Curs 1

Protectia juridica a copilului

Conventia din 1989
Principiile protectiei copilului
Reconsiderarea problematicii copilului dupa anul 1989 a permis creearea unui cadru
legislativ care sa configureze acele reguli fundamentale privitoare la protectia copilului.
Avand drept puncta de plecare , Conventia internatioonala cu privire la drepturile copilului si
Constitutia Romaniei, aceste principii sunt consecrate in art 6 din L272/2004, scopul lor fiind
acela de aasigura respectarea si garantarea drepturilor copilului in orice imprejurare a se afla
acesta. Fara a se face afirmatia ca un principiu este mai important decat altul , nu trebuiesa
negam faptul ca congruenta acestora este realizata prin forta reguli respectarii si promovarii
cu prioritate ă interesului superior , fapt care determina o oarecare superioritate ă acestuia.
Cu alte cuvinte, aplicarea oricarui principiu enumerate in art 6 este ghidata de
afirmarea interesului superior care trebuie sa prevaleze in orice situatie . Legea 272/2004
consacra urmatoarele principii:
1. Respectarea si promovarea cu prioritate a interesului superior al
copilului
2. Egalitatea de sanse si nediscriminarea
3. Responsabilizarea parintilor cu privire la exercitarea si indeplinirea
drepturilor parintesti
4. Primordialitatea responsabilitatii parintilor cuprivire la respectarea si
garantarea drepturilor copilului
5. Descentralizarea serviciilor de protectia a copilului, interventia
multisectoriala si parteneriatul dintre institutiile publice si organismele private
autorizate
6. Asigurarea unei ingrijiri individualizate si personalizate pentru fiecare
copil
7. Respectarea demnitatii copilului
8. Ascultarea opiniei copilului si luarea in considerare a acesteia tinand
cont de varsta si de gradul de maturitate
9. Asigurarea stabilitatii si continuitatii in ingrijirea , cresterrea si
educarea copilului tinand cont de originea sa etnica, religioasa , culturala si lingvistica
in cazul alicarii unei masuri de protectie
10. Celeritate in luarea oricarei decizii privitoare la copil
11. Asigurarea protectiei impotriva abuzului si exploatarii copilului’
12. Interpretarea fiecarei norme juridice referitoare la drepturile copilului
in corelatie cu ansamblul regelmentarilor din aceasta materie
Reglementarea expresa a acestor principii trebuie considerate o modalitate concreta
de garantare ă drepturilor copilului , fiecare situatie sau imprejurare in care se afla copilul
trebuie apreciata de catre decidenti prin prismainterpretarii si aplicarii acestor principii.

Principiul interesului superior al copilului enuntat de Conventia din 1989 , el este

reflectat si in legislatia nationala si ca atare in toate actele relevante , fara a fi o inovatie a
legislatiei interne , ele isi pune amprenta pe toate reglementarile legale in materie devenind
astfel mijlocul de raportare a demersurilor organelor si autoritatilor indreptatite ă lua decizii
privitoare la copil.
Interesul superior al copilului este o notiune extrem de complexa , fiind criteriul
care trebuie sa guverneze orice decizie sau actiune desfasurata de orice institutie publica , ori
private autorizata . Desi toate actele normative fac trimitere la acest principiu, el nnu este
amplu conceptualizat in legea cadru.
Art 2 al 6 din L 272/2004 stabileste criterii de apreciere al interesului superioral
copillului. In acesta categorie sunt incluse:
- Nevoile de dezvoltare fizica si psihica, de educatie si sanatate , de
Securitate si stabilitate si de apartenenta la o familie
- Opinia copilului tinand cont de varsta si de gardul sau de maturitate
- Istoricul copilului avand in vedere in mod special situatiile de abuz ,
neglijare, exploatare , sau orice alta forma de violenta asupra copilului , precum si
potentialele situatii de risc care pot interveni in viitor
- Capacitatea parintilor sau a persoanelor care urmeaza sa se ocupe de
cresterrea si ingrijirea copilului, de a raspunde necesitatilor acestuia
- Mentinerea relatiilor personale cu persoanele fata de care copilul a
dezvoltat atasament
Interesul superior al copilului este transpus in principii sau conditii obligatorii si cumulative
ce trebuie sa existe pentru a asigura valabiliutatea unui act juridic care il implica direct pe
minor.

Organisme care asigura principiul interesului superior al copilului

Art 3 din Connevntia cu privire la drepturile copilului identifica acele organisme
chemate saasigure respectareaprincpipiului interesului superior al copilului prevazand ca in
toate actiunile care privesc copii intreprinse de institutiile de asistenta sociala publoice sau
private de instantele judecatoresti, autoritatile administrative sau de organelle legislative ,
interesul copilului va prevala.
In acelasi sens se pronunta si L272/2004 care in art 2 al 3 confera responsabilitate a
celor autoritati si organisme ce prin natura atributiilor lor pot decide direct in privinta
copilului .din analiza reglementarilor legale in materiaprotectiei copilului, rezulta ca aceste
organisme difera in functie de natura masurilor ce urmeaza a fi applicate minorului intr- o
situatie determinate.
Astfel, spre exemplu, L272/2004 confera competenta in materia aplicarii masurilor
de protective speciala dupa caz, fie instantei judecatoresti , fie directiei generale de asistenta
sociala si protective a copilului din cadrul consiliilor judetene .
In cazul adoptiei ca masura de protective alternativa , autoritatile care asigura
interesul superior sunt mult mai numeroase acestora revenindu-le atributii in faze diefrite ale
procedurii adoptiei pentru ca in final scopul acestora sa fie unic si anume incuviintarea
judecatoreasca ă adoptiei in accord cu interesul superioral copilului.
Desi Conventia si L272/2004 fac referire doar la institutiile publice si private ,
trebuie sa facem precizarea ca obligativitatea respectarii interesului superior al copilului
revine si acelor persoane fizice care la un moment dat sunt puse in ipostaza de ă lua decizii
privitoare la copil urmare ă responsabilitatii pe care o poarta in raport cu acesta. Ne referim
aici in primul rand la parinti indifferent de modalitate in care este exercitata autoritaea
parinteasca .
 De altfel, art 263 al 1 C civ consacra acest principiu in mod expres si foloseste cand
vine vorba de masuri privitoare la copii sintagma” indifferent de autorul masurii, adica orice
decident , persoana fizica , persoana publica ori private, acestia se supun criteriilor de
rigurozitate in aprecierea interesului copilului.

