de
continutul legii straine. In al 2lea rand, daca in termenul rezonabil nu ai putut dovedi
continutul legii romane, mergem pe prezumtia ca cine alege instanta alege si legea. Daca
o institutie nu exista in legea straina, pana la urma probabil o sa se faca o retrimitere la
legea romana in normele confictuale straine.
NCC mai reglementeaza doua situatii de inlaturare de la aplicare a legii
straine: situatiile acestea intervin cand legea straina chiar urmeaza a se aplica.
In primul rand, se incalca ordinea publica de drept international privat roman, sau
daca legea respectiva a devenit competenta prin fraudarea legii romane. In cazul
inlaturarii aplicarii legii straine, se aplica legea romana.
Cu alte cuvinte, NCC reglementeaza doua cauze:

38
 Ordinea publica de drept international privat roman:

Restrange autonomia de vointa. Interes public in defavoarea unui interes privat.

Existenta prescriptiei e de ordine publica (pt stabilitatea circuitului civil, a relatiilor
sociale, sa fim siguri, altfel el intra in foarte multe raporturi juridice). Aceasta este
diferenta intre ordine publica si interesul privat.
Ordinea publica de dip roman = ansamblul principiilor fundamentale de drept ale
statului roman, aplicabile in raporturile juridice cu element de extraneitate. Definitie =
cauza de inlaturare de la aplicare a legii straine.
2564 alin. 2: adauga la ceea ce stiam despre ordinea publica: legea straina incalca
ordinea publica de drept international privat roman si atunci cand contravine
principiilor fundamentale ale dreptului UE si drepturilor fundamentale ale omului.
Buglea: oricum dreptul UE este romanesc. Largim sfera principiilor de ordine publica.
Casatoria bigama – ar fi de ordine publica ca egalitate intre sexe daca ii dau si sotiei
voie sa aiba patru soti.
Sub aspect procedural: exceptia de ordine publica de drept international privat.
Elemente definitorii:
Continutul notiunii: ansamblul principiilor fundamentale ale dreptului roman, ale
dreptului UE si ale drepturilor fundamentale ale omului (Declarația Universală a
Drepturilor Omului, 1948). Acest continut este unul abstract: principiile fundamentale
ale statului roman, UE etc. Acest continut abstract va fi concretizat in anumite modalitati.
In principiu, continutul notiunii de ordine publica va fi determinat de instanta de
judecata. Instanta va fi cea care va stabili daca si cand o norma juridica din dreptul
roman sau dreptul UE consacra un principiu fundamental al statului roman, sau al UE.
Astfel, o dispozitie a unei legi straine competenta sa se aplice sa fie inlaturata tocmai
pentru ca ar contraveni principiului de ordine publica respectiv. Asta in general face
instanta.
Exista insa si varianta in care legiuitorul insusi poate stabili in mod explicit
anumite norme juridice a caror incalcare poate sa reprezinte un temei pentru invocarea
ordinii publice de drept intrenational privat roman si evident atunci un temei pentru
inlaturarea de la aplicare a legii straine care contravine acelui principiu (ex?).
Un alt aspect ce tine de ordinea publica este invocarea ordinii publice: din punct
de vedere procedural, ordinea publica imbraca forma unei exceptii de ordine publica. Ea
este o exceptie de fond care poate fi invocata in principiu pana la prima zi de infatisare
de catre oricare parte interesata sau de catre instanta din oficiu.
NU derogare de la principii, ci chiar INCALCAREA principiilor.
Pe fond, cineva vine si isi motiveaza o cerere de chemare de judecata invocand
aplicarea unei legi straine. Pe cale de exceptie, sunt de acord cu cerera ta bazata pe legea
straina, dar invoc ca legea straina competenta altfel, trebuie inalturata de la aplicare
pentru ca ar fi incidenta o exceptie de ordine publica.
Daca se admite exceptia, efectul va fi acela ca legea straina la care textul a trimis nu
va mai putea fi aplicata. Decizia instantei nu afecteaza continutul legii straine, dar poate
sa impiedice producerea efectelor legii straine pe teritoriul Romaniei.

39
 Caracterele ordinii publice de drept international privat roman: din punct de
vedere spatial, ordinea publica are un caracter national. Ea va fi interpretata in cazul
nostru prin prisma sistemului de drept romanesc. Fiecare stat are propriile sale
reglementari imperative care formeaza ordinea publica de drept international privat.
Ceea ce este la noi de ordine publica s-ar putea ca in Ungaria sa nu fie ordine publica.
Din punct de vedere temporal, are un caracter actual. Aceasta inseamna ca se va
tine cont de ordinea publica din momentul pronuntarii unei hotarari, si nu de ordinea
publica din momentul incheierii RAPORTULUI juridic (NU ACT juridic). Asta ar fi cel mai
probabil de intalnit cand trec foarte multi ani.
Din punct de vedere material sau pe fond, ordinea publica are caracter de exceptie
de la regula. Aceasta inseamna ca regula este ca se aplica legea straina la care norma
conflictuala a trimis. Doar exceptia este aceea ca in anumite situatii legea straina va fi
inlaturata pentru ca ar contraveni ordinii publice. Fiind exceptie, este de stricta
interpretare si ea va impiedica producerea pe teritoriul Romaniei numai a acelor efecte
care sunt strict contrare principiilor fundamentale de drept ale forului. Daca cumva
exista alte efecte ale raportului juridic supuse altor dispozitii ale legii straine, acele
efecte se vor produce. Doar anumite aspecte ale legii franceze de exemplu care contravin
ordinii publice romane vor fi inlaturate, nu toate, ci acele efecte care sunt contrare legii
romane.
Si la casatorie aplic 3 legi: francez cu pakistanez se casatoresc in romania. Pe fond
aplic pt francez legea franceza pt pakistanez legea pakistaneza, iar pe forma legea
romana. (dacă am prevederi contradictorii, incompaibile pe fond? Merg la norma
conflictuala?)
Comparatie intre ordinea publica de drept intern si ordinea publica de drept
international privat roman.
OP interna: toate limitarile aduse autonomiei de vointa a partilor. Sunt foarte
numeroase (materii de drept privat unde normele imperative se gasesc din abundenta).
Avem norme imperative de ordine publica (protejeaza interes general) si norme
imperative de ordine privata (protejeaza un interes individual). Principii care isi pot gasi
sau nu consacrarea intr-o norma -> principii generale. Legiuitorul a mai acoperit
respectivele lacune.
OP DIP: Valorile fundamentale de ordine publica de DIP sunt intr-un numar mai
mic decat normele de ordine publica interna. Din raporturile juridice fara element de
extraneitate extragem si valorile care vor fi aplicabile raporturilor juridice CU element
de extraneitate. Aceste valori vor fi mult mai putin numeroase decat normele de OP
interna.
Roma 1 : art 21 + alte articole din alte tratate internationale/dispozitii + trebuie
interpretat si NCC in acest sens pentru a avea logica intreaga reglementare de drept intrl
privat : trebuie sa fie VADIT incompatibila cu ordinea publica a instantei sesizate. Deci
NU derogare, care in general sunt permise. De ce vadit incompatibil? Pentru ca daca e
o singura derogare practic am inlatura mereu de la aplicare legea straina => am aplica
mereu de la inceput legea romana. – nu inteleg

40
 Drept la aparare, drept la proces echitabil, caracterul colectiv, concursual al
insolventei.

Asemanari: ambele isi extrag continutul din aceleasi principii de drept ale statului
roman. Ele se mai aseamana si prin altceva: ambele inlatura de la aplicare / cenzureaza
aplicarea unei legi, cu precizarea : ordinea publica de drept intern inlatura de la aplicare
legea partilor (autonomia de vointa), pe cand ordinea publica de drept international
inlatura legea straina.
Deosebiri: in doua perspectiva 1) sfera de aplicare 2) scopul sau.
In ceea ce priveste sfera de aplicare, au sfere de aplicare diferite. Mai mult, cand
spui asta e clar ca una are o sfera mai mare si una mai mica. OP de drept intern roman
are o sfera mai mare de aplicare decat OP de drept international privat. In consecinta, nu
tot ceea ce este de ordine publica in dreptul intern va putea fi considerat neaparat si de
ordine publica in ceea ce priveste dreptul international privat roman. De ce? Pentru ca in
dreptul intern ordinea publica cenzureaza autonomia de vointa a partilor. In dreptul
international privat, ordinea publica cenzureaza aplicarea unei legi straine. Statele, cand
reglementeaza principiile de ordine publica, sunt mult mai atente in reglementarea
limitarilor autonomiei de vointa. Este logic sa fie asa. Cand vbim de OP de dip, ea
limiteaza nu vointa partilor, ci tot o dispozitie legala care nu apartine sistemului de
drept romanesc. Diszpzitia legala straina chiar prin ea insasi stabilea o conduita in
sistemul de drept strain.
De exemplu, prescriptia: de ordine publica este existenta termenului de prescriptie.
Faptul ca in alte sisteme se stabilesc alte termene de prescriptie nu afecteaza OP de dip
roman. Cand o norma straina ar contraveni in acest caz ordinii publice OP de dip? Cand de
exemplu, se permite partilor sa suprime existenta termenului de prescriptie.
Politica interna a statului: protectia minorului (oportunitate sociala). Romanii nu
sunt dezvoltati intelectual. Legea aplicabila pe fond este legea celui care se casatoreste.
Scopuri diferite: limitarea efectelor actelor juridice care sunt contrare normelor de
ordine publica, a.i. Limiteaza autonomia de vointa a partilor. In dip roman, scopul este
impiedicarea producerii pe teritoriul Romaniei a efectelor legii straine, in mod normal
competente, dar care contravine principiilor de ordine publica.
Efectele ordinii publice: are un efect pe de o parte negativ in sensul ca inlatura de
la aplicare legea straina in mod normal competenta. Are un efect pozitiv: ca o consecinta
a efectului negativ, inlaturandu-se de la aplicare legea straina se aplica legea romana
care reglementeaza raportul respectiv. Se aplica doar in privinta acelor dispozitii care
sunt contrare cu ordinea publica de drept international privat. Nu putem avea un vid
legislativ (de exemplu in materie de prescriptie – sistemul de drept strain nu are termen
de prescriptie => vid legislativ => efect pozitiv: legea romana daca ar fi guvernat de la
bun inceput raportul juridic). Dar nu avem mereu vid legislativ, nu se pune mereu
problema unui efect pozitiv, ci doar cand raportul juridic nu e guvernat de nicio lege.
Daunele-interese punitive = consta in acordarea de daune insa acestea nu sunt un
echivalent al prejudiciului suferit de catre victima faptei ilicite ci se raporteaza la fapta
ilicita. Principiul in dreptul romanesc in materie de prejudiciu: principiul repararii

41
integrale a prejudiciului (damnum emergens = pierderea efectiva + lucrum cessansm =
beneficiu nerealizat). Nu primesti nici mai putin nici mai mult decat ai suferit.
Daunele punitive se raporteaza la conduita pe care autorul faptei ilicite a avut-o la
savarsirea faptei. Ele vin sa sanctioneze nu damnum emergens, ci sa te lipseasca
beneficiul pe care autorul faptei ilicite il obtine ca autor al faptei deprinse. Deci se
raporteaza nu la prejudiciul suferit de cel prejudiciat, ci la ce a obtinut autorul faptei
ilicite.
Daunele-interese punitive determina acordarea de despagubiri extrem de mari in
sistemele de drept anglo-saxone. In aceste sisteme de drept, se acorda daune
consistente.
EX: Daca avem litigiu intre societate romana si societate americana. Societatea
americana da in judecata societatea romana si cere daune interese de reparare si daune-
interese punitive.
Avem un raport juridic -> element de extraneitate -> rationament conflictual ->
lege straina ca lex cause. Trebuie sa vedem daca aplicarea legii straine nu este vadit
incompatibila cu sistemul nostru de drept. In ipoteza in care ajungem la concluzia ca
aplicarea legii straine este manifest incompatibila cu o valoare din sistemul nostru de
drept, se va inlatura de la aplicare a legii straine, dar nu integral, ci in ceea ce priveste
dispozitiile care duc la acel rezultat vadit incompatibil.
Ce facem? Comparam art 1385 NCC cu daunele punitive? NU, comparam
raspunderea din legea straina cu legea romana. Ar fi o imbogatire fara justa cauza.
Ordine publica transnationala, teorie din anii 80 si 90 = norme comune tuturor
statelor care au un grad suficient de „dezvoltare” – am avea principiul repararii
prejudiciului ca principiu superior.
Dar criteriul de evaluare a prejudiciului din perspectiva autorului faptei ilicite este
mai mult de sfera penalului.

Sferele notiunii de ordine publica: mai trebuie facuta o precizare: doua tipuri de
conflicte de legi: facem diferenta in ceea ce priveste ordinea publica aparuta in cazul
unui conflict de legi care se numeste conflict de legi in spatiu. A doua varianta de conflict
de legi: conflict de legi in timp si spatiu.
Conflictul de legi in spatiu: se naste in momentul nasterii unui raport juridic. El se
numeste „in spatiu” pentru ca cele doua sau mai multe sisteme de drept coexista spatial.
Conflictul de legi in timp si spatiu: se creeaza atunci cand un raport juridic deja s-a
nascut in strainatate si se cer a-i fi recunoscute efectele pe teritoriul Romaniei (in cazul
nostru). Nu ne intereseaza daca a avut element de extraneitate, ci doar daca s-au nascut
efectele. Ce lege va guverna efectele ce trebuie recunoscute? Intre momentul nasterii
raportului juridic si intre momentul in care I se cere recunoasterea efectelor a trecut un
anumit timp.
Sfera ordinii publice este mai larga in ceea ce priveste conflictul de legi in spatiu si
mai restransa in ceea ce priveste conflictul de legi in timp si spatiu. Nu vom fi la fel de
restrictivi in momentul in care se cer a fi recunoscute efectele unui raport juridic, fata de

42
cealalta ipoteza cand se cere recunoasterea efectelor doar daca se pune problema inca
de la nasterea raportului juridic.
EX: Romanca vrea sa se casatoreasca cu un cetatean saudit care deja are doua sotii.
Vor sa se casatoreasca in fata ofiterului de stare civila din Romania. A doua varianta: s-a
casatorit deja cu un cetatean saudit in Arabia si doar vine in Romania si cere
recunoasterea efectelor casatoriei. OP in prima varianta ar putea sa impiedice incheierea
casatoriei, iar a doua varianta OP ar putea sa impiedice de la aplicare legea straina si sa
impiedice efectele casatoriei. Refuz incheierea casatoriei, dar recunosc efectele
(sfera mai larga) in cazul acestei casatorii desi nu recunosc posibilitatea de a se
casatori in Romania eu voi recunoaste efectele in Romania (nu e la fel de stricta –
nu se incalca ordinea publica – ptc ordinea publica zice ca eu, Romania, nu am voie
sa inchei astfel o casatorie pe teritoriul meu, dar efectele pot sa le recunosc).
De ce ? Trebuie sa fim mai flexibili in ceea ce priveste niste raporturi juridice deja
nascute. Statele trebuie sa aiba o incredere reciproca. Daca OP de dip ROMAN nu va
permite ca raportul juridic deja nascut (si trecut deja prin filtrul ordinii publice interne a
statului respectiv) sa produca efecte, ar risca sa incalce OP interna a statului
respectiv, vor fi considerate normele de OP Interna a statului respectiv ca fiind lipsite
de valoare, si deci trebuie sa fim atenti. Trebuie sa fie si mai flexibil, mai restrictiv in
ceea ce priveste aplicarea OP de DIP roman, pentru ca doar daca se incalca in mod grav
OP de DIP roman putem inlatura efectele.
Parteneriat civil: au aceeasi sfera.
CARE E MAI LARGA???
EX: Daca ai casatorie care se vrea a se incheia in Romania intre o romanca si un
cetatean dintr-un stat unde deja e casatorit si e permisa casatoria bigama, legea
aplciabila capacitatii pentru fiecare (legea pe fond) este legea nationala a fiecaruia. Dar
OP de dip roman va inlatura de la aplicare legea araba respectiva care permite casatoria
bigama.
Daca ai o casatorie deja incheiata, efectele patrimoniale ale casatoriei vor fi
recunoscute, pentru ca nu incalca normele de OP ale DIP roman, desi casatoria in sine a
fost incheiata potrivit unor legi care incalca OP de DIP roman. – pe pr asta, dc nu
recunosc parteneritele?
Daca ai doua romance casatorite cu un barbat din Arabia Saudita si vine prima sa
recunoasca efectele, nu ar fi o problema. Daca vine si a doua romanca si cere
recunoasterea, se complica lucrurile.
Exceptia de ordine publica de drept international privat roman: asa se
manifesta OP de DIP roman. In cazul conflictului de legi in spatiu, se va inlatura de la
aplicare legea straina => se creeaza un vid legislativ. Vidul acesta este suplinit prin
aplicarea legii romane.
In cazul conflictului de legi in timp si spatiu, In cazul recunoasterii respectivului
raport juridic, solutia va consta in refuzul recunoasterii hotararii sau a partii din
hotararae care incalca OP de DIP roman (de ex avem o hotarare cu 3 capete de cerere si
una dintre solutii incalca OP de DIP roman). Vom refuza de la recunoastere doar acel
capat de cerere.

43
 Necitite (pâ nă la frauda la lege):
MARCO GAMBAZZI
Avea sediul in Elvetia vs. doua societati din alt stat, aveam o hotarare din UK de la
HCOJ care trebuia sa ii fie recunoscute efectele in Italia (de aici era Gambazzi si aici are si
bunuri care pot fi executate silit).
Actiune despagubire: sechestru (ordonanta presedintiala – freezing order) +
disclosure order. Gambazzi nu a acceptat sa se conformeze acestor doua ordonante. =>
contempt of court => excludere din procedura. Asa functioneaza in UK. Si in Ro avem
sanctiuni: amenda, suspendarea judecatii pentru reclamant. Deci s-a inlaturat si
probatoriul lui.
Curtea de apel din Milano a declarat executorii hotararile din UK in Italia.
Gambazzi a zis ca nu sunt executorii in Italia pentru ca sunt contrare OP de DIP italian (a
incalcat dreptul la aparare – 27 pct 1 din Conventia de la Bruxelles). Nu a fost ascultat
paratul – a fost exclus de la procedura pentru ca nu a indeplinit sechestrul.
CJUE: Krombag – 2000: CJUE nu defineste OP de DIP a unui stat contractant, dar
verifica limitele acesteia astfel incat sa verifice daca nu se incalca OP de DIP a altuia.
Ordinea publica are caracter national. Este competenta sa verif limitele inc adrul carora
instanta nationala poate recurge la OP de DIP cand refuza efectele unei hotarari din alt
stat contractant. Deci va verifica cum instanta aplica dispozitiile din actele normative
europene (Conv de la Bruxelles).
CJUE insa indica principiile pe care le va aprecia instanta nationala. CJUE da niste
criterii pt cand incalci dreptul de a fi asscultat (deci indirect il consacra ca fiind principiu
fundamental ce face parte din ordinea juridica a tututor statelor membre). Premisa de la
care plecam este ca dreptul la aaparare e principiu fundamental, trebuie sa analizam
daca este o iincalcare VADITA a acestui principiu fundamental. Trebuie respectat si
principiul contradictorialitatii (de unde deducem ca si acesta este fundamental in
viziunea CJUE).
De asemenea instanta italiana tb sa analizeze daca instana engleza a verificat daca
temeinciia pretentiilor a facut la un moment dat obiectul unei examinari si ca Gambazzi
a fost ascultat sau nu.
Dreptul la aparare – caracter esential si fundamental, dar exista restrictii care pot fi
impuse acestor drepturi fundamentale, iar acestea trebuie sa raspunda unor restrictii de
interes general si sa nu fie disproportionate.
Guvernul englez zice ca excluderea a avut in vedere eficacitatea justitiei. CJUE insa
zice ca ar incalcare a dreptului de a fi ascultat daca instanta nationala considera asa.
Pe scurt, CJUE da niste criterii, lasa instanta italiana sa aprecieze, dar ce e
important este ca CJUE a statuat ca dreptul de a fi ascultat este un principiu fundamental
ce face parte din ordinea juridica a statelor membre.
A fost solicitata la recunoastere in Elvetia si acolo s-a zis ca nu s-a incalcat acest
drept fundamental.
Deci practic se statueaza ca e un principiu fundamental, dar INCALCAREA VADITA
a acesteia va ramane la latitudinea statului membru.

44
 CAUZA _____________
Art 34 din regulament vizeaza motivul de refuz al recunoasterii unei hotarari
straine: ordinea publica. In speta : era un sechestru pus in Bulgaria unei societati
bulgare, sechestru cerut de o societate olandeza. In Olanda s-a pus problema
recunoasterii hotararii din Bulgaria care a anulat sechestru.
Curtea: trebuie o interpretare stricta pentru a apara obiectivul regulamentului: o
incredere reciproca in justitie in cadrul UE. Art 34 este o norma de ordine publica dar
trebuie sa fie aplicata strict.
Nu e de competenta curtii sa determine continutul ordinii publice dintr-un stat
membru, dar ea poate stabili limite in ceea ce priveste aplicarea.
Trebuie sa fie o incalcare vadita a ordinii de drept public si conform dreptului
Uniunii si principiilor fundamentale ale acestei ordini juridice.
Cu privire la dreptul la aparare Putea sa invoce ca nu i-a fost respectat dreptul la
aparare doar daca s-ar fi epuizat caile de atac interne. Este regula epuizarii cailor de atac
interne ca principiu in ordinea publica de drept international. Doar acele incalcari ale
unor drepturi fundamentale care nu s-au rezolvat in ultimul grad de jurisdictie intern. E
asemanator cu CEDO. De exemplu, daca nnu ai fost citat si nu ai facut o contestatie in
anulara => trebuia sa blochezi in amonte (intern) posibilitatea de a-ti fi incalcat dreptul
fundamental la aparare. Pasivitatea practic anihileaza incalcarea dreptului la aparare.
Art 10 TFUE: cooperarea loiala si increderea reciproca intre statele membre. Trebuie sa
ne comportam cu o hotarare pronuntata in Olanda cum ne comportam cu o hotarare din
Bulgaria.
Exceptia de ordine publica este mecanismul care instituie o diferenta intre ele si
putem refuza recunoasterea. Daca s-a incalcat doar un drept fundamental, nu putem
refuza recunoasterea hotararii. Daca incalcarea este vadita a unui drept al UE, vom putea
refuza recunoasterea hotararii? Trebuie ca valoarea aceea din dreptul UE sa constituie o
valoare in ordinea publica interna a statului instantei sesizate. Incalcarea trebuie sa fie
manifest incompatibila cu valoarea protejata de norma respectiva. Vom trata o norma de
dreptul UE cum tratam o norma de drept intern – daca e o norma fundamentala poate fi
incidenta.
DAR Nu facem o diferenta de tratament doar pentru ca prevederea a fost
consacrata de legiuitorul european. Deci nu toate normele din UE sunt norme de ordine
publica. Trebuie sa fie un principiu fundamental in statul membru (in ordinea publica a
acelui stat).
In cazul conflictului de legi in timp si spatiu, se restrange ordinea publica – sfera
restransa a ordinii pubilce internationale in cazul in care vorbim de recunoasterea unui
raport juridic deja nascut valabil in alt stat.

Am facut rationamentul conflictual si aflam ca legea competenta e lex fori. Ce se

intampla cu normele de aplicatie imediata? Oricum s-ar fi aplicat pentru ca sunt norme
materiale. Se aplica cu titlu de lex causae. E irelevant daca din perspectiva legiuitorului
sau judecatorului ele sunt de aplicatie imediata. Ele se aplica prin ipoteza atunci cand
norma conlfictuala ne trimite in principiu la o alta lege decat lex fori.

45
 Cand aplicam norma de aplicatie imediata in concret? Cand norma la care a trmis
norma conflictuala nu ofera acelasi grad de protectie ca normele de aplicatie imediata
din lex fori.
Art 25 oug 34/2014: daca legea aplicabila contractului (contract incheiat la
distanta de un consumator cu un profesionist) este cea a unui stat membru UE,
consumatorii nu pot renunta la drepturile care le sunt conferite prin prezenta OUG.
Este art 25 o norma de aplicatie imediata?
E o norma materiala? Da, pentru ca da o solutie pe fond. Norma conflictuala ne
arata legea aplicabila, deci daca nu arata legea aplicabila este materiala.
Are un grad mare de imperativitate? Interesul protejat este un interes privat. In
roma 1 interes public trebuie inteles autonom ca putand proteja si interese private.
Interesul aici este privat de a proteja o parte mai slaba in contract. Interesul este unul
social, deci are un grad mare de imperativitate.
Ipoteza normei: s-a incheiat un contract la distanta intre un consumator roman si
un profesionist strain/roman dar legea aplicabila aleasa a fost legea unui stat membru.
Dreptul de denuntare unilaterala a unui contract incheiat la distanta este de 14
zile. Sa zicem ca acesta este guvernat de lege irlandeza, care prevede un termen de
denuntare unilaterala de 12 zile si ; aplicam legea statului roman deoarece este o norma
de aplicatie imediata si e mai favorabila.
In cazul contractelor, normele de aplicatie imediata limiteaza autonomia de vointa.
Fiind o limitare exceptionala, trebuie interpretata strict.

