Violenţă sau toleranţă

Nume autor: Beşleaga Aida Gabriela

Nume coordonator: Alexandru Tanţa
Instituţia de învaţamânt: C.N. “Mihail Kogălniceanu” Galaţi

În fiecare zi ne confruntăm cu un copil care să deţină un asemenea comportament ,în

zilele noastre tolerat,diferite sentimente,emoţii pe care uneori nu le putem controla şi
acţionam dupa cum ne „dicteaza” ele.Când ajungi la a fi violent este clar că sentimentul
de furie este la o cotă maximă.Cand ne certăm cu cineva trebuie sa ne controlăm si să nu
acţionăm greşit.Fiecare persoană are un motiv pentru care este violentă : faptul că a fost şi
ea batută sau a suferit nişte traume.Este bine ca atunci când vedem ca reacţionează într-un fel
violent nu trebuie să îi răspundem cu aceeaşi monedă ci să îl liniştim si să ajungem la un
acord cu acea persoană. Normal este să tolerăm ce ne spune cineva şi să ne adresăm unui
adult în cazul unor lucruri grave.Violenţa nu este un răspuns si nu este bine sa gândim cu
pumnul.Poate că o persoana care este violentă nu a avut un exemplu bun pe care să îl urmeze
întâlnindu-l in viaţa de zi cu zi în familie,la şcoală sau in orice alt loc un limbaj agresiv şi
comportamente neadecvate.Din păcate acestea sunt puţinele „ingrediente” care stimulează.
Toleranţa înseamnă să îi respecţi pe cei din jurul tău si să înveti numai lucrurile bune de la
ei.Cei care sunt toleranţi au parte de mult respect si sunt nişte presoane care sunt gata să işi
schimbe ideile şi să nu facă diferenţe de rasă sau religie.Este bine ca într-un conflict să fii
persoana tolerantă ,să tolerezi orice părere chiar daca nu eşti neaparat în acord cu ele.Este un
lucru bun să fii tolerant deoarece poţi schimba lumea dând un singur exemplu de toleranţă
copiilor .In loc să judeci o persoana trebuie sa o înţelegi şi să apreciezi ceea ce are valoros în
comportamentul său.De fiecare dată când vorbeşti cu cineva trebuie ,să gândeşti fiecare
cuvânt spus si să asculţi cu mare atenţie ce spune cealaltă persoană înainte de a reacţiona.
Aşadar toleranţa naşte iubire, prietenie şi face lumea mai bună şi mai frumoasă !
Să spunem din toată inima un NU hotărât VIOLENŢEI!

1
 COPILUL VIOLENT
Autor: Mărtişcă Laura
Prof. Coord.: Alistar-Baciu Cătălina
Şcoala Gimnazială, Comuna Dulceşti

El e copilul violent,
Care nu știe altceva
Decât să bată și să spună:
„Nu este vina mea!”

La școală, adeseori
Merge țanțoș printre prichindei,
Bătându-și joc de cei mai slabi
Și ignorându-i pe profesori.

Dar iată că-ntr-o zi, colegii

I-au spus ceva de necrezut:
„Ascultă, noi vrem să te-ajutăm
Să fii din nou copilul bun.”

La teme l-au ajutat,

Necazurile i-au ascultat
Şi multe sfaturi bune i-au dat.
Uşor, uşor l-au integrat.

Și-atunci băiatul s-a gândit

Să fie iar cum a mai fost.
Și toți copiii l-au crezut,
Că nu mai face ce-a făcut.

De-aceea trebuie să fii mereu

Copil bun și iertător,
Ca și ceilalți din jurul tău
Să te ajute când ți-e greu.

2
 Despre violență şi toleranță
Autor: Dîdă Parascheva
Prof. Coord.: Alistar-Baciu Cătălina
Şcoala Gimnazială „Dumitru Almaş”, Comuna Negreşti

Deseori auzim vorbindu-se despre violență. Dar oare ce este ea și de ce o combatem

prin toleranță? Am căutat în dicționar o definiție a violenței. Aceasta mi se pare că este cea
mai bună: „Lipsă de stăpânire în vorbe sau în fapte; impulsivitate, brutalitate, vehemență.”
Iar a fi violent înseamnă „a constrânge, a sili, a forța.”
Eu cred că violența, atât fizică cât şi verbală, este arma celor slabi. Ea nu ține cont de
vârstă, de om sau de suflet şi, indiferent cât de mult răneşte, nu face riduri, nu îmbătrâneşte,
nu oboseşte niciodată. Ea se hrăneşte cu defectele şi slăbiciunile noastre. Violența poate fi
îndreptată şi asupra noastră dar, de cele mai multe ori, suntem violenți, agresivi cu cei din
jurul nostru. Ar trebui să conștientizăm cât de mult rău poate face simplul fapt că nu vrem să
tolerăm alte persoane doar pentru că arată, gândesc, vorbesc sau se comportă altfel decât noi.
I-am întrebat pe colegii mei ce cred ei că înseamnă a fi violent și ce înseamnă a fi
tolerant. Iată câteva dintre răspunsurile primite.
„A fi violent nu înseamnă a fi superior, ci este o dovadă de inferioritate.”
„Suntem violenți cu cei care sunt diferiți de noi.”
„Violența înseamnă neacceptare, frustrare și răzvrătire.”
„Oamenii devin violenți deoarece nu se simt iubiți.”
Am observat că atunci când le-am cerut colegilor mei să explice ce înseamnă violența,
cum se manifestă ea, nu au avut dificultăți. Dar atunci când le-am cerut o definiție a toleranței,
au întâmpinat probleme. Mi-am dat seama că nici eu nu ştiu prea bine ce înseamnă să fii
tolerant, să-l tolerezi pe celălalt. Doamna profesoară ne-a explicat că toleranța „presupune atât
acceptarea ta, a propriei tale persoane, cât și acceptarea celui de lângă tine, indiferent de
aspectul fizic, de religie sau de statutul social.” Iar a fi tolerant înseamnă „a vedea lumea nu
doar prin ochii noștri, ci și prin ochii celuilalt.” Toleranța este acceptarea şi aprecierea
bogăției şi a varietății culturii noastre, nu doar a culturii româneşti, ci a celei mondiale. Ea
este armonia între diferențe, este o virtute care face pacea posibilă şi care contribuie la
înlocuirea cultului războiului cu unul al păcii şi al echilibrului.
În concluzie, doar cu ajutorul toleranței putem combate violența. Dar trebuie să învățăm
să privim lumea mai des prin ochii celorlalți pentru a ne putea dezvolta.

