Sunteți pe pagina 1din 13

FACTORII REUSITEI SCOLARE

Formarea personalitii umane, ca proces complex de devenire i formare, nu se poate realiza dect strns legat de activitatea de educaie i nvare. tiina este preocupat de evoluia personalitii umane, de dimensiunea individual i social a nvrii, de condiiile n care se produce nvarea i cile de optimizare a nvrii. Activitatea de nvare se circumscrie procesului de formare i dezvoltare a personalitii pe baza interaciunilor omului cu mediul, ceea ce implic n acelai timp, interaciune i complementaritate ntre pedagogic i psihologic. nvarea colar, ca form de nvare specific uman, se definete ca activitate sistematic, organizat, instituionalizat, specific tinerei generaii i orientat spre asimilarea de cunotine i formarea structurilor psihice i de personalitate. Acest proces vizeaz obiective precise i implic proiectare, anticipare, dirijare, control i decizie. n contextul evoluiei informaionale din ultimii ani, nvarea colar a suferit transformri n sfera obiectivelor. Ea nu trebuie s conduc doar la asimilarea de informaii ci i la formarea de capaciti de orientare, la gndire divergent i creativitate, la flexibilizarea structurilor cognitive i atitudinale care s permit copilului adaptarea optim la schimbrile contemporane. Principalul obiectiv al nvrii colare n acest context este succesul colar. Cercetrile ntreprinse n privina identificrii factorilor ce explic nivelul rezultatelor colare au condus la determinarea capacitii de nvare a elevilor ca fiind un ansamblu de nsuiri individuale ca : nivel de dezvoltare intelectual, interes i motivaie pentru activitatea colar, stare de sntate, capacitatea de efort. Conceptul de maturitate colar arat faptul c rezultatele colare nu sunt dependente doar de aptitudinile elevului ci reprezint,eficiena colar a acestora, condiionat de interese, motivaie, perseveren, stabilitate emoional i atitudinea elevului fa de nvare. Pornind de la constatarea c unii elevi nva mai repede i alii mai lent, B.Bloom i John Carrol au considerat c se pot obine rezultate mai bune de la cei din urm dac li se acord un timp de nvare mai ndelungat, att ct au nevoie. i ali cercettori au fost de prere c orice elev poate asimila coninuturi dac se utilizeaz cile adecvate pentru acest lucru. Din aceast perspectiv, pentru a avea succes colar, nu este suficient ca s stabilim dac un elev obine rezultatele vizate la coal, trebuie s gsim mijloacele i metodele potrivite n acest scop. Putem defini conceptul de succes colar prin raportare la totalitatea rezultatelor elevilor, att n ce privete nivelul de pregtire tiinific ( acumularea cunotinelor i formarea
1

abilitilor de aplicare a lor) ct i dezvoltarea capacitii intelectuale, formarea unor trsturi de personalitate, a interesului i motivaiei fa de nvtur, a capacitii de a se instrui, de a deveni. Succesul colar - concretizat n rezultatele elevilor reprezint o realitate colar complex ce include: cunotine, capaciti intelectuale formate, abiliti de aplicare a cunotinelor, trsturi non cognitive de personalitate; n acelai timp, succesul colar nglobeaz i reuita elevilor n activitatea postcolar. Aceast dubl determinaie face necesar punerea strii de reuit a elevilor n relaie cu exigenele colii, cu posibilitatea de a accede la trepte superioare de nvmnt dar i cu cerinele reuitei n activitatea socio profesional viitoare. Succesul colar ca performan echivalent cu atingerea obiectivelor propuse se distinge de progresul colar ce exprim aprecierea rezultatelor obinute i a evoluiei situaiei la nvtur ale elevului prin raportarea acestora la performanele anterioare. Astfel, un elev este posibil s nu ating parametrii obiectivelor stabilite chiar dac n plan personal, nregistreaz progrese. n acelai timp, progresul colar corelat cu succesul nu implic un nivel limit de performan colar ci are un caracter de proces, se afl n continu devenire, ceea ce nseamn c rezultatele obinute de un elev se raporteaz att la obiectivele stabilite ct i la posibilitile proprii. De aici reiese necesitatea conceperii programului colar la capacitile elevilor. Factorii reusitei scolare 1.Mediul familial, care are mai multe variabile: tipul locuintei, nivelul de instruire al parintilor, structura familiei, atitudinea parintilor fata de scoala, nivelul de aspiratie privind formarea profesionala; 2.Resursele scolare: caliatea echipamentelor scolare si a programelor (laboratoare, cari), caracteristicile corpului profesoral (studile, vechime in invatamant), compozitia sociala a mediului scolar; 3.Caracteristicile elevilor: Mai mult decat caracteristicile mediului familial si variabilele scolare, reusita este influentata de particularitatile individuale ale elevilor: nivelul de aspiratii, motivatiile, atitudinea fata de scoala, increderea in institutia scolara.(M. Jigau, pag.10) De multe ori reusita scolara si esecul scolar au in vedere clasa sociala din care provine elevul, exstand patru criterii principale de evaluare a apartenentei la o clasa sociala: Nivelul de instruire cerut de exercitarea unei anumite profesii; Veniturile obtinute; Statutul ocupatiilor in intreprinderi si societati; Statutul ocupaiilor intr-o presupusa scala generala a prestigiului.
2