Curs 2
Principiul egalitatii de sanse si nediscriminarii
Amintit de Conventia din 1989 si dezvoltat de L272/2004
Acest principiu exced protectiei copilului regasindu se in toate domeniile sociale .
Noutatea adusa de L272/204 consta in eliminarea oricarei distinctii de tratament intre copii
sanatosi aflati in grija si supravegherea familiei lor si copii care se afla in anumite situatii
speciale determinate de imprejurarile familiale sau de starea lor de sanitate.
Acest principiu este sustinut de o serie de art din L272/2004, in mod special art 7
care prevede ca drepturile prevazute de prezenta lege sunt garantate tuturor copiilor fara
niciun fel de discriminare indifferent de rasa , culoare , sex, limba , religie , opinie politica
sau alta opinie de nationalitate, apartenenta etnica sau origine sociala , de situatia materiala
sau de gradul si tipul unei deficitiente, de statutul la nastere sau de statutul dobandit , de
dificultatile de formare si dezvoltare sau de alt gen ale copilului , ale parintilor , ori ale
reprezentantilor legali.
Nucleul acstui principiu il constituie egalitatea de sanse , fie promoveaza egalitatea
sanselor baietilor , fetelor , a copiilor refugiatilor , a minoritatilor sau ă populatiei indigene.
O aplicatia deosebit de importanta a cestui principiul o gasim in art 260 C Civ, care
consacra egalitatea de sanse intre copil din casatorie si copilul din afara casatoriei.
Egalitatea de sanse are in vedere in acest caz stabilirea filiatiei care in anumte
situatii ar putea devein un criteriu de discriminare.
Prevedrea expresa a egalitatii intre cele 2 categorii reprezinta de altfel si o aplicatie
ă principiului interesului superior al copilului. In aceeasi oridne de idei art.466 C civ
proclama egalitatea dintre copilul nascut prin reproduceerea umana asistata medical cu tert
donator si copilul nascut prin conceptie naturala.
Astfel , din momentul conceptiunii ,tatal care si ă exprimat anterior acestui moment
consimtamantul cu privire la conceptiunea copilului are aceleasi drepturi siobligatii fata de
copil similar cu cele ale unui copil nascut pe cale naturala.
In functie de starea civila a parintilor , la momentul nasterii copilului prin
reproducere asistata medical, acesta poate avea situatia juridical ă unui copil din casatorie sau
din afara casatoriei .
Din punct de vedere succesiral , copilul rezultat din afara casatoriei are aceleasi
drepturi ca si copilul nascut din casatorie. De altfel , de acelasi regim juridc beneficiaza si
copilul adoptat , precum sic el rezultat din conceptiune asistata medical cu tert donator.
Tot ca o aplicatie a nediscriminarii , aceste drepturi si obligatii parintesti sunt
exercitate in mod egal de catre parinti, mama si tata , beneficiarii dispozitiilor cu privire la
egalitate de sanse si nediscriminare sunt copii cetateni romani aflati pe teritoriul Romaniei ,
copii cetateni romani aflati in strainatate , copii fara cetatenie aflati pe teritoriul Romaniei ,
copii care solicita sau beneficiaza de o forma de protective in conditiile reglementarilor legale
privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, copii cetateni straini aflati pe teritoriul
Romaniei in situatii de urgenta constatate de autoritatile romane competennte.
 Cum scopul L272/2004 este promovarea si garantarea drepturilir si libertatilir
copilului rezulta ca dispozitiile legii sunt incidnete fara nicio discriminare tuturor categoriilor
de copii enuntate anterior .

Responsabilizarea parintilor cu privire la respectarea si garantarea drepturilor

copilului
Desi la prima vedere L272/2004 reglementeaza in art 6 lit,c si art 6 lit d, 2 principii
care ar parea similar prin continutul lor , in realitate ele sunt diefrite prin modul in care
acestea actioneaza.
Primul vizeaza constientizarea statutului de parinte cu toate implicatiile sale , iar cel
de al doilea exercitarea responsabilitatilor stabilite in continutul autoritatii parintesti in mod
corespunzator cresterii si dezvoltarii armonioase ă copilului.
Ca principali ocrotiroi ai copilului , prin prisma … naturale dintre ei, parintilor li se
recunoaste atat dreptul , cat si indatorirea de a creste copilul ingrijind la dezvoltarea lui
fizica , psihica si intelectuala , la educatia , invatatura si pregatirea profesionala ă acestuia
potrivit propriilor lor convingeri, insusirilor si nevoilor copilului, fiind datori sa dea copilului
orientarea si sfaturile necesare exercitarii corespunzatoare a drepturilor pe care legea le
recunoaste acestuia . Responzabilizarea parintilor se poate realiza prin 2 modalitati:
Prima , este una fireasca care nu necesita eforturi substantiale, urmare a afectiunii
neconditionate pe care parintele o efera copilului sau, iar cea de a 2 a necesita implicarea
unor factori externi care sa acorde consigliere si informare cu privire la drepturile si libertatile
copilului , precum si a modului in care acestea pot fi exercitate.
Trebuie sa facem precizarea ca , intrucat nu exista similitudini intre statutul social ,
pregatirea profesionala , gradul de intelegere , situatia financiara a parintilor si nici intre
situatiile si imprejurarile in care se poate regasi un copil , aceasta responsabilizare trebuie
construita prin intermediul statutului, care potrivit art 37 asigura asistenta specializata gratuita
parintilor in vederea cresterii capacitatii acestora de a se ocupa de copii.
Pentru realizarea acestui principiu, parintele trebuie sa fie informat asupra existentei
anumitor facilitate acordate de lege copilului astfel incat acesta sa poata beneficia de ele .
Responsabilizarea presupune implicatii atat pe plan juridic , cat si peplan sociologic
si psihologic de responsabilizare a parintelui ,depinde de dezvoltarea armonioasa, fizica ,
psihica si intelectuala a copilului. Este motivul pentru care s-a afirmat in nenumarate randuri
ca a fi parinte este o arta .

Primordialitatea responsabilitatii parintilor cu privire la respectarea si

garnatarea drepturilor copilului (art 6 lit d L272/2004)
Responsabilitatea cresterii copilului in conditii care sa asigure dezvoltarea fizica ,
mentala, spirituala si sociala revine primordial parintilor care trebuie sa ia toate deciziile
privitoare la copil in accord cu interesul superior al acestuia .
Legea acorda aceasta responsabilitate in mod egal parintilor conform art 51 al 1 C
civ, in accord cu art 260 c civ drepturile si indatoririle parintesti au identitate de continut
chiar daca este vorba despre un copil nascut in casatorie sau in afara casatoriei.
Responsabilitatea primordiala acordata de lege parintilor, presupune un aspect destul
de importante.
 In primul rand, legiuitorul acorda aceasta are responsabilitatea parintilor bazandu se
pe rationamentul de loc gresit al afectiunii ce se naste intre parinte si copil si evident al bunei
credinte ce decurge din acesta .
In al doilea rand, maturitatea intelectuala si experienta de viata a parintilor net
superioare copulului il indreptateste pe parinte sa fie garantul respectarii drepturilor
copilului , atat in cadrul familial si cat si in afara lui.
Trebuie sa facem precizarea ca daca pana la o anumita varsta cand copilul nu poate
decide in niciun fel asupra situatiei sale , parintele isi manifesta responsabilitatea in mod
absolut , potrivit propriilor convingeri , de la un anumit grad de varsta de la care copilul
incepe sa evolueze catre dobandirea deplinei maturitati , responsabilitatea devine relativa
manifestandu se prin informarea copilului , prin orientarile si sfaturile pe care acesta le ofera,
in scopul respectarii si garantarii drepturilor sale.
Legiuitorul prezuma deci ca parintii sunt cei care trebuie sa asigure primordisal
cresterea si dezvoltarea armonioasa ă acopolului prin garantarea si respectarea drepturilor
copilului. De altfel, in art 9 al Conventiei din 1989 se specifica expres ca statele parti vor
veghea ca niciun copil sa nu fie separate de parintii sai impotriva vointei acestora , exceptand
situatia in care autoritatile competente decid sub rezerva revizuirii judiciare si cu respectarea
legilor si procedurilor aplicanile ca aceasta separare este in interesul superior al copilului . In
subsidiar , aceasta responsabilitate revine statului care prin infiintarea unor organisme si
servicii diversificate poate veni in sprijinul parintilor. In art 107 L242/2004 sunt infiintate o
serie de servicii cum ar fi servicii de zi , servicii de tip familial si servicii de tip residential.

Descentralizarea serviciilor de protectie ă copilului, interventia multisectoriala

si parteneriatul dintre institutiile publice si organismele private autorizate art 6 lit e
Interventia statului poate fi complementara sau subsidiara, complementara este
atunci cand copilul beneficiaza de autoritate parinteasca , insa interventia statului este
necesara pentru ă preveni separarea copilului de familia sa prin intermediul serviciilor
infiinntate prin L272/2004 si prin consigliere acordata parintilor.
Statul se sibstituie principalilor vectori atunci cand autoritatea parinteasca nu mai
poate fi exercitata. Cu alte cuvinte , interventia statului se poate realiza prin prestatii , servicii
sau masuri.
Organismele statale care asigura si monitorizeaza respectarea drepturilor copilului
sunt organizate atat la nivel central, cat si local.

