Curs 1 Drept internațional privat

Aspecte introductive privind dreptul internațional privat. Particularitățile raportului juridic de

drept internațional privat

Dreptul internațional privat este acea ramura de drept care reglementează raporturi juridice de
drept privat( drept civil, familiei, comercial, dreptul muncii) stabilite între persoane fizice si/sau
juridice aflate pe pozitie de egalitate juridică, cu element de extraneitate.

Elementul de extraneitate sau elementul,,străin,, constituie principalul factor de diferentiere a

raporturilor juridice de drept internațional privat față de alte raporturi juridice. Elementul de
extraneitate este acea partea componenta a raportului juridic aflată în străinătate sau sub incidența
unei legi străine. Elementul este „străin „ prin raportare la legea română sau la statul român.

Elementul de extraneitate nu constituie un element de structura distinct al raportului juridic alături

de subiecte, obiect si continut, ci oricare dintre acestea poate constitui un element de extraneitate.

Astfel, principalele elemente de extraneitate care pot aparea in legatura cu cele 3 elemente de
structura ale raportului juridic sunt:

 Element de extraneitate in legatura cu subiectul raportului juridic

a)pentru persoana fizica pot fi elemente de extraneitate cetățenia, reședința obișnuită si in
anumite sisteme de drept religia
b) pentru persoana juridică elemente de extraneitate sunt:sediul ,naționalitatea, reședința
obișnuită, fondul de comert in anumite cazuri
 În legătură cu obiectul derivat al raportului juridic și anume bunul(mobil sau imobil) există
element de extraneitate atunci când bunul e situat în străinătate sau deși este in tara se afla
sub incidența unei legi străine( ex. Bunurile unei ambasade străine în România)
 În ceea ce privește conținutul raportului juridic elementele de extraneitate pot fi in principal
urmatoarele:
a) La actele juridice: locul încheierii actului, locul executării actului, voința părților de a
plasa raportul juridic sub incidența unei legi străine
b) B) la faptele juridice pot constitui elemente de extraneitate: locul săvârșirii delictului,
locul producerii prejudiciului

Pentru aspectele de procedura poate constitui element de extraneitate faptul că

instanța competentă este străină sau hotararea judecătorească este pronunțată în
străinătate.
Într-un raport juridic pot fi unul sau mai multe elemente de extraneitate.

Conflictul de legi

Existența elementului de extraneitate într-un raport juridic face ca în legătură cu acel raport juridic
sa se nască un conflict de legi. Astfel, definim conflictul de legi ca fiind situația care apare în cazul în
care într-un raport juridic există un element de extraneitate si care constă în aceea că acel raport
juridic devine susceptibil de a i se aplica doua sau mai multe sisteme de drept aparținând unor state
diferite.
Exemplu: între o firmă română (vânzatoare) si una din franța ( cumparatoare se închei un contract
de vanzare cumpărare la bucurești iar marfa in franta . Între părți izbucnește un litigiu generat de
neexecutare necorespunzătoare a contractului de către una dintre părți. Problema principala pentru
judecătorul care soluționează acest litigiu va fi care dintre doua sisteme de drept in prezență, român
sau francez, se va aplica in cauza. În această situație există așadar un conflict dr legi , iar raportul
juridic respectiv este de drept internațional privat.

Elementele esențiale ale conflictului de legi sunt urmatoarele:

 Izvorul conflictului de legi este elementul de extraneitate: doar existența unui element de
extraneitate într-un raport juridic face ca în legătură cu acel raport juridic sa se nască un
conflict de legi
 Conflictul de legi nu implică în niciun fel un conflict de suveranități între statul român și cel
străin cu care elementul de extraneitate are legătură. Conflictul de legi va fi soluționat de
către norma conflictuală care pentru judecător este întotdeauna cea română.
 Raportul juridic care conține un element de extraneitate este susceptibil de a i se aplica doua
sau mai multe sisteme de drept diferite si anume : cel român și oricare dintre cele la care
elementele de extraneitate trimit. Prin mecanismul normei conflictuale acestui raport juridic
i se va aplica un singur sistem de drept si anume cel indicat de norma conflictuală.
 Conflictul de legi apare între sistemele de drept ale unor state diferite, așadar in sintagma,,
conflict de legi,, notiunea de lege trebuie luată în sensul dr ,,sistem de drept,, aparținând
unui singur stat .

