Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice

Specializarea Asistență Socială I , ID, Grupa 2

PROTECȚIA DREPTURILOR
COPILULUI PRIN TUTELĂ

Student:
SĂPUNARU CLEOPATRA

Iași
2022
1
 Drepturile copiilor sunt drepturile tuturor persoanelor cu vârsta sub 18 ani. Scopul
acestora este să protejeze copiii și tinerii: ei trebuie să fie tratați și respectați ca oameni, beneficiind
de acces deplin la drepturile omului care sunt conferite tuturor oamenilor. Însă drepturile copiilor
recunosc și faptul că vulnerabilitatea lor, o consecință a vârstei fragede și lipsei de maturitate, ne
impun să acordăm o atenție aparte nevoilor de protecție și îngrijire speciale ale copiilor.
Drepturile copiilor includ dreptul tinerilor de a fi tratați cu demnitate și respect, la
protecție împotriva oricărei forme de discriminare, de a le fi satisfăcute nevoile primare - cum ar fi
hrană, siguranță, îngrijire medicală, educație, precum și de a juca un rol activ în societate. Aceste
drepturi sunt consfințite în Convenția ONU cu privire la drepturile copilului, instrument care a fost
acceptat de toate statele din Europa și de aproape toate țările lumii ( Protejarea drepturilor copilului,
Consiliul Europei 2014, p.14).
Răspunderea pentru creșterea și asigurarea dezvoltării copilului revine, în primul rând
părinților, aceștia având obligația de a-și exercita drepturile și de a-și îndeplini obligațiile fată de
copil ținând seama cu prioritate de interesul superior al acestuia.
Principiul general de la care se pornește în reglementarea asistenței alternative are în
vedere caracterul permanent și continuu al grijii și ocrotirii care trebuie acordate copilului. Ca un
corolar al acestui principiu, copilul nu poate fi lipsit nici un moment de supraveghere, de ocrotirea
necesară creșterii și dezvoltării sale ( Suport curs, U3, p.40).
Articolul nr.5 din Convenția cu privire la Drepturile Copilului stipulează foarte clar acest
lucru ,,Statele părți vor respecta responsabilitățile, drepturile și îndatoririle ce revin părinților
naturali ai copilului sau, după caz și conform tradiției locale, membrilor familiei lărgite sau
comunității, tutorilor sau altor persoane care au, prin lege, copii în îngrijire, de a asigura, de o
manieră corespunzătoare capacităților în continuă dezvoltare ale copilului, îndrumarea și orientarea
necesare în exercitarea de către copil a drepturilor recunoscute în prezenta Convenție.”
Dreptul la asistenţă alternativă este reglementat în legislația română prin art 44 din Legea
nr.272/2004 republicată privind protecția și promovarea drepturilor copilului. El vizează protecţia
drepturilor copilului lipsit, temporar sau definitiv de ocrotirea părinţilor săi. Ca mijloace de protecţie
alternativă art.44 al. 2 prevede :
- tutela;
- măsurile de protecţie specială (plasamentul, plasamentul în regim de urgenţă,
supravegherea specializată);
- adopția
2
 În sens larg, prin tutela minorului, ca instituţie juridică, se înţelege ansamblul dispoziţiilor
legale care reglementează ocrotirea unui minor lipsit de ocrotirea părintească, de către o persoană
însărcinată cu funcţia de tutore de instanţa de tutelă, în scopul exercitării de către acesta a
drepturilor şi îndatoririlor părinteşti faţă de minor.
În sens restrâns, prin tutela minorului se înţelege sarcina tutorelui, adică activitatea pe care
el o desfăşoară sau, altfel spus, drepturile şi obligaţiile tutorelui pe care le are față de persoana şi
bunurile minorului în calitate de autoritate legală asupra acestuia.
Tutela este reglementată în Titlul III, Capitolul II, art. 110-163 din Legea nr. 287/2009
Noul cod civil .Tutela minorului este o măsură alternativă de protecție a copilului lipsit temporar sau
definitiv de ocrotire părintească. Dispozițiile referitoare la tutelă găsim şi în Legea nr. 272/2004 cu
privire la protecţia drepturilor copilului.
Conform articolului 110 din Codul civil ,, Tutela minorului se instituie atunci când ambii
părinți sunt, după caz, decedați, necunoscuți, decăzuţi din exerciţiul drepturilor părintești sau li s-a
aplicat pedeapsa penală a interzicerii drepturilor părintești, puși sub interdicție judecătorească,
dispăruţi ori declaraţi judecătoreşte morţi, precum şi în cazul în care, la încetarea adopţiei, instanța
hotărăşte că este în interesul minorului instituirea unei tutele.”
Deschiderea tutelei se poate face din oficiu sau în urma înștiințării serviciului public
specializat despre existența unui copil lipsit de ocrotirea părintească . ,, Au obligaţia ca, de îndată ce
află de existenţa unui minor lipsit de îngrijire părintească în cazurile prevăzute la art. 110, să
înștiințeze instanța de tutelă:
a) persoanele apropiate minorului, precum şi administratorii şi locatarii casei în care
locuiește minorul;
b) serviciul de stare civilă, cu prilejul înregistrării morţii unei persoane, precum şi
notarul public, cu prilejul deschiderii unei proceduri succesorale;
c) instanţele judecătoreşti, reprezentanţii Ministerului Public şi ai poliţiei, cu prilejul
pronunţării, luării sau executării unei măsuri privative de libertate;
d) organele administraţiei publice locale, instituţiile de ocrotire, precum şi orice altă
persoană ( Codul civil, art. 111) .
Tutela se instituie conform legii de către instanța judecătorească în a cărei
circumscripție teritorială domiciliază sau a fost găsit copilul.
Poate fi tutore o persoană fizică sau soţul şi soţia, împreună, dacă nu se află în vreunul
dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de lege. Persoana fizică sau familia care urmează a fi