NORMELE DE ORDINE PUBLICA VS NORMELE DE APLICATIE IMEDIATA:

Normele de aplicatie imediata au aplicabilitate imediata, pe cand la ordinea publica
facem si evaluarea existentei unei vadite incompatibilitati.
Ce face fiecare? La normele de aplicatie imediata se inlatura rationamentul
conflictual, nu este nevoie sa identificam (cel putin in teorie, de cele mai multe ori
ajungem sa facem rationamentul conflictual). Pe cand la ordinea publica se face
rationamentul conflictual, identificam norma materiala straina aplicabila si comparam
doar consecintele, pentru a o inlatura de la aplicare daca este cazul.
Asemanari: este o norma de oridne publica si o norma de aplicatie imediata? DP: se
pot suprapune. Buglea: nu se suprapun. Normele de aplicatie se suprapun cand obiectul
protejat este acelasi, in masura in care aceeasi norma este esentiala pentru salvgardarea
intereselor economice ale unui stat, dar consacra o valoarea fundamentala care ar fi
incalcata.
Cert e ca ele nu se aplica niciodata impreuna. Ori identificam o norma de aplicatie
imediata si inlaturam rationamentul conflictual, ori facem rationamentul conflictual si
gasim o norma de ordine publica.
Se coreleaza, nu intra in coliziune, sunt mecanisme de protectie pentru elemente
de organizare statala/ ordinea juridica. De exemplu, avem norme de aplicatie imediata
in protectia consumatorilor, precum protectia consumatorilor este un principiu de
ordine publica.

46
 NU PUTEM APLICA NORMELE DE ORDINE PUBLICA DIN ALT STAT DAR NORME
DE APLICATIE IMEDIATA
Norma de aplicatie imediata: casatoria se desfasoara in fata instantelor romane

Frauda la lege:

In 2565, exista un text suplimentar – inlaturarea exceptionala a legii aplicabile

– in mod exceptional, aplicarea legii determinate potrivit prezentei carti (cartea a VII-a)
poate fi inlaturata daca datorita circumstantelor cauzei, raportul juridic are o legatura
foarte indepartata cu aceasta lege. In cazul acesta, se va aplica in subsidiar legea cu care
raportul are legaturile mai stranse.
Aceasta este o situatie exceptionala, ca ultima varianta. Intr-adevar, legiuitorul
creeaza aceasta posibilitate pentru instanta pt ca in momentul in care acesta descopera
legea straina, dar, analizand circumstantele cauzei sa spui: e adevarat ca se aplica legea
din Trinidad, dar raporturile sunt de asa natura, analizand circumstantele, incat in orice
masura nu are nicio legatura legea din Trinidad. Aplici legea cu care are legaturi mai
stranse.

Frauda la lege in dreptul international privat

Art 2564 teza 1 prevede ca aplicarea legii straine se inlatura daca legea respectiva
a devenit competenta prin fraudarea legii romane.
Codul civil roman reglementeaza situatia fraudarii legii romane, adica a devenit
competenta legea straina prin fraudarea legii romane in detrimentul legii romane. Daca 2
cetateni Ro vor sa incheie un contract, ei nu pot folosi alta lege decat legea romana
(NCC). DAR daca reusesc sa introduca un element de extraneitate in raportul lor juridic,
s-ar putea sa faca incident un alt sistem de drept.
Frauda la lege este acea situatie care se produce atunci cand partile unui raport
juridic folosesc intr-un scop fraudulos, ilicit, un mijloc de drept international privat
(legal), adica mijlocul pe care il folosesc partile este legal, astfel incat fac aplicabil
raportului juridic un alt sistem de drept decat cel care ar fi fost competent daca nu exista
frauda la lege. Din aceasta definitie rapida, se extrag cele doua modalitati de fraudare.
Prima varianta: intr-un raport de drept intern obisnuit, se introduce un element
de extraneitate, transformand astfel raportul juridic respectiv intr-un raport de drept
international privat.
A doua varianta: intr-un raport juridic care deja era de drept itnernational privat
(avea un element de extraneitate) se schimba punctul de legatura, astfel incat sa fie
aplicabila o alta lege decat legea care ar fi fost competenta daca nu exista frauda.
Pentru prima situatie, un exemplu tipic folosit permanent in domeniul comercial
este situatia unor societati comerciale care in principiu au toate elementele pe teritoriul
Romaniei. Ceea ce ar insemna ca li s-ar aplica legea romana. Ele introduc in raportul lor
juridic un element de extraneitate in sensul ca isi stabilesc in mod legal sediul (intr-un
paradis fiscal sa zicem) beneficiind de dispozitiile unei norme conflictuale care zice ca se

47
aplica legea sediului social, astfel incat in locul legii romane care guverneaza raportul
juridic societar, va guverna legea unde si-a stabilit sediu social (Bahamas etc).
Conflict artificial de legi – vezi carte.
Dar societatea creata in Bahamas exista in ordinea juridica romana.
Pentru a doua situatie: orice tip: un cetatean care deja avea cetatenie straina, isi
schimba cetatenia pentru a fi aplicabila o alta lege straina.
Mijloacele folosite de parti sunt legale. Trebuie sa extragem conditiile pentru a fi in
prezenta mecanismului de frauda la lege.
Prima conditie: sa existe o manifestare de vointa a partilor, adica nu din
intamplare. Trebuie sa fie in sensul deplasarii punctului de legatura in ceea ce priveste
un raport juridic. Exista o latura volitiva a fraudei la lege. Trebuie sa existe vointa
partilor manifestata clar, altfel nu putem dovedi frauda la lege. Din cum am prezentat,
frauda la lege poate sa intervina numai in legatura cu acele raporturi juridice carora le
sunt aplicabile norme conflictuale cu puncte de legatura mobile. E si logic sa fie asa: un
punct de legatura fix nu poate fi deplasat deci nu putem indeplini cerintele unui
mecanism fraudulos.
Puncte mobile: cetatenia (pentru ca o poti schimba), domiciliul sau resedinta pt
pers fizica, sediul pt pers juridica, locul unde bunul se afla pt bunuri mobile. Cetatenia
este o fictiune a legii, un artificiu al legii.
Puncte de legatura fixe: locul producerii unui delict, locul situarii unui bun imobil.
A doua conditie: partile sa foloseasca un mijloc de drept international privat care
prin el insusi este licit, legal. Imi schimb cetatenia in mod legal, imi schimb cetatenia in
mod legal. Indeplinim toate cerintele pentru legea americana pentru a schimba
cetatenia. Indeplinim toate cerintele pentru legea din Bahamas pentru a schimba sediul
social
Cand e ilicit???????
De exemplu, renuntarea la cetatenie nu e permisa: este un punct de legatura mobil,
dar legea interzice deplasarea lui.
A treia conditie: Scopul transforma acest mijloc in ceva ilegal, scopul urmarit de
parti trebuie sa fie ilicit pentru a fi in prezenta fraudei la lege. Strict la prima vedere
scopul urmarit de parti este acela de a inlatura de la aplicare un sistem de drept
competent, pe care partile nu il agreeaza si inlocuirea sa cu un alt sistem de drept.
Scopul ilicit abstract este eludarea normelor IMPERATIVE din sistemul de drept care ar
fi normal competente. Nu ai nevoie de deplasari ale punctului de legatura pentru a eluda
dispozitii dispozitive, pentru ca la aceasta eludarea este prevazuta de lege. Sunt doar
normele care vizeaza valori fundamentale pentru ordinea juridica.
A patra conditie: existenta unui rezultat ilicit. Scopul si rezultatul ilicit sunt in
consonanta totala. Acest rezultat licit consta in niste conditii mult mai favorabile pentru
parti decat situatiile, beneficiile pe care le-ar fi obtinut sub incidenta legii care ar fi fost
in mod normal aplicabila.
Simplul fapt ca imi schimb cetatenia in mod legal nu inseamna de nicio cauza
frauda la lege.
E F GREU DE DOVEDIT!

48
 Desi in NCC Nu se prevede, vom vorbi in continuare de sanctiunea fraudei la lege
din doua perspective:
Atunci cand e fraudat dreptul roman in favoarea dreptului strain: 2564:
inlaturarea legii straine va opera cand a devenit competenta prin frauda. Se va aplica
legea romana. Textul se refera strict din perspectiva statului roman. Sanctiunea fraudei
la lege are doua efecte: in primul rand, efectul negativ in sensul ca se inlatura de la
aplicare legea straina devenita competenta prin frauda, dar are si un efect pozitiv, in
sensul ca odata inlaturat sistemul de drept strain devenit competent prin frauda, in locul
lui se va aplica dreptul roman care ar fi fost competent daca nu exista frauda la lege.
Efectele fraudei la lege sunt pe taramul actului juridic, incheiat prin folosirea fraudei la
lege.
Efectul sanctiunii fraudei la lege se materializeaza prin doua consecinte:
RAPORTUL JURIDIC TREBUIE SA SE NASCA IN ROMANIA CA SA ANULAM.
DACA SE NASTE IN JURISDICTIA ALTUI STAT -> INOPOZABILITATEA.
1) Inopozabilitatea actului in fata autoritatilor romane. Cu alte cuvinte, actul
juridic incheiat prin intermediul fraudei la lege in strainatate nu ii vor fi
cunoscute efectele pe teritoriul Romaniei. Deci este inopozabila in fata
autoritatilor din sistemul de drept care ar fi fost aplicabil in absenta fraudei.
Cer recunoasterea unui raport juridic in statul caruia ii apartine sistemul de
drept care a fost fraudat de catre parti sau de catre autorul actului juridic
unilateral.
De exemplu, daca mutam un bun din patrimoniul cultural in alt stat unde poate fi
comercializat (in dreptuil international privat nu e o problema cu acest transfer.
Poate in penal ar fi daca scoate un bun patrimoniu cultural ar fi ilicit, dar noi in
d.i.p. Nu). Bunul va fi guvernat de legea bulgara (lex rei sitae) si acolo nu e
patrimnoiu cultural national. Cumparatorul roman il cumpara de acolo.
Vanzarea in sinea ei in afara de obiect nu e anulabia, dar pe teritoriul Romaniei
poate fi declarat inopozabil de instanta romana. Legea bulgara a devenit
competenta prin frauda, printr-o deplasare a punctului de legatura care a avut
alt scop. Una din prerogativele bunului este dispozitia, de care era lipsit de legea
romana, dar legea bulgara permitea.
Alt exemplu: o printesa din Franta voia sa divorteze dar nu putea (era rang
princiar). A renuntat la cetatenia franceza si a dobandit cetatenia germana. A
facut cerere de divort la instanta germana care i-a admis cererea dupa care s-a
casatorit. La un moment dat s-a dus in Franta, cerandu-I sa fie recunoscut
divortul si implicit si casatoria. Instanta franceza a urmat un rationament:
manifestare de vointa a fost deplasarea punctului de legatura (renuntarea la
cetatenie si dobandirea altei cetatenii). Mijlocul licit = Deplasarea punctului de
legatura = dobandirea unei cetatenii germane. Scopul ilicit = eludarea normelor
imperativ care interziceau divortul. Rezultatul cautat = obtinerea acestui
beneficiu. Instanta franceza a constatat ca ne aflam intr-un caz de frauda la lege.
Sanctiunea: se va inlatura de la aplicare legea care a devenit competenta prin
frauda si se va aplica legea care ar fi trebuit sa fie competenta daca nu ar fi

49
 existat frauda. Consecinta sanctiunii fraudei la lege a fost inopozabilitatea
divortului + a efectelor obtinute. Sunt doua cereri principala si accesorie
(principala este divortul si accesoriu este casatoria): este inopozabil si divortul si
inopozabila si casatoria, pentru ca sunt ambele efecte.
2) Mai grava: nulitatea actului juridic declarata de catre instantele romane, adica
instantele din chiar momentul nasterii actului constatand ca acesta s-a nascut
sub incidenta unei legi devenite competente prin frauda, il invalideaza total
acesta nemaiproducandu-si niciun efect. Actul nu va mai fi valabil niciodata, nu
mai poate fi folosit. Raportul ia nastere sub auspiciile unei anumite legi prin
frauda la lege.
Exemplu: fac o donatie si legea aleasa de parti este legea maghiara. In Ro:
trebuie forma autentica. In Ungaria: poate fi facuta si sub semnatura privata.
Donatia o conditionam de ceva, conditia nu e indeplinita, si facem o revocare a
donatiei. Donatia pentru a fi revocata trebuia sa se nasca in mod valabil. Instanta
va constata ca actul juridic este nul si ca nu ai actiunea pe care tu te
fundamentezi. Instanta constata ca la momentul nasterii actului juridic legea
maghiara a devenit competenta prin frauda. Conform legii romane, donatia este
nula daca s-a nascut fara indeplnirea formei autentice => sanctiune este
nulitatea.
Instanta ar trebui sa invoce din oficiu frauda la lege, dar probabilistic vorbim,
trebuie sa fie flagrant. Altfel trebuie probat.
Sanctiunea: se va inlatura de la aplicare legea care a devenit competenta prin
frauda si se va aplica legea care ar fi trebuit sa fie competenta daca nu ar fi
existat frauda. DECI NU DOAR LEGEA ROMANA – poate fi si un sistem de drept
strain. Frauda la lege este ca regula o cauza de inlaturare de la aplicare a legii
straine, dar doctrina este unanima si ca putem inlatura prin frauda si o lege
straina.
Avem doi romani care incheie o donatie conform legii maghiare fara forma
autentica. Sesizeaza instanta maghiara, si obtine un titlu executoriu. Titlul
executoriu va fi inopozabil in Romania.
A doua varianta pe care nu o gasim reglementata ca atare in NCC: atunci cand e
fraudat dreptul strain in favoarea dreptului roman sau in favoarea unui alt drept
strain. Si daca dreptul strain a fost fraudat, frauda la lege va fi sanctionata, iar efectele
sancitunii vor fi aceleasi doar ca invers. Se va inlatura de la aplicare legea romana
devenita competenta prin frauda sau alta lege straina devenita competenta prin frauda
si se va inlocui in aplicare cu legea straina care ar fi fost competenta daca nu exista
frauda la lege. Noi nu sanctionam neaparat faptul ca a fost inl de la aplicare legea
romana, ci intentia frauduloasa, scopul acela fraudulos al partilor. Fie am vrut sa aplicam
legea romana in defavoarea legii straine fie invers.
Exista domenii predilecte in care poate sa intervina frauda la lege, si anume
domeniile in care exista puncte de legatura mobile si unde ar exista un interes al partilor
foarte clar pentru aplicarea unui alt sistem de drept.

50
 Principalele domenii sunt cele cu puncte de legatura mobile. Din cele mai vechi
timpuri, frauda a operat cel mai mult in ceea ce priveste atributiile persoanei fizice:
cetatenia, domiciliul, resedinta.
Speta-lider: Speta Bertola: doi cetateni italieni domiciliau in Bucuresti, erau
casatoriti si au introdus o actiune de divort in fata instantelor romane. Instanta romana
a aplicat norma conflictuala lex patriae, care spunea ca in ceea ce priveste divortul se
aplica legea nationala -> legea cetateniei -> legea italiana. Desi s-au adresat instantei
romane, instanta romana a aplicat legea italiana care interzicea divortul. Prin urmare, au
indeplinit conditiile prevazute de legea italiana si au pierdut cetatenia italiana, devenind
apatrizi. Au introdus din nou actiunea iar de data aceasta instantele romane aplicand din
nou norma conflictuala nu a mai identificat cetatenia italiana, ci a aplicat legea in
conformitate cu locul unde isi aveau domiciliul comun (la Bucuresti) deci indivizii au
reusit sa divorteze.
Legea 105/1991 pentru a preintampina o posibila frauda la lege in aceasta materia
a prevazut un remediu in art 22: daca cei doi soti au o lege nationala comuna sau un
domiciliu comun, legea nationala comuna continua sa le guverneze efectele casatoriei,
inclusiv divortul chiar in cazul in care unul din cei doi soti isi schimba cetatenia sau
domiciliul.
Astazi lucrurile sunt mult mai simple: 2597: sotii pot alege de comun acord una din
urmatoarele legi: e o libertate foarte mare in materia divortului.
De asemenea, exista posibilitatea aceasta ca societatile comerciale sa isi stabileasca
sediul intr-un paradis fiscal – 2571 NCC incearca sa faca un fel de ordine in domeniu: in
cazul in care o persoana juridica isi are sediile in mai multe state, se va lua in
considerare legea sediului real, adica centrul principal de conducere si gestiune. Daca
demonstrezi ca sediul real e intr-un al sistem de drept, vei face aplicabil acel sistem de
drept tocmai pentru a preintampina frauda la lege. In materia bunurilor mobile: un bun
din patrimoniul national cultural, care nu paotte fi comercializat liber in Ro, este
transferat in afara Ro unde nu exista restrictii. 2617 NCC: constituirea transmiterea sau
stingerea drepturilor reale asupra unui bun care si-a schimbat asezarea sunt carmuite
de legea locului unde acesta se afla in momentul cand s-a produs faptul juridic care a
generat, a modificat sau a stins dreptul respectiv. Din perspectiva statului roman oricand
s-ar putea obtine anularea actului + norma conflictuala romana spune ca trebuia
guvernat de legea romana cand a fost mutat in strainatate.

Comparatie intre frauda la lege in dreptul international privat si frauda la

lege in dreptul intern
In dreptul intern, frauda la lege intervine atunci cand partile unui raport juridic de
drept intern apica o dispozitie a legii romane prin deturnarea de la scopul ei firesc
pentru care a fost edictate de legiuitor, eludand astfel dispozitiile unei alte legi romane
imperative care insa le era defavorabila.
Prin urmare, ce le aseamana pe cele doua? In primul rand, exista in ambele situatii
o manifestare de vointa a partilor. De asemenea, exista un mijloc licit in ambele situatii
dar si un scop si un rezultat ilicit.

51
 Deosebirile evidente constau in faptul ca dpdv al obiectului fraudei, partile
fraudeaza un sistem de drept strain in favoarea unui alt sistem de drept roman sau
strain (in DIP), in timp ce in dr intern, partile fraudeaza o lege interna in defavaoarea
unei alte legi interne.
Mecanismul fraudarii difera: in dr intern se schimba continutul faptic al raportului
juridic, facand aplicabila o alta norma juridica romana.
In dreptul international privat, schimb punctul de legatura astfel incat creez acel
conflict de legi care face aplicabila o norma conflictuala care va trimite la un alt sistem
de drept decat cel care ar fi fost competent sa se aplice.
O alta comparatie este intre frauda la lege si ordinea publica. Ambele se
caracterizeaza prin faptul ca sunt considerate de legea romana NCC drept cauze de
inlaturare de la aplicare a unui sistem de drept competent normal sa se aplice.
Se si deosebesc: dpdv al cauzei neaplicarii legii, in cazul fraudei la lege cauza este
de natura pur subiectiva. E vorba de acea intentie manifestata a partilor de a frauda
legea. La ordinea publica, cauza neaplicarii legii straine este de natura obiectiva: legea
straina nu se aplica pentru ca ar contraveni unor principii de ordine publica din dreptul
roman.
O alta deosebire: dpdv al instantei, in cazul ordinii publice de dip, instanta sesizata
trebuie sa ia act de continutul legii straine pentru ca numai astfel va putea constata daca
legea straina contravine sau nu unor principii de drept intern. La frauda la lege, instanta
nu este obligata sa cunoasca continutul legii straine, nu o intereseaza continutul legii
straine. O intereseaza doar faptul ca exista intentie frauduloasa.
O alta deosebire: la sanctiune: la ordinea publica de dip, inlaturarea efectelor legii
straine si aplicarea in locul ei a legii forului; la frauda la lege avem
inopozabilitate/nulitatea
In momentul in care demonstram in fata instanta ca exista frauda la lege, pe
instanta nici nu o mai intereseaza legea straina.

Comparatie intre frauda la lege si simulatia in dreptul intern: asemanare:

ambele implica o manifestare de vointa. In ambele situatii, se creeaza artificial un anumit
conflict de legi. De asemenea, foarte important: mijloacele folosite sunt licite.
Deosebiri: in cazul fraudei la lege exista un singur act juridic (cel fraudulos), la
simulatie exista doua acte juridic: un act ascuns dar real (contrascrisul) si un act aparent
dar mincinos. La frauda la lege, trebuie sa avem o operatiune materiala efectiva de
deplasare a punctului de legatura. La simulatie, operatiunea este fictiva, adica exista un
act aparent care este contrazis intotdeauna prin contrascrisul care este secret. Daca o
societate comerciala are toate elementele dar isi fixeaza in mod legal sediul in
strainatate, in paradisul fiscal, se aplica norma conflictuala care trimite la lex societatis –
legea sediului. Am fi in prezenta unei simulatii atunci cand prin statutul sau se declara ca
ar fi sediul in strainatate, dar actul principal stabilit intre parti prevede ca sediul e in
Romania.

52
 Tot in legatura cu diferentele intre frauda la lege si simulatie: scopul este ilicit, si
rezultatul. Simulatie: scopul poate fi si licit (simulatie prin interpunere de persoane nu
este ilicit).
Din perspectiva efectelor alta diferenta: prin frauda la lege cand se inlatura legea:
va duce la nevalabilitatea actului si fata de parti. In schimb, in cazul simulatiei,
cotranscrisul produce toate efectele intre parti.

Conflictul de legi in timp si spatiu:

Acest tip de conflict mai e cunoscut in literatura de specialitate drept

recunoasterea sau respectarea drepturilor dobandite in strainatate. In ce consta
conflictul de legi in timp si spatiu? Este acel tip de conflict care se naste in momentul in
care sau atunci cand efectele unui raport juridic nascut, modificat sau stins in strainatate
conform legislatia statului strain se cer ulterior a fi recunoscute pe teritoriul altui stat in
conformitate cu legislatia acelui stat. Daca analizam strict din perspectiva dreptului
roman, conflictul de legi in timp si spatiu este situatia in care se cere recunoasterea pe
teritoriul Romaniei existenta a unor alte drepturi castigate.
2567 NCC: consacra acest tip de conflict sub denumirea de recunoasterea
drepturilor castigate. Codul civil roman: drepturile castigate in tara straina sunt
respectate in Romania, cu exceptia cazurilor in care sunt contrare unor principii de
ordine publica de drept international privat roman.
De ce spunem ca acest conflict de legi e in timp si spatiu? E in spatiu pt ca cele doua
sisteme de drept coexista spatial. Este in timp pentru ca intre momentul in care raportul
juridic si implicit drepturile s-au nascut in strainatate si momentul in care se cer a-I fi
recunoscute efectele/ drepturile, s-a scurs un anumit interval de timp.
Deosebirea esentiala intre confl de legi in spatiu si cel in timp si spatiu consta in
faptul ca cel in spatiu se naste in chiar momentul aparitiei raportului juridic, pe cand in
cazul confl de legi in timp si spatiu se naste in alt moment cand se cer a fi recunoscute
efectele raportului juridic.
In spatiu; casatoria cetatean roman si strain in Romania: ce lege va guverna
incheierea casatoriei? In timp si spatiu: pakistanez si romanca in SUA: se naste conflictul
cand romanca cere recunoasterea efectelor casatoriei pe teritoriul Romaniei.
Intotdeauna cand cerem recunoasterea unui drept cerem si recunoasterea obligatiilor.
Nu putem vorbi despre un drept fara o obligatie corelativa. Ce lege va guverna efectele
casatoriei? DAR AVEM SI ORDINE PUBLICA: trebuie sa nu fie contrare.
Conditiile recunosterii in Romania a drepturilor dobandite in strainatate:
1) Dreptul castigat sa fie legal nascut in strainatate
2 consecinte:
1. Va produce in Romania toate efectele conform legii statului in care s-a
nascut
2. Nu poate produce mai multe efecte in Romania decat in statul de origine
(chiar daca legea romana i-ar oferi)

53
 2) Drepturile castigate sa nu fie contrare ordinii publice de dip roman.
Legea romana va fi si mai drastica in ceea ce priveste raporturi juridice nascute
in strainatate care au inca de la nasterea lor o legatura cu dreptul roman.
Drepturile dob in strainatate nu vor fi recunoscute in Ro daca privesc starea
civila si capacitatea unui cetatean roman caruia i s-ar fi aplicat alta lege decat
cea romana iar drepturile difera de cele care s-ar fi acordat conform legii
romane. Cu alte cuvinte, daca dreptul s-a nascut sub incidenta unei legi straine
care nu a aplicat dreptul roman in ceea ce priveste starea si capacitatea, acel
drept nu va fi recunoscut in Romania.

Pe regulamentele europene, ar parea ca frauda la lege nu mai este sanctionata

expres – doar daca deplasarea punctului de legatura ar duce la incalcarea unor valori
fundamentale poti sa ajungi la nerecunoasterea unei hotarari de exemplu de divort pe
baza incalcarii ordinii publice internationale. In regulamente, beneficiaza de
reglementari de sine statatoare.

