PREVENIREA EŞECULUI ŞCOLAR

Prof.Ionescu Daniela
Scoala Gimnaziala Merei, Buzău

Una dintre marile primejdii ale învăţământului constă în resemnarea profesorilor în ceea
ce priveşte rezultatele instruirii, deoarece îmbunătăţirea calităţii pregătirii elevilor pentru
viitoarea profesie este dependentă în mare măsură de calitatea instruirii în şcoală. Utilizarea
metodelor moderne, implicarea elevilor în actul predării şi în activităţile extraşcolare trebuie
privite nu numai ca modalităţi de acţiune, ci şi ca un rezultat al acţiunii acestora, ca o
modalitate de prevenire a eşecului şcolar.

Succesul şcolar exprimă performanţa echivalentă cu atingerea obiectivelor propuse în

activitatea şcolară. Factorii prin care se explică nivelul rezultatelor sunt determinaţi de
capacităţile de învăţare ale elevilor, de însuşirile individuale, cum ar fi: nivelul de dezvoltare
intelectuală, interesul şi motivaţia, starea de sănătate sau capacitatea de efort.

Rezultatele şcolare ale elevilor nu depind numai de aptitudinile acestora, ci reprezintă,

mai degrabă, ,,eficienţa şcolară’’ a aptitudinilor condiţionate de o serie de calităţi: interesele,
motivaţia, perseverenţa, stabilitatea emoţională, atitudinea faţă de învăţătură etc..

Imposibilitatea momentană a elevului de realizare a obiectivelor propuse în activitatea

şcolară defineşte eşecul şcolar, care acoperă o arie mai mare de variabilitate atât din punct de
vedere a sferei de extindere cât şi al factorilor care-l generează.

După sfera de extindere eşecul şcolar poate fi: parţial instalat la începutul unui ciclu de
învăţământ şi general când se grefează pe fondul unor deficienţe senzoriale sau intelectuale mai
mult sau mai puţin severe sau când situaţiile psiho-traumatizante care l-au generat persistă.

Inadaptarea elevului la exigenţele ambianţei şcolare, la rigorile de tip normativ pe care le

presupune funcţionarea corespunzătoare a oricărei colectivităţi şcolare, obţinerea performanţelor
scăzute sunt posibile datorită la o serie de factori.

Particularităţile psihice ale elevului pot influenţa în mod negativ performanţele şcolare
ale acestuia:

 timiditatea: elevul nu se poate exprima, chiar daca s-a pregătit pentru lecţia respectivă,
acest lucru ducând la note mici;

 lipsa de încredere în forţele proprii: elevul "se pierde" în momentul evaluării;

  antipatia faţă de profesor: elevul nu se pregăteşte la materia respectivă deoarece "nu
suportă" cadrul didactic respectiv;

 dezinteres pentru o materie anume: elevul nu se pregăteşte la materia respectivă deoarece

consideră că nu este de nici un folos.

Una din cele mai mari influenţe asupra rezultatelor şcolare ale elevilor o are familia:

 un elev fără "cei şapte ani de acasă" va crea mereu probleme, chiar şi ca viitor adult;

 din cele 24 de ore ale unei zile de muncă, elevul este la şcoală doar 6-7 ore, de restul
timpului fiind responsabilă familia elevului;

 în general elevii nu primesc în cadrul şcolii nici un exemplu sau sfat negativ (limbaj sau
comportament necivilizat, îndemnuri la fapte rele), toate acestea influenţează elevul în
afara şcolii;

 uneori părinţii uită că trebuie să facă front comun cu profesorii deoarece şi unii şi alţii nu
doresc decât dezvoltarea armonioasă a elevului, educarea şi îmbogăţirea cunoştinţelor
acestuia.

Unele comportamente ale cadrelor didactice, în special a acelora care predau materii care se
cer la examene, pot fi factori favorizanţi ai eşecului şcolar. Dintre acestea amintim:

- comportament exagerat de permisiv: clasa scapă de sub control, elevii nu se mai pregătesc
pentru materia respectivă;

- tratarea cu superficialitate, din partea cadrului didactic, a unor teme sau capitole din materia pe
care o predă;

- absenţa sau întârzierea, în mod repetat, la ore;

- inconsecvenţa cadrului didactic în verificarea şi notarea elevilor.

Unii elevi sunt uşor influenţabili. Daca un astfel de elev intră într-un grup care are un
comportament necorespunzător, sau devine prieten cu un elev "problemă", atunci sunt şanse
foarte mari ca elevul respectiv să devină, la rândul său, un elev "problemă" şi să înregistreze
rezultate negative la învăţătură sau să prezinte diferite tulburări de comportament.

Deşi se întâmplă extrem de rar ca elevii să consume droguri, trebuie să fim atenţi asupra
consecinţelor dezastruoase pe care le are consumul de droguri asupra sănătăţii fizice şi psihice a
consumatorului. Elevii trebuie să ştie că dependenţa de droguri poate începe într-o discotecă sau
la o petrecere la care "din curiozitate" se fumează o simplă ţigaretă şi de aici începe un drum care
poate avea ca finalitate în cel mai fericit caz internarea într-o clinică de dezintoxicare, iar în cel
mai rău caz ruinarea sănătăţii sau moartea.