Asigurarea unei ingrijiri individualizate si personalizate pentru fiecare copil art

6 lit f
Ingrijirea personalizata si individualizata trebuie sa se realizeze atat in familie cat si
in afara acesteia .
Modalitatile oractice de realizare ă acestui principiu presupun obligatoriu
identificarea si aprecierea corecta ă situatiei in care se gaseste copilul si diagnisticarea
acesteia in concordanta cu interesul superior. Monitorizarea ingrijirii este de asemenenea
importanta pe parcursul acesteia , masurile putand fi reconsiderate atata vreme cat nu mai
corespuns cu situatia initiala.
O aplicatie ă acestui principiu o regasim in L272/2004 in privinta copilului cu
handicap care necesita un tratament special . Astfel, acesta are dreptul la educatie, recuperare,
reabilitare, compensare si integrare adaptate posibilitatilor proprii in vederea dezvoltarii
personalitatii sale.
Ingrijirea speciala trebuie sa asigure dezvoltarea fizica, mentala , spirituala, morala
sau sociala ă copiilor cu handicap. Ea consta in ajutor adecvat copilului sau parintilor sai
dupa caz pentru ă facilita accesul efectiv si fara discriminare al copiilor cu handicap la
educatie, formare profesionala , servicii medicale de recuperare in vederea ocuparii unui loc
de munca .
Curs 3
Principiul respectarii demnitatii copilului art. 6 lit g.
Este un principiu firesc enumerat de legea 272/2004, atata vreme cat situatia juridica
a copilului a evoluat de la conceptia aristoteliana conform careia, copilul este o fiinta
neterminata, la conceptia potrivit careia acesta trebuie sa fie recunoscut cu capacitati intr-o
permanenta evolutie si cu prerogativa de a participa activ la viata soaciala.
Astazi, el nu mai este privit ca o prelungire a parintilor sai, ci ca o persoana
distincta, careia ii sunt recunoscute toate dr inerente fiintei umane. Demnitatea copilului este
atasata acestuia, societatea avand obligatia sa o respecte si sa o protejeze intocmai ca unui
adult.
Art 72 NCC, prevede ca orice persoana are dr la respectarea demnitatii sale. Cum dr
la demnitate face parte din categoria dr personalitatiiprotejate inca de la nastere, rezulta ca
acest drept este recunoscut implicit si copilului, indiferent de situatia lui juridica la nastere.
O aplicatie importanta a acestui principiu se refera la pedepsele fizice, art 28 din
lege 272/2004, prevazand că, copilul nu poate fi supus pedepselor fizice si a altor tratamente
degradante si umilitoare.
De asemenea, alin 2 prevede ca masurile disciplinare ale copilului nu pot fi stabilite
decat in acord cu demnitatea copilului, nefiind permis sub niciun motiv, pedepsele fizice sau
acelea care au legatura cu dezvoltarea fizica, psihica sau care afecteaza starea emotionala a
acestuia.
Aceste corectii pot fi aplicate atat in familie cat si la scoala. In acest ultim caz, avand
in vedere ca copilul este expus publicului, efectele atingerii demnitatii pot fi mult mai
profunde si uneori ireversibile. Este motivul pt care Comitetul pentru drepturile copilului
arata ca copiii nu isi pierd dr in momentul in care trec de portile scolii. Educatia trebuie
realizata intr-o maniera care respecta demontarea inerenta a copilului.
De asemenea, educatia trebuie realizata intr-o maniera care respecta limitele stricte
ale disciplinei si care promoveaza nonviolenta in scoli. De aceea este necesar ca scolile sa fie
primitoare si sa respecte din toate punctele de vedere demnitatea copilului.
Art 48 din legea 272/2004 prevede ca sunt interzise in cazul procesului instructiv
educativ pedepsele corporale, copilul avand dr de a fi tratat cu respect de catre cadrele
didactice.
Nerespectarea demnitatii copilului poate duce la sanctiuni precum:
- Decaderea din dr parintesti
- Infractiunea de rele tratamente asupra minorului
Regulile de la Beijing, interzic la randul lor pedepsele corporale in cazul detinutilor
minori, tocmai pentru a respecta demnitatea acestora.
Romania se inscrie din acest punt de vedere in randul statelor europene a caror
legislatie interzice pedepsele fizice aplicabule minorului.
 A nu interzice acest lucru, presupune a recunoaste copilului un statut inferior pe
scara fiintelor umane. Comportarea violenta fata de minor, atrage dupasine instabilitatea
relatiilor de familie.
Asigurarea respectarii principiului demnitatii copilului vizeaza si respectarea dr
consacrat in art 22, adica dr copilului la protejarea imaginii sale publice si a vietii sale intime,
private sau de familie.
Dr la propria imagine presupune ca fiecare este indreptatit sa se opuna si divulgarii
prin orice mijloace a unor elemente a vietii sale si la reproducerea imaginii sale fara acordul
sau.
Dr la propria imagine presupune doua laturi: una publica si alta privata. Astfel,
participarea la dezbaterile publice se face conform legii 272/2004 numai cu consimtamantul
scris al copilului care nu a implinit varsta de 14 ani si al parintilor sau reprezentantului legal.
Copii nu pot fi folositi in acest mod de catre cei care ii au in ingrijire in scopul
obtinerii de avantaje patrimoniale.
Demnitatea copilului poate fi atinsa prin orice forma de exploatare, ondiferent de
natura acesteia, fie ca vorbim de exploatare prin munca, exploatare sexuala in scopul obtinerii
de avantaje materiale, cersetorie si altele.

Ascultarea opiniei copilului și luarea in considerare a acesteia tinand cont de

varsta si de gradul de maturitate, art , lit h
Este principiul care pune cel mai bine in videnta statutul juridic actual al copilului,
recunoscandu-l ca fiind, practic, o fiinta autonoma.
Art 12 alin 1 din Conventia din 1989 prevede ca statele parti vor garanta copilului
capabil sa isi formeze propriile opinii, dr de a-si exprima liber propria opinie asupra oricarei
probleme care il priveste, ci vor acorda acestora importanta cuvenita, in finctie de varsta si
maturitatea copilului.
In acest scop, art 12 alin 2 din conventie, prevede posibilitatea ascultarii copilului,
fie direct, fie printr-un reprezentant sau organism competent, in orice procedura judiciara sau
administrativa care il priveste in conformitate cu regulile de procedura din legislatia
nationala.
Este un principiu care trebuie sa insoteasca aplicarea practica a tutoror principiilor
prevazute de legea 72/2004. Principiul recunoaste copilul ca fiinta de sine statatoare avand
capacitatea de a insfluenta deciziile organismelor competente care la randul lor au obligatia
de a acorda importanta cuvenita opiniilor exprimate.
Dr la copilului la opinie presupune si dr acestuia la informare regl in art 23 din legea
272/2004 si vizeaza obligatia corelativa a parintilor de a furniza informatiii, sfaturi, explicatii
cu privire la problema asupra careia i se cere opinia si cu privire la consecintele pe care
aceasta le produce.
Trebuie sa facem insa precizarea ca desi legea consacra dr copilului la opinie,
autoritatile competente pot sa tina seama sau nu de doleantele copilului sau nu, in urma unei
analize obiective care are in vedere printre alte aspecte relevante varsta si gradul de
maturitate.