Cauza apariției conflictului de legi rezidă în faptul că reglementările din sistemele de drept ale
statelor sunt deosebite unele de altele cu privire la aceași problema de drept. Ex.: in dreptul român
termenul general de prescripție extinctiva este de 3 ani, în codul civil francez este de 5 ani , iar în
codul federal elvețian este de 10 ani .

Conflictul de legi este o noțiune specifica dreptului internațional privat deoarece poate aparea
numai in raporturile juridice reglementate de această ramura de drept.

În raporturile juridice de drept public nu pot da nastere la conflicte de legi in sensul că in aceste
raporturi nu există în principiu posibilitatea aplicării de către judecătorul român a unei legi străine. În
cadrul acestor raporturi părțile se afla una fațăde cealaltă pe pozitie de subordonare juridică,
intervenind elementul de autoritate al statului român.

Obiectul de reglementare al dreptului internațional privat ca ramura de drept il constituie raporturile

juridice de drept privat cu element de extraneitate.

Raporturi juridice de drept privat cu element străin pot intra in obiectul de reglementare și al altor
ramuri de drept , situația cea mai relevantă fiind aceea a raporturilor comerciale cu elena de
extraneitate care formează obiectul dreptului comerțului internațional. Caracterul de
internaționalitate este comuni, dar dip reglementează o sferă mai largă de raporturi juridice
internaționale care excede celor din sfera comerțului ( precum cele de drept civil, familiei, muncii) .
Deosebirea esențială între cele două ramuri de drept constă în natură normelor juridice care intra in
conținutul lor, astfel vor intra in conținutul dreptului internațional privat doar normele conflictuale in
materie comercială si nu in conținutul dreptului internațional care este in principal un drept
material.
Curs 2

Conținutul dreptului internațional privat

Conținutul dreptului internațional privat il constituie normele juridice care formează această ramura
de drept. Principala clasificare a normelor dreptului internațional privat este in:

 Norme conflictuale
 Norme materiale ( substantiale)
A) Normele conflictuale
Definim norma conflictuală ca fiind acea norma juridică specifica dreptului internațional
privat care are o structură proprie si soluționează conflictul de legi.

Norma conflictuală soluționează conflictul de legi in sensul că stabilește care dintre sistemele de
drept in prezență trebuie sa se aplice cu privire la raportul juridic respectiv. Norma conflictuală se
deosebește de cea materială cel putin sub urmatoarele aspecte:

 Norma conflictuală nu cârmuieste raportul juridic pe fondul sau ci doar arată sistemul de
drept aplicabil. Așadar, spre deosebire de cea materială norma conflictuală este o norma de
trimitere.
 Norma conflictuală are o aplicare prealabilă fata de norma materială si influențează norma
materială aplicabilă. Aplicarea prealabilă a normei conflictuale se explica prin succesiunea
logică a etapelor de realizare a dreptului si anume mai intai trebuie determinat pe baza
normei conflictuale sistemul de drept aplicabil în speță si abia apoi instanța determina din
sistemul de drept aplicabil care este norma materială pentru soluționarea litigiului. Rezultă
că norma conflictuală influențează norma materială aplicabilă deoarece trimiterea de către
norma conflictuală la un anumit sistem de drept duce pe fond la aplicarea normelor
materiale ale acelui sistem de drept.
Ex. Dacă litigiu privind starea civila si capacitatea unei persoane fizice cetățean român cu
domiciliul în anglia este judecat în romania a se aplica norma conflictuală care are ca punct
de legătură cetățenia si care trimite la legea materială română.
Dacă acelasi litigiu se judecă în Anglia norma conflictuală în materia stării civile si capacității
persoanei fizice are ca punct de legătură domiciliul persoanei, se va aplica dreptul englez.
Evident si solutiile pe fond pot fi diferite in functie de norma materială aplicabilă în cauză.

Izvoarele normei conflictuale

Normele conflictuale sunt cuprinse in:

 Dreptul intern român: pp sursa internă de surse conflictuale de drept material o constituie
Cartea 7 Dispoziții de drept internațional privat din Codul civil
 Dreptul U.E: prevederi de drept internațional privat există în tratatele europene dar mai ales
în izvoarele derivate ale dreptului european si anume in primul rand in regulamentele
UE ,dar și în directive si alte acte europene având forța juridică.
 Convențiile internaționale la care România este parte.