INTREBARE NORME DE APLICATIE IMEDIATA

CONFLICT MOBIL DE LEGI – SE DEPLASEAZA PCT DE LEGATURA, NU SE

MODIFICA
REGULAMENTUL ROMA 1 EXCLUDE RETRIMITEREA DE GRADUL 1
Frauda la lege se aplica in materia bunurilor mobile incorporale (server se
muta)
Seminar 7 noiembrie;

Intre A societate romana si B societate germana in comandita simpla, fara

persoana juridica, apare un litigiu in legatura cu contractul de vanzare incheiat
intre acestea. B introduce actiune impotriva lui A in fata instantelor romane. Iar A
arata ca B nu poate sta in judecata in fata instantei RO pentru ca nu are
personalitate juridica. In conformitate cu legea germana o SCS poate formula
actiuni si poate sta singura in justitie.
Sediul social cf normelor conflictuale romane 2571
Trebuie sa calificam notiunea de capacitate procesuala
Doua interpretari: 1) problema de fond 2) problema de procedura.
Cum facem calificarea? In conformitate cu viziunea instantei sesizate.
E o problema strans legata de persoana, iar nu de raportul juridic (o stabilim in
functie de cetatenie/resedinta si nu de locul incheierii contractului de ex).
Capacitatea procesuala este o componenta a capacitatii. Se pune problema sferei
drepturilor si obligatiilor pe care le are o SCS in Germania. Este o problema de fond.
Abia dupa vorbim despre celelalte conditii ale contractului: consimtamant, obiect,
cauza.

54
 Norma conflictuala in materie de capacitate ne trimite la legea statutului organic al
persoanei juridice (art 2581 NCC) => legea germana. In legea germana este o problema
de fond.
Va respinge exceptia lipsei capacitatii procesuale. Conform legii germane, are
capacitatea de a sta singura in instanta.
1082 NCPC – capacitatea procesuala este carmuita de legea nationala a fiecareia
dintre parti.

Calificarea raspunderii administratorilor:

Aplicam lex fori -> Norma conflictuala a statului roman -> ne va trimite tot la
dreptul german )art 2581 f). Ca sa determinam daca administratorul raspunde sau nu,
vom aplica legea germana ca lege aplicabila pe fondul raportului juridic.

Calificarea unei actiuni ca fiind in raspundere contractuala sau delictuala?

Calificarea unei probleme ca fiind de drept substantial sau procedural?

Norma conflictuala apartin lui lex fori, deci si calificarea o vom face tot in functie de
lex fori pentru ca in conformitate cu aceasta calificare vom decide ce norma din lex fori
vom aplica.
Avem doua calificari: prima este sa vedem unde ne trimite norma conflictuala. A
doua, secundara, este in momentul in care stim legea care se aplica si in interiorul
acesteia facem din nou o calificare pentru a putea sa dam solutia pe fond.

CUM CALIFICAM PRETENTIILE DEDUSE JUDECATII CA FIIND CONTRACTUALE SAU

DELICTUALE (IN CONFORMITATE CU CE LEGE). Codul de procedura civila,
Regulamentul Bruxelles 1 Bis, Roma 1 si Roma 2.
(Nivel intern/UE) 2 pagini, tnr 12, spatiere 1.15
Avem un jucator de poker. Bruxelles 1 Bis: consumator are o notiune autonoma. Roma 1
are o notiune autonoma -> trimite la legea romana care spune ca nu e consumator.
Aceeasi notiune primeste trei interpretari diferite – doua conduc spre consumator iar
cea de a treia duce la concluzia ca nu intra in sfera de aplicare a consumatorilor.
La contractual/delictual: ce se intampla in caz de competenta

CURS LIPSA

CURS 9.11.2017

Daca avem o norma conflictuala romana sau straina care trimite la dreptul material
roman, am mai putea avea probleme sau suntem pe terenul dreptului material roman si
atat?

55
Ar putea ca institutia respectiva sa nu existe in dreptul roman. Ordinea de drept
international? Nu. E posibil sa fi avut o frauda la lege – norma materiala romana a
devenit competenta prin frauda la lege. Sanctionam si in acest caz.
Daca trimite la dreptul material strain – avem piedici: proba, ordinea publica, frauda la
lege.

PARTEA SPECIALA

Norme speciale cu privire la starea si capacitatea persoanelor fizice

Incepem cu asta pentru ca dreptul este despre oameni.

Art 2572 – alin.1 : starea civila si capacitatea persoanei fizice sunt carmuite de
legea sa nationala, daca prin dispozitii speciale nu se prevede altfel.
Art. 2572 
Legea aplicabilă stării civile şi capacităţii
(1) Starea civilă şi capacitatea persoanei fizice sunt cârmuite de legea sa naţională,
dacă prin dispoziţii speciale nu se prevede altfel.
(2) Incapacităţile speciale referitoare la un anumit raport juridic sunt supuse legii
aplicabile acelui raport juridic.

Continut – stare civila si capacitatea persoanei

Legatura normei – legea sa nationala
Nu spune mai departe ce inseamna lege nationala. Din nou trebuie sa facem
conexiuni cu niste dispozitii de partea generala unde se califica niste notiuni

Art. 2568
Legea naţională
(1) Legea naţională este legea statului a cărui cetăţenie o are persoana fizică sau,
după caz, legea statului a cărui naţionalitate o are persoana juridică.
(2) Dacă persoana are mai multe cetăţenii, se aplică legea aceluia dintre state a
cărui cetăţenie o are şi de care este cel mai strâns legată, în special prin reşedinţa sa
obişnuită.
(3) În cazul persoanei care nu are nicio cetăţenie, trimiterea la legea naţională este
înţeleasă ca fiind făcută la legea statului unde are reşedinţa obişnuită.
(4) Prevederile alin. (3) sunt aplicabile şi în cazul refugiaţilor, potrivit dispoziţiilor
speciale şi convenţiilor internaţionale la care România este parte.

56
 Art. 2569 
Determinarea şi proba cetăţeniei
Determinarea şi proba cetăţeniei se fac în conformitate cu legea statului a
cărui cetăţenie se invocă.

– 2568: alin. 1: legea nationala este legea statului a carui cetatenie o are persoana
fizica. Ne califica ce inseamna lege nationala. Din start constatam si care este punctul de
legatura pentru norma noastra conflictuala – din analiza normei initiale nu vedeam pct
de legatura. Din calificarea legii nationale vedem ca punctul de legatura este cetatenia.
Legea nationala este cunoscuta sub denumirea de lex patriae. Daca ar fi fost
domiciliu, s-ar fi numit lex domicilii.
Cetăţenia, este o ficțiune juridică prin care se indică legă tura politică şi juridică
permanentă dintre o persoană fizică şi un anumit stat. Această legă tură se exprimă prin
totalitatea drepturilor şi a obligaţiilor reciproce dintre o persoană şi statul al că rui
cetă ţean este şi, mai mult, este o legă tură juridică specială , reflectată pe plan extern,
pă strată şi prelungită oriunde s-ar gă si persoana, în statul să u de origine, în alt stat, pe
mare, într-o aeronavă
In NCC – 2569 detaliaza putin si zice: determinarea si proba cetateniei (cetatenia
este o fictiune a legii) se fac in conformitate cu legea statului a carui cetatenie se invoca.
Cu alte cuvinte, daca vorbim despre legea nationala a unui cetatean thailandez, vedem ca
cetatenia e punctul de legatura dar interpretarea cetateniei thaliandeze nu o facem dupa
ce stim noi ca e cetatenie in dreptul roman, ci proba cetateniei trebuie facuta in functie
de ce zice legea din Thailanda despre cetatenie. Poate ca in Thailanda se da altfel, in alte
conditii, cetatenia.
Determinarea = conditiile in care se da, modul in care este definita.
Proba = acţiunea de stabilire a existenţei sau inexistenţei unui anumit fapt;
mijlocul prin care se poate stabili faptul sau împrejurarea ce trebuie dovedită ; rezultatul
obţinut prin folosirea mijloacelor de probă , adică mă sura în care acestea au reuşit să
formeze convingerea judecă torului despre existenţa sau inexistenţa faptului pretins; 2.
(în sens restrâ ns) mijloc de probaţiune, adică mijlocul legal utilizat pentru dovedirea
unui fapt sau împrejurari
Resedinta obisnuita: 2568 in alin. 2 face un lucru foarte important pt determinarea
legii nationale : daca o persoana are mai multe cetatenii se aplica legea aceluia dintre
state a carui cetatenie o are si de care este cel mai strans legata, in special prin resedinta
sa obisnuita.
Cu alte cuvinte, al doilea criteriu pe care legiuitorul roman actual il introduce in
situatia in care are mai multe cetatenii este resedinta obisnuita (situatie nou introdusa
in NCC). Evident, imediat dupa ce citesti asta trebuie sa te duci la 2570 care iti explica ce
este resedinta obisnuita. Nu poti altfel.
Ideea globalizarii si a liberei circulatii a persoanelor duce la optiunea pentru un
punct de legatura care trebuie sa fie mai mobil – resedinta obisnuita. Totusi in materia
starii civile -> primul punct de legatura este cetatenia, dar chiar si in aceasta materie
elementul imediat subsidiar e resedinta obisnuita.

57
 2570: resedinta obisnuita a persoanei fizice este in statul in care persoana isi are
locuinta principala, chiar daca nu a indeplinit formalitatile legale de inregistrare (e mai
mult o chestie de fapt). Resedinta obisnuita a unei persoane fizice actionand in exercitiul
activitatii sale profesionale este locul unde aceasta persoana are stabilimentul sau
principal. Pt determinarea locuintei principale din alin 1 vor fi avute in vedere acele
circumstante profesionale si personale care indica legaturi durabile cu STATUL
respectiv sau intentia de a stabili legaturi durabile . Deci avem inca o instittutie
interesanta – legaturile durabile. Circumstantele indica legaturile durabile. O singura
cetatenie –> element concret (verificam pe baza ideii de cetatenie din statul respectiv) –
> daca avem mai multe cetatenii –> element de fapt (resedinta principala, care reiese din
intentia individului de a stabili legaturi cu statul respectiv –> aici e mai mult o chestiune
de probare).
Art. 2570 
Determinarea şi proba reşedinţei obişnuite
(1) În sensul prezentei cărţi, reşedinţa obişnuită a persoanei fizice este în statul în
care persoana îşi are locuinţa principală, chiar dacă nu a îndeplinit formalităţile legale de
înregistrare (stabilirea resedintei la Directia de Evidenta a Persoanelor de exemplu) .
Reşedinţa obişnuită a unei persoane fizice acţionând în exerciţiul activităţii sale
profesionale este locul unde această persoană are stabilimentul său principal.
(2) Pentru determinarea locuinţei principale vor fi avute în vedere acele
circumstanţe personale şi profesionale care indică legături durabile cu statul respectiv sau
intenţia de a stabili asemenea legături.
Dreptul de stabilire � prerogativa unui cetatean al unui stat
membru al Uniunii Europene sau al Spatiului Economic European de a
desfasura activitati economice pe teritoriul unui alt stat membru prin
intermediul unui sediu permanent, in conditii de egalitate de tratament cu
cetatenii statului gazda.
e) intreprinzator � persoana fizica care organizeaza o intreprindere
economica
f) intreprindere economica � activitatea economica desfasurata in
mod organizat, permanent si sistematic, combinand resurse
financiare, forta de munca atrasa, materii prime, mijloace logistice si
informatie, pe riscul intreprinzatorului, in cazurile si in conditiile
prevazute de lege; 
g) intreprindere individuala � intreprinderea economica, fara
personalitate juridica, organizata de un intreprinzator persoana
fizica; 
h) intreprindere familiala � intreprinderea economica, fara
personalitate juridica, organizata de un intreprinzator persoana fizica
impreuna cu familia sa; 
i) persoana fizica autorizata � persoana fizica autorizata sa
desfasoare orice forma de activitate economica permisa de lege,
folosind in principal forta sa de munca; 

58
 (3) Reşedinţa obişnuită a persoanei juridice este în statul în care aceasta îşi are
stabilimentul principal.
(4) Stabilimentul principal al unei persoane juridice este locul unde aceasta şi-a
stabilit administraţia centrală.
(5) Dovada reşedinţei obişnuite se poate face cu orice mijloace de probă.

2568 alin. 3: ce se intampla daca nu are nicio cetatenie = apatrid? Trimiterea la

legea nationala e inteleasa ca fiind facuta la legea statului unde isi are resedinta
obisnuita.
Tragem concluzia ca in acest moment, in sistemul nostru de drept, regula este
aceea ca punctul de legatura pentru legea nationala a ramas cetatenia. Doar in subsidiar
in cazul in care o persoana are mai multe cetatenii dintre care una nu este romana
sau nu are nicio cetatenie, punctul de legatura pentru legea nationala este reprezentat
de resedinta obisnuita. UNDE ESTE??????

Domeniul de aplicare al legii statului persoanei fizice

Ce inseamna domeniul de aplicare? Materiile juridice, problemele de drept, care

intra in continutul normei conflictuale respective. Prin domeniul de aplicare intelegem
determinarea institutiilor de drept, a raportului juridic care intra in continutul normei
conflictuale. Este tot o problema de calificare (legala in general – legiuitorul ne explica
care e continutul normei conflictuale – starea si capacitatea aici). Se explica institutiile
care intereseaza.
Deci se determina:
Institutii de drept: Totalitatea normelor juridice care reglementeaza o anumita
categorie (o grupa unitara) de relatii sociale, generand astfel o categorie aparte de
raporturi juridice
Raporturile juridice care intra in continutul normei conflictuale.

Legea forului trebuie sa ne arate care sunt materiiile, problemele de drept,

institutiile.
Ne uitam la continut:
Stare civila:

Stare civilă, situaţia juridică ce subsumează complexul de drepturi şi obligaţii prin

care se exprimă atributele şi calităţile dobândite de persoana fizică în cadrul
raporturilor sale de familie, ca o consecinţă a apartenenţei sale la o anumită
comunitate familială. în limbajul juridic, s.c. a persoanei este sinonimă cu statutul civil
al persoanei, dar legislaţia în vigoare utilizează cu prioritate expresia „stare civilă ". S.c.
cuprinde, în conţinutul ei, seria de calităţi personale prin care se individualizează
persoana fizică în familie şi societate. De regulă , asemenea calită ţi se analizează ca
unită ţi de contrarii, ca de exemplu: că să torit - necă să torit; din că să torie - din afara

59
că să toriei; că să torit -divorţat; că să torită - vă duvă ; cu filiaţia stabilită - cu filiaţia
nestabilită ; în grad de rudenie - fă ră grad de rudenie etc
Starea civila este reprezentata de
- ansamblul elementelor personale care
- izvorasc din acte si fapte de stare civila si de care
- legea leaga anumite efecte specifice
- care servesc pentru identificarea persoanei fizice in familie si in societate.
Stare civilă dreptul persoanei de a se individualiza in familie si societate prin calitatile
strict personale care decurg din actele si faptele personale..
DECI: Apartenenta la familie/comunitate -> intra in raporturi -> dobandeste
calitati/elemente personale -> legea le da acestora efecte (adica leaga de ele drepturi si
obligatii) -> servesc pentru identificarea persoanei fizice in familie si societate.
Prin urmare, ce intra in acest domeniu? Intra aspecte ce tin de nume: 2576: numele
persoanei fizice este carmuit de legea sa nationala.
Numele
(1) Numele persoanei este cârmuit de legea sa naţională.
(2) Cu toate acestea, stabilirea numelui copilului la naştere este cârmuită,
la alegere, fie de legea statului a cărui cetăţenie  comună o au atât părinţii, cât şi
copilul, fie de legea statului unde copilul s-a născut şi locuieşte de la naştere.
(3) Ocrotirea împotriva actelor de încălcare a dreptului la nume
(uzurpare, lezare), săvârşite în România, este asigurată potrivit legii române (se
poate adresa instantelor romane).
Filiatia – ne intereseaza aspecte daca are deja filitatia stabilita , nu cum se stabileste
filiatia (asta e de dreptul familiei), daca este copil din casatorie sau din afara casatoriei.
Tot de stare civila tine si calitatea persoanei de a fi sau nu casatorit, divortat. De
asemenea, tot de stare civila tine si calitatea de a fi adoptat, adoptator,
Precum si aspectele ce vizeaza rudenia si afinitatea si vor fi guvernate de legea
nationala a persoanei fizice.
IN SCHIMB, NU INTRA SUB INCIDENTA LEGII NATIONALE aspecte ce tin de
intocmirea actelor si faptelor de stare civila, ele fiind de fapt niste probleme de fond.
Fiind probleme de forma, ca regula sunt guvernate de legea locului intocmirii lor. Exista
aici principiul locus regit actum.
Actele de stare civilă sunt înscrisuri autentice (autoritate) prin care se dovedește
nașterea, căsătoria sau decesul unei persoane. Acestea se întocmesc în interesul
statului și al persoanei și servesc la cunoașterea numă rului și structurii populației, a
situației demografice, la apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale
cetățenilor.
Fapte juridice, împrejură ri care, potrivit legii, determină apariţia, modificarea sau
stingerea raporturilor juridice şi odată cu aceasta naşterea, modificarea sau încetarea
unor drepturi subiective sau obligaţii. Fapta juridică se grupează în două categorii
distincte: 1. Evenimente, împrejură ri ce se produc independent de voinţa omului, dar
că rora legea le atribuie totuşi anumite efecte juridice (spre ex. naşterea unei persoane
semnifică apariţia unui nou subiect de drept; moartea unei persoane comportă încetarea
calită ţii de subiect de drept a defunctului; 2. Acţiuni, fapte voluntare ale persoanelor

60
fizice sau juridice a că ror să vâ rşire în condiţiile prevă zute de lege, antrenează consecinţe
juridice.
Proba stării civile, mijloacele de probă ce fac dovada statutului civil al persoanei fizice.
Potrivit legii, starea civilă se dovedeşte cu actele întocmite în registrele de stare civilă
(actele de stare civilă originale), precum şi cu certificatele de stare civilă eliberate pe
baza acestora; termenul de „act" este folosit cu sensul de înscris (instru-mentum
probationes), şi nu de negotium iuris, şi anume fila din registrul de stare civilă
completată de ofiţerul de stare civil – constatarile

Pe langa starea civila a persoanei, in continutul normei conflictuale intra un alt

aspect f important: capacitatea persoanei fizice.
Cand vorbim despre capacitate, avem in minte doua elemente: capacitatea de
folosinta si capacitatea de exercitiu.
Capacitatea, capacitatea de a încheia actul juridic civil desemnează aptitudinea
subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi şi obligaţii civile prin încheierea
actelor juridice civile

Ce este capacitatea?
Capacitatea civila = capacitatea civilă, capacitatea civilă nu reprezintă altceva
decâ t calitatea de a fi subiect de drept civil. Ea este o componentă a capacită ţii juridice.
In structura capacită ţii civile intră două elemente: capacitatea de folosinţă şi capacitatea
de exerciţiu.
Capacitatea de folosinta: Aptitudinea de a fi titular de drepturi si obligatii.
Capacitatea este o fictiune a legii. Legea ne da aptitudinea de a fi titular de drepturi si
obligatii prin incheierea. Legea nationala trebuie sa vizeze atat capacitatea de folosinta si
cea de exercitiu.
Capacitate de exerciţiu, aptitudinea unei persoane de a-şi exercita drepturile şi
de a-şi asuma obligaţii prin să vîrşirea de acte juridice proprii – le incheie singur. C. de e.
este recunoscută acelor persoane care au voinţă conştientă şi îşi dau seama de
consecinţele actelor juridice pe care le încheie. C. de e. se dobîndeşte de la majorat (18
ani)

Inceputul capacitatii de folosinta ne intereseaza cel mai mult: pentru ca tot ce

stim noi despre capacitate s-ar putea sa fie rasturnat daca legea nationala este cea din
Thailanda unde poate ca inceputul capacitatii de folosinta nu e dinainte de nastere sau
poate ca nu exista capacitate de folosinta si exercitiu. Inainte de celalte aspecte ale
capacitatii de folosinta ne intereseaza in primul rand daca a avut-o de la bun inceput in
legea thailandeza.
Aspectele privin incetarea capacitatii vor fi guvernate de legea nationala.

Ne intereseaza foarte mult aspectele ce tin de incapacitatile de folosinta (sunt

exceptii si trebuie prevazute expres de lege).

61
 A. Avem pe de o parte incapacitati cu caracter de sanctiune civila (decaderea din
drepturile parintesti). Aceste incapacitati-sanctiuni intra mereu sub incidenta
lex patriae.
B. Tot la incapacitati de folosinta, avem incapacitati cu caracter de masuri de
ocrotire. Aceasta categorie se imparte in doua subcategorii: incapacitati de
folosinta absolute si incapacitati de folosinta relative.
I. Incapacitatile cu caracter de masuri de ocrotire absolute il vizeaza pe
minor in raport cu toate celelalte persoane. Acestea absolute sunt guvernate
mereu de legea nationala a incapabilului, pentru ca ele sunt prevazute
tocmai avand in vedere trasaturile incapabilului.

Principiul specialită ţii capacită ţii de folosinţă a persoanei juridice a fost

definit, prin prisma dispoziţiilor art. 34 din Decretul nr. 31/1954
(reglementarea anterioară de drept comun în materia persoanelor fizice şi a
persoanelor juridice), ca fiind regula de drept civil potrivit că reia persoana
juridică nu poate dobâ ndi, prin acte juridice, decâ t acele drepturi şi obligaţii
care sunt în concordanţă cu scopul ei

II. In schimb, incapacitatile de folosinta relative, acelea care il vizeaza pe

incapabil in relatia sa cu anumite persoane determinate, ele fiind legate de
anumite acte juridice pe care incapabilul nu poate sa le faca, nu vor mai fi
supuse lui lex patriae, ci vor fi supuse legii care guverneaza actul juridic in
legatura cu care exista acea incapacitate. Incapacitatea minorului de a
dispune prin testament sau donatie in favoarea tutorelui sau. Acesta este
legat de incapabilul minor si tutore. Aceasta incapacitate este guvernata de
legea care guverneaza dupa caz testamentul sau contractul de donatie.
Incapacitatea farmacistului de a primi donatii legate de persoana care a
tratat-o. Incapacitatea sotilor de a incheia contracte de vanzare.

Romanul succesor legal a venit sa ceara constatarea nulitatii legatului de la

defunct in favoarea medicului care l-a ingrijit pentru incapacitatea de
folosinta relativa a defunctului. Legea aplicabila acestei incapacitati de
folosinta relative nu va fi legea nationala a defunctului (lex patriae) ci legea
actului juridic.
Pentru a vedea daca e incapacitate de folosinta relativa (legat de la defunct
la medicul care l-a ingrijit) operam o calificare (incadram raportul juridic in
continutul unei norme conflictuale – raportul defunct medic in continutul
normei conflicutale privitor la incapacitati de folosinta relative) – calificare
potrivit lex fori – codul civil.