3
 MIRACOLUL IUBIRII
Autor: Prisecaru Bianca
Prof. Coord.: Alistar-Baciu Cătălina
Şcoala Gimnazială, Comuna Dulceşti

Aştept miracolul iubirii infinite

Văzând că oamenii nu-şi pot permite
O vorbă bună, un salut...
Căci uneori ajută atât de mult.

Acum, ura apare de când eşti mic.

Adulții sunt copii ce se bat pentru nimic.
E oare pentru supraviețuire?
Sau poate pentru putere?

Tind să cred că din durere

A devenit lumea atât de rea.
Aş schimba-o de-aş avea forța,
Şi-aş învăța-o ce-i dragostea.

Mi-aş dori să poată găsi oricine

Linişte, fericire şi iubire.
Căci violența naşte violență
Şi-atunci, cui să-i cerem clemență?

Însușiri umane
Marinescu Iolanda Mihaela
Profesor: Baciu Veronica
Unitate de învățământ: LTMV
Ființa umană…un perpetuu mister, ce prin ingenuitatea alcătuirii sale dezvăluie o
complexitate de tipologii, personalități, atuuri și imperfecțiuni.

4
 Astfel că, întreaga omenire își perindă existența în acest joc al evocării sinelui, fiecare
individ dezvoltându-și propriul concept al gândirii, căutându-și un loc al său în acest spațiu
nedefinit al vieții. Dar, în această căutare a inexistentului, nu mulți recurg la abordarea corectă
a acestei neîndurate realități. Poate că fiecare dintre noi s-a lăsat dominat de sentimentul ce a
dus la regretabilul eșec în crearea ființei umane, de acea profundă ură, ce atrage cu sine
impulsul către violență.Așa că, în încercarea de a echilibra această imperfecțiune, ne-am
modelat structura firii spirituale către așa numita “rațiune” pentru ca în final violența să poată
fi combătută de toleranță.
Dar oare ce reprezintă cu adevărat această nouă calitate umană? Am privit prin prisma
propriei viziuni și-am conceput “toleranța” ca pe o identificare a unei alte perspective, ca pe o
diferită abordare a situației ce predomină în context. Astfel că, prin toleranță, omul adoptă
capacitatea de a-i accepta pe cei din jurul său, de a le respecta opiniile și concepțiile
personale, reușind să ajungă la o conviețuire armonioasă.
Însă, cu cât privim mai mult spre universul realității și la spațiul ce omenirea a
odrăslit-o, cu atât o să observăm cum nenumărate acte de violență împânzesc viața noastră de
zi cu zi, par asemeni unei rutine involuntare cu care ne trezim în fiecare dimineață și cu care
ne-am obișnuit prea mult pentru a o mai putea schimba…
Oare ce împinge ființa umană spre o asemenea abordare, ce i-a întunecat conștiința, ce
a făcut-o să nu fie cu mult mai diferită de comportamentul unui simplu animal?
Poate că cei mai multi nu au avut pe cineva alături care sa-i poată îndruma pe o cale
corectă și să le explice cum ar trebui să abordeze o anumită situație, și din incapacitatea de a
se afirma în fața celorlalți, de a ști cum să se comporte și să conviețuiască, aceștia recurg la
violență. Alți oameni, însă, pur și simplu nu pot înțelege singularitatea cu care fiecare a fost
creat, nu pot accepta că odată cu dezvoltarea personalității unei ființe umane apar totodată noi
concepții diferite și o altă viziune către viață, ce nu vor coincide cu propriile sale opinii și
valori. Astfel, toleranța este privită de cele mai multe ori ca pe o slăbiciune ce o afișezi în fața
celorlalți, ca pe o expunere a propriei tale inferiorități, însă aceasta dimpotrivă pune în lumină
conceptul superior al minții umane și calitatea sa de a ști să accepte și de asemenea să
respecte. Dar, bineînțeles, pentru a ajunge să îi acceptăm pe ceilalți, trebuie în primul rând să
ne acceptăm propria ființă, să ne recunoaștem imperfecțiunile și moravurile, dar să reușim să
ne expunem propriile calități, pentru că orice persoană, prin spiritul său autonom, ascunde
calitățile și părțile sale bune. Numai în acest fel ne vom identifica eul interior și ne vom găsi
propriul loc în lumea în care ne urmăm continuitatea.