Cercetarile privind factorii reusitei scolare deceleaza o serie de variabile de structura (autogestiunea asezamantului scolar, managementul, stabilitatea personalului, continutul si organizarea programelor de studii, imaginea scolii, sprijinul acordat scolii de catre autoritati) si variabile de practica (sincronizarea eforturilor pedagogice ale cadrelor didactice, atmosfera sclara pozitiva, sentimentul de comunitate).

Esecul scolar Insuccesul colar vzut ca incapacitate a elevului de a progresa n ritmul colegilor, de a obine un randament n conformitate cu obiectivele stabilite se sancioneaz n mod obinuit prin repetarea clasei, ceea ce constituie o problem psihopedagogic important, deoarece reflect adaptarea limitat a sistemului de nvmnt, a aciunilor educative, la particularitile psihice ale elevului fapt ce condiioneaz reuita colar (fcnd-o dependent de capacitatea elevului de a rspunde cerinelor i condiiilor impuse de coal). Pedagogia contemporan se confrunt cu dou poziii divergente: unii pedagogi susin oportunitatea repetrii clasei, alii, eliminarea acesteia prin promovarea tuturor elevilor, independent de nivelul performanelor lor. n privina renunrii la repetarea clasei i promovarea automat a tuturor elevilor sunt aduse argumente ce subliniaz c aceast modalitate previne scderea interesului i motivaiei elevilor fa de nvtur (pe care l-ar provoca repetenia). Principala problem, cea a insuccesului, face necesar adoptarea unor msuri menite s l combat, mcar s i diminueze dimensiunile i gravitatea. Cultura in sens larg isi schimba orientarea si continutul. In acest context esecul capata o dimensiune socio- culturala si esecul: poate constitui o sursa de marginalizare sociala, un element de influenat negativa asupra personalitatii individului. Elevii din clasele primare vor fi puternic influentati de autoritatea evaluarii negaive a invatatorului; ei vor interioriza aprecierile defavorabile asupra eforturilor lor scolare, vor accepta cu convingere fatalitatea insuccesului scolar. De cele mai multe ori valorile umane ale unui copil sunt apreciate in functie de rezultatele scolare si rare sunt cazurile in care nici elevul si nici parintii nu dau atat de mare importanta acestui lucru, acceptandu-l ca pe un fapt normal. Riviere identifica o serie de indicatori ai esecului scolar: a) Indicatorii proprii institutiei de invatamat: o Rezultatele reduse la examene si concursuri scolare;
3

o Repetentia declarata in urma evaluarilor curente care atesta niveluri scazute de competenta; b) Indicatori externi institutiei scolare: o Tipul de orientare dupa terminarea scolii obligatorii (intreruperea studiilor); o Rata ridicata de somaj printre tinerii sub 25 ani; o Rata de analfabetism; c) Indicatori referitori la efectele esecului in plan individual: o Rata de abandon scolar si absenteism; o Trairea subiectiva a esecului. Esecul poate fi interpretat si prin traditiile culturale si educationale specifice diferitelor tari. De exemplu, in unele tari, in cadrul sistemului educational repetenia nu exista la nivelul invatamantului de baza sau poate fi considerata un mijloc pedagogic pozitiv de sprijinire a unui elev cu dificultati de invatare temporare (Japonia a desfiintat repetentia cnsiderand ca provoaca traume psihoafective inutile). Tipuri de esec 1.Ca fapt pedagogic, notiunea de esc este in relatie cu dificultatile scolare ale unor copii in procesul invatamantului. La inceput fenomenul aparea ca un fapt normal fara consecinte in exclusivitate elevului. Elevul nu mai este o problema pedagogica, ci devine o problema sociala.(M. Jigau, pag.5) 2.Esecul scolar ca injustitie sociala a aparut o data cu generalizarea invatamantului si prelungirea scolarizarii, cand s-au creat premise teoretice de acces la educatie pentru toate clasele sociale; functiile scolii se modifica. Daca la inceput selctia se realiza pe baze financiare, si deci sociale, ulterior aceasta se apreciaza pe criterii academice, ceea ce in principiu ofera posibilitatea promovarii sociale prin instruire.(M. Jigau, pag.5) 3. Esecul scolar ca risipa economica