62
Art. 317 Independenţa patrimonială a soţilor
(1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, fiecare soţ poate să încheie orice acte juridice cu
celălalt soţ sau cu terţe persoane.
(2) Fiecare soţ poate să facă singur, fără consimţământul celuilalt, depozite bancare,
precum şi orice alte operaţiuni în legătură cu acestea.
– nu e o incapacitate generala, este legata doar de un anumit act juridic.
Incapacitatea de exercitiu e guvernata de legea nationala a persoanei, care
reglementeaza inceputul, continutul, incapacitatile de exercitiu si incetarea si sanctiunea
incalcarii incapacitatii (in legea romana e nulitatea relativa).
Ne intereseaza cand incepe capacitatea de exercitiu, care sunt incapacitatile de
exercitiu, povestile cu incapacitatea de exercitiu restransa, toate sunt guvernate de legea
nationala.
In legatura cu legea care guverneaza incapacitatile de exercitiu, aceeasi lege va fi
cea care ne va arata care sunt sanctiunile care intervin ca urmare a incalcarii
incapacitatilor de exercitiu.
Regula am stabilit-o. Legea nationala (lex patriae) este legea care guverneaza
statutul, starea civila a persoanei fizice.
EXCEPTIE DE LA REGULA: ar trebui sa existe cel putin o situatie in care unei
persoane fizice desi in mod natural ar trebui sa I se aplice legea nationala aceasta nu I se
aplica. E cunoscuta drept teoria interesului national. Art 2579 care poarta denumirea de
ocrotirea tertilor. Speta LIZARDI – speta-lider: un cetatean mexican locuia la Paris. El a
cumparat bijuterii din Paris de la un bijutier francez. Inca din 1869, a inteles sa plateasca
bijuteriile prin intermediul unor cambii pe care le-a emis cu aceasta ocazie. La scadenta,
bijutierul francez a prezentat cambiile (garanteaza ca mexicanul va plati), insa Lizardi a
invocat nulitatea contractului de vanzare explicand ca la data incheierii contractului desi
el parea a fi capabil potrivit legii franceze, nu era totusi capabil potrivit legii mexicane
care era legea sa nationala, adica legea ce trebuia sa ii guverneze capacitatea.
Instanta franceza s-a trezit sa invoce nulitatea unui contract, invocata pe lipsa
capacitatii potrivit normei materiale la care norma conflictuala franceza trimitea (norma
conflictuala franceza trimitea la legea nationala a persoanei – legea mexicana). Daca ar fi
aplicat lex patriae, evident ca instanta franceza ar fi aplicat dreptul mexican si nu ar fi
avut alta solutie decat ca la mom incheierii contractului mexicanul nu avea capacitate si
prin urmare sa anuleze contracctul de vanzare. Instantele franceze in spiritul lor ca
interesul e de o anumita natura nu au facut aplicarea lui lex patriae, considerand ca
aplicarea legii mexicane ar fi ajuns la lezarea intereselor nationalului francez, pentru ca
s-ar prejudicia un cetatean national de buna-credinta in momentul incheierii acctului.
Prin urmare, instanta franceza a inlaturat de la aplicare lex patriae si in locul lui lex
patriae a aplicat legea franceza, conform careia cetateanul mexican avea capacitate de
exercitiu, creandu-se astfel premisele institutiei numite „teoria interesului national”
(exceptie de la legea nationala e competenta).
In art 2579 NCC este reglementata ca atare: conditiile actuale pentru a invoca
exceptia: persoana care potrivit legii nationale este lipsita de capacitate sau are
capacitate de exercitiu restransa nu poate sa opuna aceasta cauza de nevaliditate

63
celui care de buna-credinta la momentul incheierii actului si conform legii locului
unde actul a fost incheiat a considerat-o ca fiind deplin capabila.
Aceasta regula nu se aplica [se va da prevalenta incapacitatii si nu bunei-
credinte] actelor juridice referitoare la familie, mostenire si la drepturi reale
asupra imobilelor situate in alt stat decat cel al locului incheierii actului (vezi pag
91 din carte pentru motive: principiul teritorialitatii/suveranitatii interesul statului
de a guverna prin norme proprii regimul juridic al bunurilor aflate pe teritoriul sau avand
in vedere faptul ca bunurile reprezinta valori sociale deosebit de importante. Principiul
generalitatii- asigura aplicarea unui regim juridic unic pentru toate bunurile aflate pe
acelasi teritoriu. Siguranta circuitului civil – privind bunurile fata de tert.
Prin urmare, din acest text de lege extragem conditiile pentru a putea invoca in
apararea ta teoria interesului national.
1. Sa avem de a face cu o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau are
capacitate de exercitiu restransa potrivit legii sale nationale, dar care in
acelasi timp sa fie capabila potrivit legii forului.
2. Actul sa fie incheiat in tara forului.
3. Cocontractantul sa fie de buna-credinta la momentul incheierii actului. Aici
inseamna ca el sa nu fi cunoscut la momentul incheierii contractului existenta
incapacitatii cocontractantului sau. Daca stia ca el incheie cu un incapabil ->
nulitatea contractului.
4. Anularea actului daca s-ar produce sa fie de natura a produce un prejudiciu
nejustificat cocontractantului national.
Prin urmare, daca in analiza vedem ca sunt intrunite cele 4 conditii, vom putea
constata ca se va inlatura de la aplicare lex patriae in ceea ce priveste capacitatea
persoanei fizice, capacitatea fiind analizata potrivit lui lex fori / potrivit legii locului
incheierii actului.
In textul NCC, nu mai apare sub denumirea de teoria interesului national, ci e o
idee de ocrotire a tertilor.
Argumente pentru crearea teoriei: unii autori au zis ca e ordinea publica de
drept international privat a statului ( dar nu e pt ca nu suntem in prezenta unui efect al
legii straine ). Altii au zis ca se bazeaza pe ideea de necunoastere scuzabila a legii straine
(buglea zice nu), alte teorii: pleaca de la imbogatire fara justa cauza,
altele : eroare comuna si invincibila. Eroarea comună şi invincibilă
(1) Nimeni nu poate transmite sau constitui mai multe drepturi decât are el
însuşi.
(2) Cu toate acestea, când cineva, împărtăşind o credinţă comună şi invincibilă,
a considerat că o persoană are un anumit drept sau o anumită calitate juridică,
instanţa judecătorească, ţinând seama de împrejurări, va putea hotărî că actul
încheiat în această stare va produce, faţă de cel aflat în eroare, aceleaşi efecte ca şi
când ar fi valabil, afară de cazul în care desfiinţarea lui nu i-ar cauza niciun
prejudiciu.
DAR este evident din NCC ca din perspectiva legislatiei romane ideea este de a
ocroti buna-credinta a nationalului.

64
 Alin. 2 - (2) De asemenea, lipsa calităţii de reprezentant, stabilită potrivit legii
aplicabile ocrotirii persoanei fizice, nu poate fi opusă terţului care cu bună -credinţă s-a
încrezut în această calitate, potrivit legii locului unde actul a fost întocmit, dacă actul a
fost încheiat între prezenţi şi pe teritoriul aceluiaşi stat. Reprezentantul mexicanului din
speta lizardi de exemplu

NORMELE CONFLICTUALE PRIVIND PERSOANELE JURIDICE

2580 NCC: statutul organic al persoanei juridice este carmuit de legea sa nationala.
Continut: statutul organic
Legatura: legea sa nationala.
Elementele constitutive
Orice persoană juridică trebuie să aibă o organizare de sine stătătoare şi un
patrimoniu propriu, afectat realizării unui anumit scop licit şi moral, în acord cu
interesul general.

STATUT civil = Totalitatea atributelor si calitatilor prin care o presoana este

individualizata in societate si familie, din punct de vedere al normelor de drept; stare
juridica a persoanei. Statutul juridic civil este inseparabil de notiunea de personalitate,
este unic si indivizibil; fiecare persoana fizica are un singur statut juridic civil care se
dobandeste si se modifica prin fapte sau acte juridice. Elementele care determina statutul
juridic civil sunt: cetatenia; nationalitatea; capacitatea juridica; starea civila.
Statut organic:
a) capacitatea acesteia;
b) modul de dobândire şi de pierdere a calităţii de asociat;
c) drepturile şi obligaţiile ce decurg din calitatea de asociat;
d) modul de alegere, competenţele şi funcţionarea organelor de conducere ale
persoanei juridice;
e) reprezentarea acesteia prin intermediul organelor proprii;
f) răspunderea persoanei juridice şi a organelor ei faţă de terţi;
g) modificarea actelor constitutive;
h) dizolvarea şi lichidarea persoanei juridice.

Art 2568 alin. 1 ideea 2: legea nationala este legea statului a carui nationalitate o
are persoana juridica. Exact cum la pers fizica, legea cetateniei e cunoscuta sub
denumirea de lex patriae, legea nationala la persoana juridica este cunoscuta sub
numele de lex societatis.
Mai mult, 2571 alin. 1 vine si mai califica intr-un fel: persoana juridica are
nationalitatea statului pe al carui teritoriu si-a stabilit potrivit actului constitutiv sediul
social. Cu alte cuvinte, din punctul de vedere al legislatiei romane actuale, punctul de
legatura pentru norma conflictuala lex societatis este sediul social al persoanei juridice.

65
 Sediul social este sediul prevazut in actul constitutiv al persoanei juridice
respective. Fiind sediul prevazut in actul constitutiv sau in statut, el mai poarta
denumirea de sediu statutar. In legatura cu acest sediu, exista niste conditii.
El trebuie sa fie serios. Per a contrario, ar insemna ca este fraudulos. Un sediu
fraudulos ar putea duce la anularea actului constitutiv/lipsirea de efecte juridice.
A doua conditie: sediul sa fie real, adica sa nu fie fictiv, adica sa nu fie o simulatie
prin fictivitate.
Diferenta intre simulatie si frauda la lege: in cazul fraudei la lege exista un singur
act juridic fraudulos. Simulatia presupune doua: actul juridic secret si actul juridic
aparent, dar mincinos.
Cea mai importanta deosebire: frauda la lege implica o operatiune materiala
efectiva de deplasare a punctului de legatura de sub un sistem de drept sub altul, la
simulatie operatiunea este fictiva adica e exprimata prin actul juridic aparent dar
contrazisa prin contrainscris.
Scopul la frauda la lege e mereu ilicit, la simulatie poate fi si licit.
La frauda la lege, actul va fi considerat nul si fata de partile care l-au incheiat.
Fraudulos: o societate are toate elementele juridice in Romania (nationalitatea
asociatilor, organele de conducere si control – deci sediul nu tre sa fie in acelasi loc cu
organele de conducere si de control) dar isi fixeaza sediul efectiv in alt stat -> aplicam
lex societatis -> devine aplicabil sistemul de drept strain dar in principal activitatea
societatii se desfasoara in Romania. Sediul este real, este efectiv, dar nu este serios. Aici
identifici ca este fraudulos prin imprejurarea ca societatea are toate elementele juridice
in romania – activitatea societatii.
De ce vrea sa faca asta? Dispozitii fiscale mai favorabile – impozitul pe profit e mai
mic. De exemplu, Apple Irlanda. Reguli privind capitalul social minim.
Fictiv: o societate declara prin statutul sau/actul constitutiv (act public) ca are
sediul in strainatate, dar centrul principal de conducere si gestiune a activitatii e in
realitate si in mod efectiv in Romania. Sediul nu este real nici efectiv. Aici identifici ca
este fictiv prin actul secret.

In legatura cu persoana juridica, pot exista mai multe probleme pe care 2571
incearca sa le rezolve pas cu pas. 2571 alin. 2: daca o societate are sediul in mai multe
state, determinant pentru a identifica nationalitatea persoanei juridice este sediul sau
real. Alin. 3 vine si face un lucru foarte natural si explica ce inseamna sediu real. Sediul
real (altul decat cel de la simulatia prin fictivitate) este locul unde se afla centrul
principal de conducere si de gestiune a activitatii statutare, chiar daca hotararile
organului respectiv sunt adoptate potrivit directivelor transmise de actionari sau
asociati din alte state.
Criteriul controlului : se atribuie societatii de nationalitatea celor care detin
capitalul.
Criteriul conducerii efective : locul unde opereaza organele de conducere ale
societatii.
Criteriul incorporarii: criteriul locului unde a fost inmatriculata.

66
 Pe langa acest criteriu al sediului, pe care il gasim cam in toate sistemele de drept,
mai pot fi si alte criterii pe baza carora sa se stabileasca nationalitatea persoanei
juridice. In materia investitiilor straine, exista o Conventie de la Washington pentru
reglementarea diferendelor relative la investitii (ICSID sau CIRDI). In aceasta conventie,
s-a prevazut criteriul controlului. Potrivit acestui criteriu, o persoana juridica chiar
daca isi are sediul pe teritoriul Romaniei, va fi considerata ca avand nationalitatea si
implicit I se va aplica o alta lege decat cea nationala daca se dovedeste ca se realizeaza
controlul EFECTIV asupra acelei societati de pe teritoriul unui alt stat.
Simplul fapt ca avem pe teritoriul Romaniei o persoana juridica cu asociati
eminamente straini sau cu un singur asociat, dar din Bangladesh, nu e suficient. Trebuie
sa se dovedeasca un control efectiv de pe teritoriul unui alt stat.
Regula primordiala este urmatoarea: nationalitatea persoanei juridice este data de
sediul social. Doar in anumite situatii de exceptie putem accepta criteriul controlului.
Potrivit conventiei de la Washington, s-a creat ICSID care solutioneaza conflicte intre
stat si investitorul strain. Problema de-a lungul timpului este cu calitatea procesuala
activa sau pasiva a investitorului. Majoritatea litigiilor se nasc intre societatea creata de
un investitor strain in Romania. Dar firma romana nu are calitate de investitor, doar
investitorul (pers fizica juridica straina) poate sa actioneze impotriva statului. Conventia
de la Washington permite unei societati comerciale care isi are sediul in Romania sa
actioneze la ICSID daca demonstreaza control efectiv din strainatate => are
nationalitatea statului de unde intervine controlul => poate sa actioneze la ICSID.
Societatea romana este protejata oricum de statul roman. Daca vrea sa mearga si la
ICSID trebuie sa fie investitor => dovedeste controlul efectiv al investitorului strain.

Tot in legatura cu persoana juridica, ne intereseaza ce lege guverneaza aspectele

ce tin de filiale sau sucursalele unor societati/persoane juridice straine.
In ceea ce priveste sucursala: sucursala nu are personalitate juridica (filiala are).
Filiala poate fi considerata o personalitate juridica distincta deci nici nu ne mai
intereseaza. La sucursala, care este o prelungire a persoanei juridice straine, trebuie sa
fim mai atenti.
Diferenta fundamentala intre aceste doua entitati este descrisa de statutul de
personalitate juridica. Filiala constituind un element independent poseda personalitate
juridica spre deosebire de sucursala care este conectata prin prerogativele sale cu
societatea mama. Sucursala are un numar redus de libertati raportata la capacitatea
societatii mama de exercitare a autoritatii asupra masurilor intreprinse in cadrul acestui
tip de intreprindere. Astfel filiala are posibilitatea si libertatea de a stabili singura
parametrii de interactiune cu tertii in timp ce sucursala este obligata sa-si ghideze
actiunile in numele societatii mama. Pentru cazul filialei vorbim despre existenta unui
patrimoniu propriu. Acest fapt nu caracterizeaza profilul sucursalei. Ea nu are patrimniu
propriu astfel patrimoniul general al societatii mama urmeaza sa garanteaze pentru
masurile luate de sucursala.
Un alt amanunt care constituie un detaliu de finete in ceea ce priveste diferentierea
celor doua tipuri de entitati priveste obiectul de activitate. Intrucat filiala poate actiona

67
in nume propriu pentru ca detine personalitate juridica separata, ea isi poate
individualiza si obiectul de activitate. Aceasta masura nu este posibila pentru sucursala.
Societatea-mama defineste prin obiectul de activitate si sfera de actiune a sucursalei.
Inregistrarea filialei in cadrul Registrului Comertului se face printr-un capital social
minim deinit prin termenii legali corespunzatori. Sucursala trebuie inregistrata si ea in
cadrul Registrului Comertului dar nu exista prevederi in privinta capitalului minim
societatea mama fiind responsabila cu definirea patrimoniului.

Despre Filiale

Filialele sunt societă ţi comerciale, cu personalitate juridică şi se înfiinţează într-una din

formele de societate menţionate de art. 2 din Legea 31/1990 privind societă ţile
comerciale (societate în nume colectiv, în comandită simplă , societate pe acţiuni,
societate în comandită pe acţiuni şi societate cu ră spundere limitată ). Ele vor dobâ ndi
regimul juridic al formei de societate în care s-au constituit.
Astfel, putem defini filiala din Româ nia a unei societă ţi comerciale stră ine ca fiind acea
societate comercială cu personalitate juridică proprie (româ nă ), distinctă de societatea-
mamă din stră ină tate, dar care se află sub controlul societă ţii-mamă .

Despre Sucursale

Potrivit Legii 31/1990, reglementarea de drept comun în materie, sucursalele sunt

dezmembră minte fă ră personalitate juridică ale societă ţilor comerciale şi se
înmatriculează , înainte de începerea activită ţii lor, în registrul comerţului, din judeţul
unde vor funcţiona. Acestea sunt încadrate în categoria sediilor secundare ale
societă ţilor comerciale stră ine în Româ nia.

Sucursala poate fi definită ca fiind un sediu-secundar al societă ţii-mamă , lipsit de

personalitate juridică proprie, care beneficiază de un capital ce îi este afectat în
întregime de că tre societatea-mamă şi posedă o anumită autonomie juridică şi
economică faţă de această societate.

Despre Reprezentanţe

Reprezentanţa este un sediu secundar al societă ţii-mamă din stră ină tate, lipsit de
personalitate juridică proprie, care nu are un capital distinct de cel al societă ţii-mamă şi
poate efectua numai operaţiuni de reprezentare a acesteia faţă de partenerii să i
comerciali din Româ nia.
O tră să tură esenţială care iese chiar din definiţie, aceea că reprezentanţele nu sunt
abilitate să facă fapte de comerţ în nume propriu, ele putâ nd efectua numai acte juridice
în calitate de “reprezentant” al societă ţii-mamă , adică în calitate de intermediar între
acesta şi partenerii ei comerciali din Româ nia, actele reprezentanţei fiind actele
societă ţii-mamă înseşi.

68
 2580 Alin.2 : statutul organic al sucursalei infiintata de persoana juridica intr-o alta
tara este supus legii nationale a acesteia. Legea nationala urmareste sucursala indiferent
de statul pe care ea isi gaseste un nou sediu. Legea nationala a sucursalei va fi aceeasi cu
legea nationala a persoanei juridice mama.
In ceea ce priveste filiala, ea are personalitate juridica distincta de societatea-
mama, deci legea sa nationala va fi distincta de legea nationala a societatii-mama, fiind
reprezentata de legea statului pe teritoriul caruia isi va deschide sediul statutar. Legea
nationala a filialei va fi data de legea statului pe teritoriul caruia isi deschide sediul
statutar.
Tot in legatura cu persoana juridica ne mai intereseaza aspecte de fuziunea unor
persoane juridice distincte.
Art. 2584: fuziunea unor persoane juridice de nationalitati diferite (fiecareia dinte
cele doua pers juridice aplicandu-se ca lege nationala legea fiecareia) poate fi realizata
daca sunt indeplinite cumulativ conditiile prevazute de legile nationale prevazute de
legile nationale aplicabile statutului sau organic.
Si societatea comerciala romana pentru a putea fuziona trebuie sa indeplineasca
conditiile din legea romana, dar in acelasi timp si conditiile prevazute de legea franceza.
La fel si societatea franceza trebuie sa indeplineasca conditiile din legea romana si cele
din legea franceza.
Institutia recunoasterii in Romania a unei persoane juridice straine:
Art 2582 alin. 1 : se apropie putin de conflictul de legi in timp si spatiu. Persoanele
juridice straine cu scop patrimonial constituite legal in statul a carui nationalitate o au
sunt recunoscute de plin drept in Romania. Nu mai trebuie facuta nicio formalitate.
Art 2582 alin. 2: persoanele juridice fara scop patrimonial (asociatii fara scop
patrimonial din diferite state) pot fi recunoscute in Romania pe baza aprobarii
prealabile a Guvernului prin hotarare judecatoreasca si sub conditia reciprocitatii. Daca
sunt valabil constituite in statul a carui nationalitate o au, iar scopurile statutare pe care
le urmaresc nu contravin ordinii economice si sociale din Romania. Trebuie indeplinite
cumnulativ trei conditii:
1) aprobare prealabila a Guvernului
2) pronuntarea hotararii judecatoresti
3) reciprocitate – acelasi tip de asociatie din Ro sa fie recunoscuta in aceleasi
conditii de statul din care provine asociatia straina care vrea sa fie recunoscuta.

Domeniul de aplicare: lex societatis in ceea ce priveste statutul organic al

persoanei juridice va reglementa urmatoarele lucruri: capacitatea persoanei juridice (cu
toate aspectele ce tin de capacitate), modul de dobandire al calitatii de asociat,
drepturile si obligatiile ce decurg din calitate de asociat, modul de alegere si
competentele organului de conducere a persoanei juridice, reprezentarea persoanei
juridice prin organe proprii, raspunderea fata de terti, modificarea actelor constitutive,
aspecte ce tin de dizolvarea si lichidarea persoanei juridice.

69
 Legea aplicabila falimentului: falimentul unei persoane juridice. In domeniul
falimentului, avem un regulament european - 1346/2000. In art 4 al regulamentului e o
norma conflictuala – insolventei ii este aplicabila legea tarii unde s-a deschis procedura
insolventei. Aceasta lege va determina Urmatoarele: conditii pentru ca o persoana sa fie
declarata in faliment, criteriul de fond care justifica falimentul (incetarea de fapt a
activitatii), categ de pers care pot cere falimentul, care sunt implicate in procedura
falimentului, efectele asupra capac de exerc a debitorului, cu privire la actele juridice
incheiate de debitor, efectele lichidarii, raspunderea membrilor din organele de
conducere ale societatii falite pentru starea de faliment. Trebuie atrasa raspunderea
administratorului sau a asociatului.
Aspectele privind procedura vor fi tratate la procesul civil international.

CURS LIPSA

Clasificarea titlurilor comerciale de valoare

Criterii de clasificare
Titlurile comerciale de valoare se pot clasifica in functie de mai multe criterii: dupa
continutul lor, dupa modul in care circula si in functie de cauza lor.
Cu ajutorul clasificarilor se poate determina regimul juridic al diferitelor categorii
de titluri de valoare.
Clasificarea titlurilor de valoare dupa continutul lor

Dupa continutul lor, titlurile comerciale de valoare se clasifica in trei categorii:

efectele de comert, valorile mobiliare si titlurile reprezentative ale marfurilor.
a) Efectele de comert. Acestea sunt inscrisuri care dau posesorilor legitimi dreptul
la plata unei sume de bani. Intra in aceasta categorie: cambia, biletul la ordin si cecul.
Cambia este un inscris prin care o persoana da dispozitie altei persoane sa
plateasca o suma de bani, la scadenta, unei a treia persoane sau la ordinul acesteia.
Biletul la ordin este un inscris prin care o persoana se obliga sa plateasca o suma de
bani la scadenta altei persoane sau la ordinul acesteia.
Cecul este un inscris prin care o persoana da ordin unei banci la care are un
disponibil sa plateasca o suma de bani unei persoane sau la ordinul acesteia.
Intrucat efectele de comert sunt inscrisuri care exprima in moneda valoarea pe
care o incorporeaza, ele indeplinesc functia de numerar, de instrument de plata. De
aceea, efectele de comert sunt denumite figurativ si „moneda comerciantilor”.
Efectele de comert sunt si titluri de credit; ele dau dreptul titularului de a incasa
suma aratata in inscris, iar pana la scadenta debitorul beneficiaza de credit.
Datorita posibilitatii transmiterii lor, prin mijloacele dreptului comercial, efectele
de comert sunt calificate ca titluri negociabile.

70
 De remarcat ca cecul este un mijloc de plata si mai putin un instrument de credit.
Cu toate acestea, datorita faptului ca ii sunt aplicabile unele reguli proprii titlurilor de
credit, cecul este enumerat si el in categoria titlurilor de credit.
b) Valorile mobiliare. Acestea sunt inscrisuri care atribuie titularilor anumite
drepturi complexe, patrimoniale si personal nepatrimoniale. Fac parte din aceasta
categorie actiunile si obligatiunile emise de societatile comerciale.
Actiunile sunt titluri reprezentative ale contributiei asociatilor, constituind
fractiuni ale capitalului social, care confera posesorilor calitatea de actionar. Aceste
inscrisuri dau titularului anumite drepturi: dreptul la dividende, dreptul la vot in
adunarea generala, dreptul la restituirea valorii nominale, in caz de dizolvare si lichidare
a societatii etc.
Actiunile sunt titluri de credit negociabile, care circula in conditiile legii.
Obligatiunile sunt inscrisuri emise de o societate comerciala in schimbul sumelor
de bani imprumutate, care incorporeaza indatorirea societatii de a rambursa aceste
sume si de a plati dobanzile aferente.
Titularii inscrisurilor sunt creditori ai societatii si, in aceasta calitate, au dreptul la
restituirea sumei datorate, la scadenta, si la plata dobanzilor cuvenite. Obligatiunile sunt
si ele titluri de credit negociabile, care circula in conditiile legii.
c) Titlurile reprezentative ale marfurilor. Acestea sunt inscrisuri care confera un
drept real (de proprietate sau de garantie) asupra unor marfuri aflate in depozit in
docuri, antrepozite etc. sau incarcate pe nave, pentru a fi transportate. Posesorul titlului
este titularul dreptului real asupra marfurilor si, in consecinta, dispune de ele. Din
aceasta categorie fac parte: conosamentul, recipisa de depozit si warantul.
Conosamentul este inscrisul eliberat de comandantul sau armatorul navei cu care
se transporta marfurile, care atesta incarcarea marfurilor pentru a fi transportate.
Posesorul legitim al inscrisului este considerat proprietarul marfurilor.
Recipisa de depozit este un inscris care confera titularului dreptul de proprietate
asupra marfurilor depozitate in magazii specializate (docuri, antrepozite etc.).
Warantul este inscrisul care confera calitatea de titular al unui drept de garantie
reala mobiliara asupra marfurilor depozitate.
Aceste inscrisuri poarta denumirea de titluri reprezentative ale marfurilor,
deoarece ele inlocuiesc marfurile si pot circula in locul acestora, in conditiile legii.
Clasificarea titlurilor de valoare dupa modul in care circula

Dupa modul in care circula, titlurile comerciale de valoare se impart in trei

categorii: titluri nominative, titluri la ordin si titluri la purtator.
a) Titlurile nominative. Sunt titluri nominative acele inscrisuri care
individualizeaza pe titularul dreptului prin aratarea numelui acestuia.
Determinarea persoanei care este titulara dreptului in chiar titlu, permite
identificarea fara nici un fel de dubii a celui indreptatit sa exercite in mod legitim dreptul
care decurge din titlu.