5
 Ne-am înecat de atât de mult timp în întunericul cu care ne-a întrepătruns violența, dar
totuși nu ne-am cufundat încă în perpetua liniște a morții. Astfel că, de ce nu am spera că, într-
un final, ne vom ridica la suprafață și vom regăsi țărmul pe care îl rătăcisem în acea
neînțeleasă căutare a propriei afirmări? Iar atunci când vom ajunge la țărm, înainte să pornim
din nou în această cruntă aventură a vieții, nu vom mai uita să luăm o hartă…

Toleranța poate schimba oameni

Veronica Ochea
prof.coord.Veronica Baciu,Liceul Teoretic” Mihai Viteazul “

Toleranță. Un singur cuvânt care poate părea atât de insignifiant, dar, de fapt, el
poartă mii de înțelesuri. A tolera înseamnă a accepta faptul că suntem cu toții diferiți, și a
respecta părerile și aspirațiile fiecăruia, indiferent de prejudecăți.
Fiecare dintre noi este o stea care strălucește în ritmul ei propriu, emanând o lumină diferită,
în culori aparte.Toleranța ar ilustra, în acest caz, o nebuloasă ce îmbrățișează toate aceste
stele, atât de fierite, și totuși atât de asemănătoare.
Totuși, sunt cazuri în care violența, ca o flacără ce consumă tot în calea ei, își face
simțită prezența, atunci când acceptarea și înțelegerea nu s-au înrădăcinat în inima și sufletul
omului. Există atâtea forme de violență...violență domestică, violență la școală, violență pe
stradă.Suntem înconjurați de această otravă a societății, care pune stăpânire, treptat, pe lumea
în care ne desfășurăm activitățile de zi cu zi.
Stând și gândindu-mă ce exemplu să dau, constat că în ziua de astăzi, sunt o mulțime
de cazuri în care accentul cade pe constrastul dintre toleranță și violență.
Spre exemplu, există multe persoane fără adăpost pe care le vedem în fiecare zi, dar
care nu sunt înțelese, și nici ajutate sau acceptate de societatea în care trăim.În plus,
majoritatea acestora sunt agresate și marginalizate de prea multe ori.
Ar trebui să ne gândim și la alții, nu numai la propria persoană, fără a aștepta ceva în
schimb.Să ne imaginăm o bătrână care vinde flori pentru a-și câștiga traiul zilnic.N-ar fi mult
mai nobil să-i cumperi buchetul de flori,cu toate că nu ai avea nevoie de el, și să îl oferi unui
străin, făcându-i ziua mai frumoasă? Ai reuși să împodobești chipurile a două persoane cu un
zâmbet, cu un gest atât de mărunt, dar cu o puternică încărcătură afectivă.

6
 Dar lumea nu este perfectă, multe persoane abuzând de bunătatea unora fără a se gândi
la consecințe. Violența, fie ea verbală sau fizică, nu trebuie tolerată, și, din păcate, face mai
multe victime pe zi ce trece. Violența naște violență, se aude peste tot, dar nimeni nu pare să
acorde o importanță specială acestor cazuri în care familiile se destramă, iar copiii sunt prinși
la mijloc, împrumutând același comportament neadecvat de la părinții lor.
De ce oare recurg oamenii la violență, pentru a-și arăta puterea? De ce recurg la astfel
de metode, când își pot rezolva problemele prin atâtea alte modalități diplomatice și
pacifiste?
Consider că toleranța e o valoare și o trăsătură pe care toată lumea ar trebui să o
dețină , chiar dacă necesită răbdare.
O societate în care primează toleranța e o societate înțelegătoare, în care multe
lucruri se pot schimba în bine.

Trandafir versus otravă

Panait Simona Ștefania
Prof. Baciu Veronica
Liceul Teoretic ”Mihai Viteazul”

Violența e aducătoare de vânătăi, toleranța e aducătoare de cicatrici sufletești.

Toleranța e ca un spin prins bine de sufletul ființei umane, odată ce a apucat să
molipsească personalitatea omului, cu greu se mai oprește. Toleranța modifică personalitatea
omului, îl transformă într-un robot care nu are preferințe, o mașinărie care este mereu de
acord cu ceilalți, care le acceptă greșelile și nu încearcă să le arate unde au greșit.
Violența e ca o otravă, te omoară prin chinuri, dar o face sigur. Violența e cea mai
molipsitoare boală și se manifestă rapid, ca un virus letal. Ea are un loc special în sufletul
fiecărui om, doar că, atunci când este hrănită cu durere și ură, se dezvoltă mult mai repede.
Violența te poate omoarî fizic, îți lasă răni pe trup, răni pe care timpul le poate vindeca.
Violența, la fel ca toleranța, îți lasă răni în suflet, răni provocate de vorbe otrăvitoare.
Toleranța te omoară psihic, îți lasă cicatrici cusute cu firul regretului, regretul de a nu fi tu în
totalitate. Rămân cicatrici pe care timpul nu va putea să le vindece niciodată, indiferent de
câte vieți ai trăi.

