MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE

ŞCOALA MILITARĂ DE MAIŞTRI MILITARI ŞI

SUBOFIŢERI A FORŢELOR TERESTRE „BASARAB I”

COMUNICAREA DIDACTICA

Profesor: Lt.col Nitu Elev: Bucataru Alexandru

Bogdan Cristinel

Comunicarea didactică
 • Definire și caracteristici
• Tipuri de comunicare
• Bariere în comunicarea didactică
• Feed-back-ul - esențial în comunicarea didactică
• Perfecționarea comunicării didactice

• Definire și caracteristici

Încă din cele mai vechi timpuri oamenii comunică pentru a împărtăși, a pune ceva în
comun: sentimente, informații, decizii, opinii, sau pur și simplu pentru a crea relații bune cu cei
din jur. Comunicând le spunem celorlalți ce simțim, ce gândim, ce păreri avem, ce știm sau chiar
ceea ce dorim să știm.
Comunicarea didactică este o comunicare instrumentală, direct implicată în susţinerea unui proces
sistematic de învăţare, este o formă de interacţine profesor – elev, prin care profesorul transmite
mesajul său didactic, folosind procesul de predare-învățare, în scopul realizării obiectivelor cadru
și a competențelor din programele școlare (Stoica, 2002). Într-o definire mai concludentă
comunicarea didactică este „un transfer complex, multifazial şi prin mai multe canale al
informataţiei între două entităţi (indivizi sau grupuri) ce-şi asumă simultan şi succesiv rolurile de
receptori şi emiţători semnificând conţinuturi dezirabile în contextul procesului instructiv –
educativ”. Este o comunicare instrumentală, direct implicată în susţinerea unui proces sistematic
de învăţare. (Constantin Cucos, 1998).
Sophie Moirand definește comunicarea ca fiind un „schimb interacțional între cel puțin
doi indivizi situați social, schimb care se realizează prin utilizarea de semne verbale și non
verbale, fiecare individ putând fi, pe rând sau exclusive, producător sau consumator al
mesajului” (Moirand, 1990: 9-10). Competența de comunicare implică diferite domenii ale
cunoașterii. Comunicarea este o formă de cunoaștere și o formă de înteracțiune social
(comunicarea interpersonală), dar și o interacțiune cu sine însuși (comunicarea intrapersonală).
Lingvistul rus Roman Jakobson a elaborat cel mai cunoscut model al comunicării care implică
șase factori ce intervin în procesul comunicării verbale, fiecare dintre ele generând șase funcții.
(Norel, Sâmihăian, 2011: 64) Anexa 1
 (Anexa 1)

1.1 Parametrii situației de comunicare:

• Emițător- cel care transmite un mesaj;
• Receptor – cel care primește mesajul;
• Mesaj – secvența de mesaje pe care emițătorul le transmite către receptor,
verbal sau nonverbal;
• Cod – tipul de semnale utilizate: lingvistice, gesturi, semnale vizuale sau
sonore;
• Canal – mediul prin care mesajul ajunge la receptor: scrisoare, telegramă,
televizor, radio, telefon, etc.;
• Context – aspectul la care se referă mesajul: tema, subiectul etc.

1.2 Funcțiile comunicării:

• Funcția expresivă sau emotivă (centrată pe emițător);
• Funcția de apel sau conativă (centrată pe receptor);
• Funcția referențială (centrată pe context);
• Funcția fatică (centrată pe canal);
• Funcția metalingvistică ( centrată pe cod);
• Funcția poetică (centrată pe mesaj).

Modelul situației de comunicare elaborat de Jakobson prezintă avantaje evidente. În