71
 Potrivit legii, titlul nominativ se poate transmite prin cesiune. Aceasta se
efectueaza prin inscrierea unei mentiuni pe titlu si predarea titlului catre cesionar. Deci,
pentru aceasta cesiune nu sunt necesare formalitatile impuse pentru cesiunea
reglementata de dreptul comun.
In privinta transmiterii actiunilor nominative, legea instituie formalitati speciale.
Dreptul de proprietate asupra actiunilor nominative se transmite prin declaratia facuta
in registrul actionarilor emitentului, subscrisa de cedent si de cesionar sau de
mandatarii lor, si prin mentiunea facuta pe actiune.
b) Titlurile la ordin. Sunt titluri la ordin acele inscrisuri care cuprind drepturi care
pot fi exercitate numai de o persoana determinata (primul beneficiar) sau de o alta
persoana careia i-au fost transmise aceste drepturi printr-o formalitate numita gir.
Dobanditorul exercita drepturile „la ordinul” beneficiarului.
T. la ordin se transmit prin gir — menţiune cu efect translativ de drepturi pe care
posesorul (girantul) o face în cuprinsul înscrisului, cu indicarea numelui giratarului
(dobâ ndito-rului). Drepturile vor fi exercitate la ordinul beneficiarului dobâ n-ditor.

Operatiunea girului, prin care se realizeaza transmiterea titlului, consta intr-o

mentiune translativa de drepturi facuta de posesorul titlului, in chiar titlu, cu precizarea
numelui dobanditorului.
c) Titlurile la purtator. Sunt titluri la purtator inscrisurile care incorporeaza
anumite drepturi, fara sa determine persoana titularului drepturilor. In consecinta,
titularul drepturilor mentionate in inscris este posesorul legitim al inscrisului.
Transmiterea titlurilor la purtator se realizeaza prin simple remitere materiala a
inscrisurilor.
Clasificarea titlurilor comerciale de valoare in functie de cauza lor
Dupa cum cauza obligatiei este sau nu mentionata in inscris, titlurile comerciale de
valoare se impart in doua categorii: titluri cauzale si titluri abstracte.
a) Titlurile cauzale. Sunt titluri cauzale inscrisurile care mentioneaza cauza
obligatiei (causa debendi). Fac parte din aceasta categorie, de exemplu: actiunile
societatilor comerciale, conosamentele etc.
Pentru aceste titluri, cauza constituie un element intern al obligatiei. In consecinta,
pentru exercitarea dreptului de catre titular este necesara mentiunea expresa a cauzei
obligatiei.
b) Titlurile abstracte. Sunt considerate titluri abstracte inscrisurile care
incorporeaza obligatia si dreptul corelativ, fara a mentiona cauza obligatiei. Intra in
aceasta categorie: cambia, biletul la ordin etc.
In cazul acestor titluri, cauza obligatiei este un element extern si, in consecinta, ea
nu are nici o influenta asupa titlului.
 Titlurile comerciale de valoare si titlurile de legitimare
In activitatea comerciala sunt folosite unele inscrisuri care imprumuta anumite
caracteristici ale titlurilor de valoare, fara a fi veritabile titluri comerciale de valoare. De
aceea, ele sunt denumite titluri de valoare improprii. Sunt avute in vedere: biletele de

72
calatorie cu mijloacele de transport (tren, autobuz etc.), biletele de loterie, biletele
pentru statiunea de odihna, biletele de intrare la teatru etc.
Aceste inscrisuri probeaza existenta unor raporturi juridice si servesc pentru
legitimarea dreptului posesorului. Drept urmare, posesorul titlului este considerat
legitimat sa primeasca prestatia.
In doctrina se arata ca aceste titluri nu incorporeaza drepturi, asa cum este cazul
titlurilor de credit. De aceea, ele sunt considerate contrasemne de legitimare.

Testament
Regulamentul a stabilit aceasta regula exact ca NCC. El a fost adoptat in 2012, era
nevoie de textele din NCC chiar daca noi eram deja parte in UE. Unde deja existau
regulamente europene (in materia obligatiilor si a raspunderii civile delictuale), pentru
legiuitor a fost foarte simplu. Aveam capitole in codul civil; deja existand un regulament
european de dinainte de aderarea ro la ue.
Eu trebuie sa ma uit intai in NCC> in ceea ce priveste obligatiile contractuale, se vor
aplica regulamentele europene. Nu spune Roma 1 Roma 2. Pentru ca s-ar putea sa se
schimbe in viitor. In schimb la succesiuni, regulamentul intra in vigoare in 2015 => nu
puteam avea vid legislativ. Insa exista articolul in NCC. Acest regulament e foarte
important – competenta, recunoastere certificate -> f importante pentru notari.
Exista primul text din regulament, articol: orice lege mentionata in prezentul
regulament se aplica indiferent daca este sau nu legea unui stat membru. Se refera la
faptul ca indiferent daca norma conflictuala se trimite sau nu la legea unui stat membru,
se aplica acea lege. TOT CE INSEAMNA REGLAMENTE EUROPENE SUB ASPECT
MATERIAL; Bruxelles 1 bis e o lege speciala de procedura, competenta pentru celalte
regulamente. Aspectele de competenta recunoastere a hotararilor si din Bruxelles 1 bis
vizeaza doar litigii intre subiecte de state membre. In schimb, tot ce inseamna norme
conflictuale nu ne intereseaza de unde sunt subiectele, pentru ca aici ne intereseaza doar
instanta sesizata, care isi aplica doar propriile norme conflictuale, indiferent de unde
sunt subiectele de drept. In ceea ce priveste normele conflictuale privind succesiunea, le
gasim in regulament indiferent unde el isi avea cetatenia, daca problema se pune in fata
unei instante sesizate dintr-un stat membru. La fel, nu ne intereseaza nici in Romania,
tot aplicam normele conflictuale romane.
Daca e pe procedura, ne intereseaza sa
Daca vii cu hot judecatoreasca din spatiul UE se aplica regulamentele pt
recunoasterea in Ro. Daca vii din afara UE, se aplica dispozitiile din NCPC. Daca vrei sa
recunosti o hot din spatiul UE se recunoaste de plin drept pe cand din afara UE NCPC
ofera niste conditii pentru recunoastere. Chiar daca in spatiul UE sunt 27 de tari, se
prezuma faptul ca instantele din statele UE chiar daca nu au aceleasi reglementari se
bazeaza pe aceleasi principii fundamentale ale dreptului procesual. In schimb, daca vine
din afara UE, nu stim daca sunt aceleasi principii fundamentale. Bruxelles 1 bis nu merge
pe hotarari arbitrale tot din aceste considerente. DAR NU E LEGE SPECIALA?

73
 Art 22 regulament ofera libertatea defunctului de a alege (exact ca NCC) legea
statului a carui cetatenie o are in momentul alegerii legii sau la data decesului. I se da
libertatea sa opteze pentru doua momente diferite. El este de exemplu in proces de
obtinere a cetateniei si spera sa obtina cetatenia respectiva si sa opteze pentru acea lege.
O persoana care detine mai multe cetatenii poate sa aleaga legea oricaruia dintre
statele al caror cetatean este in momentul alegerii legii sau la momentul decesului.
Alegerea legii trebuie facuta printr-o declaratie sau trebuie sa rezulte din clauzele
unei astfel de dispozitii. Conditiile de fond ale actului prin care s-a facut alegerea sunt
reglementate de legea aleasa. Orice modificare a alegerii legii trebuie sa indeplineasca
conditiile de forma pentru modificarea sau revocarea unei dispozitii pentru cauza de
moarte.
Domeniul de aplicare: art 23 alin. 2 : 1. Cauzele momentul si locul deschiderii
succesiunii. 2. Vocatia succesorala a beneficiarilor 3. Stabilirea cotelor-parti ce le revin
acestora, a obligatiilor care le pot fi impuse de catre defunct precum si a altor drepturi
privind succesiunea, inclusiv drepturile succesorale ale sotului sau ale partenerului
supravietuitor. 4. Capacitatea succesorala 5. Dezmostenirea si nedemnitatea succesorala
6. Transferul catre mostenitor si dupa caz catre legatar al bunurilor drepturilor si
obligatiilor din care se compune patrimoniul succesoral inclusiv conditiile si efectele
acceptarii succesiunii sau ale unui legat sau ale reuntarii la acestea.
Puterile conferite executorilor testamentari si a altor administratori ai
patrimoniului succesoral in special cu privire la vanzarea bunurilor si la plata
creditorilor, raspunderea pentru datoriile succesiunii, partea din patrimoniul succesoral
de care se poate dispune, rezervele succesorale si alte restrictii privind libertatea de a
dispune pentru cauza de moarte precum si pretentiile pe care persoanele apropiate
defunctului le-ar putea avea fata de patrimoniul succesoral sau fata de mostenitori.
Obligatiile privind raportul sau reductiunea liberalitatilor la calcularea cotelor-
parti din succesiune; partajul succesoral.
Regulamentul nu priveste numai legea aplicabila testamentului, iar
testamentul este un act juridic; prin urmare eu nu pot sa il ignor. Avem o reglementare
asupra testamentului in NCC: 2635. Legea aplicabila testamentului: intocmirea
modificarea sau revocarea testamentului sunt considerate valabile daca actul respecta
conditiile de forma fie la data cand a fost intocmit modificat sau revocat fie la data
decesului testatorului, conform oricareia dintre legile urmatoare: a) legea nationala a
testatorului b) legea resedintei obisnuite a acestuia c) legea locului unde actul a fost
intocmit, revocat sau modificat d) legea situatiei imobilului ce formeaza obiectul
testamentului e) legea instantei sau a organului care indeplineste procedura de
transmitere a bunurilor mostenirii. E foarte permisiv, sa salveze testamentul sub
aspectul formei. El va fi valabil daca indeplineste condiiile din oricare dintre cele 5 legi si
nu numai atat ci la oricare dintre cele doua momente : cand a fost modificat revocat sau
de la momentul decesului. Deci sa se salveze sub orice pret testamentul. Implicit sa
salvam si vointa testatorului.
Problema : nu se vorbeste despre legea aplicabila conditiilor de fond ale actului
juridic. Putem merge pe principiul ca in ceea ce priveste conditiile de fond ale

74
testamentului mergem pe textul din cod care zice ca se aplica legea succesiunii => legea
ultimei resedinte obisnuite ar fi. Dar aici avem o problema: tb s intermpetam extensiv
libertatea pe care legiuitorul european si roman o ofera ca printr-o simpla declaratie de
alegere a legii sa optezi pt legea cetateniei in loc de legea locului. Interpretam cu atat mai
mult: daca printr-o singura declaratie poti, cu atat mai mult printr-un testament se poate
stabili de catre testator sa guverneze alta lege decat cea a resedintei obisnuite (pe fond).

NORME CONFLICTUALE PRIVIND ACTELE JURIDICE:

Cand vorbim despre acte juridice, trebuie sa avem in vedere atat actele juridice
unilaterale, cat si contractele. Actele juridice sunt principalul izvor, au scopul de a da
nastere unor raporturi juridice. Efectele juridice consta tocmai in drepturi si obligatii,
adica in continutul raporturilor juridice.
Acte juridice = acte unilaterale + contracte care dau nastere la raporturi juridice.
Legea care guverneaza actele juridice in general (si unilaterale si contractele).
Aceasta lege e indicata de normele conflictuale privind actele juridice in general. Avand
in vedere aceasta situatie, trbeuie sa avem cel putin o dubla perspectiva. De ce „cel
putin” trebuie sa vedem mai multe variante dupa.
 Reglementarea romaneasca privind actele juridice unilaterale dar si privind
contractele, DAR Contractele care nu intra sub incidenta dreptului european
(Roma 1). Diferenta nu o fac in functie de unde isi are resedinta domiciliul sau
persoana, ci in functie de aj unilateral sau contracte care nu intra sub incidenta
Roma 1.
 Reglementarea europeana care are in vedere normele conflictuale privind
contractele, ca izvor de raport juridic obligational.
Pornind de la aceasta idee, trebuie sa analizam pe de o parte dispozitiile din NCC
privind normele conflictuale aplicabile actelor juridice unilaterale si contractelor care nu
sunt reglementate de Regulamentele europene. Pe de alta parte, trebuie sa prezentam
reglementarea europeana privind obligatiile contractuale.
Daca ne uitam in NCC, avem capitolul 5, care se numeste astfel: actul juridic. In
acelasi timp, avem capitolul 6 care se numeste: obligatiile. Obligatiile insa sunt rezultatul
unui act juridic. In capitolul 5: actul juridic ca izvor. Capitolul 6: obligatiile indiferent de
izvor (act juridic; contractual/extracontractual).
In ce priveste reglementarea europeana, ne intereseaza Regulamentul privind
legea aplicabila obligatiilor contractuale (Roma 1). Se numeste Roma 1 pentru ca exista
o conventie de la Roma din 1980 privind legea aplicabila obligatiilor contractuale.
Dispozitiile din aceasta conventie au fost preluate in acest regulament european.
In legatura cu aplicarea Roma 1, avem in capitolul 6 din NCC numit Obligatiile art
2640, intitulat „legea aplicabila obligatiilor contractuale”. In alin. 1 zice: legea aplicabila
obligatiilor contractuale se determina potrivit reglementarilor dreptului UE. Cu alte
cuvinte, NCC nu mai are nicio reglementare, nu mai spune care este norma conflictuala,
pentru ca atunci cand a fost adoptat aveam deja regulamentul. El face doar trimitere.

75
 Alin. 2: in materiile care nu intra sub incidenta reglementarilor UE, sunt aplicabile
dispozitiile prezentului Cod privind legea aplicabila actului juridic (capitolul V), daca nu
se prevede altfel prin conventii internationale sau dispozitii speciale.
Reglementarea romaneasca este foarte clara: contractuale -> Roma 1; acte juridice
(unilaterale) -> cap V din NCC. Cap V se numeste „actul juridic”. Aici avem pe de o parte
legea aplicabila conditiilor de fond ale actului juridic si pe de alta parte avem legea
aplicabila conditiilor de forma ale actului juridic. In ceea ce priveste reglementarea
romana, trebuie sa avem in vedere faptul ca ea preia in linii mari dispozitiile din vechea
lege 105/1992.

FORMA ACTULUI JURIDIC:

Avem art 2639 NCC (1): conditiile de forma ale actului juridic sunt stabilite de
legea care ii carmuieste fondul. Aceeasi lege =/= aceleasi norme. Legea aceea
reglementeaza aspectele de fond pe anumite criterii, iar legea reglementeaza in alta
parte si aspectele de forma. SCOPUL REGLEMENTARII: o tratare unitara a actului juridic.
Alin. 2: actul este considerat totusi ca fiind valabil sub aspectul formei daca
indeplineste conditiile prevazute de una din urmatoarele legi:
1) legea locului unde a fost intocmit
2) legea cetateniei sau a resedintei obisnuite a persoanei care l-a consimtit
3) legea aplicabila potrivit dreptului international privat al autoritatii care
examineaza validitatea actului juridic.
Legiuitorul roman vrea sa spuna ca nu e atat de importanta forma actului juridic.
Pentru a fi valabil el nu trebuie sa indeplineasca doar o serie de conditii de forma. Se
urmareste salvarea actului juridic.
DAR FOARTE IMPORTANT: daca legea care guverneaza fondul ar impune sub
sanctiunea nulitatii o anumita forma solemna niciuna dintre celelalte trei legi nu poate
sa inlature cerinta prevazuta de legea care guverna fondul, indiferent de locul intocmirii
actului.
De asemenea, regulamentul ROMA 1, in materia formei contractelor (tot o specie
a actului juridic), precizeaza ca legea care va guverna forma contractului este legea care
guverneaza fondul contractului. Avem aproape aceeasi reglementare si in ceea ce
priveste ideea de salvare a contractului, astfel incat gasim in Roma 1 precizarea ca un
contract va fi considerat valabil sub aspectul formei daca indeplineste conditiile din una
din urmatoarele legi:
1) atunci cand ambii semnatari se afla pe acelasi teritoriu, legea locului unde se
incheie contractul respectiv
2) cand cocontractantii sau reprezentantii acestora se afla in tari diferite (ceea ce
se poate intampla – contracte la distanta), trebuie sa indeplineasca conditiile din legea
nationala a cel putin unuia dintre cocontractanti sau din legea tarii in care la data
respectiva isi are resedinta obisnuita oricare din parti
3) in cazul in care unui contract care are ca obiect un drept real imobiliar sau un
drept de locatiune asupra unui imobil, contractul va fi valabil dpdv formal daca

76
indeplineste conditiile din legea tarii in care este situat imobilul cu conditia ca de la acele
dispozitii sa nu se poata deroga prin conventie.
Si regulamentul european are tot ideea tratarii unitare a contractului: legea care
guverneaza fondul guverneaza si forma.
Pentru a salva forma, NCC ofera trei variante de legi, iar regulamentul Roma 1
vorbeste despre alte 3 legi, dar tratarea este diferita. La roma 1, vorbim mereu de un
contract, deci prin urmare de cel putin doua parti semnatare ale contractului. De aceea
avem prima varianta in care se intalnesc si atunci e legea locului intocmirii contractului.
Daca e contract la distanta, putem indeplini conditiile de forma potrivit legii unde isi are
nationalitatea un contractant sau celalalt. Daca e contract care are in vedere un bun
imobil sau e vorba de un contract de locatiune asupra unui imobil -> legea tarii unde e
situat imobilul. Bunurile imobile sunt considerate foarte importante: trebuie sa avem in
toate aspectele privind bunurile imobile o reglementare unitara (de aceea avem aceasta
tendinta la nivelul UE).
Nu toate tarile UE au reglementari de drept international privat. Ex: Croatia si
Slovenia nu au reglementari de dip din 1982.
Continutul normei conflictuale: conditiile de forma. Legatura: legea fondului sau
celelalte.

Domeniul de aplicare al legii formei actului juridic: forma in care trebuie

exteriorizat actul juridic, in sens de negotium. Sub aspectul formei, legea ne va spune
daca actul trebuie sau nu sa imbrace o forma scrisa, iar atunci cand e ceruta forma scrisa,
daca are caracter ad validitatem sau doar ad solemnitatem/probationem. Daca e vorba
de contract real, este necesara remiterea materiala a bunului.
Tot legea aceasta ne va spune care sunt conditiile de redactare a actului juridic
(inscris) si daca inscrisul respectiv trebiue sa respecte anumite mentiuni (multiplu
exemplar, bun si aprobat).
Formalitatea bun şi aprobat
(1) Înscrisul sub semnătură privată, prin care o singură parte se obligă către o alta
să-i plătească o sumă de bani sau o cantitate de bunuri fungibile, trebuie să fie în
întregime scris cu mâna celui care îl subscrie sau cel puţin ca, în afară de semnătură, să fie
scris cu mâna sa bun şi aprobat pentru.........., cu arătarea în litere a sumei sau a cantităţii
datorate.

Formele ce trebuie indeplinite pentru actele autentice si care sunt persoanele

competente sa realizeze un act solemn. In anumite sisteme: doar notar. In alte sisteme: si
avocatii.
Un alt aspect foarte important se refera la mijloacele de proba a actelor juridice.
Sub acest aspect, legea formei actului juridic ne va arata care este forta probanta si
admisibilitatea inscrisurilor ca mijloace de proba preconstituite.
Ne va spune daca are putere doveditoare pana la inscrierea in fals sau pana la
proba contrara, si care este importanta datei inscrisului sub semnatura privata.

77
 Admisibilitatea probei testimoniale in contradictoriu cu actul juridic; perioada de
valabilitate a unui act juridic, sanctiunea care intervine pentru nerespectarea unei
conditii de forma; conditiile de forma ale conventiei asupra probelor.

LEGEA APLICABILA FONDULUI ACTULUI JURIDIC:

Trebuie sa avem in vedere reglementarea din NCC si reglementarea din Roma 1.

Si NCC in art. 2637 alin. 1 cat si regulamentul Roma 1 stabilesc fara niciun dubiu
faptul ca, de regula, in ceea ce priveste conditiile de fond ale actului juridic in general si
ale contractului ca izvor de obligatii in particular, se va aplica mai intai cu prioritate
legea aleasa de parti pentru a guverna fondul actului, adica legea vointei partilor,
cunoscuta sub denumirea de lex voluntatis.
Concluzia este aceea ca fiind pe teritoriul dreptului privat (dreptul international
privat fiind o ramura a dreptului privat), unde principiul de baza este principiul
autonomiei de vointa a partilor. Acest principiu consta in libertatea de a incheia orice
act juridic si de a-I stabili continutul. S-a extins aceasta autonomie de vointa a
partilor tot mai mult si pe teritoriul dreptului international privat, oferindu-li-se
libertatea partilor de a alege legea pe care ele o considera cea mai adecvata sa guverneze
conditiile de fond ale actului juridic.
Ce se intampla daca partile nu aleg legea? In aceasta situatie, actul juridic va urma
sa fie plasat sub incidenta unui anumit sistem de drept pe baza unor criterii obiective.
Concluzie: In ceea ce priveste un act juridic in general, avem doua variante: A)
partile au ales legea aplicabila B) partile nu au ales legea aplicabila, se aplica criterii
obiective.
LEX VOLUNTATIS:
Trebuie sa vedem care sunt argumentele, temeiul care a dus la reglementarea
aceasta in NCC, normele europene etc. Lex voluntatis este expresia principiului
autonomiei de vointa a partilor, a principiului libertatii contractuale. Atat legiuitorul
national cat si cel european au vrut sa dea o forta puternica partilor, subiectelor
raportului juridic, oferindu-le libertatea de a alege legea aplicabila.
Izvorul lui lex voluntatis: deriva din LEGE!! Noi vorbim despre faptul ca partile
pot sa aleaga legea pentru ca legiuitorul prin lege le-a dat libertatea. Clar fara aceasta
dispozitie nu puteau partile sa aleaga. Deci izvorul este norma conflictuala care trimite la
legea aleasa de catre parti. Sunt si alte domenii in afara de contracte in care legiuitorul a
inteles sa ofere tot libertatea partilor sa aleaga legea, deci nu doar in ceea ce priveste
contractele.
Atat NCC cat si Roma 1 precizeaza ca alegerea legii aplicabile contractului sau
actului juridic trebuie sa fie expresa, adica partile trebuie sa o prevada expres, sau sa
rezulte alegerea facuta de parti din circumstantele cauzei.

78
 Prin urmare, reglementarea europeana si romaneasca de astazi creeaza doua
variante: fie o alegere expresa, fie o alegere tacita.
Alegerea expresa: se realizeaza prin inserarea in contract, in continutul actului
juridic, a unei clauze speciale (pe langa parti, obiect etc) de alegere a legii aplicabile.
DAR exista si varianta in care alegerea expresa sa fie materializata printr-un act
special, act separat fata de actul principal sau fata de contractul principal. Prin urmare,
aceasta libertate a partilor de a-si manifesta in mod expres vointa pentru o lege
aplicabila se materializeaza intr-o conventie de alegere a legii aplicabile. = PACTUM DE
LEGE UTENDA / CLAUZA DE ELECTIO JURIS. Aceasta conventie intervine cand partile
de ex au uitat sa introduca in contract aceasta clauza.
Atunci cand clauza de alegere a legii aplicabile se regasteste in continutul actului
juridic, vom discuta despre relatia, raportul dintre clauza si actul in care a fost inserat.
De ce discutam de asta? Spre deosebire de alte clauze din contract, aceasta clauza are o
autonomie relativa fata de contract. NU E O CLAUZA DE ALEGERE A INSTANTEI.
Autonomie = are un grad de independenta, doar ca aceasta nu este totala, este
relativa, cenzurata de ceva. Legatura dintre clauza si contract este relevata de faptul ca
anumite motive de nulitate a contractului duc si la nulitatea instantanee a clauzei de
alegere a legii aplicabile. Pe de alta parte, autonomia reiese si din faptul ca anumite
cauze de nulitate a contractului nu afecteaza si nulitatea clauzei de alegere a legii
aplicabile.
Spre exemplu, o instanta judecatoreasca / arbitrala va putea sa aplice legea aleasa
de parti prin clauza de alegere chiar in ceea ce priveste analiza nulitatii contractului in
care a fost introdusa clauza. Daca sunt aspecte care duc la nulitatea amandurora, e mai
complicat.
Aspecte care duc la nulitatea amandurora:
 Daca ambele parti nu au avut capacitate la incheierea actului.
Capacitatea de exerciţiu este aptitudinea persoanei de a încheia singură acte
juridice civile. Capacitatea de folosinţă este aptitudinea persoanei de a avea
drepturi şi obligaţii civile.
 Unele vicii de consimtamant. : VEZI CARE
Alegerea tacita: cand partile nu si-au exprimat in mod expres alegerea pentru
legea aplicabila, e totusi posibil ca judecator/arbitru sa putem sa extragem vointa
partilor folosindu-va de anumite elemente subiective din contract care sa ne faca sa
credem ca partile desi nu s-au manifestat expres au avut o vointa clara pentru a alege
aceasta lege.
Acesti indici pot fi intrinseci contractului si se refera la anumite elemente (care
tin de vointa partilor):
- Utilizarea de parti in actul juridic a unor notiuni juridice/ institutii juridice
specifice numai unui anumit sistem de drept. Acest lucru ne-ar putea duce cu
gandul ca partile au dorit ca acel raport juridic sa fie guvernat de acel sistem de
drept.
- Referirea, trimiterea facuta de parti la o uzanta care actioneaza numai intr-o
anumita tara.