7
 Toleranța are diferite aspecte, aspecte care îi pot mulțumi pe cei din jur, dar și aspecte care
te pot răni. Prin toleranță îi accepți pe ceilalți așa cum sunt, prin toleranță arăți că îți pasă, prin
toleranță poți fi rănit.
Violența va fi întotdeauna folosită de cei slabi, de cei care cred că nu există alt mod prin
care să îți rezolvi problemele, de cei care nu vor să găsească alt mod. Violența e ca o
semnătură a persoanelor care cred că poți să le accepți orice doar pentru că de cele mai multe
ori ești tolerant. Violența verbală e ca o otravă mai lentă, dar mult mai dureroasă.
Omul poate fi violent, tolerant, sau poate fi om în adevăratul sens al cuvântului. Prin
violență demonstrezi că ești slab, prin toleranță arăți că ești puternic.

VIOLENȚA E ARMA CELOR SLABI

Popescu Patricia-Andreea, cls. a IX- a H
Prof. Coordonator: Baciu Veronica
Liceul Teoretic: “Mihai Viteazul” Caracal
Violența – ce este mai exact ? De unde își ia puterea ? Toate aceste întrebări mereu ne-au
dat de gâdit și poate că acum a venit timpul să numai fugim de lucrurile neînșelese și să
încercăm să răspundem.
Violența nu este mai mult decât teama și amintirile urâte din viața unor persoane care au
uitat ce înseamnă să înțelegi, să asculți, să te bucuri de viață. Aceasta apare în sufletul omului
care nu știe că după o bătălie trebuie să te ridici și să pleci mai departe,nu să stai să-ți înfrunți
dușmanii.Atâta amărăciune pentru nimic!
Oamenii care folosesc astfel de limbaj sunt aceea care au fost la rândul lor victimele
violenței. Deși mulți consideră această violență ca pe ceva apărut de nicăieri, puțini o
consideră o boală și în același timp o rană pe care oamenii din jur ar trebui să ajute săă se
vindece mai repede.Suntem atât de nepăsători încât nici în oglindă nu ne mai putem privi, așa
cum o făceam
odinioară. Leacul acestei boli este foarte ușor de preparat, având nevoie doar de dorința de a
asculta necazurile altora. Și poate de multe ori nu vedem o soluție pentru acțiunile violente și
nu putem să eliberăm sufletele închise în capsula suferinței, decât dacă apelăm la cheia făurită
cu multă dibăcie de nimeni alta decât toleranța.
Când ne gândim la acest răspuns nu ne vin în minte decât lucruri banale. Cu ce ne-ar putea
ajuta toleranța? Răspunsul de multe ori a stat mereu în mâinile oamenilor, dar nu toți au fost

8
capabili să realizeze acest lucru. Foarte puțini au fost aceia care au folosit toleranța și au
câștigat.
Între toleranță și violență mereu a existat o opoziție de nedescris, deoarece au în ele însele
lucruri diferite. Dacă la început am vorbit despre violență, ar trebui ca acum să aducem în
prim plan imaginea toleranței. Deși mulți o ignoră, ea există și e mereu acolo, așteptând ca
într-o buna zi să o folosim. Mulți se tem în zilele noastre să mai fie buni, sinceri, naturali,
săritori , cu bun simț pentru că vor fi luate de cei din jur drept slăbiciuni, dar aceste “arme”vor
fi mereu mai puternice decât orice invenție creată de om. Niciodată nu e prea târziu să iei
inițiativă și să poți deveni ce îți dorești. Consider că putem să ne schimbăm în bine, să ne
corectăm greșelile și în același timp să îi învățam și pe alții. Mereu am iubit dreptatea și
înțelegerea pe care oamenii au pierdut-o pe drumul către succes. Putem să schimbăm viitorul
doar cu un dram de speranță și o mare toleranță.Când ești tolerant în loc să agresezi pe cineva
nu ești slab, așa cum spun unii, ba dimpotrivă, ești mai puternic decât cei care ți-au pus
etichete aiurea, fără să îți cunoască sufletul .
Hai să facem din oamenii noi viitorul de care să fim mândrii.Să nu mai așteptăm până cel de
lângă noi încetează cu reproșurileși jignirile aruncate fără de logică și rațiune.
Și acum poate ne punem întrebarea: care e mai puternică? Cu mâna pe inimă pot să spun
că toleranța va câștiga orice luptă , indiferent cât de greu va fi . Atunci când cazi trebuie
mereu să știi să te ridici. Niciodată răul nu a învins și astfel, nici violența nu va câștiga .

TOLERĂM SAU INVOLUĂM?

Elev: BARBU SIMINA ANDREEA

Profesor coordonator: BARBU ILEANA MONICA
Colegiul Național “RADU GRECEANU” Slatina, județul Olt

Sunt goluri din lumea în care coexistăm, pe care doar un caracter puternic, un arhetip
uman complex le poate acoperi, ferindu-se astfel de o cădere liberă în vidul lor. Goluri în care
se resimte prejudecata, splinul, lipsa de valori , goluri în care este inevitabil să nu ne prăbușim
măcar o dată. Fundamental pentru evoluția noastră nu este însă, să închidem ochii în fața lor,
ci să învățăm pe cont propriu să ne ridicăm din ele. Poate că rama ce mărginește cotidianul nu