Elevul defavorizat este considerat o cheltuiala prea mare si uneori inutila, atat timp cat locurile de munca necalificate se reduc (mai ales in tarile dezvoltate), iar costurilesociale pe care le implica sustinerea celor care nu si-au insusit o meserie sunt din ce in ce mai mari.

Cauzele esecului scolar 1. Individualitatea elevului, care poate fi privita din doua puncte de vedere: a) Din punct de vedere genetic, unde explicatia care se da esecului scolar este nivelul redus al inteligentei individuale, deficiente de natura intelectuala sau psihosenzoriala; b) Din punct de vedere psihoafectiv- se are in vedere raportul elevului cu mediul familial si scolar si influentele pe care acestea le au asupra procesului de formare a personalitatii lui. 2. Handicapul socio-cultural: un mediu considerat defavorizant nu poate asigura referintele culturale minime pentru a se putea valoriza cat mai eficient oferta scolii existenta. Lipsa limbajului copiilor care provin dintr-un mediu defavorizat le creeaza acestora un dezavantaj de debut. De asemenea, starea economica precara este un factor care duce la esecul scolar prin lipsa materialelor necesare sustinerii scolaritatii (taxe, rechizite, carti, etc.) 3. Reproducerea raporturilor de clasa prin scoala. Unii sociologi vad scoala ca pe o instituie de reproducere sociala datorita faptului ca sunt ignorate valorile elevilor care provin dintr-un grup defavrizat si sunt mult mai promovate normele claselor favorizate. Elevul provenit dintr-o familie favorizata va beneficia chiar de la inceputul scolaritatii de un capital cultural identic sau apropiat de cultura vehiculata de scoala care ii va asigura succesul scolar si ulterior, profesional. Dezavantajat va fi elevul care provine dinr-un mediu nefavorabil si care va intra in conflict cu normele scolare pentru ca multe dintre ele ii sunt straine.

Teoria corespondentei dezvoltata de Bowles si Gintis(976) evidentiaza cel mai bine aceasta legatura care exista intre structura sociala a sistemului educativ si formele de constiinta, conduitele interpersonale si de personalitate pe care sistemul le intretine si le intareste la elev. 4. Atitudinea fata de cunoastere explica esecul scolar prin sensul pe care elevul il da cunoasterii si eusitei scolare; dar atitudinea fata de cunoastere e independenta de mediul social de provenienta a elevului. 5. Curentul interactionist care sustine ca esecul scolar se construieste in interiorul scolii datorita modului de interactiune dintre elevi si profesori. Conform acestei teze profesorii au anumite asteptari de la elevii lor, la care acestia raspund pe masura. Statutul ambiguu al unor note, acela care recompenseaza sau sanctioneaza uneori cu aceeasi valoare numerica nu va fi stimulator pentru elev si nici nu-i va clarifica locul lui pe o scala a progresului. Esecul scolar datorat statutului deficitar poate fi abordat din trei directii: 1. Privarea culturala care se manifesta prin lipsa unui limbaj elaborat, lipsa stimularii gandirii abstracte si a lipsei ajutorului dat de catre parinti; 2. Conflictul cultural care se refera la educatia pe care o primesc copii din mediiile dezavantajate in comparatie cu stilurile, atitudinile si achizitiile celor dintr-un mediu favorizat; 3. Teoria deficientei institutionale- se concentreaza asupra mediului scolar, asupra scolii ca institutie, considerandu-se ca forma de organizare a acesteia favorizeaza clasa mijlocie. Riviere propune si el doua tipuri de factori care pot fi cauza esecului scolar si anume: a) Factori institutionali: Natura si nivelul exigentelor cogniie ale invatamantului exprimate cu prilejul examenelor si concursurilor; Rupturile care pot aparea in timpul anului scolar prin transfer voluntar sau fortat la o alta scoala;