79
 - Faptul ca partile opteaza pentru o anumita instanta NU ECHIVALEAZA cu
intelegerea partilor ca legea aplicabila sa fie legea acelei instante.
Aceste elemente le deducem analizand contractul. Dar exista si situatii in care
dincolo de contractul respectiv, din atitudinea ulterioara a partilor poate sa fie extrasa
intentia acestora ca un anumit act sa fie guvernat de o anumita lege.
- Incheierea de catre parti a unui act aditional in care sa se prevada expres ca
actul aditional e guvernat de o lege. Am putea extinde prin interpretare ca
partile au dorit sa aplice aceeasi lege si contractului principal.
Evident, partile pot aduce dovada contrara. Judecatorul/arbitrul pot sa extraga
vointa partilor, dar acestia sunt doar indici, nu exista o obligatie pe baza lor.
Daca partile hotarasc ca anumite aspecte ale contractului sa fie stabilite de legea x,
iar altele de legea y, iar altele nu se prevad deloc. Instanta nu e obligata sa aleaga ori
legea x ori legea y, poate alege si o lege z pentru aspectele care nu sunt prevazute.
Libertate: Atat Regulamentul Roma 1 cat si NCC prevad faptul ca partile pot sa
aleaga legea aplicabila intregului contract sau doar anumitor parti ale contractului. Este
posibil ca in legatura cu un contract partile sa fi hotarat ca anumite aspecte sa fie
guvernate de o lege si alte aspecte de alta lege. Daca partile simt ca e nevoie de lucrul
acesta, nimeni nu le poate impiedica. Dar exista riscuri – incompatibilitati etc.
Mai mult, Regulamentul si NCC permit partilor ca ulterior incheierii contractului
sa hotarasca sa aplice contractului alta lege decat cea pentru care au optat prin
intermediul contractului, cu o simpla mentiune foarte importanta: legea nou aleasa
de catre parti nu poate aduce atingere validitatii formei contractului si nu poate
aduce atingere drepturilor tertilor. Validitatea formei: stabilita conform art 11
regulament
Limitele libertatii: NCC Si roma 1 nu vorbesc despre limite. Deci in principiu nu
exista nicio ingradire. Pot alege o lege care sa nu aiba nicio legatura cu contractul.
Dar exista limite extrase din principii generale. O limita este ordinea publica
(principii ale UE si fiecare stat membru) si frauda la lege. Ordinea publica: atat ordinea
publica a statului membru, cat si principiile imperative ale dreptului UE, daca se alege o
lege a unui stat nemembru.
Limite din principii speciale: e invalidata autonomia partilor daca partile din
eroare opteaza pentru o lege care prin ea insasi invalideaza contractul. Instanta va alege
ea un sistem de drept care se se aplica astfel incat contractul sa fie validat, iar aceasta
alegere se face pe baza principiilor generale de interpretare. Sau atunci cand trimite la
un sistem de drept care nu contine reglementari privind situatia juridica litigioasa (din
eroare).

Prin urmare, atunci cand partile nici nu au desemnat expres legea aplicabila iar
instanta nu a reusit nici sa extraga din alte elemente vointa tacita a partilor, trebuie sa
trecem la localizarea obiectiva a legii aplicabile contractului. In principal insa trebuie sa
avem in vedere autonomia de vointa a partilor.

80
 CRITERII DE LOCALIZARE OBIECTIVA:
Trebuie sa avem in vedere anumite criterii: trebuie sa intelegem o comparatie
intre reglementarea din legea 105 in materia contractelor si reglementarea din Roma 1.
Ne ajuta sa stim perspectiva legiuitorului.
1. Astfel, in ceea ce priveste actul juridic unilateral, si legea 105 si NCC in art 2638 (legea
aplicabila in lipsa alegerii), precizeaza ca in lipsa alegerii se aplica legea statului cu
care actul juridic prezinta legaturile cele mai stranse. – din dreptul anglo-saxon, unde
exista o teorie a legii proprii a contractului.
2. Diferenta este ca pe aceasta reglementare o regaseam in legea 105 in materia
contractelor. Aici o gasim in materia actului juridic. Vine 2638 si completeaza: daca
aceasta lege nu poate fi identificata, se aplica legea locului unde actul juridic a fost
incheiat. Din legea 105/1992: loc in care se incheie contractul. Legea nu zicea nimic
despre contractul intre prezenti, ci acela intre absenti: se considera incheiat in tara
domiciliului / sediului partii de la care a pornit oferta fermă de a contracta, oferta ce a
fost acceptata.
Din cum a fost formulat textul in NCC si legea 105, se introduce o expresie
deosebita: „legea cu care actul juridic prezinta legaturile cele mai stranse”. Avem nevoie
de o calificare pentru legaturile cele mai stranse. Codul civil califica in alin. 2 aceasta
notiune: se considera ca exista legaturi cu legea statului cu care debitorul prestatiei
caracteristice sau dupa caz autorul actului are la data incheierii actului, dupa caz,
resedinta obisnuita (nu cetatenia), fondul de comert sau sediul social.
Prin urmare, prima schimbare pe care o constatam in NCC foarte importanta
consta in faptul ca nu se mai vorbeste de legea nationala a autorului actului, ci legea
unde pers fizica isi are resedinta obisnuita, iar pentru o persoana juridica, legea unde isi
are fondul de comert sau sediul social.
Vechea lege facea o calificare a notiunii de „prestatie caracteristica”. NCC nu o
mai face.
Legea 105 in materia contractelor spunea ca aceasta notiune era analizata in
functie de contractele la care se refera. Astfel, la contractele translative de proprietate cu
privire la un bun mobil, prestatia caracteristica era considerata prestatia partii care
instraineaza bunul mobil. Altfel spus, prestatia caracteristica apartinea vanzatorului. La
contractele de inchiriere sau la cele similare acestuia, prestatia caracteristica apartinea
partii care punea la dispozitia altei persoane folosinta unui bun. Debitorul prestatiei
caracteristice este locatorul/comodantul. Legea aplicabila unui asemenea contract ar fi
fost dupa NCC actual legea unde locatorul/comodantul isi au locuinta obisnuita, fondul
de comert/sediul social.
La contractele de prestari servicii, prestatia apartine celui care presteaza serviciul
(mandatarul, depozitarul etc.). La contractele de garantie, cautiune etc -
NCC in materia actelor juridice se refera la actele unilaterale si cele care nu intra
sub incidenta Roma 1. In subsidiar, daca nu pot sa identific pe baza acestei legaturi mai
stranse, se va aplica doar in subsidiar legea locului in care actul juridic a fost incheiat.
Regulamentul Roma 1 face altceva: in art. 4 alin. 1, se arata diferentiat
particularizandu-se de la fiecare contract in parte care este direct legea care guverneaza

81
acel tip de contract. Vanzare de bunuri: legea tarii unde isi are resedinta obisnuita
vanzatorul (tot aici ajungeam si cu NCC, dar Roma 1 are un mecanism diferit, direct).
Prestari servicii: legea tarii unde isi are resedinta obisnuita prestatorul de servicii.
Franciza: legea resedintei obisnuite a beneficiarului francizei. Resedinta obisnuita a
distribuitorului. Legea locului unde bunul e situat (contractul privind un drept real
imobiliar). Etc
Prin urmare, desi nu are acelasi tip de reglementare din reglementarea
romaneasca, daca analizam ce zice Roma 1, pare a fi tot prestatia caracteristica (dar fara
sa spuna).
Dar nu e asa: la alin. 2 al art. 4 din Regulament , se face o precizare expresa : in cazul
in care unui contract nu ii este aplicabil alin. 1 sau i-ar fi aplicabile mai multe din
variantele de la alin.1, legea aplicabila va fi intotdeauna legea tarii in care isi are
resedinta obisnuita partea contractanta care efectueaza prestatia caracteristica.
Deci dupa ce indica legile aplicabile, vine si in subsidiar spune ca se aplica prestatia
caracteristica. Deci e invers ca la noi mecanismul.
Alin 3 si 4: urmatoare varianta subsidiara; legea cu care contractul are legaturile
cele mai stranse, atunci cand fie din ansmablul circumstantelor cauzei rezulta fara
echivoc ca respectivul contract are in mod vadit legaturi mai stranse cu o alta tara decat
cu cea care ar fi parut a avea legatura in alin. 1 sau 2, fie atunci cand legea aplicabila nu
poate fi determinata conform acelor alte dispozitii.

Ideea e urmatoarea: in NCC si in legea 105 se spunea ca se aplica legea cu care

contractul are legaturile cele mai stranse. Apoi explica ce inseamna legaturi stranse. Apoi
explica ce inseamna prestatii caracteristice. In Roma 1 e exact invers: porneste de la
exemple, apoi analizam mai atent si aplicam prestatia caracteristica, apoi in ultima
instanta aplicam legea cu care contractul are legaturile cele mai stranse, care mereu e alta
lege decat cele de dinainte. DECI IN ROMA 1 SUNT CHESTII DIFERITE FIECARE???

In Roma 1, se precizeaza foarte clar care sunt problemele pe care nu le are in

vedere, pe care le exclude: nu intra in obiectul de reglementare al lui Roma 1
aspectele privind starea/capacitatea persoanei fizice. Nu intra in Roma 1 obligatiile
rezultate din relatiile de familie care in conformitate cu legea care le este aplicabila sunt
considerate ca avand efecte comparabile, inclusiv obligatiile de intretinere. Nu intra sub
incidenta Roma 1 aspectele patrimoniale ale regimurilor matrimoniale sau alte aspecte
asimilabile acestora. Nu intra obligatiile ce decurg din testamente succesiuni / cambii
cecuri bilete la ordin. Nu intra conventiile de arbitraj si conventiile care aleg instanta
competenta.
In Roma 1 insa pe langa aspectele generale + aspectele excluse, vom gasi si
aspecte speciale: e tratata diferit in Roma 1 legea aplicabila contractului de asigurare,
contractul cu consumatorii, legea aplicabila contractului de transport. De ce? La nivelul
UE sunt f importante: pozitia avuta de persoanele asigurate / consumatorului. Relatia
desi pare de egalitate e mult mai de dominare din partea producatorului/ a
asiguratorului.

82
 Domeniul de aplicare a legii:
Conditiile de validitate: capacitate, consimtamant, obiect, cauza.
Capacitate intra sub legea nationala a fiecarei pers fiz./ pers jur contractante, nu
sub incidenta legii contractului.
Consimtamantul intra sub incidenta legii contractului (lex actus/lex contractus).
Legea actului ne va spune care este raportul dintre vointa interna si vointa declarata,
care sunt conditiile consimtamantului si care sunt viciile de consimtamant.
Cauza si modalitatile actului juridic vor fi guvernate tot de legea contractului.
Efectele + principiile care guverneaza efectele contractului + efectele speciale ale
contractului + interpretarea contractului vor fi guvernate de legea actului juridic.
Executarea: poate fi supusa unor legi diferite:
 parte va fi supusa legii contractului (modalitatile de executare –
existenta????, executarea voluntara a contractului , durata in timp a
contractului, punerea in intarziere).
 Insa alte aspecte ale executarii contractului care tin de modul de executare
vor fi supuse nu legii actului juridic, ci legii locului de executare ale actului
juridic (masurile luate de creditor pentru preintampinarea neexecutarii de
debitor – termen de garantie; etc, formele si modalitatile concrete de
executare, receptia cantitativa si calitativa a marfii).
Alte aspecte: drepturile creditorilor asupra patrimoniului debitorului
(actiunea pauliana, oblica, in declararea simulatiei, masurile pentru conservarea
partimoniului debitorului) vor si supuse de regula legii creantei ocrotite (adica legea
contractului).
Raspunderea contractuala: forta majora (cauza de exonerare de raspundere),
consecintele nerespectarii contractului, clauza penala, evaluarea prejudiciului: supuse
lui lex actus/ contractus.
Stingerea obligatiilor: intra tot sub incidenta legii actului.
Nulitatea contractului: nulitatea aparand tocmai ca urmare a nerespectarii unor
conditii de forma/ de fond, nulitatea va fi supusa legii care reglementeaza conditiile de
forma/fond care au fost incalcate acestora. Acoperirea nulitatii, efectele nulitatii etc.

Tot in categoria actelor juridice, avem si legea aplicabila contractului de munca.

Legea aplicabila pe taramul dreptului muncii.
Legea aplicabila contractului individual de munca. Doar acesta se situeaza pe
taramul dreptului privat, iar cand are element de extraneitate se leaga de dreptul
international privat.
1. Ca regula, contractul individual de munca fiind un contract va intra sub incidenta
lui Roma 1 si prima regula este ca va fi guvernat de legea aleasa de parti. Cu alte cuvinte,
fara sa avem o reglementare speciala pentru contractul de munca, nu avem cum sa
ignoram ceva clar stabilit de Roma 1: legea stabilita de parti.
2. Daca lipseste manifestarea angajatorului/angajatului privind legea aplicabila,
Roma 1 spune clar ca „contractul individual de munca va fi supus legii statului pe al carui

83
teritoriu salariatul isi indeplineste in mod obisnuit munca, chiar daca este detasat
temporar in alt stat”. Prin urmare, punctul de legatura este „teritoriul statului unde
salariatul isi indeplineste in mod obisnuit munca”.
3. Daca legea aplicabila nu poate fi determinata in acest mod, se va aplica, in
subsidiar, legea tarii in care isi are sediul unitatea angajatoare. De ex avem o societate
comerciala din Franta care are salariati care isi desfasoara permanent activiatea in
Romania. Daca insa nu putem determina unde isi desfasoara activiatea (deci pe mai
multe teritorii), doar atunci ne ducem la legea unde isi are sediul unitatea angajatoare.
SCOPUL: tot protejarea angajatului, care e in pozitie de inferioritate. E aceeasi idee ca la
debitor etc.
4. Roma 1 in ceea ce priveste CIM face trimitere si la legea cu care contractul are
legaturile cele mai stranse, atunci cand din circumstantele de ansamblu ale cauzei am
identificat ca legea aplicabila apartine altui sistem de drept decat cele mentionate.
Prin urmare, regulile: legea aleasa de catre parti. Legea statului unde isi desfasoara
activitatea in mod obisnuit (lex loci laboris), legea statului unde isi are sediul unitatea
angajatoare, legea cu legaturile stranse.
Domeniul de aplicare: efectele contractului (drepturi si obligatii), executarea lui,
durata, suspendare, modificare, incetare, nulitate.

CURS 07.12.2017

NORMELE CONFLICTUALE PRIVIND FAPTELE JURIDICE

Trebuie facute conexiuni intre reglementari. Avem reglementari in NCC si in

regulamentele europene. La noi, cel putin in materia faptelor juridice, avem ceva f
simplu: art 2641, care este la fel ca cel din materia obligatiilor contractuale: in materia
faptelor juridice, se va aplica dreptul Uniunii Europene. Regulamentul 864/2007 privind
Legea aplicabila obligatiilor necontractuale (Roma II). Aceeasi geneza, explicatie de la
Roma 1: in anul 1972, cand erau doar 6 state membre in Comunitatea Europeana,
acestea au pregatit un draft pentru o conventie asupra legii aplicabile obligatiilor
contractuale si extracontractuale (impreuna). Dar obligatiile contractuale au devenit
centrul atentiei si s-au axat pe ele in Conventia de la 1980. Pt necontractual: Carte Verde
abia in 2002, prima propunere de regulament in 2003, lungi dezbateri si abia in 2007 a
aparut Regulamentul.
Se aplica la fel ca si Roma 1 indiferent daca se trimite la legea unui stat membru
sau nu, ceea ce ii ofera caracter de universalitate CE INSEAMNA ASTA?
1. Faptul juridic ilicit: in legatura cu aceasta problema de drept, avem art. 4
alin. 1 din Regulament, care zice ca legea aplicabila unei obligatii rezultate
dintr-un fapt juridic ilicit este legea tarii in care s-a produs prejudiciul .Adica
lex loci laesionis, indiferent de locul in care s-a savarsit faptul cauzator de
prejudicii si indiferent de tara sau tarile in care se manifesta efectele
indirecte ale respectivului fapt.

84
 2. Daca insa victima faptului ilicit si faptuitorul isi au resedintele obisnuite in
aceeasi tara, se va aplica legea respectivei tari.
3. Regulament: daca din toate circumstantele referitoare la caz, rezulta ca
fapta ilicita are o legatura mai stransa cu o alta tara dintre cele doua
variante de mai sus, se va aplica respectiva lege. Aici deci daca se ajunge la
aceasta etapa, inseamna ca trebuie sa avem alt punct de legatura decat locul
producerii prejudiciului/ locul savarsirii delictului ??? NU ZICEAM CA NU
NE INTERESEAZA ASTA? => de obicei punctul de legatura este resedinta
obisnuita sau cetatenia.
Trebuie inteles clar: legiuitorul european a hotarat clar. Dpdv istoric, pe legea din
1992 erau aspecte reglementate de legea locului unde s-a produs fapta / prejudiciului.
Acum e clar.
De ce si la Roma 1 si la Roma 2, in ultima instanta vine cu legea cu care
raportul juridic are legaturile cele mai stranse? Scopul reglementarii europene este o
unificare legislativa. I se acorda o suplete judecatorului national. Aceasta idee vine din
dreptul anglo-saxon, unde nu exista o rigiditate asa de mare. Se da o prioritate mai mare
judecatorului national de a aprecia limitele legii. In sistemul civil, limitele sunt mult mai
clare. In anglo-saxon, avem precedent judiciar, dar pana la precedent judiciar, primul
precedent il creeaza instanta. Partea cu legaturile cele mai stranse - exista interpretari
subiective (persoana rezonabila etc).
In categoria faptelor juridice ilicite, Regulamentul mai trateaza si anumite aspecte
in mode detalitat, cum ar fi raspunderea pentru produse defectuoase, concurenta
neloiala si actele care ingradesc libera concurenta, daunele aduse mediului, incalcarea
drepturilor de proprietate intelectuala, actiunile sindicale. (NU PREA SUNT IN
SUBIECTELE DE EXAMEN

LEGEA APLICABILA FAPTELOR JURIDICE LICITE:

Imbogatirea fara justa cauza, gestiunea de afaceri si plata lucrului nedatorat.

LEGEA APLICABILA IMBOGATIRII FARA JUSTA CAUZA.

Imbogatirea fara justa cauza este un fapt juridic care consta in fapta unui subiect
de drept savarsita fara intentia de a produce efecte juridice, fapta care da nastere unui
raport juridic. La fel ca si plata lucrului nedatorat, sunt doua fapte juridice licite care dau
nastere unui raport juridic, fara aceasta intentie.
Raportul juridic (NU CEL OBLIGATIONAL) este : subiect activ: cel caruia i s-a
micsorat patrimoniul juridic; subiect pasiv: cel care si-a marit patrimoniul fara justa
cauza, continut: drepturi si obligatii. Dreptul = dreptul subiectului activ de a-I cere
cuantumul sumei de bani cu care a fost saracit patrimoniul propriu.
1. Potrivit regulamentului european, atunci cand raportul juridic se
declanseaza ca urmare a unui raport anterior intre parti fie contractual fie
delictual, raport ce a declansat respectiva imbogatire fara justa cauza, noul raport
juridic cel privind repararea prejuidiciului respectiv urmeaza a fi guvernat de
aceeasi lege care guverna raportul juridic anterior.

85
 Adica a existat un contract anterior intre parti – dar partile au depasit
limitele contractului si a avut loc o imbogatire fara justa cauza. Raportul juridic
privind dezdaunarea din imbogatirea fara justa cauza.
Daca era delictual – ex 1361 NCC – starea de necesitate
2. In cazul in care nu exista un raport anterior si partile au resedinta
obisnuita in aceeasi tara in momentul producerii prejudiciului, adica faptul
cauzator al imbogatirii fara justa cauza, se aplica legea respectivei tari (se
pastreaza ideea de la faptul ilicit).
3. Daca nu se poate identifica insa legea dupa cele doua variante anterioare,
se va aplica legea statului pe teritoriul caruia s-a produs imbogatirea fara justa
cauza.
4. Ultima varianta: in subsidiar, legea cu care raportul juridic are raporturile
cele mai stranse, atunci cand din toate circumstantele cauzei rezulta ca acel raport
juridic are legaturi mult mai stranse cu alta lege decat cele pe care le-am fi putut
identifica potrivit precizarilor anterioare.
LA FAPTUL ILICIT ERA 3., 2., 4. (Intai locul producerii apoi daca ambele
au resedinta in aceeasi tara)

LEGEA APLICABILA GESTIUNII DE AFACERI:

Gestiunea de afaceri este un fapt juridic ce consta din administrarea de catre o
persoana a bunurilor unei alte persoane, fara sa fi existat un acord prealabil in acest
sens. Daca ar fi fost acord, era contract de administrare/ de mandat.
Raportul juridic care se naste: subiect activ: creditor gerant care a administrat,
subiect pasiv: debitorul este geratul cel caruia I s-au administrat bunurile. Dreptul:
gerantului de a cere partii celeilalte sa acopere suma pe care a cheltuit-o pentru
realizarea gestiunii de afaceri.
1. Din perspectiva dreptului international privat, regulamentul spune clar in
prima situatie, exact ca in varianta cu imbogatirea fara justa cauza, spune ca exista
posibilitatea ca anterior realizarii gestiunii de afaceri sa fi existat un raport juridic
intre parti, raport juridic nascut dintr-un contract sau dintr-un fapt juridic ilicit. Si
in aceasta situatie, raportul juridic care ne intereseaza pe noi va fi guvernat de
aceeasi lege care a guvernat raportul juridic anterior (fie contractual, fie delictual).
2. Tot acelasi lucru il face si ca varianta a doua: in cazul in care cele doua
parti, subiecte, isi au resedinta obisnuita in acelasi stat, legea care va guverna
raportul nostru juridic va fi legea statului respectiv. Evident, acest lucru se
intampla daca nu a existat un raport juridic anterior.
3. In sfarsit, daca nu poate fi identificata legea, se va aplica legea tarii in care
are loc gestiunea de afaceri.
Idem IMBOGATIRE, DAR FARA RAPORTURILE CELE MAI STRANSE

LEGEA APLICABILA IN CAZ DE CULPA IN CONTRAHENDO:

Tot in regulament, gasim tratata legea aplicabila in caz de culpa in contrahendo =
situatie juridica care apare in perioada negocierii unui contract, iar regulamentul o

86
trateaza, o explica in preambul (paragraful 30) si ne explica de fapt ce ar fi aceasta culpa
in contrahendo. Este un concept care ar trebui sa fie interpretat drept nerespectarea
obligatiei de informare si intreruperea negocierii contractuale.
Cu alte cuvinte, pe durata derularii negocierilor dintre parti, negocieri care au ca
scop incheierea unui contract, oricare dintre parti realizeaza, savarseste o fapta care se
circumscrie variantelor conceptului de culpa in contrahendo, se va declansa un raport
juridic care va consta in dreptul partii care justifica existenta unui prejudiciu de a
cere celeilalte parti care i-a cauzat prejudiciul de a-I repara prejudiciul cauzat prin
acea fapta.
1. Legea aplicabila acestui raport juridic va fi aceeasi cu legea care I s-ar fi aplicat
contractului in legatura cu care s-au derulat negocierile, indiferent daca respectivul
contract a fost incheiat sau nu.
2. Daca insa legea aplicabila nu va putea fi stabilita prin raportare la legea
contractului ce urmeaza a fi incheiat, respectivul raport juridic urmeaza a fi reglementat
de una din urmatoarele legi: prima varianta, specifica Roma 2: legea statului in care s-a
produs prejudiciul indiferent de locul in care s-a savarsit faptul cauzator de prejudicii.
3. A treia varianta specifica Roma 2: daca partile isi au resedinta obisnuita in
acelasi stat se aplica legea respectivei tari.
4. A patra varianta: daca din circumstantele cauzei se observa ca are o legatura cu
alta lege, se va aplica legea statului cu care raportul are legaturile cele mai stranse.

AUTONOMIA DE VOINTA
Legea noastra cu atat mai mult regulamentul european in ceea ce priveste legea
aplicabila isi manifesta tendinta de a da o libertate mai mare autonomiei de vointa.
Astfel, in Regulamentul Roma II, si pe taramul faptelor juridice ca izvoare de raporturi
juridice, se face aplicarea principiului autonomiei de vointa *ca si la actele juridice
si la succesiuni, in sensul ca se ofera si aici partilor posibilitatea de a alege legea
aplicabila raporturilor obligationale nascute din faptele juridice.
Aceasta libertate este limitata la anumite domenii, exista alte domenii in care
partile nu pot opta din varii motive. Evident, spre deosebire de actele juridice, acest
acord de vointa este intotdeauna doar ulterior nasterii raportului juridic. Majoritatea
raporturilor juridice se nasc din fapte juridice licite sau ilicite fara intentia de a produce
efecte juridice.
Prin urmare, partile vor putea sa isi manifeste acordul de vointa in ceea ce priveste
legea aplicabila raportului juridic in principiu printr-un acord incheiat ulterior
producerii faptului cauzator de prejudicii, dar exista si alta varianta, atunci cand toate
partile implicate in acel raport juridic desfasoara o activitate comerciala, alegerea legii
se poate face printr-un acord liber negociat incheiat anterior producerii unui fapt
cauzator de prejudicii. Partile pot banui ca se pot ivi anumite probleme privind
raspunderea delictuala. Prefigureaza acest raport delictual sau cvasidelictual si se pun
de acord anterior cu privire la legea aplicabila.