9
permite cititorului acestui tablou social să pătrundă cu privirile adânc în esența lumii
interioare, eschivându-l astfel de adevăr. Ce mai rămâne odată ce sustragem din acest tablou
valorile umane încă păstrate în mreje de personalități?... Oamenii în care ele sălășluiesc. În
rest, totul e tăcere.
Rapiditatea cu care tot mai des acestea sunt înlocuite cu atribute umane fără substanță
a început, într-adevăr, să gonească înaintea noastră. Pentru tot mai mulți oameni, curajul a fost
înlocuit de tenebrele fricii; spiritul analitic de cel superficial; ascultarea și toleranța cu spiritul
impulsiv și dincolo de toate, echilibrul și pacea cu violența.
Dar ce câmpuri de semnificații traversăm când ne gândim la această opoziție în care
este încriptat haosul prezentului social , când ne imaginăm această divergență ce stă sub
semnul a doi mari piloni – Toleranța și Violența. Cert este că ambele presupun o acerbă luptă.
Pe de-o parte, una interioară, iar pe de altă parte alta de factură exterioară, fizică. Ceea ce
mulți dintre noi nu cunosc, este faptul că, întotdeauna, cea dintâi se soldează cu un câștig.
Mai întâi, putem privi toleranța nu doar ca pe o trăsătură ce conturează întregul psiho-
afectiv al unanimului; ea este un câmp imens pe care se sprijină orice ascensiune socială.
Există toleranță la nivel de microcosmos – în deciziile pe care le luăm , parcursul pe care îl
urmăm și aspirațiile spre care tânjim. Pentru a fi materializată la nivel exterior, în raport cu cei
din jurul nostru, ea trebuie să domine caracterul fiecăruia. Dacă suntem toleranți cu noi înșine,
curgerea firească a lumii exterioare se va autodefini. Înflorită dintr-o sămânță minusculă,
corespunzătoare laturii noastre cognitive, toleranța va rămâne permanent o valoare ce nu va fi
uitată de pânza timpului.
La nivel de macrocosm, aceasta nu mai este „despre noi”; odată ce ieșim din carcasa
inerentă lumii noastre, constatăm că a fi tolerant înseamnă a accepta diferite mentalități,
religii, culturi – în fond, a accepta că suntem diferiți și a ne conforma cu plinătatea
cunoașterii. Când acceptăm toleranța, implicit ne eliberăm de orice constrângere a păcii. Ce
este astfel mai plăcut decât să închizi ochii și să fii purtat prin mrejele atâtor așezări milenare,
prin cultura și ideologia lor? Iar din perspectivă opusă, ce este mai dureros decât anihilarea
acestei diversități prin violență?
Una dintre lecturile care m-a frapat, conturându-mi viziunea despre opoziția toleranță
– violență o reprezintă Jurnalul Malalei Yousafzai ce stă sub numele “Eu sunt Malala”.
Tânăra avea doar 10 ani când talibanii au pus stăpânire pe regiunea Swat. Aceștia spuneau că
muzica e un păcat, femeilor le interziceau să meargă singure pe stradă și fetelor să meargă la
școală. Deși a crescut într-o zonă a Pakistanului stăpânită de înfricoșătoarea umbră a

10
terorismului, Malala a învățat de mică să aibă curajul de a vorbi în numele convingerilor sale.
Iar convingerea ei cea mai puternică a fost dreptul la educație.
În 9 octombrie 2012, cauza pentru care lupta, a fost aproape de a-i aduce moartea.
Malala a fost victima unui violent foc de arme din cauza faptului că principiile sale nu au fost
acceptate și tolerate de contextul spațial de atunci. Însă ea a supraviețuit, iar astăzi este
simbolul protestului pașnic.
Violența se dovedește astfel ca fiind o pânză opacă ce ne orbește treptat devenirea. Ea
nu schilodește doar trupul, ci seacă conștiința de vise și făptura de curaj. Pulsând în sens opus,
dar totuși concurent cu toleranța, aceasta pare un cadru destul de des întâlnit în lumea noastră.
Când vom privi dincolo de barierele minții noastre și vom trece de Marea Prejudecată
în care suntem angrenați încă de timpuriu, ea se va lăsa absorbită de toleranță. Când ne vom
elibera făptura de această coerciție, vom privi în jur și în locul unor pioni mânuiți de
nonvaloare, vom regăsi adevărata chintesență a umanității; este chiar aici, dincolo de crusta
rănilor sociale…

STOP, VIOLENȚA!

Cârjeu Daria, clasa I B,

Şc. Gimn. “Elena Doamna”,Tecuci, judeţul Galaţi
Prof. înv.primar, Bîra Ilinca

Fii deştept şi fii corect

Şi arată-le respect,
Celor mai mici decât tine
Să le fie și lor bine!

Negru, alb, micuț sau mare

Drepturi are fiecare.
Nu-l impinge, nu-l mai bate,
Nu mai face-o nedreptate.

11
Zi de zi, în orice ceas,
Spunei VIOLENȚEI pas,
Şi joacă-te cu oricine,
Că şi ei sunt toți ca tine!

SUFLET TRIST

Chiriță Ioana, clasa I B,

Şc. Gimn. “Elena Doamna”,Tecuci, judeţul Galaţi
Prof. înv.primar, Bîra Ilinca

De câte ori te-ai întrebat,

Cum e să fii neajutorat?
Să îţi doreşti, dar să nu poţi,
Să-nveţi, să scrii sau să înoţi.