Normele conflictuale cuprinse la punctele 2 si 3 se numesc norme unificate ( uniformizate).

Structura normei conflictuale

În esență structura normei conflictuale este aceași ca a oricărei norme juridice civile și anume
contine: ipoteza si dispozitie, numai ca elementele ei poarta denumiri si au un continut specific.

Elementele normei conflictuale sunt:

 Conținutul normei: este ipoteza normei conflictuale, adică acea categorie de raporturi
juridice sau altfel spus materia la care respectiva norma se referă. În funcție de conținutul
lor, normele conflictuale se falsifică in mai multe categorii.
 Legatura normei: legătură este dispoziția normei conflictuale adică acea parte a normei care
indică sistemul de drept aplicabil pentru conținutul normei. Așadar, legătură trimite la
sistemul de drept care va reglementa raportul juridic. Legatura normei conflictuale se
materializează prin punctul sau elementul de legătură, care constituie criteriul concret prin
care se stabilește legătură dintre raportul juridic si un anumit sistem de drept care constituie
legea aplicabilă( lex cauzae) in speță.

Principalele puncte de legătură admise de legea română sunt urmatoarele:

 Cetățenia persoanei fizice. Cetățenia este punctul de legătură pentru următoarele

categorii de raporturi juridice:
- Starea civila, capacitatea si anumite relații de familie
- Moștenirea
- Capacitatea procesuală a părților in proces
-
- . Sistemul de drept la care acest punct de legătură face trimitere se numeste lex
patriae.
 Reședința obișnuită a persieni fizice/juridice. Constituie punct de latura pentru
următoarele raporturi juridice:
- Statutul persoanei fizice
- Răspunderea pentru atingere aduse personalității
 Domiciliul ppersoeni fizică constituie punct de legătură pentru jurisdicție competentă in
numeroase cazuri:
- Ocrotirea minorului
- Efectele căsătoriei

Sistemul de drept la care acest punct de legătură face referire se numeste lex domiciliae.

Sediul social constituie punct de legătură al persoanei juridice . Sistemul de drept aplicabil ca urmare
al acestui punct de legătură se numeste lex societatis.

Ca o remarcă generala, notiunea generica pentru a desemna sistemele de drept aplicabil în materia
statutului persoanei fizice si al . ....( deci la care trimit punctele de legătură in materie: cetățenie,
reședința,domiciliu, sediu) este aceea de lege personală, deci lex personalis.

● locul situarii bunului reprezintă punct de legătură pentru:

- actele sotilor
 -Formele de publicitate privind imobilele

Sistemul de drept aplicabil ca urmare a acestui punct de legătură se numeste lex rei situae.

Ca urmare a aplicării acestui punct de legătură in materia succesiunii, sistemul de drept aplicabil se
numeste lex succesionis.

● Voința părților este punct de legătură pentru: -regimul matrimonial, conditiile de fond ale actelor
juridice in general, jurisdicția competentă

Sistemul de drept aplicabil prin efectul acestui punct de legătură se numeste lex voluntatis.

● Locul încheierii contractului poate constituibpunct de legătură pentru – conditiile de forma ale
convenție matrimoniale, forma testamentului.

Sistemul de drept la care locul încheierii contractului face trimitere se numeste lex loci contractus.

● locul executării contractului constituie punct de legătură pentru: contractul de muncă în cazul
localizării obiectivelor.

Sistemul de drept aplicabil ca urmare a acțiunii acestui punct de legătură se numeste lex loci
executionis.

Noțiunea generica pentru a desemna sistemele de drept aplicabil în materia co ditiiloe de fond si
efectelor actului juridic( contractului) este aceea de legea actului, legea contractului : lex actus, lex
contractus.

●Sistemul aplicabil prin incidența punctului de legătură ( locul producerii prejudiciului) se numeste
lex loci damini .

●Instanța sesizată este punct de legătură pentru aspectele de procedura propriu zisa.

Sistemul de drept aplicabil ca urmare a aplicării acestui punct de legătură se numeste lex fori, adică
legea forului, adică legea instanței sesizate.