87
 Modul de exprimare a vointei partilor: (ca si la actele juridice si la succesiuni) –
alegerea aceasta trebiue sa fie explicita ca regula, dar poate fi extrasa aceasta vointa a
partilor prin interpretarea anumitor circumstante evidente ale cauzei.
Din nou, specific libertatii de alegere a partilor, se precizeaza ca aceasta alegere a
partilor, indiferent care este ea, nu trebuie sa aduca atingere drepturilor tertilor. Atunci
cand partile opteaza pentru legea unui anumit stat, oricare ar fi ea (de ex Paraguay),
alegerea facuta de parti nu poate sa aduca atingere legii statului pe teritoriul caruia se
afla toate elementele relevante pentru situatia respectiva in momentul in care are loc
faptul cauzator de prejudicii, si de la care nu se poate deroga prin acord.
Legiuitorul european vrea sa spuna ca prin acea lege nu se poate deroga de la niste
dispozitii imperative ale legii care ar fi guvernat in mod natural raspunderea delictuala,
raspunderea cvasidelictuala. E logic sa fie asa, pentru ca pana la urma se incearca
preintampinarea fraudei la lege: sa se evita situatia in care partile sa aleaga o lege
pentru ca acea lege ne ajuta sa eludam anumite dispozitii din legea normal aplicabila.
Daca in statul roman se prevede de exemplu o raspundere pentru o fapta grava, e o
norma imperativa si nu se poate deroga de la ea.
Efectele de la frauda la lege se vor aplica si aici, doar in privinta dispozitiilor legii
care a devenit competenta prin frauda. Aici insa e o diferenta de la frauda: la frauda la
lege, daca demonstrezi frauda, demonstrezi si intentia frauduloasa. Aici nu e aceeasi
intentie frauduloasa: imi aleg legea pentru a eluda, dar doar pe elementele care erau
imperative. Efectul este ca se aplica in concordanta ambele legi. Pe o parte alegi legea din
Paraguay pe anumite aspecte, dar pe aspectele care sunt reglementate imperativ de
legea locului prejudiciului de exemplu, se aplica legea locului prejudiciului.
In cazul in care toate elementele relevante pentru situatia respectiva in momentul
in care are loc faptul cauzator de prejudicii se afla in unul sau mai multe state membre,
alegerea de catre parti a unei legi aplicabile alta decat cea a unui stat membru nu poate
aduce atingere aplicarii in mod corespunzator a dispozitiilor imperative ale dreptului
comunitar, de la care nu se poate deroga prin acord.
Avem de a face cu ordinea publica de drept intern romanesc, dar si principiile de
ordine publica din dreptul european.

Domeniul de aplicare al legii aplicabile:

Intra aspecte foarte importante, cum ar fi TEMEIUL si INTINDEREA raspunderii,
inclusiv IDENTIFICAREA persoanelor care raspund delictual pentru faptele lor, cauzele
de exonerare de raspundere sau de limitare a raspunderii, existenta, natura si evaluarea
prejudiciului sau a despagubirilor solicitate, masurile asiguratorii pe care le poate
adopta o instanta pentru a preveni sau inceta vatamarea sau prejudiciul unei parti,
posibilitatea sau imposibilitatea transmiterii dreptului de a invoca prejudiciul sau de a
pretinde despagubiri, inclusiv prin succesiune, persoanele care au dreptul la despagubiri
pentru prejudicii personale, raspunderea pentru fapta altuia si modalitatile de stingere a
obligatiilor, aspecte ce tin de prescriptie, de decadere.
Un alt aspect gasit reglementat nou in NCC: legea aplicabila raspunderii pentru
atingeri aduse personalitatii.

88
 Daca analizam strict pe baza raspunderii civile delictuale, s-ar circumscrie acesteia.
Totusi desi aveam Roma 2 NCC a decis sa reglementeze separat. S-a introdus in NCC o
reglementare privind raspunderea cauzate de faptele ce aduc atingere personalitatii
(fara element de extraneitate). Exista in Codul penal insulta si calomnia si s-a trecut in
dreptul civil pe taramul NCC. Fiind reglementata in NCC, evident ca a venit si
neceisitatea ca in ceea ce priveste reglementarea de DIP sa vorbim despre legea
aplicabila. Avem 2642 NCC, care spune ca pretentiile de reparatii intemeiate pe o
atingere adusa vietii private sau personalitatii, inclusiv prin mass-media sau orice alt
mijloc public de informare sunt carmuite la alegerea persoanei lezate, de:
Varianta 1: legea statului resedintei sale obisnuite.
Varianta 2: legea statului in care s-a produs rezultatul pagubitor
Varianta 3: legea statului in care autorul daunei isi are resedinta obisnuita ori
sediul social. E clar aici dorind sa protejezi pe cel care a suferit defaimarea, i se ofera de
catre legiuitorul roman libertatea de a alege intre trei legi. Varianta 3 ar parea in dauna,
dar s-ar putea sa I se constate ca e in favoarea lui sa I se aplice acea lege. De ex un organ
de presa din SUA face o defaimare unde prejudiciul se petrece in Romania -> dar alegem
legea din SUA pentru ca primim despagubiri mai mari.
SE CERE INSA INCA O CONDITIE PENTRU ALEGERE: autorul daunei sa fi trebuit in
mod rezonabil sa se astepte ca efectele atingerii aduse personalitatii sa se produca in
unul dintre cele doua state.
Dreptul la replica impotriva atingerilor aduse personalitatii este supus legii
statului in care a aparut publicatia sau de unde s-a difuzat emisiunea.

NORME CONFLICTUALE IN MATERIA DREPTULUI FAMILIEI

Pe terenul DIP, ne intereseaza persoana fizica, ca subiect de drept (subiect al

raportului juridic – aici de dreptul familiei).
In ceea ce priveste persoana fizica, NCC dispune ca STAREA CIVILA si
CAPACITATEA persoanei sunt carmuite de legea sa nationala, daca prin dispozitii
speciale. Nu se prevede altfel. Deci se refera doar la stare civila si capacitate, nu si la
raporturile juridice de dreptul familiei. Nu se refera la raporturile juridice de dreptul
familiei.
Continutul normei: starea civila si capacitatea persoanei.
Legatura: legea nationala.
Art 2568: Legea nationala este legea statului a carui cetatenie o are persoana fizica.
Art 2569: Determinarea si proba cetateniei se vor face in conformitate cu legea
statului a carei cetatenie se invoca.
ALTFEL SPUS, calificarea notiunii de cetatenie se va face potrivit lui lex fori.
Legatura normei – legea sa nationala
Nu spune mai departe ce inseamna lege nationala. Din nou trebuie sa facem
conexiuni cu niste dispozitii de partea generala unde se califica niste notiuni – 2568:
alin. 1: legea nationala este legea statului a carui cetatenie o are persoana fizica. Ne

89
califica ce inseamna lege nationala. Din start constatam si care este punctul de legatura
pentru norma noastra conflictuala – din analiza normei initiale nu vedeam pct de
legatura. Din calificarea legii nationale vedem ca punctul de legatura este cetatenia.
Legea nationala este cunoscuta sub denumirea de lex patriae. Daca ar fi fost
domiciliu, s-ar fi numit lex domicilii.
In NCC – 2569 detaliaza putin si zice: determinarea si proba cetateniei (cetatenia
este o fictiune a legii) se fac in conformitate cu legea statului a carui cetatenie se invoca.
Cu alte cuvinte, daca vorbim despre legea nationala a unui cetatean thailandez, vedem ca
cetatenia e punctul de legatura dar interpretarea cetateniei thailandeze nu o facem dupa
ce stim noi ca e cetatenie in dreptul roman, ci proba cetateniei trebuie facuta in functie
de ce zice legea din Thailanda despre cetatenie. Poate ca in Thailanda se da altfel, in alte
conditii, cetatenia.
2568 in alin. 2 face un lucru foarte important: daca o persoana are mai multe
cetatenii se aplica legea aceluia dintre state a carui cetatenie o are si de care este cel mai
strans legata, in special prin resedinta sa obisnuita.
Cu alte cuvinte, al doilea criteriu pe care legiuitorul roman actual il introduce in
situatia in care are mai multe cetatenii este resedinta obisnuita (situatie nou introdusa
in NCC).
Totusi, in materia starii civile si a capacitatii persoanei fizice legiuitorul a pastrat
ideea ca punctul de legatura sa fie cetatenia, dar chiar si aici se merge pe solutia
punctului d legatura dat de resedinta obisnuita a persoanei ( in subsidiar).
Evident, imediat dupa ce citesti asta trebuie sa te duci la 2570 care iti explica ce
este resedinta obisnuita. Nu poti altfel.
2570: resedinta obisnuita a persoanei fizice este in statul in care persoana isi are
locuinta principala, chiar daca nu a indeplinit formalitatile legale de inregistrare (e mai
mult o chestie de fapt). Resedinta obisnuita a unei persoane fizice actionand in exercitiul
activitatii sale profesionale este locul unde aceasta persoana are stabilimentul sau
principal. Pt determinarea locuintei principale din alin 1 vor fi avute in vedere acele
circumstante profesionale si personale care indica legaturi durabile cu statul respectiv
sau intentia de a stabili legaturi durabile . Deci avem inca o instittutie interesanta –
legaturile durabile. Circumstantele indica legaturile durabile. Dupa cetatenie –> element
concret (verificam pe baza ideii de cetatenie din statul respectiv) –> daca avem mai
multe cetatenii –> element de fapt (resedinta principala, care reiese din intentia
individului de a stabili legaturi cu statul respectiv –> aici e mai mult o chestiune de
probare).
(3) Reşedinţa obişnuită a persoanei juridice este în statul în care aceasta îşi are
stabilimentul principal.
(4) Stabilimentul principal al unei persoane juridice este locul unde aceasta şi-a
stabilit administraţia centrală .
(5) Dovada reşedinţei obişnuite se poate face cu orice mijloace de probă .
2568 alin. 3: ce se intampla daca nu are nicio cetatenie = apatrid? Trimiterea la
legea nationala e inteleasa ca fiind facuta la legea statului unde isi are resedinta
obisnuita. Se aplica si refugiatilor.

90
 Tragem concluzia ca in acest moment, in sistemul nostru de drept, regula este
aceea ca punctul de legatura pentru legea nationala a ramas cetatenia. Doar in subsidiar
in cazul in care o persoana are mai multe cetatenii sau nu are nicio cetatenie, punctul de
legatura pentru legea nationala este reprezentat de resedinta obisnuita.

ATENTIE : pentru intocmirea actelor si faptelor de stare civila -> locus regit
actum.

In legatura cu dreptul familiei, ne intereseaza mai multe institutii:

Casatoria, filiatia, adoptia, obligatia de intretinere.

CASATORIA:

In ceea ce priveste casatoria, la randul ei trebuie analizate trei mari perspective:

incheierea casatoriei, efectele (relatii personale si patrimoniale), divortul.

INCHEIEREA CASATORIEI.
Trebuie analizate doua mari probleme: conditiile de FOND ale incheierii casatoriei
si conditiile de FORMA. Pe noi de fapt nu ne intereseaza conditiile de fond si de forma, ci
legea aplicabila. Conditiile le vedem apoi in interiorul fiecarei legi.
Conditii de fond: Pentru incheierea valabila a unei casatorii trebuie respectate
conditiile de fond prevazute de legea NATIONALA a FIECARUIA dintre viitorii soti LA
MOMENTUL CELEBRARII casatoriei.
In continuare, legiuitorul roman a inteles prin lege nationala = lex personalis
(legea cetateniei asa cum e reglementata in materia starii civile a pers fizice).
Exista o situatie speciala – daca legea straina a unuia dintre viitorii soti prevede un
impediment la casatorie care potrivit dreptului roman este incompatibil cu libertatea
de a incheia o casatorie, acel impediment va fi inlaturat DACA UNUL DINTRE VIITORII
SOTI ESTE CETATEAN ROMAN SI CASATORIA SE INCHEIE IN ROMANIA.
Textul se refera doar la situatia in care un cetatean roman doreste sa se
casatoreasca cu un cetatean strain in Romania.

Conditiile de forma: va fi supusa legii statului pe al carui teritoriu se celebreaza

(locus regit actum). Casatoria care se incheie in fata agentului diplomatic/ consular al
Romaniei va fi supusa legii romane.
Nu mai exista reglementarea normei de aplicatie imediata care spunea ca un
cetatean roman se poate casatori doar la oficiile consulare (SE CERE LA EXAMEN – VEZI
CARTE). Putea fi incheiata doar in fata autoritatilor locale de stat competente/in fata
agentilor diplomatici sau funcitonarilor consulari, fie ai Romaniei fie ai statului celuilalt
viitor sot.
Deci putea fi incheiata:

91
 1. In fata autoritatilor locale de stat competente
2. In fata agentilor diplomatici sau functionarilor consulari ai Romaniei.
3. In fata agentilor diplomatici sau functionarilor consulari ai statului celuilalt
viitor sot (ma casatoresc cu o grecoaica in Italia si ma duc la Ambasada
Romaniei/a Greciei).
Era o norma de aplicatie imediata, o norma materiala de maxima importanta
(casatoria cetatenilor romani in strainatate este o problema de maxima importanta si a
reglementat o printr-o norma materiala directa, ce se aplica cu prioritate inf ata
normelor conflictuale – impiedica o casatorie confesionala incheiata de un cetatean
roman in strainatate).
Per a contrario, daca s-a renuntat la aceasta norma materiala de aplicatie imediata,
putem considera ca se acorda dreptul cetateanului roman de a incheia casatorii
confesionale sau de a incheia o casatorie in fata oricarui tip de autoritate.

EFECTELE CASATORIEI, ADICA RELATIILE PERSONALE SI PATRIMONIALE

DINTRE SOTI:

Reglementarea din legea 105 – VEZI CARTE. Potrivit legii 105, relatiile personale si
patrimoniale dintre soti (adica efectele casatoriei) urmau sa fie supuse urmatorelor legi
in scara:
 Legea nationala comuna a sotilor (daca exista)
 Legea domiciliului lor comun
Acestea doua continua sa reglementeze efectele casatoriei si in cazul in care unul
dintre soti isi schimba cetatenia/domiciliul.
 Legea resedintei comune.
 Legea statului cu care sotii intretineau in comun legaturile cele mai stranse
(preluata din dreptul anglo-saxon).
NCC schimba regulile din legea 105 – schimba ordinea -
1. Efectele casatoriei potrivit NCC vor fi guvernate, CA PRINCIPIU, de
legea RESEDINTEI OBISNUITE COMUNE a sotilor.
2. In LIPSA, de legea CETATENIEI COMUNE a sotilor.
3. In LIPSA, de legea statului pe TERITORIUL caruia a fost CELEBRATA.
NCC reglementeaza acum si regimul matrimonial. Alin. 2 al art. 2589 precizeaza ca
oricare din cele trei legi aratate se va aplica atat efectelor personale, cat si efectelor
patrimoniale ale casatoriei, de la care sotii nu pot deroga indiferent de regimul
matrimonial ales de acestia.
Totusi, EXCEPTIONAL, drepturile sotilor asupra locuintei familiei precum si
regimul unor acte juridice asupra acestei locuinte vor fi supuse legii locului unde aceasta
este situata.

Schimbarea reşedinţei obişnuite sau a cetă ţeniei

92
 (1) Legea reşedinţei obişnuite comune sau legea cetă ţeniei comune a soţilor
continuă să reglementeze efectele că să toriei în cazul în care unul dintre ei îşi schimbă ,
după caz, reşedinţa obişnuită sau cetă ţenia.
(2) Dacă ambii soţi îşi schimbă reşedinţa obişnuită sau, după caz, cetă ţenia, legea
comună a noii reşedinţe obişnuite sau a noii cetă ţenii se aplică regimului matrimonial
numai pentru viitor, dacă soţii nu au convenit altfel, şi, în niciun caz, nu poate prejudicia
drepturile terţilor.
(3) Cu toate acestea, dacă soţii au ales legea aplicabilă regimului matrimonial, ea
ră mâ ne aceeaşi, chiar dacă soţii îşi schimbă reşedinţa obişnuită sau cetă ţenia.

REGIMUL MATRIMONIAL:
In ceea ce priveste efectele casatoriei, trebuie sa avem in vedere regimul
matrimonial.
Sintagma “regimuri matrimoniale” desemneaza raporturile dintre soti, precum si
raporturile dintre acestia si tertele persoane.
Regimul matrimonial are in vedere numai relatiile pecuniare care isi au izvorul
direct in casatorie, astfel ca, unele raporturi, tot patrimoniale, raman in afara ariei de
interes. Nu si obligatia de intretinere, drepturi succesorale, liberalitati.
Regimul matrimonial se bazeaza in dreptul familiei foarte mult pe autonomia de
vointa a partilor. Exista libertatea de a opta pentru un anumit regim matrimonial. In
mod firesc, a aparut si libertatea partilor ca pe taramul dreptului international privat sa
aleaga legea care sa guverneze regimul matrimonial, astfel incat 2590 ofera libertatea
partilor de a opta pentru una din urmatoarele legi:
1. Legea statului pe teritoriul caruia unul dintre ei isi are RESEDINTA
OBISNUITA la data alegerii.
2. Legea statului a carui CETATENIE o are ORICARE dintre ei la data
alegerii.
3. Legea statului unde isi stabilesc PRIMA RESEDINTA COMUNA dupa
celebrarea casatoriei.
Cand se incheie? Ia forma unei conventii de alegere a legii aplicabile, ce se poate
incheia fie inainte de celebrarea casatoriei, fie la momentul incheierii casatoriei, fie dupa
celebrarea casatoriei in timpul casatoriei.
Forma conventiei de alegere a legii va fi guvernata de legea aleasa pentru a
reglementa regimul matrimonial sau va fi guvernata de legea locului incheierii
conventiei de alegere.
Sub aspect formal se ofera cel putin doua variante, tocmai pentru a salva conventia
de alegere a legii aplicabile.
In toate cazurile, Codul civil spune ca alegerea trebuie sa fie realizata in mod
expres si consemnata printr-un inscris, semnat si datat de soti.
Poate sa rezulte insa neindoielnic si din clauzele unei conventii matrimoniale.
Cand legea aplicabila este legea romana trebuie respectate exigentele de forma
stabilite de aceasta lege pentru libertatea conventiei matrimoniale.

93
 Sotii pot alege oricand o alta aplicabila regimului aplicabil, cu respectarea
conditiilor prevazute anterior. Legea noua produce efecte numai pentru viitor, daca sotii
nu au dispus altfel si nu poate prejudicia in niciun caz drepturile tertilor.
(3) Creditorii prejudiciaţi prin schimbarea sau lichidarea regimului matrimonial pot
formula acţiunea revocatorie în termen de un an de la data la care au fost îndeplinite
formalităţile de publicitate sau, după caz, de când au luat cunoştinţă mai înainte de aceste
împrejurări pe altă cale.
(4) Creditorii prevăzuţi la alin. (3) pot invoca oricând, pe cale de excepţie,
inopozabilitatea modificării sau lichidării regimului matrimonial făcute în frauda
intereselor lor.
Singurele materii în care legiuitorul s-a îndepă rtat de la principiile menţionate, care pot
fi privite şi ca o expresie a „ultraactivită ţii legii vechi”, sunt cele enunţate de art. 5 alin. 2
LPA (art. 6 alin. 6 NCC): „Dispozitiile legii noi sunt de asemenea aplicabile si efectelor
viitoare ale situatiilor juridice nascute anterior intrarii in vigoare a acesteia, derivate
din starea si capacitatea persoanelor, din casatorie, filiatie, adoptie si obligatia legala de
intretinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, si din
raporturile de vecinatate, daca aceste situatii juridice subzista dupa intrarea in vigoare a
legii noi.”

Daca partile nu au ales legea aplicabila regimului matrimonial: va avea loc o

localizare obiectiva a acesteia, astfel incat acesta va fi supus legii aplicabile efectelor
generale ale casatoriei.
Domeniul de aplicare al legii aplicabile regimului matrimonial:
- Conditii de validitate a conventiei de alegere a legii aplicabile, CU EXCEPTIA
CAPACITATII
- Admisibilitatea si conditiile de validitate ale conventiei matrimoniale, CU
EXCEPTIA CAPACITATII
- Posibilitatea schimbarii regimului matrimonial
- Continutul patrimoniului fiecaruia dintre soti, drepturile sotilor asupra
bunurilor, regimul datoriilor
- Incetarea si lichidarea regimului matrimonial.

NU CONFUNDAM CONVENTIA MATRIMONIALA CU CONVENTIA DE ALEGERE A

LEGII APLICABILE CONVENTIEI MATRIMONIALE.

Conditiile de forma ale conventiei matrimoniale – art 2594: conditiile de forma

cerute pentru incheierea conventiei matrimoniale sunt cele prevazute de legea aplicabila
regimului matrimonial sau cele prevazute de legea locului unde aceasta se incheie. Ca la
conventia de alegere a legii aplicabile regimului matrimonial.
Masurile de publicitate si opozabilitatea fata de terti a regimului matrimonial –
OCROTIREA TERTILOR sunt supuse legii aplicabile regimului matrimonial.
Cu toate acestea, cand la data nasterii raportului juridic dintre un sot si un tert
acestia aveau resedinta obisnuita pe teritoriul aceluiasi stat, este aplicabila legea acestui
stat.

94
 Cu exceptia cazului in care:
o Au fost indeplinite conditiile de publicitate sau de inregistrare prevazute
de legea aplicabila regimului matrimonial
o Tertul cunostea la data nasterii raportului juridic regimul matrimonial
sau l-a ignorat cu imprudenta din partea sa
o Au fost respectate regulile de publicitate imobiliara prevazute de legea
statului pe teritoriul caruia este situat imobilul

A NU SE CONFUNDA
In art 2579 NCC este reglementata ca atare: conditiile actuale pentru a invoca
exceptia: persoana care potrivit legii nationale este lipsita de capacitate sau are
capacitate de exercitiu restransa nu poate sa opuna aceasta cauza de nevaliditate celui
care de buna-credinta la momentul incheierii actului si conform legii locului unde actul a
fost incheiat a considerat-o ca fiind deplin capabila.
Aceasta regula nu se aplica [se va da prevalenta incapacitatii si nu bunei-credinte]
actelor juridice referitoare la familie, mostenire si la drepturi reale asupra imobilelor
situate in alt stat decat cel al locului incheierii actului.

Interzicerea sau echivalarea unor VEZI CARTE

Alin 3 – parteneriatele civile dintre persoanele de sex opus sau de acelasi sex
incheiate sau contractate in strainatate fie de cetateni romani fie de cetateni straini nu
sunt recunoscute in Romania.
Alin 4 – dispozitiile legale privind libera circulatie pe teritoriul Romaniei raman
aplicabile. Adica nu recunoastem efectele, dar sunt liberi sa circule prin Romania.
Ar putea fi o norma de ordine publica – interzicerea casatoriilor dintre persoane
din acelasi sex.
Insa la alin 2 (casatoriile dintre persoane de acelasi sex) si la alin 3 (parteneriate
civile). Ar trebui ca alin. 2 sa se impuna conditia ca acest alineat sa se aplice doar
cetatenilor romani. Daca vizeaza doi cetateni straini care au incheiat o asemena
casatorie in strainatate e ilogic sa nu recunosti.
La parteneriat civil, nu ai cum sa nu recunosti efectele unei institutii pe care nu o
cunosti deloc.

DIVORTUL:
Am reglementarea din NCC care a ramas ca atare, dar intre timp a aparut si un
regulament european.
Regulamentul european 1259/2010 de punere in aplicare a unei forme de
cooperare consolidata in domeniul legii aplicabile divortului si separarii de corp: Roma
3.
Deosebirea dintre divort si separatia de corp consta in aceea ca divortul pune
capat casatoriei (divortium quoad vinculuul) pe cand separatia mentine casatoria cu
toate drepturile si indatoririle dintre soti, mai putin obligatia de coabitare.