De multe ori el a visat,

Acelaşi vis nevinovat.
Să fie un copil iubit,
Și nu lovit, pus la cerşit.

E trist şi e înlăcrimat,
Căci toată lumea l-a uitat.
Nimeni la el nu s-a gândit,
Că e bătut sau umilit.

Priveşte cerul înstelat,

Se roagă mult, neîncetat.
Să nu mai fie-abandonat
Să aibă tot ce a visat

12
 Tolerantă Vs Violentă

Elev: Corneanu Mihai

Coordonator: Buzoiu Nicoleta
Institutie: Şcoala Gimnaziala Ţintea

În lumea aceasta există două categori de oameni,cei care se tolerează intre ei,şi cei
care aplica violenţa.
Un rol decisiv in promovarea violenţei si a actelor violente in prezent il are televizorul
cat si internetul.Aceste doua lucruri provoaca violenţa.Exista cazuri de violenta urmata din
jocuri,de exemplu,un copil a batut o bătrânica intr-un joc,iar in urmatoarea zi a plecat pe
strada si a bătut o bătrânica in realitate.
Părintii noştri nu prea mai au timp să stea de noi, pentru că in ziua de azi nu-şi
mai pot permite să stea degeaba,cu copii să se uite ce fac pe calculator/televizor, sa selecteze
ce e bun si ce e rau iar ulterior sa interzica/cenzureze copiilor, deoarece trebuie
sa muncească; iar când ajung acasă seara târziu, obosiţi si stresaţi, se duc să se odihnească ,
pentru că a doua zi s-o ia de la capăt,şi tot aşa. L i p s a t o l e r a n ţ e i e s t e egoismul iar acesta
este sursa tuturor relelor in lume.Este respectul, acceptarea si aprecierea bogaţiei si
diversitaţii culturilor lumii noastre, felurilor noastre de expresie si manierelor de
exprimare a calitaţii noastre de fiinţe umane.Este încurajata prin cunoaşterea, deschiderea
spiritului, comunicatie si libertatea gandirii,conştiintei si credinţei. Violenţa poate reflecta
"comportamentul unor oameni".Violenţa este o problema veche,din timpul
contemporan.Presa,televiziunea informa lumea despre manifestari,furturi si diferite lucruri
care provocau violenţa,si oameni,au facut ce auzeau/vedeau,erau conduşi de televiziune.
Oameni nu realizeaza,dar din cauza lor provoaca violenţa.Încet,încet,se vor schimba din rau in
bun.
Am vorbit atata despre Toleranţa si Violenţa ,dar ce sunt aceelea?
A fi tolerant îseamna a fi îngaduitor, indulgent, iertator. Este unul dintre elementele
divine care conduc la liniste, pace,respect, aspecte urmarite si in invataturile biblice.
Cum devi tolerant?
Unii dintre noi suntem născuti cu această trăsătura, alţii o dobandesc printr-o bună
educaţie,iar alţii, din multe motive, se încăpăţânează să facă acest lucru ,pricinuind tot felul de
nelinişti pe Pamant.

13
Ce este violenţa?
Violenţa are loc atunci când cuvintele sau faptele unei persoane sperie, provoacă durere si
provoacă sentimente de suferinţă altei persoane. De asemenea, atunci când cineva ameninţă că
vă va lovi sau va face rău altcuiva.
Cum putem opri violenta?
Parinţi trebuie sa înveti copii să facă acţiuni non-violente, chiar daca persoanele din jur ne
îndeamna, să ne certe daca folosim un ton răspicat.
Dacă cineva foloseşte violenţa Impotriva ta, tu NU riposta, contacteaza un cadru didactic în
caz că eşti la şcoala, un părinte sau chiar politia.Vei face lumea mai buna.
Ca sa o eviti, nu mai sta cu persoane rele, care fac violenta, care ameninta.În timp, vei deveni
ca ele, incearcă cat poti sa le eviti.
Daca cadrele didactice nu iau nici o masura, contactează părinti, ca sa vină sa discute cu ele,
NU ai voie saiti faci singur dreptate.
Sunt doua feluri de violentă:Violentă fizica si violentă verbala.Violenţa Verbala se
manisfesa:Limbaj-Ofensator/Vulgar, Tipete, Ameninta, Porecle, Manipulare, cricica care NU
este constructiva.Violenta fizica se manifesta prin batai, agresiuni, rani.

Toleranța împotiva violenței

Autor: COCÎRLEA GEORGE DANIEL
Profesor: CAPLEA ALINA
Școala Gimnazială Fănuș Neagu

În zilele noastre, violența este promovată în principal, prin intermediul televiziunii.

Sunt prezentate filme și emisiuni cu încărcătură violent. O altă sursă o reprezintă jocurile de
pe computer, multe dintre acestea având un conținut violent. Violența verbal care constă în
jigniri și referiri la adresa unor personae cu scopul de a le umili, este prezentată la tot pasul.
Violența domestic, care cuprinde actele violente manifestate în interiorul familiei, este
prezentată din ce în ce mai des în rândul familiilor din zilele noastre. Un rol important în
promovarea violenței, îl are anturajul. Nevoia de recunoaștere în cadrul grupului de
apartenență îi determină pe unii să aibă un comportament violent, care să inspire teamă, care
în opinia multor tineri din ziua de azi este echivalentă cu respectul.