Rigiditatea ritmurilor de invatare care presupune asimilarea anumitor cuntinuturi in unitati temporale unice pentru toti copiii, fara sa tina seama de dificultatile si individualitatea fiecarui copil;

Caracter normativ al sistemului de invatamant; Sistemul de formare prin intermediul scolii care nu tine cont de particularitatile individuale si care pune pe primul loc disciplinele de studiu;

Numarul de elevi dintr-o clasa (limita 20-30) poate contribui la esecul scolar; Omogenitatea si eterogenitatea elevilor ca nivel de performanta; Ritmul de achizitie al informatiilor care fiind prea accelerat induce oboseala si surmenaj, suprasolicitare psihointelectuala si deci, insucces scolar.

b) Factori individuali: Factorii constitutionali de natura ereditara cu referire la caracteristicile psihofizice; Factorii psihoafectivi- trasaturi afective si aptitudini care pot influenta gradul de integrare socio-familiala si culturala; Factorii generali de ambianta educationala, cum ar fi: atiitudinea fata de scoala, valoarea si importanta pe care o are scoala in societate, succesul profesional si social al elevilor; Factorii socio-economici si socio-culturali reprezentati de mediul de origine al elevilor. In concluzie, cauzele esecului scolar isi au radacina atat in aspectele educationale cat si in cele de natura sociala, economica, culturala si politica. Ceea ce numim zona defavorizata reprezinta o configuratie de factori inhibitori ai dezvoltarii scolare, intre care sunt de retinut atat variabilele constitutionale si institutionale, cat si cele individuale si interpersonale.

Atitudinea elevilor fata de notele scolare


7

Atitudinea elevilor in cea ce priveste aprecierea facuta de un profesor are fatete multiple in functie de: a) contextul de relatii si b) sistemul de referinta. De exemplu, daca ne referim la atitudinea fata de note in dinaica invatamantului vor reiesi anumite aspecte ale fenomenului; alte aspecte vor aparea atunci cand vom considera atitudinea fata de note prin prisma cresterii elementelor de obiectivitate a spiritului critic, in raport cu echitatea sau neechitatea. Din punct de vedere motivational, care orienteaza elevul inca din primele zile ale anului scolar spre dorinta de a primi note bune, de a-si atrage pretuirea profesorului, motivatia constituie factori de baza. Atitudinea elevilor fata de note poate fi analizata in functie de anumite momente semnificative: Finalizarea unui ciclu; Optiunea scolara sau profesionala; Inceputul anului scolar.

La inceputul scolaritatii eleiil clasei I se straduiesc sa obtina cat mai multe note, dar fara sa inteleaga valoarea lor obiectiva. Acestia se bucura atunci cand au note multe si variate, atunci cand sunt scrise colorat, independent de valoarea lor. Aceasta atitudine nu se datoreaza numai ignorarii semnificatiei acestora, dar mai ales faptului ca nota pe care invatatorul o acorda elevului reprezinta un semn de interes si atentie din partea acestuia. Rolul invatatorului este acela de a explica copiilor insemnatatea valorii numerice a notei inca de la inceputul activitatii. O metoda eficienta este cea deminstrativa, prin care lucrarile elevilor sunt analizate si li se explica de ce au fost apreciati pozitiv la unele lucrari si de ce negativ la altele. In mod ideal aceasta metoda trebuie sa aiba o rezonanta afectiva, sa trezeasca la copii sentimente si emotii, pentru ca diferenta intre valorile notelor sa fie bine marcata. Cu aceasta ocazie se prezinta prin comparatie lucrari foarte bune cu lucrari slabe si notele corespunzatoare fiecareia dintre ele. Traind atat bucuria succesului cat si amaraciunea esecului, elevul va putea constientiza mai bine ca in nota esentialul consta in valoarea si calitatea ei. Atunci cand invatatorul nu acorda importanta cuvenita atitudinii pe care elevii mici o au fata de note, acestia pot sa ajunga la concluzia ca
8