Asigurarea stabilitatii si continuitatii in ingrijirea cresterea si educarea

copilului tinand cont de originea sa etnica, religioasa, culturala si lingvistica in cazul
luarii unei masuri de protectie. Art 6, lit. I
 In ansamblul masurilor de protectie si ocortire a copilului stabilitatea si continuitatea
in ingrijirea, cresterea si educarea acestuia, reprezinta directii fundamentale care indeplinesc
scopul autoritatii parintesti sau al protectiei alternative, si anume acela de a asigura copilului
o crestere armonioasa sub toate aspectele.
Desi lege face referire numai la aplicarea masurilor de protectie speciala, consideram
ca aceste directiiconstante, trebuie sa priveasca atat institutia autoritatii parintesti, mai ales
atunci cand se pune problema scindarii acesteia dar si aplicarea celorlalte masuri de protectie
alternativa, respectiv tutela si adoptia.
Indiferent de situatie legea stabileste criterii care trebuie sa se regaseasca la baza
asigurarii stablitatii si continuitatii, si anume originea etnica a copilului, religia acestuia,
originea culturala sau lingvistica.
Trebuie sa face precizarea ca stablitatea si continuitatea sunt doua atribute specifice
familiei, motiv pentru care primordial este ca copilul sa fie crescut si educat in cadrul
acesteia.
Prin legea 272/2004 s-a instituit obligatia serviciilor publice de asistenta sociala, de
a lua toate masurile necesare pentru depistarea situatiilor de risc ce pot determina separarea
copilului de parintii sai. Aceste eforturi pot viza fie servicii, fie prestatii prevazute de lege,
acordate in baza unui plan de servici asa cum prevede art 35 din legea 272/2004.
Desi de regula, autoritatea parinteasca este exrcitata in mod egal de ambii soți, in
cazul desfacerii casatoriei sau chiar a despartirii in fapt a sotilor, este evident ca exercitiul
autoritatii parintesti cel putin sub aspect concret si temporal, nu mai poate fi asigurat in
aceeasi masura.
In aceasta situatie, fara nicio culpa, copilul se vede lipsit de prezenta unuia dintre
detentorii autoritatii parintesti. In aceasta situatie, tocmai pentru a se asigura continuitate, dar
mai ales stabilitate, legea confera parintelui caruia nu i s-a incredintat copilul dr de a mai
avea legaturi persoanale cu acesta.
Mai mult de atat, acest dr poate fi recunoscut si bunicilor, ori altor persoane cu care
copilul a dezvoltat legaturi de atasament.
In subsidiar daca mentinerea copilului alturi de parinti nu mai este posibila acesta
are dr la protectie alternativa. In aceasta situatie, cu prioritate, se va urmarii asigurarea
continuitatii in cesterea si educarea copilului in functie de originea sa etnica, culturala,
religioasa.
Legea stabileste anumite reguli care permit asigurarea continuitatii:
- Posibilitatea copilului de a mentine relatii personale cu parintii sai
naturali in modalitatile stabilite de lege(art 60, alin.3 )
- La instituirea tutelei se va tine cont in principal ca tutorele sa faca parte
din randul membrilor familiei extinse (art. 60, alin 3)
- La instituirea masurii plasamentului se va urmarii mentinerea fratilor
impreuna (art. 60)
- Masurile de protectie speciala au caracter temporal acestea fiind supuse
revizuirii judiciare atunci cand se constanta ca au disparut imprejurarile care au dus la
luarea lor, copilul putand fi reintegrat in familia sa.(art 68, alin. 2)

Celeritate in luarea oricarei decizii cu privire la copil

Trebuie sa fie o constanta a tuturor masurilor adoptate si procedurilor judiciare si
administrative care au in centrul lor copilul. Ea trebuie sa excluda superficialitatea si graba in
aprecierea situatiei de fapt astfel incat masura aplicata sa fie cea mai eficienta si oportuna.
 Celeritatea in luarea oricarei decizii privitoare la copil este sustinuta de art 107 Cciv
care stabileste ca instanta de tutela si familie va solutiona de indata cererile care privesc
ocrotirea persoanei fizice, in speta a copilului. Textul legal reprezinta o aplicare a uneia dintre
principiile fundamentale ale procesului civil, si anume cel al dreptului la un proces echitabil
si intr-un termen rezonabil.
Legea 272/2004 stabileste acelasi regim de urgenta si in cazul cauzelor care stabilesc
aplcarea masurilor de protectie speciala, in mod special in cazul masurii plasamentului in
regim de urgenta.

Curs 4
Drepturile copilului
Conventia ONU cu privire la drepturile copilului din 1989 reglementeaza drepturile
copilului reusind sa acopere in mare parte toate categoriile de drepturi. Avand la baza aceasta
conventie , legea 272/2004 clasifica drepturile copilului in urmatoarele categorii:
1. Drepturi si libertati civile
2. Drepturi privitoare la mediu familial si ingrijire alternativa
3. Dreptuei privitoare la bunastarea copilului
4. Dreptul copilului la educatie si la activitati creative si culturale
Drepturile civile
a) Dreptul la identitate
Art.7 din Conventia ONU stabileste elementele dreptului la identitate ca fiind
derptul copilului de ă fi inregistrat imediat dupa nasterea sa , dreptul de ă avrea un
nume ,dreptul de ă avea o cetatenie si in masura posibilului dreptul de ă-si cunoaste parintii si
de ă fi crescut si educat de acestia.
In general, dreptul la identitate este considerat un drept complex care face parte din
categoria drepturilor personalitatii si care presupune individualizarea persoanei prin nume ,
cetatenie ,stare civila , domiciliu etc.
Avand in vedere ca este un drept al personalitatii , dreptul la identitate are aceleasi
caractere juridice ca si celelalte drepturi din aceasi categorie.(personal, nepatrimonial,
inalienabil, imprescriptibil, absolut, insesizabil).
Dreptul copilului de ă fi inregistrat imediat dupa nastere
Garantarea dreptului la identitate se realizeaza im primul rand prin instituirea
obligatiei de inregistrare ă nasterii copilului pentru parinti si autoritatile competente ale
statului . Inregistrarea copilului este defapt recunoasterea oficiala ă existentei acestuia de
catre stat si instrumental prin care se asigura drepturile si libertatile fundamentale.
Realizarea acestui drept presupune instituirea unor obligatii in sarcina unitatilor
sanitare , in sarcina politiei si ă primarilor pentru ă se asigura pentru oti copiii inregistrarea
nasterii si dreptul la nume .Astfel, L272/2004 instituie obligatia unitatilor sanitare care au in
structura sectii de nou nascuti si /sau de pediatrie de ă angaja personal cu atributii de asistenta
sociala sau de ă desemna o astfel de persoana.
In vederea stabilirii identitaii copilului , parasit sau gasit , ori a parintilor acestuia ,
organelle de politie au obligatia de a desemna o persoana responsabila cu .., demersurilor …
Asistentii sociali di unitatile spitalicesti au obligatia sesizarii in termen de 24 ore ă
directiilor generale de asistenta sociala si protective ă copilului cu privire la situatia de risc de
abandon a unui copil, astfel incat preluarea lui in sistemul de protective sa fie realizata de
maxima urgenta.
 De asemnea , legea instituie in sarcina serviciului public specializat in ă carui raza
administrative teritoriala a fost gasit sau parasite un copil , obligatia de ă initia demersurile
stipulate de lege pentru inregistrarea nasterii copilului.
Astfel, legea impune o obligatie de rezultat in sarcina statului si organelor
competente pentru asigurarea dreptului la identitate al copilului.
In general, inregistrarea nasterii copilului se face de catre parintii acestuia .