14
 Toleranța este un termen social, etic și religios, care definește respectul libertății altuia,
a modului său de gândire și de comportare, precum și a opiniilor sale de orice natură. Ea este
o atitudine generată de recunoașterea drepturilor universal ale persoanei umane și libertăților
fundamentate care trebuie să fie practicată de indivizi, grupuri și state.
Educația pentru toleranță este foarte important și presupune învățarea persoanelor care
sunt drepturile și libertățile pe care le au și care trebuie să fie respectate de cei de lângo noi.

Neînțelegerea unei prietene

Autor: LUNGA MARIA
Profesor CAPLEA ALINA
Școala Gimnazială Fănuș Neagu

Era o zi de primăvară. Ioana și Mihaela, două prietene și college, s-au certat foarte rău.
Mihaela, venise la Ioana pentru a își face temele împreună, ca de obicei. La Ioana
venise și noua lor colegă de clasă, Florentina. Mihaela nu știa și s-a supărat. Ea credea că
Ioana nu mai invitase pe nimeni. A plecat furioasă, nedând nicio explicație. Ziua următoare, la
șscoală, când Ioana a întrebat-o de ce a plecat, aceasta i-a zis că nu este problema ei și să o
lase în pace. Ioana nu a acceptat și a continuat. Mihaela nu a mai suportat și a lovit-o pe
prietena ei. Ioana a căzut, nemai putând să se ridice. Când Florentina a văzut, s-a dus imediat
să o ajute pe prietena ei. Ioana s-a supărat pe Mihaela, dar nu a întțeles de ce areacționat așa.
După o săptămână, Ioana a rugat-o pe Mihaela să-i explice de ce este supărată. Aceasta i-a
spus că a văzut-o cu Florentina și a crezut că nu mai sunt prietene. Auzind acest lucru, Ioana
i-a dat de înțeles că doar a ajutat-o la temă. Mihaela și-a cerut scuze, dar știa că un
simple„SCUZE” nu va ierta ce a făcut. Florentina a auzit discuția și confirm cele spuse de
Ioana. O rugă pe Mihaela să o ierte și să nu mai judece, înainte de a întreba. Ioana, Miahela și
Florentina au rămas prietene foarte bune, iar Mihaela nu a mai judecat faptele prietenilor și
oamenilor din jurul ei fără motiv. Ea nu a mai recurs la violență niciodată, deoarece a înțeles
că nu ajută cu nimic.
Morala acestei povești este să nu judecăm niciodată persoanele din jurul nostrum fără
să avem dovezi. Ei bine, sper ca mulți copii să urmeze sfatul Florentinei, de a nu judecea
niciodată fără dovezi.

15
 NU FIŢI VIOLENŢI !
Elev: Pușcașu Sara Maria
Prof: Caplea Alina
Şc. Gimnazială “Fanuş Neagu”

Să fii tolerant, e bine

Poţi ţine prietenii lângă tine
Şi să-ţi faci şi unii noi,
Dacă mai eşti şi vioi.

Violenţa nu e un lucru bun,

Ştiu, pentru că de asta îţi spun
Tu trebuie să fii tolerant
Ca să devii important.

Să fii rău, nu e bine

Indepărtezi prietenii de tine,
Dar când eşti bun şi iubitor
Ai langă tine un popor.

Violenţa fizică e rea

Şi nu place la nimenea,
Aşa că fii bun în continuare
Pentru că îţi vei face o favoare.

16
 Toleranță /vs/ Violență

Elev: Oprea Florentina

Coordonator: prof. Cîtea Ramona
Şcoala Gimnazială „Negoiţă Dănăilă” Buceşti, jud. Galati

Ce este toleranța?
Atributul umanității. Toleranța înseamnă acceptarea cu nerăbdare şi bucurie a felului
în care ceilalți își caută drumul in viață. Suntem diferiți, dar am învățat cu multă răbdare să ne
acceptăm diversitatea de opinii, sa fim mereu uniți şi să fim o echipă.
Toleranța reprezintă îngăduința şi puterea de a ierta fiecare persoană , dar şi cheia
revoluției umane. Din momentul în care omul a învățat să își respecte semenii şi să îi
privească ca pe un caracter unic , nu ca pe un simplu individ, atunci au apărut primele familii.
Toleranța este respectul, acceptarea şi aprecierea diversității culturilor lumii noastre şi a
manierelor de exprimare a calităților noastre de ființe umane. Toleranța este o virtute care face
ca pacea să fie posibilă şi care contribuie la înlocuirea culturii războiului cu o cultură a păcii.
Soluțiile împotriva violenței sunt:
1)Păstrarea calmului;
2)Respectarea ideilor celorlalte persoane;
3)Să ne gândim la ce e bine pentru noi şi semenii noştrii;
4)Să ne formăm personalitatea fără a fi influențați de ceilalți;
5)Să comunicăm şi să respectăm pentru a fi respectați.
Cel mai bun rezultat al educației este toleranța. Indiferent cât de diferit ți se pare că
este, încearcă să faci un efort şi vei vedea că aveți un mod sigur şi interese comune. Nu
accepta pasiv ca cineva să fie lovit , amenințat sau hărțuit. Nu fi tu o victimă a violenței în
şcoală. Cere ajutorul unui adult, nu riposta cu pumnul. Un om cu adevărat puternic, educat şi
civilizat este acela ce nu îşi face dreptate cu pumnul ci este tolerant cu cei din jurul lui. Este
timpul să începem să spunem STOP! violenței . Non-violența conduce la cea mai înaltă
moralitate, care reprezintă ținta evoluției. Până nu ne oprim din rănirea tuturor ființelor vii ,
suntem încă sălbatici.
„Violența este replica incultului.”
„Toleranța este virtutea omului fără convingeri.”