Primul rând acesta include toți parametrii esențiali ai comunicării, iar în al doilea rând coerența
modelului pune pune în acord parametrii comunicării cu funcțiile limbajului, facilitând
asimilarea problemei.
În situația școlară, emițătorul și receptorul sunt profesorul și elevul. Între cei doi se
intercalează un canal de comunicare care poate suferi perturbări. Pentru a fi cât mai bine înțeles,
mesajul trebuie să fie transpus într-un cod comun pentru profesor și elev. Acest cod comun este
întotdeauna limba, însoțită de mijloacele nonverbale și paraverbale.
Interacțiunile interumane se bazează pe relațiile de comunicare verbală. Cu ajutorul
limbajului se realizează cunoașterea interpersonală, autocunoașterea, etc.
Comunicarea didactică exprimă un transfer complex, multifazic şi prin mai multe canale
a informației între două entități (indivizi sau grupuri) ce-şi asumă succesiv rolurile de emițători şi
receptori, semnificând conținuturi dezirabile în contextul procesului instructiv-educativ.
Alina Pamfil consideră că o comunicare didactică reprezintă „transmiterea de mesaje în
vederea producerii înțelesului și realizării înțelegerii.” (Pamfil, 2008: 58). Procesul de predare-
învățare este o formă specifică a comunicării care întrunește toate caracteristicile modelului
comunicării, astfel comunicarea didactică se particularizează prin diferite trăsături. Modelul
situației de comunicare oferit de Jakobson nu este singurul și nici cel mai complet, astfel încât
didactica limbilor propune variante de multiplicare a parametrilor comunicării. În acest caz,
Sophie Moirand propune propune o serie de întrebări care pot fi folosite în discutarea diverselor
situații de comunicare, întâlnite de elevi în textile citite: Cine vorbește? Cui i se adresează?Ce
comunică? Despre ce comunică?În prezența cui comunică? Unde? Când? Cum? Cu ce scop?
Care sunt relațiile dintre cei care comunică? Care sunt relațiile dintre cei care comunică și ceea
ce este comunicat? (Sophie, 1990: 13-14). O astfel de abordare permite elevilor înțelegerea
elementelor esențiale ale comunicării și a felului în care comunicarea reflect intențiile
colocutorilor, relațiile dintre ei și atitudinea față de cele communicate.

• Comunicarea orală ca mijloc de predare-învățare

Comunicarea este folosită în predarea-învățarea unor discipline ca mijloc de realizare a
obiectivelor/ competențelor. Comunicarea orală are un statut important în disciplinele aparținând
ariei curricular Limbă și comunicare, ea fiind atât mijloc de predare- învățare, cât și scop în sine
al studiului. Este important ca profesorul de la orice disciplină să fie conștient de importanța
comunicării, a dialogului în predare-învățare.

1.4. Particularități
Comunicarea didactică are mai multe caracteristici, care o deosebesc de alte forme ale
comunicării interumane:
• se desfășoară între doi sau mai multi agenti: profesor si elevi, avand ca scop comun
instruirea acestora, folosind comunicarea verbala, scrisa, non-verbalk, paraverbala si vizuala, dar
mai ales forma combinata;
• mesajul didactic este conceput, selectionat, organizat si structurat logic de catre
profesor, pe baza unor obiective didactice precise, prevazute in programele scolare;
• stilul didactic al comunicarii este determinat de conceptia didactica a profesorului si de
structura lui psihica;
• mesajul didactic (repertoriul) are o dimensiune explicativ- demonstrativa si este
transmis elevilor folosind strategii didactice adecvate dezvoltarii intelectuale a acestora si
nivelului de cunostinte pentni a fi inteles de elevi;
 În cadrul interacțiunii profesor-elev, comunicarea psihopedagogică îndeplinește mai
multe funcții:
• functia informativa, de transmitere a mesajului didactic si educativ;
• functia formativa, de stimulare a gandirii si a imaginatiei la elevi;
• functia educativa, de transmitere a influentelor educationale, de coeziune si afirmare a
grupurilor scolare;
• functia de evaluare si reglare a procesului de predare - invatare;
• functia de rezolvare a problemelor educationale si a conflictelor scolare.
Regulile comunicării didactice eficiente sunt:
- sa asculti, adica sa tii cont de parerea  si interesele celorlalti;
- sa observi adica sa te intereseze ceea ce se intampla in cadrul situatiei de comunicare si
sa intelegi starea receptorilor;
- sa analizezi si sa cunosti  situatia receptorilor;
- sa te exprimi  adica sa-ti expui punctele de vedere si sentimentele vis-a-vis de obiectul
comunicarii;
 - sa controlezi adica sa urmaresti calitatea si eficienta comunicarii.
Competenta comunicationala pentru profesor presupune achizitii de cunostinte si abilitati
din mai multe domenii:
- cunoasterea influentei  contextului comunicational asupra continutului   si formei
comunicarii, precum  si adaptarea comportamentului de comunicare la acesta;
- cunoasterea regulilor comunicationale si a impactului comunicarii paraverbale si
nonverbale in cadrul comunicarii didactice;
- cunoasterea psihologiei umane si  scolare, abilitate de relationare cu elevii;
- cunoasterea  culturii interlocutorilor, deoarece limbajul nonverbal difera de la o cultura
la alta, iar ceea ce este considerat eficient in comunicare pentru o cultura  poate fi ineficient
pentru o alta.