Dreptul copilului la nume

Potrivit codului civil art 83 , numele cuprinde atat numele de familie , cat si
prenumele
Desi nu este definit de legislatie , numele este considerat ă fi acel atribut al persoanei
fizice care consta in dreptul omului de ă fi individualizat in famile si in societate prin
cuvintele stabilite in conditiile legii cu aceasta semnificatie de nume.
Avand in vedere ca numele este un element al personalitatii si al vietii intime si
private , numele nu are o valoare patrimoniala facand astfel parte din categoria drepturilor
personalitatiisi avand caracterele juridice ale acestora :impresribiliatte, insesibilitate,
inalienabilitate, insesizabile, opozabilitate erga omens, universaliate , personaliate, si in cazul
numelui unitate.
Dreptul la nume se recunoaste copilului de la momentul nasterii , atribuirea numelui
de familie se poate realiza prin 2 modalitati: dobandirea numelui si stabilirea numelui.
Codul civil dispune ca numele de familie se dobandeste prin efectul filiatiei si poate
fi schimbat schimbat prin efectul schimbarii starii civile in conditiile legii.
Cu titlu de exceptie , atribuirea numelui se va realiza pe cale administrativa daca
filiatia este necunoscuta.
In functie de situatia legala in care se gaseste copilul in momentul nasterii pot fi
identificate urmatoarele situatii de atribuire ă numelui de familie .
Situatia copilului din casatorie , situatia copilului din afara casatoriei si situatia
copilului gasit , nascut din parinti necunoscuti.
Situatia copilului din casatorie priveste 2 aspecte :
- Copilul va lua numele comun al parintilor daca acestia au un nume
comun ,
- iar daca parintii nu au un nume comun copilul va lua numele unuia
dintre ei sau numele lor reunite. In aceasta ă 2 ă situatie , numele se stabileste de
comun accord de catre parinti si se va declara la serviciul de stare civila.
Daca parintii nu se inteleg va decide instanta de tutela care va comunica de urgenta
hotararea serviciului de starre civila unde ă avut loc inregistrarea nasterii.
Sesizarea instantei poate fi facuta de catre oricare dintre parinti sau de primar , iar in
hotararea pe care o va lua , instant ava tine cont de interesul superior al copilului.
In situatia copilului nascut in afara casatoriei , daca la data inregistrariinasterii ,
legatura de filiatie este stabilita doar fata de unul dintre parinti , de regula fata de mama
copilul dobandeste numele de familie al parintelui respectiv . daca filiatia ă fost stabilita
ulterior si fata de celalalt parinte , copilul prin acordul parintilor , poae la numele de familie
al parintelui fata de care si-ă stability filiatia ulterior sau numele reunite ale acestora. Daca
filiatia ă fost stabilita concomitant fata de abmii parinti se vor aplica regulile privitoare la
copilul din casatorie ai carui parinti nu au nume comun.
 In situatia copilului gasit, nascut din parinti necunoscuti , precum si ă copilului
parasite de mama sa in unitatea sanitara, numele acestuia se va stabili prin dispozitie ă
primarului unitatii administrative teritoriale unde ă fost gasit copilul sau dupa caz s-ă
constatat parasirea sa .
In cazul in care copilul etse parasite de mama in spital unitatea medicala , prin
asistentul social are obligatia sa sesizeze directia generala de asistenta sociala si protective ă
copilului si organelle de politie in termen de 24 ore de la disparitia mamei.
In termen de 5 zile de la sesizare se intocmeste un process verbal de constatare ă
parasirii copilului, daca starea de sanitate ă copilului permite externarea , directia general ava
dipsune masura plasamnetului in regim de urgenta. De la data intocmirii procesului verbal , in
termen de 30 zile, orgamele de politie au lbigatia de ă face verificarile specific pentru
identificarea mamei.
Daca aceasta este identificata DGASPC o va aconsilia pentru intocmirea actului
nasterii , iar daca mama nu beste identificata , directia va transmite serviciului public de
asistenta sociala in ă carei raza teritoriala s-ă produs nasterea , dosarul copilului.
In termen de 5 zile de la primirea documentelor , serviciul public de asistenta sociala
are obligatia de ă obtine dipozitia primarului pentru stabilirea numelui si prenumelui copilului
si de ă face declaratia de inregistrare ă nasterii.
Copilul isi va mentine numele de familie atata timp cat starea sa civila ramane
neschimbata sau cat nu solicita schimbarea numelui pe cale administrativa.
Daca intervin modificari in starea civila prin stabilirea filiatiei copilului gasit nascut
din parinti necunoscuti ori abandonat prin stabilirea filiatiei copilului din afrara casatoriei si
fata de al 2 lea parinte, prin pierderea caliatii de copil din casatoriesau prin adoptie , atunci se
pune problema modificarii numelui de familie.
In situatia admiterii unei actiuni in tagada paternitatii , starea copilului se va schimba
din copil din casatorie , in copil din afara casatoriei , filiatia fiind stabilita doar fata de mama.
Desi legislatia nu rfeglementeaza expres aceasta problema in doctrina au fost
propuse urmatoarele solutii :
- daca nasterea copilului ă avut loc in timpul casatoriei , iar parintii au
avut un nume comun , copilul isi pastreaza numele pe care l-ă luat la nastere ca fiind
numele purtat de mama la data nasterii lui( art 450al 1 C. civ)
- nasterea copilului s-ă produs in timpul casatoriei , iar parintii nu au un
nume de familie comun, inaceasta situatie exista 3 posibilitati: daca la nastere copilul
ă dobandit numele mamei , el va pastra in continuare acest nume , daca la nastere ă
dobandit numele reunite ale parintilor , de asemnea il va pastra , iar daca la nastere ă
avut nulele sotului mamei copilul va pierde acest nume si il va lua pe cel avut de
mama la nasterea lui, daca ulterior se stabileste filiatia fata de adevaratul tata , instant
ava putea incuviinta purtarea numelui acestuia
Modificarea numelui de familie al copilului intervine si in ipoteza incuviintarii
adoptiei , copilul adoptat va purta numele de familie al adoptatorului.
Daca adoptia inceteaza indifferent de motiv adoptatul dobadeste numele avut
anterior, insa pentru motive temeinice , instanta poate incuviinta pastrarea numelui din timpul
adoptiei.
Alaturi de numele de familie si prenumele reprezinta un element de individualizare
al copilului. Prenumele se stabileste la data inregistrarii nasterii, pe baza declaratiei de nastere
facuta de cel care declara nasterea. Parintii stabilesc prenumele.
 Ofiterul de stare civila poate refuza inscrierea unor prenume jignitoare , care
contravin bunelor moravuri sau ordinii publice, care il injosesc pe copil. Spre deosebire de
numele de familie , prenumele nubpoate fi mmmodificat prin schimbarea starii civile, ci
numai prin schimbare pe vcale administrative.
In cazul adoptiei instanta poate incuviinta din motive temeinice schimbarea
prenumelui copilulii adoptat .
Schimbarea numelui de familie sau prenumelui minorului poate interveni fie odata
cu schimbarea numelui parintilor , fie in mod distinct de acestia.