3
tutore trebuie să fie evaluată de către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului cu
privire la garanţiile morale şi condiţiile materiale pe care trebuie să le îndeplinească pentru a primi
un copil în îngrijire. Evaluarea se realizează de către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi
Protecţia Copilului de la domiciliul persoanei sau familiei, acordându-se prioritate membrilor
familiei extinse a copilului.
Instanţa judecătorească numeşte cu prioritate ca tutore, dacă motive întemeiate nu se
opun, o rudă sau un afin ori un prieten al familiei copilului, în stare să îndeplinească această sarcină.
Persoana fizică, respectiv soţii care urmează a fi tutori, sunt numiţi pe baza prezentării de către
Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului a raportului de evaluare a acestora.
Propunerea se va face ţinându-se seama de relaţiile personale, de apropierea domiciliilor, precum şi
de opinia copilului.
Actul de numire al tutorelui se numește încheiere . Aceasta se comunică tutorelui în scris
și se afișează la sediul primăriei de la domiciliul minorului. Drepturile și îndatoririle tutorelui față de
persoana și patrimonial copilului încep de la data primirii comunicării.
Tutela este o sarcină gratuită. Cu toate acestea, tutorele poate fi îndreptăţit, pe perioada
exercitării sarcinilor tutelei, la o remuneraţie, al cărei cuantum va fi stabilit de instanta de tutelă, cu
avizul consiliului de familie, ţinând seama de munca depusă în administrarea averii şi de starea
materială a minorului şi a tutorelui, dar nu mai mult de 10% din veniturile produse de bunurile
minorului. Acest cuantum al remunerației va putea fi modificat sau suprimat de către instanţa de
tutelă, cu avizul consiliului de familie, potrivit împrejurărilor.
Consiliul de familie se poate constitui pentru a supraveghea modul în care tutorele își
exercită drepturile şi își îndeplinește îndatoririle cu privire la persoana şi bunurile minorului.
Instanţa de tutelă poate constitui un consiliu de familie compus din 3 rude sau afini, ţinând seama de
gradul de rudenie şi de relațiile personale cu familia minorului. În lipsă de rude sau afini pot fi
numite şi alte persoane care au avut legături de prietenie cu părinții minorului sau care manifestă
interes pentru situaţia acestuia. Firește, tutorele nu poate fi membru în consiliul de familie
La fel ca şi conținutul ocrotirii minorului prin părinți, cel al ocrotirii lui prin tutelă este
format dintr-o latură personală, alcătuită din drepturi şi obligații pe care tutorele le are cu privire la
persoana minorului, şi o latură patrimonială compusă din drepturile şi obligaţiile pe care tutorele le
exercită şi le îndeplineşte privitor la bunurile copilului (Alin-Gheorghe Gavrilescu, 2010, p.1).
În ceea ce privește ocrotirea persoanei copilului, tutorele are aceleași drepturi și
îndatoriri cu ale părinților, ele exercitându-se numai cu respectarea interesuslui superior al copilului,