95
 NCC a copiat reglementarea din regulament, astfel incat in momentul de fata avem
neabrogate doua reglementari: NCC: desfacerera casatoriei de la art 397 si avem si
regulamentul european. Analizand reglementarea din NCC si reglementarea din
regulament, am vazut ca in NCC e si o situatie suplimentara. Deci aplic si NCC
complementar cu Roma 3, daca in NCC e ceva in plus. Reglementarea din Roma 3 e exact
ca in NCC oricum.
NCC in ceea ce priveste divortul ofera o libertate mai mare a partilor, pentru ca
spre deosebire de vechile reglementari, astazi divortul in Romania e mult mai usor:
notar administrativ. Tocmai datorita acestei situatii, a aparut si la nivelul reglementarii
europene si in NCC o libertate in ceea ce priveste legea aplicabila divortului.
De ce a vrut legiuitorul sa reglementeze asa? In primul rand pentru ca NCC fata de
vechea reglementare ofera o libertate mai mare a partilor
In NCC – 2597: alegerea legii aplicabile divortului. In Roma 3 – art 5: acelasi lucru .
Sotii pot conveni sa desemneze legea aplicabila divortului si separatiei de corp cu
conditia ca aceasta sa fie una din urmatoarele legi (sotii pot opta pt cel putin una din
urmatoarele legi):

1. Legea statului pe teritoriul caruia SOTII isi au RESEDINTA obisnuita

COMUNA LA DATA INCHEIERII ACORDULUI.
2. Legea statului pe teritoriul caruia SOTII si-au AVUT ULTIMA RESEDINTA
OBISNUITA, CU CONDITIA CA UNUL DINTRE EI SA AIBA INCA RESEDINTA
RESPECTIVA in DATA INCHEIERII ACORDULUI.
3. Legea statului de CETATENIE a UNUIA DINTRE SOTI in data INCHEIERII
ACORDULUI.
4. Legea statului pe al carui teritoriu sotii au locuit timp de cel putin 3 ani
5. Legea FORULUI.
Partile pot sa isi MANIFESTE sau MODIFICE acordul cu privire la legea aplicabila
divortului inainte de sesizarea instantei judecatoresti. Instanta judecatoreasca va tine
cont de acest acord pana la primul termen la care partile sunt legal citate.
Ce se intampla daca partile nu aleg legea, adica nu avem manifestata aceasta
libertate de vointa? Avem art 8 din Regulament, care precizeaza ca in absenta unei
optiuni in conformitate cu art 5, divortul si separarea de corp vor fi reglementate de legea
1. statului pe teritoriul caruia sotii isi au RESEDINTA OBISNUITA LA DATA
SESIZARII ISNTANTEI JUDECATORESTI //
2. Statului pe teritoriul caruia sotii isi aveau ULTIMA RESEDINTA OBISNUITA,
cu CONDITIA CA PERIOADA RESPECTIVA SA NU SE FI INCHEIAT CU MAI
MULT DE 1 AN INAINTEA SESIZARII INSTANTEI JUDECATORESTI atata timp
cat UNUL DINTRE EI INCA MAI ARE RESEDINTA OBISNUITA LA DATA
SESIZARII INSTANTEI JUDECATORESTI //
3. legea statului a carui CETATENIE este detinuta de AMBII SOTI la data
SESIZARII INSANTEI judecatoresti //
4. Legea statului unde este SESIZATA INSTANTA JUDECATOREASCA.

96
 Par a fi aceleasi legi: in cazul manifestarii autonomiei de vointa, partile pot sa
opteze pentru oricare dintre legi. Daca nu si-au manifestat autonomia, aceste legi se
aplica in scara. Doar daca nu este prima situatie, se aplica a doua si tot asa.
Art. 2600 
Legea aplicabilă divorţului
(1) În lipsa alegerii legii de că tre soţi, legea aplicabilă divorţului este:
a) legea statului pe teritoriul că ruia soţii au reşedinţa obişnuită comună la
data introducerii cererii de divorţ;
b) în lipsa reşedinţei obişnuite comune, legea statului pe teritoriul că ruia soţii
au avut ultima reşedinţă obişnuită comună, dacă cel puţin unul dintre soţi
mai are reşedinţa obişnuită pe teritoriul acestui stat la data introducerii cererii
de divorţ;
c) în lipsa reşedinţei obişnuite a unuia din soţi pe teritoriul statului unde
aceştia au avut ultima reşedinţă obişnuită comună , legea cetăţeniei comune a
soţilor la data introducerii cererii de divorţ;
d) în lipsa cetă ţeniei comune a soţilor, legea ultimei cetăţenii comune a
soţilor, dacă cel puţin unul dintre ei a păstrat această cetăţenie la data
introducerii cererii de divorţ;
e) legea română, în toate celelalte cazuri.

NORMA DE ORDINE PUBLICA: (2) Dacă legea stră ină , astfel determinată , nu
permite divorţul ori îl admite în condiţii deosebit de restrictive, se aplică legea româ nă ,
în cazul în care unul dintre soţi este, la data cererii de divorţ, cetă ţean româ n sau are
reşedinţa obişnuită în Româ nia.

In Noul cod civil e o reglementare care nu exista in Regulament: art 2601: o

completam (reglementarea din Roma 1 cu aceasta). Se numeste recunoasterea
divortului prin denuntare unilaterala. Exista reglementari in strainatate care permit o
denuntare unilaterala a casatoriei doar de catre barbat si nu de catre femeie. Daca ar fi
recunoscuta si pentru femeie, va fi recunoscuta oricum. DECI Actul prin care se constata
vointa unilaterala a barbatului de a desface casatoria fara ca legea straina sa recunoasca
femeii un drept egal nu poate fi recunoscut in Romania, cand sunt indeplinite
urmatoarele conditii cumulative:
o Actul a fost intocmit cu respectarea tuturor conditiilor de fond si de forma
prevazute de legea straina aplicabila.
o Femeia a acceptat in mod liber si neechivoc aceasta metoda de desfacere a
casatoriei (e ca si cum cineva s-ar fi dus la notariat si si-a dat acordul).
o Nu exista niciun alt fel de refuz al recunoasterii pe teritoriul Romaniei a
hotararii de desfacere.

97
 Regulamentul Roma 3 introduce o noutate pe taramul dip – art 11 – se
exclude retrimiterea. Adica trimiterea se considera ca fiind facuta doar normelor
materiale din acel sistem de drept.

Filiatia
Filitatia copilului din casatorie
Nu confundam aceste probleme cu problemele discutate la legea aplicabila
statutului persoanei. Aici ne intereseaza aspectele ce tin de recunoasterea sau nu a
filiatiei.
Filitatia copilului din casatorie
Se stabileste privit legii care la data nasterii copilului carmuieste efectele casatoriei
parintilor (art 2603). Daca inainte de nasterea copilului casatoria parintilor a incetat sau
a fost desfacuta, se aplica legea filiatia filitaita copilului care la data incetarii sau
desfacerii casatoriei carmuia efectele. E vorba de cum se stabileste filiatia copilului din
casatorie. Si pt cel din casatorie pot aparea probleme.
Domeniul legii: tagaduirea paternitatii, dobandirea numelui copilului din casatorie,
raporturile parinti-copii. In dreptul comun, exista prezumtia de paternitate, pana la
proba contrara. La dreptul international privat ne intereseaza proba contrara. In
domeniul legii filitatiei, intra tagaduirea paternitatii sau dobandirea numelui copiluliu
din casatorie, raportul dintre parinti si copil.
Filitatia copilului din afara casatoriei:
Din afara casatoriei: Filiatia copilului din afara casatoriei este supusa legii
nationale a copilului de la data nasterii sale.
Daca acest copil la data nasterii sale are mai multe cetatenii dintre care una este
romana, i se va aplica legea romana.
Daca are mai multe cetatenii toate straine, I se va aplica legea cea mai favorabila . –
Principiul legii mai favorabile.
In domeniul legii: recunoasterea si efectele filiatiei, contestarea recunoasterii de
filiatie.
CONFLICT MOBIL DE LEGI – LEGEA VECHE ULTRAACTIVEAZA

Adoptia

Trebuie aplicate CUMULATIV legea nationala adoptatorului si a persoanei

adoptate. Atunci cand e realizata de doi soti – conditiile de fond sunt cele prevazute de
legea care reglementeaza EFECTELE CASATORIEI LOR.
Conditiile de forma pentru Incheierea adoptiei
Art. 2609 
Legea aplicabilă formei adopţiei
Forma adopţiei este supusă legii statului pe teritoriul că ruia ea se încheie.
Conditiile de fond pentru incheierea adoptiei
Art. 2607 
Legea aplicabilă condiţiilor de fond

98
 (1) Condiţiile de fond cerute pentru încheierea adopţiei sunt stabilite de legea
naţională a adoptatorului ŞI a celui ce urmează să fie adoptat. Aceştia trebuie să
îndeplinească şi condiţiile care sunt obligatorii, pentru ambii, stabilite de fiecare dintre
cele două legi naţionale ară tate.
SCOP: protejarea persoanei adoptate
(2) Condiţiile de fond cerute soţilor care adoptă împreună sunt cele stabilite de
legea care câ rmuieşte efectele generale ale că să toriei lor. Aceeaşi lege se aplică şi dacă
unul dintre soţi adoptă copilul celuilalt.

Efectele adoptiei
Art. 2608 
Legea aplicabilă efectelor adopţiei
Efectele adopţiei, precum şi relaţiile dintre adoptator şi adoptat sunt guvernate de
legea naţională a adoptatorului, iar în cazul în care ambii soţi sunt adoptatori, se aplică
legea care guvernează efectele generale ale că să toriei.
SI desfacerea adoptiei: Aceeaşi lege câ rmuieşte şi desfacerea adopţiei.

Nulitatea adoptiei
Art. 2610 
Legea aplicabilă nulită ţii adopţiei
Nulitatea adopţiei este supusă , pentru condiţiile de fond, legilor aplicabile
condiţiilor de fond (adoptator + adoptat/ cazul special pentru soti), iar pentru
nerespectarea condiţiilor de formă , legii aplicabile formei adopţiei (locus regit actum).

Regulamentul CE 2201/2003 privind competenta, recunoasterea si

executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si raspundere
parinteasca – se aplica la DIVORT, SEPARARE, ANULARE CASATORIE, MASURI DE
PROTECTIE A COPILULUI. Raspundere parinteasca = si patrimonial si persona. Mai
are numele de BRUXELLES 2.
Obligatia de intretinere – vezi carte

99
 Norme de procedura in materia dreptului international privat (procesul civil
international)

Reglementarea anterioara LG 105/1992 avea in continutul ei si aspectele de

procedura specifice dreptului international privat. La finalul legii 105, aveam
reglementarea de procedura. Marea parte a legii 105 ce cuprindea normele conflictuale
si alte aspecte au fost preluate in NCC Cartea a VII-a, iar aspectele privind procesul civil
international sunt preluate in NCPC tot in Cartea a VII-a.
Pe de alta parte, din 2007 fiind parte a UE, pentru litigiile pentru toate aspectele de
procedura generate de litigii in care subiectele de drept apartin unor state membre ale
UE de aplicabilitate imediata, sunt si regulamentele europene care contin norme de
procedura.
Principalul regulament european este regulamentul 1215/2012 care a inlocuit
incepand cu 10 ianuarie 2015 vechiul Regulament 44/2001 (cunoscut sub denumirea de
Bruxelles 1). Noul regulament: privind competenta, recunoasterea si executarea
hotararilor in materie civila si comerciala din state ale UE. Noul regulament este
cunoscut in doctrina si practica sub denumirea de Bruxelles 1 bis.
Anterior, a existat o conventie foarte importanta – Conventia de la Bruxelles care
avea ca scop reglementarea normelor de procedura pe taramul UE. Prin urmare, sub
aspect de procedura, avem acest prim regulament, care este un regulament general
(privind competenta, recunoasterea etc. – te duce cu gandul ca reglementeaza orice
inseamna proces civil in sens larg). Pe de alta parte, insa, pe diferite domenii specifice au
fost reglementate anumite norme de procedura specifice, astfel incat au aparut si alte
regulamente care au subminat autoritatea regulamentului principal: Regulamentul
201/2003 privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in
materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti. Aspectele pe care le regaseam
initial in 44 au fost preluate in acest nou regulament, in materia matrimoniala si a
raspunderii parintesti.
Regulamentul 4/2009 privind competenta, LEGEA APLICABILA, recunoasterea si
executarea hotararilor judecatoresti si cooperare in materia obligatiei de intretinere
(LEGEA APLICABILA OBLG DE INTRETINERE ESTE IN REGULAMENTUL 4/2009 – nu ne
cere la examen care e exact legea dar tb sa stim ca e in Regulamentul 4/2009).
Regulamentul 650/2012 privind competenta, LEGEA APLICABILA, recunoasterea
si executarea hotararilor judecatoresti si ACCEPTAREA si EXECUTAREA ACTELOR
AUTENTICE in materie de succesiuni si privind crearea unui certificat european de
mostenitor.
Regulamentul 486/2000 privind procedurile de insolventa
Regulamentul erwf/2006 de instituire a unei proceduri europene de somatie de
plata.
Regulamentul 831/2007 de stabilire a unei proceduri europene cu privire la
cererile cu valoare redusa
Regulamentul 393/2007 privind notificarea si comunicarea in statele membre a
actelor judiciare si extrajudiciare in materie civila sau comerciala.

100
 ATENTIE!!!
Precizare: litigiul trebuie sa fie judecat de o instanta din Romania. Pe noi nu ne
intereseaza altceva.
Daca vede ca sunt subiecte de drept din afara UE – aplica nCPC.
Subiecte de drept din UE – aplica fie primul regulament (caduc) fie daca litigiul
vizeaza aspecte specifice – luam acele regulamente care le contin.

Competenta internationala a instantelor ROMANE

POTRIVIT NCPC
Cartea a VII-a NCPC: numita procesul civil international (1064-1132). Competenta
– art 1066 si 1081.
Competenta generala: regula este ca competenta instantelor este data de domiciliul
iar in lipsa domiciliului de resedinta obisnuita a paratului persoana fizica sau de sediul
principal sau in lipsa sediului principal de fondul de comert in ceea ce priveste paratul
persoana juridica.
Altfel spus, instanta romana potrivit NCPC este competenta atunci cand paratul
persoana fizica isi are domiciliul in Romania/resedinta obisnuita sau atunci cand avem
un parat persoana juridica care isi are sediul in Romania sau fondul de comert.
De asemenea, se atrage competenta instantei romane si atunci cand avand o
pluralitate de parati, cel putin unul dintre ei se afla in situatia prezentata mai inainte.
Atunci cand integrarea in acea pluralitate de parati se face in scop fraudulos pentru
a-l sustrage pe parat de la o jurisdictie straina, nu se va atrage competenta instantei
romane.
Atunci cand avem o persoana juridica straina (o persoana ce isi are sediul statutar
in strainatate) dar care si-a deschis pe teritoriul Romaniei un sediu secundar (sucursala
sau reprezentanta), NCPC atrage competenta instantei romane pentru litigiul intre un
subiect de drept din Romania si acea societate straina care isi deschisese pe teritoriul
Romaniei acel sediu secundar – scopul este de a-l proteja pe cetateanul roman in situatia
in care ai incheiat un raport juridic care a dus la un litigiu printre aceste elemente
secundare ale societatii-mama. Daca nu ar fi existat aceasta reglementata, teoretic
trebuie sa il dai in judecata unde isi are sediul principal. Nu discutam despre filiala,
pentru ca are personalitate juridica romana. Cetatean roman vs filiala – litigiu de drept
intern.
Prorogarea voluntara de competenta : legata de autonomia de vointa. Inseamna
posibilitatea data de nCPC partilor unui litigiu cu element de extraneitate de a opta
printr-un acord de vointa pentru competenta unei instante romane, in acele materii ce
au ca obiect drepturi de care partile pot dispune liber.
Aceasta situatie este evident legata de ideea ca ambele parti prin acordul comun sa
consimta pentru ca o instanta romana sa fie competenta. Pe langa aceasta situatie, NCPC
mai reglementeaza si o acceptare tacita de catre un parat a competentei instantelor
romane atunci cand fiind chemat in judecata de catre un reclamant in fata instantei
romane, nu invoca necompetenta acesteia cel mai tarziu pana la terminarea procesului
in fata primei instante (din greseala sau nu). De exemplu, un parat care era doar in

101
trecere in Romania, dar nu contesta competenta instantei romane pe durata derularii
procesului.
Atat in caz de acord expres cat si in caz de acceptare tacita, totusi instanta romana
se poate declara necompetenta atunci cand constata din toate circumstantele cauzei ca
nu exista nicio legatura intre litigiu si Romania.
In ceea ce priveste manifestarea de vointa privind competenta instantei romane,
aceasta imbraca forma unei conventii care trebuia sa se materializeze intr-un
inscris/telex/orice alt mijloc de comunicare ce permite a proba existenta acordului
de vointa.
Pe cale de exceptie, alegerea partilor este lipsita de efect in doua situatii:
Atunci cand alegerea ar lipsi una dintre parti de o protectie speciala pe care ar fi
asigurat-o instanta prevazuta de legea romana.
Atunci cand se incalca prin acest acord de vointa al partilor o competenta
exclusiva, fie a instantei romane, fie a unei instante straine.
O alta institutie specifica competentei reglementata azi in NCC este forul de
necesitate.
Potrivit acestei institutii, o instanta romana poate sa devina competenta si atunci
cand desi potrivit legii nu avea aceasta competenta, dar pe de o parte prezinta o legatura
suficienta cu cauza si pe de alta parte se dovedeste ca nu este posibila introducerea unei
cereri in strainatate sau ca nu se poate pretinde in mod rezonabil ca ea sa fie introdusa
in strainatate.
Litispendenta si conexitatea
IN ceea ce priveste litispendenta, se refera la acea situatie in care o cerere este
introdusa in acelasi timp in fata unei instante romane dar si in fata unei instante straine;
atunci cand instanta romana este sesizata ulterior, instanta va putea sa dispuna
suspendarea procesului/judecatii pana la pronuntarea unei hotarari de catre instanta
straina; scopul acestei suspendari este foarte simplu: evitarea pronuntarii unor doua
solutii de catre instante diferite pentru aceeasi cauza.
Conflict pozitiv de norme conflictuale – inainte trebuie sa judece una si apoi sa
judece cealalta. Continui cu procesul in alt sistem de drept inceput inainte. In UK, daca
avem o instanta competenta si continui procesul in alta parte – intervine chiar pe penal.
Conexitatea – se refera la o alta situatie; o instanta romana sesizata cu o cerere de
chemare in judecata este competenta sa judece si o alta cerere legata de cea dintai,
existand astfel interesul si pentru parti ca celelalte doua cauze sa fie judecate impreuna
de catre aceeasi instanta. Evident, scopul fiind de a nu exista doua sentinte pronuntate
de instante diferite care sa nu fie conciliabile.
Pe langa aceste reglementari cu caracter general, avem si dispozitii in NCPC:
Competenta exclusiva a instantelor romane
Ea este tratata sub doua aspecte: competenta exclusiva personala si competenta
materiala. 1079 NCPC respectiv 1080 (competenta exclusiva dpdv material).
1079: instantele romane sunt exclusiv competente sa judece litigii cu element de
extraneitate, din sfera statutului personal referitoare la 1) acte de stare civila intocmite
in Romania privind persoane domiciliate in Romania si care sunt cetateni romani SAU

102
APATRIZI 2) exclusiv competenta instantelor romane in ceea ce priveste incuviintarea
adoptiei daca cel ce urmeaza a fi adoptat domiciliaza in Romania si este cetatean roman
sau apatrid 3) tot o competenta exclusiva a instantelor romane in ceea ce priveste tutela
si curatela pentru protectia unei persoane cu domiciliul in Romania, care este cetatean
roman sau apatrid. 4) In al patrulea rand, punerea sub interdictie judecatoreasca a unei
persoane cu domiciliul in Romania. 5) desfacerea sau anularea hotararilor ei precum si a
altor litigii dintre soti, cu exceptia celor referitoare la imobile situate in strainatate, daca
la data introducerii cererii ambii soti domiciliaza in Romania si unul dintre ei este
cetatean roman sau apatrid.
Pe de alta parte, se spune si de o competenta exclusiva in materia unor actiuni
patrimoniale. Instantele romane sunt exclusiv competente sa judece litigii cu element de
extraneitate referitoare la 1) imobile situate in Romania 2) bunuri lasate in Romania de
defunctul cu ultimul domiciliu in Romania 3) contracte incheiate cu consumatori avand
domiciliul sau resedinta obisnuita in Romania, pentru prestatii de consum curent
destinat uzului familial sau personal al consumatorului si fara legatura cu activitatea
profesionala sau comerciala a acestuia, daca (dubla conditionare) furnizorul a primit
comanda in Romania si incheierea contractului a fost precedata in Romania de o oferta
sau o publicitate si consumatorul a indeplinit actele necesare incheierii contractului.

Competenta preferentiala a instantelor romane

Competenta preferentiala a instantelor romane – art 1081: instantele judecatoresti

romane sunt competente sa judece si litigiile in care 1) reclamantul din cererea privind
obligatia de intretinere are domiciliul in Romania 2) locul unde a luat nastere sau
trebuia executata fie numai in parte o obligatie contractuala se afla in Romania 3) locul
unde a intervenit un fapt juridic din care decurg obligatii extracontractuale sau se
produc efectele acestuia se afla in Romania 4) statia feroviara sau rutiera ori portul ori
aeroportul de imbarcare respectiv incarcare sau debarcare descarcare a pasagerilor sau
marfii se afla in Romania 5) bunul asigurat sau locul producerii evenimentului asigurat
se afla in Romania 6) ultimul domiciliu al defunctului se afla in Romania, rezervata fiind
competenta exclusiva pentru imobilele lasate de acesta in strainatate.
Alin 2 art 1081: se prelungeste competenta preferentiala si la alte categorii de
procese: referitoare la ocrotirea minorului sau a persoanei puse sub interdictie
judecaoreasca; cererile de divort daca la data introducerii cererii reclamantul
domiciliaza pe teritoriul Romaniei de cel

POTRIVIT BRUXELLES 1 bis

1215/2012: competenta recunoasterea si executarea hotararilor in materie civila
si comerciala.

103
 Acest regulament de principiu are un caracter universal, general, aplicandu-se ca
principiu tuturor proceselor din materie civila si comerciala. Cu alte cuvinte,
regulamentul se va aplica ca regula tuturor proceselor intre subiecte de drept din UE,
litigii care au ca obiect drepturi patrimoniale. Acest regulament nu se aplica in materia
arbitrajului, in materie fiscala, vamala si administrativa (exista proceduri de drept
comun – aspecte de drept public).
In ceea ce priveste competenta, si regulamentul stabileste o competenta generala,
derogari de la competenta generala dar si anumite aspecte/competente speciale.
Competenta generala: art 4 alin. 1: acelasi lucru app cu NCC: persoanele
domiciliate pe teritoriul unui stat membru sunt actionate in justitie indiferent de
nationalitatea lor, in fata instantelor statului membru in cauza. Competenta generala
este conferita de bruxelles instantelor statului membru in cauza.
Aceasta prevedere se completeaza cu o anumita reglementare care precizeaza ca
impotriva unui parat pote fi introdusa o actiune pe teritoriul altui stat decat pe cel pe
care isi are domiciliul. Astfel, in materie contractuala, actiunea poate fi introdusa in fata
instantelor de la locul executarii contractului.
Delictuala/cvasidelictuala : in fata instantei unde s-a produs sau risca sa se
produca fapta delictuala
Act civila in despagubiri sau in restituire, nascuta in temeiul savarsirii unei
infractiuni, va fi ce asesizata cu privire la actiunea penala, evident in masura in care
conform legislatiei interne, instanta respectiva este competenta si in solutionarea laturii
civile a procesului penal. In unele state instantele penale zic ca nu se pricep la latura
civila.
In cazul unei actiuni civile bazate pe dreptul de proprietate in recuperarea unui
bun cultural astfel cum e definit acel bun cultural la art 1 pct 1 din directiva 93/7 ->
fwrgwr
6 – litigiu indreptate impotriva unui fondator, administrator de active sau
beneficiar
Actiunile reale imobiliare – locul situarii bunului imobil.
CEI CARE AVEAU NCC AVEAU REGULAMENTELE IN FATA SI LE ADAPTEAZA LA
INSTANTELE ROMANE DAR REGLEMENTAREA E APROAPE IDENTICA.
Legea aplicabila PROCEDURII
Conditia juridica a strainului ca parte in proces
Recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti si arbitrale straine
Arbitrajul international: le vom gasi doar in NCPC!!!! Regulamentele europene NU
SE REFERA la arbitraj. De ce? La recunoastere se merge mult pe recunoasterea de
drepturi. Statele la UE nu au o certitudine cu privire la arbitraj (e mod privat de
reglementare). Statul UE nu poate avea o viziune de ansamblu asupra instantelor
arbitrale.

Intrebari:
- Norme de ordine publica vs norme de aplicatie imediata
- Dif intre frauda la lege si ordinea publica:

104
 Dpdv al instantei, in cazul ordinii publice de dip, instanta sesizata trebuie sa ia
act de continutul legii straine pentru ca numai astfel va putea constata daca
legea straina contravine sau nu unor principii de drept intern. La frauda la lege,
instanta nu este obligata sa cunoasca continutul legii straine, nu o intereseaza
continutul legii straine. O intereseaza doar faptul ca exista intentie frauduloasa.
DAR LA FRAUDA LA LEGE NU TREBUIE TOTUSI SA VERIFICI CONTINUTUL
LEGII STRAINE CA SA VEZI DACA PARTEA CARE A FRAUDAT PROFITA DE
CONDITII MAI FAVORABILE?
- Simulatia cu element de extraneitate
- Litispendenta internationala vs conflict pozitiv de norme conflictuale
- Resedinta obisnuita domiciliu etc

105