Incluziunea copiilor cu autism in sistemul educational

romanesc

Rezumatul articolului:

Articolul “Incluziunea copiilor cu autism in scoala de masa” este un semnal prin care se atrage
atentia asupra importanței incluziunii și acceptării acestor copii în școală printre copii etichetați
ca fiind “normali,” modul în care atitudinea cadrelor didactice și poziționarea acestora față de
copilul cu autism influențează dezvoltarea ulterioară a acestuia și evoluția lui către un adult
functional, capabil să ia decizii proprii și să evalueze diferite situații critice, să diferențieze binele
de rău și să se adapteze în societatea noastră.

Autismul este o tulburare de dezvoltare considerată drept una dintre cele mai severe tulburări
neuropsihiatrice ale copilăriei. Este rezultatul unor disfuncționalități de dezvoltare ale sistemului
nervos central sau genetic.

Pentru ca incluziunea copiilor cu autism sa fie pozitiva, parintii trebuie sa prezinte in detaliu
starea copiilor , incluziunea fiind sporita atunci cand un medic specialist, un profesor sau chiar
parintele angajează colegii copilului diagnosticat într-o discuție despre autism, facandu-i sa
inteleaga ca sunt personae complete, cu nevoi, placeri, puncte tari si puncta slabe.

Realitatea din sistemul educational romanesc arata ca un copil cu autism are sanse mari sa fie
neglijat, discriminat de catre colegii de clasa si chiar si de cadrele didactice, care nu au fost
pregatite sa observe izolarea sociala a copilului si care nu au pregatirea necesara pentru a
remedia problema. De asemenea, atunci cand simptomele devin vizibile, uimirea colegilor si
gesturile pe care le fac se pot transforma intr-o deruta pentru cel bolnav, chiar daca in general
copiii cu autism nu par afectati de respingere si dispret, acestia pot fi afectati emotional de aceste
evenimente.

Incluziunea copiilor cu autism din Romania la momentul actual se loveste de impedimente

destul de mari, deoarece parintii copiilor sanatosi din clasa unde ar urma sa fie integrat un copil
cu CES sunt reticenti, iar unele cadre didactice raspund negative deoarece nu au pregatirea
necesara pentru a intelege si indruma. In urma acestor lucruri putem spune ca din punct de
vedere legislativ, financiar, uman sistemul nu functioneaza cum trebuie, deoarece acesta are
foarte putine cadre didactice de sprijin, deoarece nu exista suficiente fonduri pentru a angaja mai
multi profesori calificati, ceea ce face sistemul sa nu fie unul integrativ.
Scopul integrarii educationale pentru un copil cu autism nu este de a atinge performante
impresionante, ci pentru a fi dezvoltat multilateral, pentru a ajunge la maturitate sa fie egal cu
semenii sai. In timpul scolii/liceului copilul poate sa fie orientat catre activitati manuale, reusind
astfel sa si dezvolte o noua pasiune. Pentru copiii cu autism exista mai multe strategii
educationale, deoarece nu toti indeplinesc aceleasi criterii, de aceea activitatile instructive
educative trebuiesc desfasurate pe baza unui program bine structurat, facut pe baza
comportamentelor copiilor. Mai multe cercetari facute au demonstrate faptul ca, daca sunt inclusi
in invatamantul de masa, copiii cu dizabilitati isi dezvolta mai multe laturi (cognitive, motorie,
de limbaj, etc) prin socializarea cu cei din jur, reusind astfel sa comunice mult mai usor si mai
bine. Pot lega prietenii cu cei care nu sunt bolnavi si sa invete din aceste interactiuni, isi pot
dezvolta inteligenta emotionala, cum să reacționeze pozitiv la schimbări, își construiesc
interdependența și dezvoltă capacitatea de a depăsi obstacole, pe lângă învățarea a noi cunoștințe
si abilități.Pentru ca procesul educational sa fie unul efficient este foarte important ca acesta sa
corespunda cu capacitatile si nevoile de dezvoltare ale copilului, pentru a reusi sa se dezvolte cat
mai aproape de normalitate si sa reuseasca sa devina o persoana relative independent din punct
de vedere social si profesional atunci cand va ajunge la maturitate.

Opinia cu privire la tema aleasa:

In opinia mea, tema ce priveste educatia copiilor cu autism din Romania este una dificila,
deoarece nu este facut un sistem clar de educatie pentru acest caz si nu sunt alocate suficiente
resurse pentru cei ce sufera de aceasta afectiune.

In primul rand, integrarea educationala a copiilor cu handicap si in acest caz a celor cu autism ar
trebui sa fie un proces mult mai important pe care sistemul ar trebui sa se axeze mai mult,
deoarece educatia este rampa de lansare pentru oricine, in orice stadiu s-ar afla. Autismul trebuie
inteles in primul rand, trebuie explicat copiilor ce pot devein colegi cu o persoana ce sufera de
aceasta boala, pentru a putea sa empatizeze cu ea si sa o ajute in procesul de dezvoltare. Pe langa
pregatirea copiilor din scoli, cadrele didactice ar trebui sa faca cursuri obligatorii pentru a reusi
sa inteleaga , sa ajute si sa urmareasca procesul de dezvoltare al celor bolnavi si astfel ar da sansa
mai multor copii sa se duca la scoli publice , unde pot interactiona si cu personae sanatoase, insa
intr-un mediu controlat, potrivit pentru nevoile lor. Oferind atentia necesara atat din partea
cadrelor didactice, cat si din partea colegilor, familiei, cei ce sufera de autism se pot redresa si
pot ajunge pe un drum relativ firesc/

In al doilea rand, integrarea educationala a copiilor cu autism ar putea sa fie benefica si intr-o
scoala speciala ce se ocupa cu aceste cazuri, tocmai pentru a avea mediul perfect pentru ei si
atentia de care au nevoie. Nu toti copiii care sufera de aceasta boala sunt la fel, nu toti se
comporta la fel, de aceea cadrele din scolile speciale ar putea sa ii imparta in functie de nevoile
fiecaruia si astfel ar avea acces la educatia de care au nevoie pentru a ajunge la maturitate cu
cunostintele necesare pentru a deveni relativ independenti si pentru a simti si ei normalitatea de
care au nevoie. Toata lumea are dreptul la educatie indiferent de situatia pe care o are, iar acesti
copii au nevoie de acest lucru la fel de mult ca ceilalti, fiind in joc si viitorul lor.

In concluzie, integrarea educationala a copiilor cu handicap este una foarte importanta, educatia
fiind primordiala in viata fiecarui om, un fel de act de identitate, de care nu ar trebui sa fie
nimeni privat din cauza diferentelor sau problemelor, insa in Romania este un process destul de
greu, deoarece nu toata lumea intelege nevoile acestor copii si nu exista resurse suficiente pentru
a avea mai multe centre ce se ocupa de aceste cazuri.