4
dar există și o serie de limitări, în sensul că măsurile se iau cu  avizul consiliului de familie , cu
excepţia măsurilor care au caracter curent. Minorul pus sub tutelă are domiciliul la tutore. Minorul
poate avea și o reședință numai cu autorizarea instanței de tutelă .
Felul învățăturii sau al pregătirii profesionale pe care minorul care nu a împlinit vârsta de
14 ani o primea la data instituirii tutelei nu poate fi schimbat de acesta decât cu încuviințarea
instanței de tutelă. Instanţa de tutelă nu poate, împotriva voinţei minorului care a împlinit vârsta de
14 ani, să schimbe felul învăţăturii acestuia, hotărâtă de părinţi sau pe care minorul o primea la data
instituirii tutelei ( Codul civil, ar. 138).
În ceea ce privește latura patrimonială, ocrotirea minorului prin tutelă cuprinde
a.) administrarea bunurilor copilului până la 14 ani;
b.) reprezentarea în actele civile a minorului;
c.) încuviințarea prealabilă a actelor civile ale minorului.
Conform articolului 140 din Codul civil, după deschiderea tutelei se procedează la
inventarierea bunurilor minorului ,, După numirea tutorelui şi în prezența acestuia şi a membrilor
consiliului de familie, un delegat al instanţei de tutelă va verifica la faţa locului toate bunurile
minorului, întocmind un inventar, care va fi supus aprobării instanţei de tutelă. Inventarul bunurilor
minorului va începe să fie întocmit în maximum 10 zile de la numirea tutorelui de către instanţa de
tutelă “.
Tutorele are îndatorirea de a administra cu bună-credinţă bunurile minorului. În acest
scop, tutorele acționează în calitate de administrator însărcinat cu simpla administrare a bunurilor
minorului – efectuează toate actele necesare pentru conservarea bunurilor, precum şi actele utile
pentru ca acestea să poată fi folosite conform destinaţiei lor obişnuite ( Codul civil, art. 142).
Articolul 143 din Cod precizează că ,,tutorele are îndatorirea de a-l reprezenta pe minor
în actele juridice, dar numai până când acesta împlinește vârsta de 14 ani”.
Tutorele nu poate, în numele minorului, să facă donaţii şi nici să garanteze obligaţia
altuia. Fac excepţie darurile obişnuite, potrivite cu starea materială a minorului. Tutorele nu poate
fără avizul consiliului de familie şi autorizarea instanţei de tutelă, să facă acte de înstrăinare,
împărţeală, ipotecare ori de grevare cu alte sarcini reale a bunurilor minorului, să renunţe la
drepturile patrimoniale ale acestuia, precum şi să încheie în mod valabil orice alte acte ce depăşesc
dreptul de administrare , insă poate înstrăina, fără avizul consiliului de familie şi fără autorizarea
instanţei de tutelă, bunurile supuse pieirii, degradării, alterării ori deprecierii, precum şi cele
devenite nefolositoare pentru minor ( Codul civil, art. 144) .