Curs 5
Dreptul copilului de a-si cunoaste parintii si de ă fi ingrijit si crescut si educat
de catre acestia.
Cunoscut sub titulatura de drept la viata familiala , acest drept vine in completarea
conceptului de identitate consacrat de art8 din L272/2004 si de art 7 din Conventia
internationala privind drepturile copilului.
Se impune a se face anumite precizari cu privire la conceptul de parinti. Daca in
urma cu cateva decenii conceptul era destul de clar, incluzand in continutul sau parintii
biologici sau parintii adoptivi , contextual actual al evolutiei stiintifice impune redefinirea
acestei notiuni .
In prezent cand cele mai multe cupluri apeleaza la tehnicile reproducerii umane
asistate medical, termenul de parinte biologic nu mai poate fi restrans la cel de parinte care ă
dat nastere copilului si semnificatia sa este mult mai complexa .
De exemplu, in cazul reproducerii umane cu tert donator , daca suntem in prezenta
denarii de ovule se pune problema cine va fi considerat parinte biologic , donatorul sau
femeia care a dat nastere copilului?
Notiunea de parinte trebuie sa cuprinda:
- parintii genetici , cunoasterea acestora fiind din ce in ce mai importanta din punct
de vedere al medicinei,
- parintii care au dat nastere copilului , adica femeia care l-a nascut si tatal care a
recunoscut copilul si
- parintii adoptivi
Dreptul copilului de a-si cunoaste parintii se materializeaza in primul rand in
intrumentele juridice in baza carora se stabileste identitatea biologica a acestora. In acest
sens, in momentul nasterii trebuie luate masurile necesare pentru stabilirea identitatii
parintilor , numele acestora fiind trecut in actul de nastere al copilului , daca este posibil .
Categoric este de dorit ca ambii parinti sa fie cunoscuti in momentul nasterii, dar exista si
situatii in care acestia nu pot fi identificati , de exemplu, mama nu stie cine este tatal
copilului.
Prin intermediul actiunilor de stare civila este posibila stabilirea sau modificarea
unuia sau mai multor elemente ale starii civile a copilului.
Astfel, daca nu este cunoscuta la momentul nasterii identitatea parintilor sau in timp
se constata ca aceasta nu corespunde realitatii se poate exercita dupa caz o actiune in
reclamatie de stat sau o actiune in contestatie de stat .
In cazul actiunilor in reclamatie de stat , copilul se bucura de un drept de actiune
exclusiv , asa cum dispune art 423 C civ. „Dreptul la stabilirea filiatiei fata de mama apartine
copilului si se porneste in numele acestuia de catre reprezentantul legal” , la fel se intampla si
in cazulpaternitatii din afara casatoriei , in acest sens art 425 C civ. prevede „actiunea in
stabilirea paternitatii din afara casatoriei apartine copilului si se porneste in numele lui de
catre mama chiar daca este minora sau de catre reprezentantul lui legal.”
In privinta actiunilor in contestatie destat, dreptul la actiune este recunoscut oricei
persoane interesate in cazul contestarii de filiatie si in cazul contestarii filiatiei fata de tatal
din casatorie , copilul fiind primul din categoria persoanelor intgeresate.
In ceea ce priveste actiunea in tagada paternitatii, aceasta poate fi pornita de sotul
mamei, de mama , de tatal biologic, precum si de copil.
In asigurarea dreptului copilului de a-si cunoaste parintii si la sintagma folosita de
legiuitor , daca este posibil, se ridica o problema foarte controversata, cea a discordantei care
poate exista intre identitatea legala a copilului si identitatea reala , problema care apare in
ipoteza noilor mijloace de procreere . Astfel, copilul nascut prin inseminare artificiala cu tert
donator are un nume si o identitate creata de familia care il creste , dar care nu corespunde
veritabilei sale origini genetice .
In principiu, cunosterea de catre copil al trecutului sau si al familiei sale , il ajuta sa
isi contureze prorpia identitate, de aceea are dreptul si este in interesul sau sa cunoasca
identitatea reala a printilor sai si sa aiba acces la informatiile despre originile si mediul in care
provine. De asemena , cunoasterea identitatii l-ar ajuta sa isi rezolve anumite dificultati de
ordin psihologic si sa beneficieze de medicina predictiva care tinde sa depisteze prin mijloace
medicale bolole probabile datorate antecedentelor familiale.
Referitor la dreptul copilului de a-si cunoaste parintii, inclusiv parintii genetici,
legiuitorul romana a optat asemenea celui francez, englez sau grec pentru anonimatul
donatorului plasand astefl in subsidiar interesul copilului de a-si cunoaste originea si aducand
atingere dreptului la libera dezvoltare a personalitatii. Consideram ca modelul oferit de
Austria, Elvetia sau Germania unde se acorda intaietate dreptului copilului la cunoasterea
originii sale ar fi fost mai potrivit.
O problema similara apare si in cazul copiilor adoptati, numai ca solutia oferita in
cazul acestora de catre legiuitor este diferita, dreptul la identitate este garantat prin
intermediul L273/2004 care prevede obligatia adoptatorului de a informa copilul de indata ce
varsta si gradul de maturitate al acestuia il permit. Mai exact , potrivit art 166 , persoanele
adoptate au dreptul de a-si cunoaste originile si propriul trecut si beneficiaza de sprijin in
realizarea demersurilor vizand contactarea parintilor firesti sau a rudelor biologice , realizarea
acestui drept se face insa cu respectarea anumitor limite , astfel, dezvaluifrea adoptiei si a
identitatii parintilor firesti poate fi facuta numai in cazul persoanelor care au dobamdit
deplina capacitate de exercitiu.
Cu titlu de exceptie, identitatea parintilor firesti poate fi dezvaluita inainte de
indeplinirea capacitatii depline, numai pentru motive medicale de catre Oficiul roman pentru
adoptii la cererea oricarui adoptator, adica adoptatoruloui, a sotului adoptatorului, a
descendetilor acestuia , ori a reprezentantului unei institutiimedicale sau a unui spital.
Legiuitorul prevede de asemnea , in sarcina adoptatorilor, obligatia de a informa
gradual copilul ca este adoptat cu incepere de la varste mai mici cu ajutorul specialistilor din
compartimentele de adoptii sau post adoptii din cadrul directiilor de asistenta sociala,
protectia copilului.
Nu in ultimul rand, exista obligativitatea pastrarii informatiilor relevante referitoare
la adoptie la originea copilului si in special , cele cu privire la identitatea parintilor firesti ,
minimum 50 de ani de la data incuviintarii adoptiei.
 O alta latura a dreptului copilului la identitate, consacrat de art 8 din L272/2004
consta in dreptul acestuia de a fi ingrijit , crescut si educat de catre parintii sai.
Suntem astfel in prezenta unui inteles mai putin tehnic si mai profund , uman care
evoca copilaria alaturi si impreuna cu parintii . Dispozitiile art 30 din lege reitereaza dreptul
copilului de a creste alaturi de parintii sai , in vreme ce art 33 statueaza interdictia separarii
copilului de parinti sau de unul dintre acestia impotriva vointei acestuia cu exceptia cazurilor
expres si limitativ prevazute de lege sub rezerva revizuirii judiciare si numai daca acest lucru
este impus de interesul superior al copilului.
In vederea asigurarii acestui drept sunt si dispozitiile C civ potrivit carora copilul
minor locuieste cu parintii sai , daca parintii nu locuiesc impreuna acestia vor decide de
comun acord cu privire la locuinta copilului , iar in caz de neintelegere intre parinti va decide
instanta de tutela cu ascultarea copilului care a implinit varsta de 10 ani tinand seama de
interesul superior al acestuia si luand in considerare totodata si concluziile raportului de
ancheta psiho sociala .
Locuinta copilului astfel stabilita nu poate fi schimbata fara acordul parintilor decat
in cazurile expres prevazute de lege . Parintele la care copilul nu locuieste in mod statornic
are dreptul de a avea legaturi personale cu acesta , chiar la locuinta acestuia. Instanta de tutela
, poate insa limita acest drept daca este cerut de interesul superior al copilului.
Separarea copilului de catre parintii sai sau de catre unul dintre acestia impotriva
vointei acestora intervine ca o solutie extrema si este insotita de garantii ale dreptului
copilului de a avea legaturi personale cu parintii ori de cate ori acest lucru este in interesul
superior al copilului.
Dreptul copilului de a creste alaturi de parintii sai este consacrat expres si de art 7
din Conventia internationala privind drepturile copilului, dar este prevazut si in art 8 al
Conventiei Europene al Dreprurilor Omului.