Pentru a fi eficace, comunicarii didactice i se cer anumite caracteristici:

1. Ale profesorului:
- claritatea mesajelor
- precizia acestora
- utilizarea unui limbaj adecvat si accesibil elevilor
- utilizarea unui limbaj adecvat ( corect din p.d.v stiintific)
- structurarea logica a mesajelor transmise;
- prezentarea interesanta a continutului instruirii;
- asigurarea unui climat adecvat comunicarii
2. Ale elevilor:
- sa aiba capacitate de concentrare (pentru a putea recepta si intelege  mesajul
profesorului);
- sa posede cunostintele anterioare necesare invatarii ce urmeaza;
- sa fie motivati pentru a invata ( in general si la un anumit obiect de studiu, in
particular);
- sa cunoasca limbajele utilizate (de profesor sau de calculator, cazul instruirii asistate de
acesta
În comunicarea didactică profesorul trebuie sa-i faca pe elevi sa simta ca are o
vocatie in aceasta directie, ca este un  partener de incredere, care doreste un dialog autentic.
Competenta de comunicare se va manifesta si prin capacitatea de ascultare a elevilor. Cei mai
apreciati profesori sunt cei care permit libertatea de exprimare a elevilor, care nu-i fac nici sa se
simt a judecati, nici manipulati, nici sfatuiti, ci cei care le ofera sentimentul de siguranta si
libertatea comunicarii.

• Tipuri de comunicare

• După nivelul interacțiunii:

• intraindividuală;
• interpersonal;
• de grup;
• de masă;
• publică sau mediatică.

• După tipul de cod utilizat:

• verbală (orală și scrisă);
• nonverbală.
• paraverbală;

• După canalul utilizat:

• directă (nemijlocită);
• mediată (când se folosesc canale intermediare cum ar fi cărțile,
televiziunea, telefonul, internetul, etc. ).

2.2.1. Comunicarea verbală este cel mai frecvent folosită în relațiile interumane, limbajul
constituind expresia conduitei verbale. În cadrul comunicării verbale distingem două tipuri de
comunicare: comunicarea orală și comunicarea scrisă. Comunicarea verbală respectă anumite
reguli morfologice, fonetice, sintactice, lexicale.
 Comunicarea orală prezintă următoarele caracteristici:
- sunt rostite in fata unor grupuri de oamaeni;
- se apelează la procedee specifice tehnicii vorbirii libere;
- utilizează variate modalități de expresie lexicale, stilistice etc.;
- implică adeziunea afectivă și nuanțarea vorbirii;
- au o importantă valoare socială și individual, contextuală sau oficială;
Obiectivele comunicării scrise sunt:
- înțelegerea;
- perceperea diferitelor niveluri de abstractizare ale variatelor tipuri de limbaj;
- înțelegerea raporturilor între valorile lexicale și cele sintagmatice;
- însușirea tehnicilor de lucru bazate pe informații scrise, dicționare, cărți etc.;
- stăpânirea tehnicilor de formulare a întrebărilor;
- abilitatea de a rezuma și formula o concluzie.