5
 Tutorele are obligaţia de a-l reprezenta pe copil în actele juridice numai până la data când
acesta împlineşte paisprezece ani. După împlinirea vârstei de 14 ani minorul îşi exercită singur
drepturile şi obligaţiile, însă numai cu încuviințarea prealabilă a tutorelui, spre a-l apăra împotriva
abuzurilor . Dacă actul pe care minorul care a împlinit vârsta de 14 ani urmează să îl încheie face
parte dintre acelea pe care tutorele nu le poate face decât cu autorizarea instanţei de tutelă şi cu
avizul consiliului de familie, va fi necesară atât autorizarea acesteia, cât şi avizul consiliului de
familie. Minorul nu poate să facă donaţii, altele decât darurile obişnuite potrivit stării lui materiale,
şi nici să garanteze obligaţia altuia ( Codul civil, art. 146).
Tutorele nu are obligaţia de a întreține copilul . Conform prezentului Cod, consiliul de
familie stabileşte suma anuală necesară pentru întreţinerea minorului şi administrarea bunurilor sale
Cheltuielile necesare pentru întreţinerea minorului şi administrarea bunurilor sale se acoperă din
veniturile acestuia. În cazul în care veniturile minorului nu sunt îndestulătoare, instanţa de tutelă va
dispune vânzarea bunurilor minorului, prin acordul părţilor sau prin licitaţie publică. Dacă minorul
este lipsit de bunuri şi nu are părinţi sau alte rude care sunt obligate prin lege să îi acorde întreţinere
ori aceasta nu este suficientă, minorul are dreptul la asistenţă socială, în condiţiile legii.
Instanţa de tutelă va efectua un control efectiv şi continuu asupra modului în care tutorele
şi consiliul de familie îşi îndeplinesc atribuţiile cu privire la minor şi bunurile acestuia . Tutorele
este dator să prezinte anual instanţei de tutelă o dare de seamă despre modul cum s-a îngrijit de
minor, precum şi despre administrarea bunurilor acestuia. Instanţa de tutelă va verifica socotelile
privitoare la veniturile minorului şi la cheltuielile făcute cu întreţinerea acestuia şi cu administrarea
bunurilor sale şi, dacă sunt corect întocmite şi corespund realităţii, va da descărcare tutorelui.
În situația în care se constată că actele sau faptele tutorelui sunt păgubitoare pentru minor
se poate face plângere la instanţa de tutelă de către minorul care a împlinit vârsta de 14 ani,
consiliul de familie, oricare membru al acestuia, precum şi toţi cei care au atribuții in solicitarea
deschiderii tutelei. Plângerea se soluţionează de urgenţă . Minorul care a împlinit vârsta de 10 ani va
fi ascultat, dacă instanţa de tutelă consideră că este necesar.
Încetarea tutelei minorului se poate datora unor cauze ce țin de persoana tutorelui sau de cauze care
privesc persoana copilului minor. În prima situaţie este vorba de încetarea funcției tutorelui, iar în
cea de a doua de încetarea tutelei.
De principiu, tutela încetează în momentul în care au încetat cauzele care au făcut necesară
deschiderea sa :