invatatorul pune note dupa bunul sau plac, ca notele se dau unui anumit copil si nu pregatirii si efectuarii lucrarii de catre acesta. V. Pavelcu afirma ca elevul mic apreciaza nota buna cu o manifestare de uluire si nota rea ca dovada a lipsei de afectiune, a ostilitatii din partea profesorului. Reactia la o nota rea, oricat de indreptatita ar fi ea, este traita de elev ca o frustratie, declansand din partea lui ostilitate. In timp, si datorita muncii instructiv-educative a profesorului, elevul ajunge sa stabileasca o corespondenta intre scala de notare si raspunsurile sale la lectie. Dezavantajul acestei corespondente este acela ca elevul va transpune in limbajul notelor relatiile preferentiale din cadrul unui grup de elevi. D. Vrabie, in urma unei anchete realizate la nivelul claselor a VIII-XII a identificat patru categorii de raspunsuri in ceea ce priveste nota scolara: 1. elevi care manifesta interes general neselectiv fata de note si aprecieri; 2. elevi care manifesta interes general neselectiv pentru note legate de domeniul de optiune scolara sau profesionala; 3. elevi care manifesta interes pentru aprecierile verbale ale profesorilor; 4. elevi pe care nu-i intereseaza notele. Elevii care manifesta interes selectiv pentru domeniul de optiune scolara sau profesionala provin in aceeasi masura din randul elevilor buni si foarte buni ca si a celor slabi si mediocri. Acest interes se remarca la nivelul clasei a VIII-a. Incepand cu clasele a IX a ponderea elevilor care au un interes selectiv pentru note in functie de domeniul profesional ales trece treptat spre categoria elevilor buni si foarte buni. Motivatia scolara care dinamizeaza si directioneaza conduita elevilor in efortul lor de de asimilare a cunostintelor este defapt o forma derivata a nevoii de auotorealizare, de afirmare proprie, de valorificare personala. Succesul scolar exprimat in note si aprecieri dobandeste la varsta adolescentei si preadolescentei o noua semnificatie pentru cea mai mare parte a elevilor. Tendinta de afirmare proprie si reusita la invatare este indicata de notele si aprecierile profesorilor; acestea sunt
9

considerate de elev ca mijloc de estimare a propriilor disponibilitati intelectuale si morale, o garantie a reusitei profesionale ulterioare. Succesul si insuccesul scolar exprimat prin notele si aprecierile profesorilor capata in constiinta elevului sensul de indici ai reusitei lor ulterioare in profesie. Notele devin criterii de evaluare a propriilor posibilitati de indepartare sau apropiere fata de traiectoria profesionala aleasa. Daca in cadrul claselor primare elevii invata pentru a-si mentine pozitia de fruntas in colectivul clasei, in perioada varstei scolare mijlocii el invata pentru a se pregati de viitor. De aceea, notele profesorului care exprima gradul succesului scolar intaresc sau zdruncina sentimentele elevilor. De cele m ai multe ori elevul cu rezultatele cele mai bune manifesta mai mare interes pentru aprecierile verbale ale profesorului; elevii pe care nu-i intereseaza notele provin din randul elevilor slabi si mai rar dintre cei buni. Explicatia pentru aceasta situatie ar putea fi: Elevii depreciaza notele pentru ca au avut parte numai de note proaste; Pentru ca elevii slabi nu reusesc sa atinga nivelul de satisfactie dorit si asteptat nu-si dau osteneala, nu-i intereseazza si nici nu acorda valoare notelor. In urma unei anchete efectuata de D. Vrabie in legatura cu semnificatia pe care o are nota pentru elevi, el a obtinut cinci categorii de raspunsuri: 1.nota reprezinta o garantie a reusitei in viitor; deci ele constituie o baza de predictie pentru elevi si pentru parinti; 2. nota reprezinta masura capacitatilor de invatare a elevilor, a posibilitatilor lor, cu alte cuvinte nota devine indirect o masura a inteligentei; aceasta semnificatie o intalnim mai ales la elevii buni si foarte buni; 3. notele constituie o forma a recompensei si pedepsei, o rasplata pentru munca depusa, un mijloc de afirmare; 4. notele reprezinta oglinda muncii si pregatirii depuse de elevi; 5. nota este un indiciu pentru o dozare a eforturilor, un semnal de alarma despre cum sa se pregateasca in viitor.