2.2.2. Comunicarea nonverbală se realizează prin intermediul mijloacelor nonverbale

este codificată și transmisă printr-un sistem de semne legate de gestică, mimică, postură etc. In
cadrul comunicarii nonverbale sunt utilizate mai multe din cele cinci simturi vaz, auz, miros,
pipait, gust. Experiența umană operează cu trei canale senzoriale: canalul vizual, auditiv și
kinestezic (tactil, gustativ, olfactiv, emoțional). Deși informațiile percepute prin cele trei canale
nu sunt conștientizate toate odată, ci pe rând, totuși se poate trece foarte ușor de la un sistem
senzorial la altul. Decodarea limbajului nonverbal presupune cunoașterea structurilor de bază,
repetitive ale codurilor non-verbale și de aceea analiza lui reprezintă o etapă importantă în
analiza comunicării, și totodată, o performanță a teoriilor comunicării. Expresivitatea comunicării
didactice este influențată de ținuta fizică, expresivitatea feței, gesturi, strălucirea privirii,
contactul vizual. Elementele limbajului nonverbal prelungesc semnificația cuvintelor. De
exemplu, un profesor care intră în clasă și se asează la catedră sau se lipește de tabla și rămâne
acolo toată ora, își diminuează mult din forța discursului. Limbajul nonverbal are semnificatții la
fel de profunde ca și cel verbal.
 2.2.3. Comunicarea paraverbală se referă la modul în care sunt rostite cuvintele:
intonație, accent, debit, ritm, pauze intenționate etc. Canalul folosit este cel auditiv. Același
mesaj, identic codificat verbal, în funcție de implicația paraverbalului își modifică semnificația,
devine altceva (supracodificare). Limbajul nonverbal și paralimbajul pot completa, sprijini,
contrazice sau substitui comunicarea verbală. Tonul este un element comunicațional extrem de
important în cadrul comunicării didactice. De exemplu, un ton grav, îl poate face pe elev să
considere că ideile transmise în momentul respectiv sunt foarte importante.  
Accentul este un alt element important, deoarece în cadrul comunicării profesorul va
marca elementele cele mai importante transmise prin accentul folosit. Astfel, un ton răstit, o
vorbire uniformă, fără intonație, sau mormăită, neîngrijită, neacademică, nepoliticoasă sau
ironică vor dăuna comunicării didactice și interacțiunii profesor-elev. Ticurile verbale sau
nonverbale, pauzele, bâlbele, repetițiile de conținut nedozate sau neintenționate, reprezintă un alt
element de insucces comunicațional.

3.Bariere în comunicarea didactică

Orice profesor trebuie să conștientizeze de barierele care pot apărea în comunicarea la

clasă, pentru a găsi soluții și a le depăși.
• Diferențe de valori, credințe, percepții;
• Presiunea timpului, stresul, oboseala;
• Lungimea lanțului de comunicare;
• Durata unei prezentări făcute de profesor;
• Surplus de informați, divagații de la subiect;
• Poziția de autoritate a profesorului;
• Neimplicarea elevilor;
• Neînțelegerea codului;
• Bruiaje de diferite tipuri.

Bareierele în comunicarea didactică se produc atunci când elevul nu înțelege mesajul

receptat sau interpretează greșit ceea ce i-a fost transmis de către profesor. Aceste bariere pot
apărea în orice sistem de educație de aceea, un mesaj transmis nu poate fi considerat întotdeauna
ca fiind și un mesaj receptat. Ideal ar fi ca mesajul transmis de către profesor să fie receptat de
către elev, însă, din păcate, nu întotdeauna se întâmplă acest lucru, deoarece intențiile
emițătorului nu coincid de fiecare dată cu așteptările receptorului, astfel se realizează o
comunicare diferită de la individ la individ.
O comunicare eficientă presupune identificarea şi depăşirea blocajelor ce pot interveni
în cadrul acesteia la un anumit moment dat, prin asigurarea alternativelor de eficientizare. Lipsa
deprinderilor sociale sau insuficienta lor dezvoltare sunt asociate cu probleme emoţionale şi
comportamentale, cu dificultăţi de adaptare socială. Dificultăţile de stabilire şi menţinere a
relaţiilor interpersonale reduc calitatea şi frecvenţa experienţelor de învăţare, ceea ce atrage
scăderea performanţelor şcolare.
Rolul comunicării este acela de a favoriza experienţele de învăţare şi totodată de a
asigura o protecţie faţă de comportamentele de risc, de a preveni stările de afectivitate
negativă (timiditate, pierderea stimei de sine etc.)

3.1. Factori perturbatori

– iluminatul necorespunzator, zgomote parazite, temperaturi excesiv de coborâte/ridicate,
ticuri, elemente ce distrag atenția – telefon, cafea, ceai etc.

3.2 Bariere umane în cadrul unei comunicări eficiente sunt :

- fizice: deficiențe verbale, acustice, amplasament, lumina, temperatura, ora din zi, durata
întâlnirii, etc.
- semantice: vocabular, gramatica, sintaxa, conotații emoționale ale unor cuvinte.
-determinate de factori interni: implicare pozitivă/ implicare negativă;
- frica;
- diferențele de percepție;
- concluzii grăbite;
- lipsa de cunoaștere;
- lipsa de interes (una din cele mai mari bariere ce trebuiesc depășite este lipsa de interes a
interlocutorului față de mesajul emițătorului).
 - emoții (emotia puternica este raspunzatoare de blocarea aproape completa a comunicarii).
- blocajul psihic
- tracul