6
a. ) dobândirea capacităţii depline de exerciţiu de către copil (prin ajungerea la majorat sau prin
căsătorie),
b.) prin stabilirea filiației față de cel puţin unul dintre părinţi pentru copilul născut din părinţi
necunoscuţi;
c.) prin ridicarea decăderii din drepturile părinteşti a cel puţin unuia dintre părinţi;
d.) prin reapariția cel puţin a unuia dintre părinții dispăruţi sau declaraţi morţi,
e.) prin moartea minorului ( Suport curs, U3, p.47) .
Articolul 156 din Codul Civil precizează situațiile in care încetează funcția tutorelui ,, funcția
tutorelui încetează prin moartea acestuia, prin îndepărtarea de la sarcina tutelei sau prin înlocuirea
tutorelui “ .
Tutorele este îndepărtat dacă săvârşeşte un abuz, o neglijenţă gravă sau alte fapte care îl fac nedemn
de a fi tutore, precum şi dacă nu îşi îndeplineşte în mod corespunzător sarcina. Până la preluarea
funcției de către noul tutore, instanţa de tutelă poate numi un curator special .
La încetarea din orice cauză a tutelei, tutorele sau, după caz, moştenitorii acestuia sunt datori ca, în
termen de cel mult 30 de zile, să prezinte instanţei de tutelă o dare de seamă generală. Tutorele are
aceeaşi îndatorire şi în caz de îndepărtare de la tutelă ( Codul civil, art. 160).
Bunurile care au fost în administrarea tutorelui vor fi predate, după caz, fostului minor,
moştenitorilor acestuia sau noului tutore de către tutore, moştenitorii acestuia sau reprezentantul lor
legal ori, în lipsă, de curatorul special . După predarea bunurilor, verificarea socotelilor şi aprobarea
lor, instanţa de tutelă va da tutorelui descărcare de gestiunea sa ( Codul civil, art. 161, 162).
Pentru instituirea tutelei minorului sunt necesare următoarele acte :
 cerere de instituire a tutelei;
 declarație din partea persoanei care va fi numită tutore;
 copie după buletinul de identitate (carte de identitate),
 certificatul de nastere si certificatul de căsătorie al tutorelui;
 cazier judiciar al tutorelui;
 dovezi asupra situatiei materiale a tutorelui (cupon pensie, adeverintă salariu, etc.);
 copie certificat nastere minor;
 copie certificat deces în cazul decesului părintilor minorului;
 copie sentintă de declarare judecătorească a mortii sau disparitiei părintilor (dacă este
cazul)
 caracterizare scolară minor (dacă este elev)

7
  cupon pensie urmaș (dacă este cazul);
 inventarul bunurilor minorului .
Tutela este o instituţie de drept privat şi interesează ordinea publică, fiind destinată a ocroti
o anumită categorie de incapabili. Tutela are drept scop apărarea persoanei şi patrimoniul copiilor
minori, astfel că toate regulile stabilite în această materie sunt obligatorii şi nu pot fi modificate prin
convenţii particulare (C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu,Al. Băicoianu, op. cit., vol. I, p. 381).
Ocrotirea minorului prin tutelă este o măsură subsidiară ocrotirii părinteşti care are însă
întâietate între formele protecției alternative, fapt ce rezultă din ordinea enumerării prevăzută de art.
39 alin. 2din Legea nr. 272/2004 dar şi din reglementările consacrate măsurilor de protecţie specială
(art. 50, art. 54 alin. 2 şi 4, art. 56 lit. a din Legea nr. 272/2004) şi adopţiei (art. 11 alin. 1 lit. a, art.
13, art. 14, art. 15 alin. 1, art. 16 alin. 1 şi art. 23 alin. 1lit. b din Legea nr. 273/2004)2. Prin
instituirea tutelei se urmăreşte să se asigure copilului protecţie alternativă similară cu cea care se
realizează prin părinţi, astfel încât să se creeze un climat familial adecvat formării şi dezvoltării
personalităţii copilului (Alin-Gheorghe Gavrilescu, 2010, p.2).

8
 BIBLIOGRAFIE :

 C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu,Al. Băicoianu, Tratat de drept civil român, vol. I,

 Alin-Gheorghe Gavrilescu ,Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu,
Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 2/2010,
 Serviciile de tutelă destinate copiilor lipsiți de îngrijire părintească, București, 2019,
 Manual de drept european privind drepturile copilului, FRA 2015,
 Protejarea drepturilor copiilor, Consiliul Europei, 2014,
 Convenția cu Privire la Drepturile Copilului,
 Legea nr. 272/2004 republicată, cu privire la protecţia drepturilor copilului,
 Legea nr. 287/2009 Noul cod civil
 Suport de curs,
 www.coe.int/en/web/commissioner/thematic-work/children-rights
 www.coe.int/children
 www.salvaticopiii.ro