Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iasi

Facultatea de Filosofie si Stiinte Social-Politice

Principiul interesului superior al copilului

Student: Paralau(cas.Lupu) Elena Simona

Asistenta sociala ,Anul 1,ID
 Una dintre primele reglementări internaționale ale acestui principiu se regăsește, încă din
anul 1924, în Declarația drepturilor copilului, adoptată de Liga Națiunilor, prin care se precizează că
„omenirea datorează copilului ce-i mai bun din ceea ce poate oferi”. Prevederea dată a fost preluată
și dezvoltată în Declarația drepturilor copilului, adoptată în 1959 de Adunarea Națională a
Națiunilor Unite, care prevede că: „Copilul se va bucura de o protecție specială și i se vor oferi
facilități prin lege și prin mijloace menite să-i asigure o dezvoltare fizică, mentală, spirituală și
socială normale, în condițiile libertății și demnității. În adoptarea legilor necesare realizării acestui
scop, se va avea în vedere interesul superior al copilului”.

Principiul interesului superior al copilului a fost consacrat prin Legea 242/2004 privind
protecția și promovarea drepturilor copilului , conform căruia interesul copilului va predomina în
toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritătile publice și de organismele
private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătoresti.

Acest principiu este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin

părintilor copilului, altor reprezentanți legali ai săi, precum și oricăror persoane cărora acesta le-a
fost plasat în mod legal. Principiul interesului superior al copilului ocrotește toate categoriile de
copii, adică: copiii cetăteni români aflați pe teritoriul României; copiii cetăteni români aflați în
străinătate; copiii fără cetățenie aflați pe teritoriul României; copiii care solicită sau beneficiază de o
formă de protecție în condițiile reglementărilor legale privind statutul și regimul refugiaților în
România; copiii cetăteni străini aflați pe teritoriul României, în situații de urgentă constatate, în
condițiile legii speciale, de către autoritătile publice române competențe. în sensul acestei legi, prin
copil se înțelege persoană care nu a împlinit vârstă de 18 ani și nu a dobândit capacitatea deplină de
exercițiu.

Art.263 din noul Cod Civil prevede:

1) Orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea
interesului superior al copilului.
(2) Pentru rezolvarea cererilor care se referă la copii, autoritățile competențe sunt datoare să
dea toate îndrumările necesare pentru că părțile să recurgă la metodele de soluționare a
conflictelor pe cale amiabila.
(3) Procedurile referitoare la relațiile dintre părinți și copii trebuie să garanteze că dorințele și
interesele părinților referitoare la copii pot fi aduse la cunoștință autorităților și că acestea țin
cont de ele în hotărârile pe care le iau.
(4) Procedurile privitoare la copii trebuie să se desfășoare într-un timp rezonabil, astfel încât
interesul superior al copilului și relațiile de familie să nu fie afectate.
(5) În sensul prevederilor legale privind protecția copilului, prin copil se înțelege persoană
care nu a împlinit vârstă de 18 ani și nici nu a dobândit capacitatea deplină de exercițiu,
potrivit legii.

Aşadar, rezolvarea amiabilă a disensiunilor implicând copiii şi un timp rezonabil de

soluţionare a acestor neintelegeri sunt, în concepţia legiuitorului civil român, în interesul minorului,
în sensul evitării unor escaladări conflictuale care îl pot afecta. Legea se asigură de asemenea că
autorităţile sunt informate de dorinţele şi interesele părinţilor referitoare la copii, aşa cum este firesc
şi că aceste autorităţi vor ţine cont de aceste dorinţe sau opinii.

Totuşi, acest principiu este aplicat de către autorităţi peste dorinţele şi interesele părinţilor vis-a-vis
de copiii minori, atunci când acestea nu concordă cu acest principiu, în măsura în care autorităţile
consideră că este cazul.

Astfel, acest principiu constă în rezolvarea procedurilor şi diferendelor în care sunt

implicaţi copii, astfel încât, dezvoltarea lor fizică şi psihică, accesul la educaţie, mediul familial şi
integrarea lor în societate să fie cât mai puţin afectate, iar pe viitor să beneficieze de acestea pe
deplin, iar drepturile lor să fie ocrotite integral şi efectiv.

Toate deciziile vor fi luate astfel încât aceste lucruri să fie transpuse în practică, cu prioritate faţă de
alte interese sau dorinţe exprimate de către părinţi, rude, tutori, terţi, stat, etc.

De aceea, acest principiu este definit de lege ca fiind “superior”, în sensul de întâietate faţă de orice
alte interese existente în cauzele care implică minori.

Este evident că acest principiu şi modul în care el acţionează, constituie o modalitate prin care statul
exercită protecţia sa asupra copilului şi familiei în general, alături de celelalte acte normative în
materie, începând cu dispoziţiile constituţionle şi terminând cu legile, ordinele ministeriale şi nu în
ultimul rând, cu practica judecătorească în materie.

Interesul superior al copiilor nu este definit în clar de către legiuitor. Cu toate acestea
Manualul Judecătorilor editat de către ANPDC explică modul de cercetare al interesului superior al
copilului la paginile 43 și 44 reaplicând modelul Canadian . Se observă că decizia cu privire la
încredințarea custodiei minorilor trebuie să țină cont de o sumă de factori și nu trebuie în nici un fel
să fie influențată de criteriul "sexului părinților". Astfel cele mai importante aspecte pe care instanța
ar trebui să le ia în considerare cu privire la încredințarea minorilor către un părinte sau altul sunt:

•Nevoile fizice, emoționale și psihologice ale copilului inclusiv nevoia copilului de stabilitate
•Opiniile și preferințele copilului în măsura în care acestea pot fi verificate în mod rezonabil
•Natura, forța și stabilitatea relației dintre copil și fiecare dintre cei doi soți
•Natura, forța și stabilitatea relației dintre copil și familiile extinse din partea mamei și respectiv
din partea tatălui
•Capacitatea fiecăruia dintre părinți de a îngriji copilul și de a răspunde nevoilor acestuia
•Capacitatea fiecăruia dintre părinți de a comunica și coopera cu celălalt părinte în chestiunile
care privesc copilul
•Beneficiile pe care dezvoltarea și menținerea de relații semnificative cu ambii soți le au asupra
copilului și voința fiecăruia dintre aceștia de a susține dezvoltarea și menținerea unei relații cu
celălalt soț
•Orice formă de violență în familie
• Istoricul îngrijirii copilului
• Orice plan propus pentru îngrijirea și creșterea copilului
 Interesul copilului este configurat de totalitatea drepturilor sale fundamentale, cum ar fi
dreptul la integritate fizică şi psihică, dreptul la identitate, dreptul la liberă exprimare şi dreptul la
libertatea de gîndire, dreptul la protecţia împotriva oricăror forme de violenţă, vătămare, abuz fizic
sau mintal, abandon şi neglijenţă, dreptul la învăţătură etc., drepturi la care trebuie să se raporteze
acţiunile tuturor factorilor ale căror responsabilităţi generale, sectoriale ori specifice implică relaţia
cu copilul – de la părinţi la sistemul de învăţămînt, sistemul medical, societatea în ansamblul ei.
https://legeaz.net/dictionar-juridic/principiul-interesului-superior-al-copilului

https://www.scribd.com

https://ro.wikipedia.org/wiki/Interesul_superior_al_copilului#/media/File:DeciziileJudecatorestiSiIn
teresulSuperiorAlCopilului.jpg

www.legeasiviata.in.ua/archive/2016/10-1/4.pdf