Există elevi care sunt obişnuiţi, uneori chiar de către părinţi, să consume alcool. Acest
lucru este privit, în mod greşit, ca un semn de maturitate. Trebuie specificat faptul că la început
berea este amară, vinul acru, ţuica dă senzaţia de arsură, dar în timp, copii se pot obişnui cu
acestea şi mai târziu ei vor fi candidaţi la titlul de alcoolic.

Toţi copiii, deci şi elevii, trebuie să se joace. Prin joc elevii îşi dezvoltă unele aptitudini
fizice şi psihice. Jocurile cu diferite tipuri de cărţi sau alte obiecte dezvoltă atenţia, memoria,
logica; dar există şi jocurile de noroc, care dacă sunt practicate în exces, mai ales pe bani, pot
ruina nu numai "cariera" elevului sau situaţia sa financiară, dar chiar şi sănătatea fizică a
acestuia.

Pentru a evita sau corecta eventualele rezultate slabe, trebuie să se facă front comun cu
toţi factorii direct implicaţi în procesul de educaţie.

Astfel, cadrele didactice pot stabili un program de activitate echilibrat fără suprasolicitări
sau eforturi în salt, cu sarcini repartizate în funcţie de posibilităţile elevului, cu întărirea
succesului şi diminuarea insuccesului. Prin îndrumarea suplă şi competentă a elevului spre
cunoaştere şi autoinstruiere, prin îmbinarea exigenţei constructive, mereu sporite, cu respectul
faţă de elev ca om, ca personalitate în devenire ce trebuie să dovedească spirit de iniţiativă, spirit
critic şi creator se urmăreşte de către profesor dezvoltarea spiritului de răspundere , de
autocontrol şi autoapreciere.

Acţionând la nivelul clasei de elevi se înlesneşte integrarea în grup iar elevul este solicitat
la realizarea activităţilor comune desfăşurate de către membrii grupului. De exemplu, activităţile
desfăşurate de clasa care să urmărească nu numai integrarea unor elevi în activităţile instructiv
educative ci şi realizarea unor lucrări care să fie apoi prezentate în faţa colegilor şi a cadrelor
didactice, făc ca notele şi apoi mediile elevilor să crească.

Aplicarea strategiilor didactice moderne, stabilirea unor relaţii optime între activitatea de
predare şi cea de învăţare, prin care să se urmărească declanşarea mecanismelor învăţării, potrivit
particularităţilor de vârstă şi individuale ale elevilor şi a condiţiilor concrete în care are loc
învăţarea, face ca rolul profesorului să treacă de la polul în care este doar o sursă de informaţii, la
polul în care conduce activitatea independentă a elevilor, în timp ce activitatea elevilor trece de la
simpla reproducere la o activitate creatoare.

Pe baza observaţiei directe asupra activităţii elevilor se constată că aceştia sunt mai
interesaţi şi mai activi cu cât lecţia are un conţinut informaţional mai apropiat de posibilitatea
transpunerii şi utilizării lui în practică, iar în procesul de evaluare elevii îşi însuşesc mai repede şi
cu mai multă uşurinţă modul de lucru cu tehnicile moderne de evaluare, preferându-le ca
instrumente de verificare şi apreciere în detrimentul celor convenţionale (lucrări scrise,
extemporale).

De asemenea, participarea elevilor la activităţi extraşcolare şi implicarea lor în diferite

proiecte educaţionale, are o serie de finalităţi cum ar fi: dezvoltarea încrederii în sine,
recâştigarea respectului de sine, însuşirea şi respectarea unor norme de protejare a mediului
înconjurător, îmbunătăţirea relaţionărilor sociale, cum de altfel credem că s-a întâmplat prin
participarea elevilor în cazul proiectelor educaţionale ,,Să ocrotim natura! Ea ne dă viaţă’’,
,,Europa, urmările trecutului’’, ,,Informează-te şi învaţă-i pe alţii’’ sau activităţile de voluntariat
din cadrul proiectului ,,Strategia Naţională de Acţiune Comunitară’’.
 Intensificarea colaborării şcolii cu familia, pentru rezolvarea situaţiilor tensionate din
familie, cunoaşterea reciprocă părinţi-educatori, pentru realizarea unei cooperări reale şcoală –
familie, implicarea şi stimularea motivaţională a părinţilor în rezolvarea problemelor de către
copii sunt modalităţi la fel de importante pentru îmbunătăţirea performanţelor şi a reducerii
abandonului şcolar.

Bibliografie:

A. Barna, G. Antohe – Curs de pedagogie, Ed. LOGOS, Galaţi, 2001;

Ioan Bontaş – Pedagogie, Ed. ALL, Bucureşti, 1994;

A. Cosmovici, T. Cozma, C. Cucoş şi alţii – Psihopedagogie, Ed. Spiru Haret, Iaşi, 1995.