Curs 6
Libertatea de asociere in grupuri formale si informale , precum si libertatea de
intrunire pasnica in limitele prevazute de lege
Este un drept fundamental ,social politic , clasificat de regula in categoria libertăților
de opinie alături de libertatea de conștiința, libertatea de exprimare si accesul liber la
informație. Libertatea de asociere garantata de Constituție este recunoscută si copilului in
aceleași limite prevăzute de lege.
Copilul are dreptul la libera asociere in structuri formale si informale, autoritățile
administrației publice locale si unitățile de învățământ ori ale instituții publice sau private
având obligația sa participe la realizarea acestui drept. Potrivit convenției ONU, exercitarea
drepturilor enumerate anterior nu poate fi limitata decât daca acest lucru este necesar într-o
societate democratica. In Franța libertatea sindicala este recunoscută copiilor numai daca
aceștia muncesc, libertatea politica si cea religioasa nu sunt însă recunoscute. Rezerva din
dreptul francez se explica prin pericolul pe care alte organizații formale sau informale,
exceptând familia le-ar avea asupra copiilor in sensul manipulării acestora cu scopul de a-i
îndepărta de familie si de a-i face sa îmbrățișeze cauze contestabile cum ar fi aderarea la
anumite secte.
Este adevărat ca nu trebuie neglijat riscul pe care l-ar produce asocierea copilului in
structuri diverse care prin scopul si direcția urmărită pot pune in pericol o dezvoltare mentala
sănătoasă, însă o limitare a acestei libertăți de asociere ar presupune o exacerbare a autorității
părintești. Acest fapt presupune împiedicarea copilului de a se forma ca adult.
Legiuitorului proclama în aceeași categorie a drepturilor si liberaților civile
concomitent doua libertății: respectiv libertatea de asociere in structuri formale si informale
precum si libertatea de întrunire pașnică in limitele prevăzute de lege.
Cea de a doua presupune prerogativa acestuia de a-si exprima liber si pașnic
gândurilor, opiniile si idele.
In privința structurilor formale si informale legiuitorul nu precizează care este
scopul declarat al acțiunilor întreprinse de aceste structuri, însă dat fiind subiectul titular de
drept se presupune ca ar fi vorba de scopuri educative, culturale, filantropice libertatea de
asociere presupune dr copilului de a înființa astfel de structuri, de a deveni membru si de a se
retrage in mod liber.
Libertatea de întrunire pașnică este tot un dr participativ colectiv care are rolul de a-l
angrena pe copil in viata sociala fiind recunoscut in aceleași limite legale ca si adultului.

Libertatea de exprimare
Este o libertate de tradiție, cu un conținut juridic complex care presupune existenta
a trei reguli fundamentale: libertatea de exprimare, interzicerea cenzurii si responsabilitatea.
Conținutul libertății de exprimare este subliniat de art 30 alin 1 prin Constituția
României care dispune:” libertatea de exprimare a bunurilor, a opiniilor sau a credințelor si
libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai ,prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte
mijloace de comunicare in public sunt inviolabile"
Recunoașterea dreptului la libera exprimare presupune îndeplinirea a doua îndatoriri
importante de către părinți sau de către persoana care are in plasament copilul. Prima vizează
obligația părintelui de a furniza informații, explicații si sfaturi in funcție de vârsta si de gradul
de înțelegere al acestora ,iar cea de a doua vizează obligația de a permite copilului sa isi
exprime punctul de vedere, ideile si opiniile. Dreptul la libera exprimare poate fi limitat
numai in cazurile expres prevăzute de lege. Art 24 din legea 272/2004 prevede ca copilul
capabil de discernământ are dr de a-si exprima liber opinia asupra oricărei probleme care il
privește. Copilul care a împlinit vârsta de 10 ani are dreptul potrivit legii de a fi ascultat in
orice problemă care il vizează, iar in situația in care nu a împlinit aceasta vârsta poate fi
ascultata daca autoritatea competenta apreciază ca mărturia lui este necesara pentru
soluționarea cauzei.
Opiniile copilului vor fi luate in considerare ținându-se cont de vârsta si de gradul
sau de maturitate. Autoritățile competente au doar obligația de a asculta copilul, nu si de a
tine cont întocmai de opinia acestuia daca ea contravine interesului sau superior.
Dreptul de a fi ascultat conferă copilului posibilitatea de a cere si de a primi orice
informație pertinenta, de a fi consultat , de a-si exprima opinia si de a fi informat asupra
consecințelor pe care le poate avea opinia sa daca este respectată.
In doctrina franceza s-a arătat ca dr la exprimare al copilului in litigiile familiale care
il privesc, precum si dreptul de a sesiza judecătorul in acest scop, înseamnă in același timp
extinderea capacității juridice a minorului si restrângerea prerogativelor autorității părintești.

Libertatea de gândire, conștiință și religie

Este una din primele libertăți consacrate legal, fiind strâns legata de dreptul copilului
de a-si forma propriile opinii si de a le exprima liber fără constrângeri. Libertatea de
conștiință presupune dr copilului de a refuza in mod liber sa îmbrățișeze o anumita conduita
care ar fi contrară propriei conștiințe, convingeri, propriilor valori morale.
Libertatea religioasa presupune prerogativa acestuia de a-si alege singur religia, fara
niciun fel de constrângere.
Libertatea de gândire, conștiință si religie este garantată in art 25 alin 2 din legea
272/3004 si de Constituția României care in art 29 alin 1 prevede ca libertatea gândirii si a
opiniilor precum si libertatea credințelor religioase nu pot fi îngrădite sub nicio forma.
Nimeni nu poate fi constrâns sa adopte o opinie, ori sa adere la o credință religioasă contrare
convingerilor sale.
In același sens, se pronunță si art 491 cod civil care prevede că părinții îndrumă
copilul potrivit propriilor convingeri in alegerea unei religii in condițiile legii, ținând seama
de opinia, vârsta si gradul de maturitate fara a-l putea obliga sa adere la o anumita religie sau
un anumit cult religios. Lege 272/2004 prevede ca copilul care a împlinit vârsta de 14 ani
poate sa isi aleagă singur confesiunea religioasă. Prin dispozițiile legale amintite Romania se
înscrie in rândul țărilor care recunosc libertatea religioasă.

Dreptul copilului la respectarea demnități si individualității

Protecția legală a copilului instituită printr-un ansamblu de norme juridice cuprinse
in diverse acte normative trebuie aplicata in funcție de personalitatea si individualitatea
fiecărui copil.
Dreptul copilului la respectarea personalității si individualități e reglementat in art
28 din legea 272/2004 cu referirea directă la interzicerea aplicării pedepselor fizice si a
tratamentelor degradante si umilitoare. Acestea din urma presupun inclusiv dr copilului la
respectarea demnității sale. De altfel, acest deziderat este dezvoltat explicit in art 28 alin 2
care prevede ca :” masurile de disciplinare a copilului nu pot fi aplicate decât in acord cu
demnitatea copilului, nefiind permise sub niciun motiv pedepsele fizice sau acelea care se
afla in legătură directă cu dezvoltarea fizică, psihică sau care afectează starea emoțională a
copilului.”
In acest sens al respectării demnității copilului se pronunță si art 72 cod civil care
prevede ca orice persoana are dreptul la respectarea demnității sale.

Curs 7
Respectarea individualității si personalității copilului presupune cunoașterea
particularitailor acestuia si acordarea posibilității exercitării dr si libertăților in funcție de
aceste aspecte particulare.
Acestea din urma pot viza varsta, limba, religia, starea de sănătate, etnie. Art 27 din
legea 272/2004 permite in acest sens copilului aparținând unei minorități etnice, religioase dr
la viata culturala proprie, la declararea apartenentei sale etnice, la exercitarea propriei sale
religii in comun cu alti membri ai comunității din care face parte.
O aplicație importanta a acestui dr se refera la copilul cu handicap. Astfel, din cauza
situatiei sale de sănătate, legiuitorul instituie un regim deosebit. Acesta are dreptul la
educatie, recuperare, compensare, reabilitare si integrare adaptate posibilităților proprii in
vederea dezvoltării personalității sale. Îngrijirea speciala trebuie sa asigure dezvoltarea
fizica,mentală,spirituala, morală sau socială a copiilor cu handicap.
 Ea constă in ajutor adecvat situației copilului si părinților săi pt facilitarea accesului
efectiv si fara discriminare a copiilor cu handicap la educație, formare profesională, servicii
medicale, pregătirea in vederea găsirii unui loc de munca sau activități recreative.