3.3. Blocajele de comunicare, sau distorsiunea informaţiei se pot produce atunci când:
• emiţătorul (profesorul) nu stăpâneşte conţinutul mesajului didactic transmis;
• acesta nu este expus clar, inteligibil şi sistematizat;
• emiţătorul vorbeşte prea încet, prea tare sau prea repede;
• nu prezintă la început scopul mesajului şi nu creează motivaţii pentru a trezi interesul
pentru comunicare;
• emiţătorul nu sincronizează diferitele tipuri de comunicare (verbală, paraverbală,
nonverbală, vizuală etc.);
• mesajul transmis nu corespunde cu interesele elevilor sau cu problemele ce le au de
rezolvat;
• mesajul didactic este prea cunoscut sau prea abstract şi nu trezeşte interes, producând
plictiseală;
• comunicarea este numai unidirecţională, producând pasivitate;
• elevii nu sunt angajaţi în comunicare prin dialog sau prin întrebări retorice;
• eficienţa comunicării este blocată si de fondul stresant creat de emiţător (plictiseală,
oboseală, nerăbdare, teama de a nu greşi în expunere etc.);
• elevii nu au cunoştinţele necesare pentru a inţelege mesajul didactic sau acestea nu au
fost fixate temeinic şi ca urmare se produc interferenţe.

4.Feed-back-ul- esențial în comunicarea didactică

Informează emițătorul asupra calității emisiei şi asupra felului în care a fost perceput sau
înțeles mesajul transmis. Acesta oferă informații prompte cu privire la rezultatele sau efectele
comunicării didactice, luându-se imediat măsurile necesare pentru creşterea eficienței acesteia.
4.1. Tipuri de feed-back:
 • Feed-back I (al mesajului) - aduce informații de la elev înspre profesor,
de reglare a activității de transmitere a informațiilor.
Exemple: reacția clasei în timpul predării, răspunsurile elevilor la evaluare, reacțiile
verbale ale elevilor („Mai tare!”, „N-am înțeles!”), mimica, gestica, privirea elevilor,
intonația, accentul în vorbire, neatenția clasei etc.
• Feed-back II (al învățării) - oferit de profesor, elevului;
-are ca scop să regleze activitatea dominantă
a elevului, în cazul nostru activitatea de
învățare a elevului.
Exemple: corectarea temei, nota, critica, lauda, mimica şi gestica profesorului, intonația,
accentul în vorbire etc.

4.2. Lauda şi critica – modalități de realizare a feedback-ului

Lauda - aprecierea şi încurajarea elevilor, stimularea acestora spre noi performanțe, mai
valoroase; atribuie succesul capacităților elevului şi efortului depus de acesta.
Critica – evidențierea greşelilor, lipsurilor, arătând cauzele şi indicând mijloacele de
remediere, de îndreptare. Pentru a fi eficientă, critica trebuie să respecte câteva condiții:
• să fie realizată într-un loc privat, „între patru ochi”;
• să fie bazată pe fapte reale, iar elevului să i se spună unde a greşit;
• să sugereze posibilități de îmbunătățire a situației;
• să lase elevului posibilitatea de a-şi exprima sentimentele, atitudinile;
• să evite tonul ridicat, sarcasmul şi etichetările verbale.

5.Perfecționarea comunicării didactice

Pentru perfecționarea comunicării didactice, este necesară cunoaşterea respectarea unor

reguli de către profesori, între care menţionăm:
• vorbirea corectă, deschisă şi directă (care previne sau reduce distorsiunea
mesajelor);
• încurajarea feedback-ului din partea elevilor (pentru a cunoaşte în ce măsură
mesajele transmise au fost corect recepţionate şi înţelese);

• ascultarea atentă, răbdătoare şi încurajatoare a mesajelor primite din partea

elevilor, concomitent cu efortul de a înţelege exact sensul acestor mesaje;

• folosirea mai multor forme de comunicare didactică pentru acelaşi tip de

mesaje (de regulă, orală şi vizuală, concomitent);

• repetarea mesajelor mai complexe.

Bibliografie:
• Cucoș, Constantin, Pedagogie, Ed. Polirom, Iași, 1996

• Marcu, Vasile, Filimon, Letiția, Psihopedagogie pentru formarea profesorilor, Ediția a

III-a revăzută și adăugită, Editura Universității din Oradea, 2010.

• Moirand, Sophie, Enseigner à communiquer en langue étrangère, Hachette, Paris, 1990.

• Pamfil, Alina, Didactica limbii și literaturii române, Ed. Polirom, Iași, 2000.

• Sâmihăian, Florentina, Norel, Mariana, Didactica limbii și literaturii române, 2011.