10

Pentru a se adapta evaluarii scolare copiii, in momentul intrarii in sistemul educational isi insusesc o serie de mecanisme psihologice: 1) Un comportament adecvat care sa mareasca posibilitatea aprecierii eforturilor pozitive, reducandu-le in acelasi timp pe cele negative; in acest conext elevii invata modul in care functioneaza sistemul de recompense in clasa si scoala; 2) Incercarea elevilor de a face publica aprecierea pozitiva si de a o ascunde pe cea negativa. Normele si constrangerile pe care le implica scoala pot genera pentru elevii emotivi numerosi factori frustranti si anxiogeni. Acesta poate fi si cazul notelor mici, frustratia implicand un raport social si constient intre ceea ce ni se cuvine si ceea ce datoram. O nota proasta pe care elevul o considera nedreapta ii poate provoca o traire afectiva negativa, traire care daca nu va fi eliminata (prin explicarea justetii notei) va determina o atitudine negativa a elevului fata de obiectul la care a primit nota, de profesor si chiar de scoala. In aceasta situatie elevul poate considera nedreapta fiecare nota mica pe care o primeste, fiecare apreciere verbala negativa pe care profesorul i-o face. Aceasta atitudine poate aparea mai frecvent la preadolescenti, datorita dezvoltarii consiintei de sine si a sensibilitatii aparte a acestora. Preadolescentii si adolescentii se simt uneori frsutrati atunci cand primesc o nota mica, chiar daca sunt constienti de obiectivitatea acestora. Acest sentiment apare deoarece adolescentii si preadolescentii sunt capabili de autoapreciere, ceea ce duce la o dubla aprecier: una din partea profesorului si una din partea elevului. Am vazut ca decalajul dintre rezultatele unor elevi este generat de climatul deficitar din familie, un nivel sczut al aspiraiilor, fapt ce conduce la lipsa de motivare i mobilizare a celor aflai n situaia respectiv. Atunci cnd elevii au condiii favorabile de dezvoltare fizic i psihic n familie, cnd exist conlucrare ntre coal i familie, se poate spune c sunt realizate premisele temeinice pentru educarea capacitii de nvare. Un rol important n asigurarea reuitei colare l constituie organizarea i desfurarea activitii didactice, n sensul adaptrii coninutului acesteia, a metodelor utilizate, la particularitile de vrst i individuale ale elevilor. Cunoaterea particularitilor psihofizice ale elevilor este condiia ce se impune atunci cnd adoptm anumite strategii de tratare difereniat a elevilor, att sub aspectul exigenelor coninutului ct i a modalitilor de nvare. Din acest punct de vedere, reuita sau nereuita colar,( n raport cu exigenele normelor colare) se prezint ca o stare relativ.
11

Se impune punerea de acord a colii cu posibilitile de nvare ale elevilor precum i adaptarea acestora la activitatea colar ( succesul presupune adaptarea copilului la activitatea colar dar i a colii la factorii interni ai acestuia). Desigur, eecul colar apare ca fenomen preponderent individual, privind, de regul anumii elevi. Prevenirea i combaterea eecului acestora presupune cunoaterea formei concrete de manifestare i a cauzelor specifice care au generat situaia n sine. i n situaii n care insuccesul privete un grup, trebuie identificate situaiile i aspectele care pot constitui surse ale acestuia, cu referire la adaptarea coninuturilor nvrii la posibilitile elevilor, modaliti de organizare a activitii, mijloace i metode utilizate. Deasemenea, un rol deosebit de important n sensul mbuntirii rezultatelor colare l constituie promovarea unei relaii profesor elevi, bazat pe ncrederea n posibilitile acestora, stimulare i cooperare. n concluzie, succesul are un rol mobilizator, conduce la dorina de a nva i de a obine rezultate bune, pe cnd insuccesul , dac este ntrit i de aprecierile profesorului, poate descuraja, ducnd la lipsa de interes fa de actul educativ.

12

Bibliografie:

1. D. Vrabie Atitudinea elevului fata de aprecierea scolara, E.D.P., Bucuresti, 1975;

2. I. T. Radu Teoria si practica in evaluarea eficientei invatamantului, E.D.P., Bucuresti, 1991; 3. M. Jigau Factorii reusitei scolare, Ed. GRAFOART, Bucuresti, 1998; 4. P.Popescu Examinarea si notarea curenta, E.D.P., Bucuresti, 1978.

13