Dreptul copilului la protejarea imaginii sale publice si protejarea vieții sale

private si de familie
Încadrarea in categoria drepturilor si libertăților civile .aceste dr ale personalitatii au
fost consacrate de legea 272/2004 înainte sa fie reglementate de codul civil actual care
consacra expres in art 58 ca orice persoana are dr la viata, la sanatate, integritate fizică si
psihică, la demnitate, la propria imagine,la respectarea vieții private precum si la alte
asemenea dr recunoscute de lege.
Protecție privind aceleași dr conferă si convenția ONU care in art 16 prevede ca
niciun copil nu va fi supus unei imixtiuni ilegale in viata sa personală, familia sa, domiciliul
sau corespondența sa si niciunor atacuri ilegale la onoarea si reputația sa. In concordanță cu
aceste dispozitii si respectand principiile protecției copilului, legea 272/2004 prevede ca este
interzisă orice acțiune de natură sa afecteze imaginea publica a copilului sau dr acestuia la
viața intimă, privata sau de familie.
Dr la propria imagine presupune potrivit art 73 cod civil protejarea persoanei
împotriva reproducerii in orice mod a înfățișării sale fizice, a vocii sale sau după caz,
utilizarea unei asemenea reproducerii. Cu alte cuvinte, dr la propria imagine presupune ca
fiecare este îndreptățit sa se opuna divulgarii pein orice mijloace a elementelor vieții sale si la
reproducerea imaginii sale fara consimțământul sau.
In cuprinsul sau legea 272/2004 protejează dr la imagine al copilului in mai multe
texte legale. Astfel, art 22 alin 3 din lege arata ca participarea la dezbaterile publice a
copilului in varsta de pana la 14 ani in cadrul unor programe audio-vizuale se face numai cu
consimțământul scris al acestuia si al părintelui ori după caz al reprezentantului legal.
Copii nu pot fi folosiți sau expuși de către părinți sau de către alte persoane in scopul
de a obtine avantaje personale sau se a influenta deciziile autorităților publice. In acest
context, titlul 2 al deciziei 220/2011 a consiliului național al audiovizualului este consacrata
in totalitate respectării dr minorului in programele audiovizuale.
Astfel, aici se precizează faptul că condițiile de participare a minorului la un
program audiovizual trebuie sa tina seama de sensibilitatea si vulnerabilitatea specifice
vârstei, dar si de personalitatea minorului respectiv. Este motivul pentru care codul de
reglementare a conținutului audiovizual face distincție intre condițiile care se aplica unui
minor prezentat in programele de știri si vârsta acestuia.
Ca notă comuna indiferent de natura programului audiovizual, pentru protejarea
imaginii copilului este obligatoriu consimțământul acestuia cumulativ cu acordul părintelui
ori reprezentantului legal.
Legea 272/2004 interzice de asemenea sa se dea publicității orice date referitoare la
săvârșirea de fapte penale de către copilul care nu răspunde penal. Tot ca o aplicație, art 93
stabilește ca audierea in instanță a copilului abuzat sau neglijat se poate face numai in camera
de consiliu, in prezența unui psiholog si numai după o prealabila pregătire a copilului, iar pt
înregistrarea cu mijloace audio-video este obligatoriu consimțământul acestuia.

Dr copilului de a face petiții

 Art 29 din legea 272 recunoaște dr copilului de a depune singur plângeri referitoare
la încălcarea dr sale fundamentale. In acest sens, el are dr de a fi informat asupra dr sale si
asupra modalităților de exercitare a acestora. Spre deosebire de dr la opinie, care este
condiționat de discernământul copilului, legea nu condiționează exercitarea dr la petiționare
pe aceasta împrejurare dispoziția legala amintită nestabilind niciun prag de vârstă. In
doctrină recunoașterea acestui drept in maniera in care el este reglementat a fost apreciata
pozitiv, argumentându-se ca in acest mod s-ar evita un conflict de interese intre minor si cel
care il reprezintă legal, ori cel care il asistă din punct de vedete juridic, conflict ce ar putea
duce in cele din urma la paralizarea acestui drept de către titularul său
Legea 272/2004 prevede in mod expres ca in situația încălcării anumitor drepturi,
copilul poate sa depună singur plângeri cum ar fi: in cazul solicitării schimbării felului
învățăturii, educației religioase si domiciliului. Acest drept este recunoscut copilului care a
împlinit vârsta de 14 ani.
Autoritățile destinatare ale plângerii formulate trebuie sa trateze cu maxima
seriozitate cererea copilului si in virtutea dr la viată privată să asigure confidențialitatea
răspunsului pe care aceștia il formulează.
Ca o garanție a acestui dr, legea 272/2004 a decis înființarea telefonului copilului.
Recunoașterea acestui drept complinește statutul juridic al copilului, confirmând dată in plus
recunoașterea acestuia ca subiect de drept capabil sa participe la viața socială.

Dr copilului la educatie si la activitati recreative si culturale

Evoluția lumii contemporane odata cu progresul economic si diversificarea
aspirațiilor umane, cunoaște o permanenta extindere a dr si libertăților fundamentale ale
omului. In cadrul acestora o importanță tot mai mare o are asigurarea de drept si de fapt a dr
copilului. In ansamblul acestor drepturi pot fi amintite in primul rând cele ce privesc
sănătatea, sănătatea si supraviețuirea copilului ,drepturi vitale dacă ținem cont de realitățile
existente in diferite colturi ale lumii. Cu toata prioritatea unor asemenea drepturi, un alt drept
poate fi recunoscut ca fundamental prin faptul ca de el depinde ca un prealabil indispensabil
existenta autentica a altor drepturi.
Este vorba de dr la educație, fără de care nu poate fi concepută capacitatea omului
de a-si afirma aptitudinile. Recunoașterea unui astfel de drept reprezintă o garanție a
asigurării ulterioare a unei calificări si pregătiri profesionale, scopul educației este afirmat
atât in legea 1/2011 ,cat si in art 29 din Convenția europeana a dr omului.
Potrivit legii 272, copilul are dr de a primi o educație care sa îi permită dezvoltarea
in condiții nediscriminatorii a aptitudinilor si personalității sale. In aceleași condiții este
recunoscut dreptul la educație si in art 28 al Convenției, accesul nediscriminatoriu la
serviciile educaționale fiind un deziderat proclamat in condițiile in care este cunoscut faptul
că pentru anumite categorii de copii exercitarea acestui drept este deosebit de costisitoare ca
urmare a situației acestora ca urmare a dificultăților financiare cu care se confrunta.
Este vorba de exemplu de copii cu dizabilități pentru care sunt necesare masuri
suplimentare care sa le permită accesul la educație in condiții similare ori poate fi vorba de
copii refugiați sau de copii din mediul rural. In cazul copiilor refugiați, art 6 di legea 1/2011
prevede expres ca dr la educație este recunoscut in mod egal minorilor care solicită sau au
dobândit o formă de protecție in România, minorilor străini, apatrizi a căror ședere pe
teritoriul României este recunoscuta conform legii.
 Tot in virtutea pp nediscriminării, in România statul garantează dr la educație al
tuturor persoanelor cu cerințe educaționale speciale.
Pentru a putea fi beneficiar al dr la educație instituționalizată, părintele sau după caz,
reprezentantul legal are îndatorirea de a înscrie copilul la școală si de a depune diligentele
necesare pt ca acesta sa frecventeze școala
In virtutea calității sale de ocrotitor, părintele are prioritate in alegerea felului
educației, dr recunoscut de legea cadru. Cu toate acestea, in calitatea sa de participant la
viața socială copilului ii este recunoscută libertatea de a solicita părinților schimbarea felului
învățăturii sau al pregătirii profesionale ori a locuinței necesare desăvârșirii învățăturii sau
pregătirii sale profesionale.
Codul civil in art 498 si legea 272/2004 condiționează aceasta libertate de împlinirea
vârstei de 14 ani.