17
 VIOLENŢA, NOUL UCIGAŞ AL CONŞTIINŢEI

Elev: Coste Ana-Maria Mădălina

Cadru didactic coordonator: Prof. Coste Diana-Monica
Colegiul Tehnic “Unirea” – Ştei
Judeţul Bihor

În ciuda faptului că mulţi dintre noi încercăm să anihilăm cuvântul ’’violență’’ din
vocabularul şi mintea omului de rând, sunt conştientă cǎ acest lucru este imposibil. Mulți
dintre noi luăm decizii la furie şi ne lăsam conduşi de moment, momentul în care, probabil,
iubirea, liniștea şi buna-dispoziţie dispar.
Nu pot să acuz o persoană, pentru faptul că se enervează şi reacționează ȋntr-un mod
firesc, dar pot s-o acuz pentru faptul că apelează la violenţă. Violenţa nu este soluţia, violenţa
nu poate să rezolve o problemă, cel mult poate să o înrăutățească.
În majoritatea timpului, eu sunt o persoană foarte activă şi foarte agitată, iar în cazul
în care lucrurile nu sunt așa cum mi-am dorit, pot să devin destul de recalcitrantă, dar nu
apelez la violenţă, pentru că nu o consider ’’soluţie’’. În primă fază, încerc să rezolv problema
astfel încât ambele părţi să fie mulţumite, dar uneori, pot să-mi pierd cumpătul dacă
inconvenientul apărut nu poate fi anihilat. Nu sunt o fire violentă, ba chiar, sunt foarte veselă
şi chiar şi în momentele critice reușesc să descrețesc puțin frunțile persoanelor care se află cu
mine în încăpere. Recunosc, rar reuşesc să rămân calmă, mai ales dacă acea situaţie, intr-un
mod sau altul, mă afectează.
Reușind, într-un final, să mă descriu în câteva rânduri, îmi voi începe pledoaria
împotriva violenţei.
Din punctul meu de vedere, o persoană violentă este o persoană slabă, o persoană,
needucată. Îmi place s-o numesc ’’Persoana non-grata” . Acea persoană care găsește
rezolvarea în violenţă, orice situație s-ar ivi.
De multe ori vedem la televizor cazuri de violenţă în familie, poate chiar am fost
martori, sau am asistat la o discuție ce-i vizau pe soţii violenţi, pe mamele care-şi cară copii în
braţe departe de locul pe care nu cu mult timp înainte îl numeau ’’acasă’’ pentru a-i feri de
bătăile aspre la care bărbatul, orbit de aburii alcoolului sau de gelozie, îi supunea.
Pot să-i acuz pe cei care ridică palma, sau chiar mai rău, pumnul, la copilul lor. Ce rău
aşa de mare ar putea sǎ facă un ghemotoc mic de câţiva anişori astfel încât să merite să fie
lovit? Cel mult să spargă o vază sau să fie neastâmpărat. E un copil. Toţi copiii fac prostii. Nu

18
poţi să-i ceri micuţului să stea cuminte, nemişcat şi să te aştepţi că el poate să-ţi înţeleagă
vorbele.
Ajung, ȋntr-un final, la adolescent. Atotştiutor şi arogant, ca întotdeauna, el va găsi
mereu soluţia în violenţă, atât în cea verbală, cât şi în cea fizică. Aici, răul are două posibilităţi
drept cauză: prima este familia, a doua, anturajul. Nu spun degeaba că familia este una dintre
posibilele cauze. Lipsa educației şi practicarea violenţei în familie, atât verbală, cât şi fizică,
întărește zicala ’’Violenţa naşte violenţă’’. Când un copil azi asistă la acte anti-sociale, mâine
ȋi sunt întărite imaginile deja întipărite, poimâine realitatea faptelor se repetă, astfel cǎ, pe
viitor, el va deprinde stereotipul violenţei. În cazul în care nu educația oferită în familie este
cauza, este foarte posibil ca anturajul sǎ fie cauza modificării comportamentale ale tânărului.
Tinerii sunt foarte uşor influențabili. Spun asta pentru că şi eu sunt o adolescentă şi văd ce
este în jurul meu. După cum am spus, violenţa poate fi şi verbală. Din nefericire, oamenii din
ziua de azi folosesc destul de des cuvinte jignitoare, chiar şi în glumă- zic ei. Este destul de
dezamăgitor să observi că lumea se schimbă din ce în ce mai mult şi că oamenii sunt din ce în
ce mai violenţi, indiferent de vârsta lor. Copii, tineri, adulți sau vârstnici fac apel atât de des la
violenţa verbală, sau, mai grav, fizică. Persoanele care au o alta religie, o altă culoare a pielii
sau persoanele cu un handicap fizic sau mintal reprezintă doar câteva dintre victimele
persoanelor violente.
Am aşteptat ceva timp să pot să-l citez pe Mahatma Gandhi. Citind, o frază mi-a atras
atenția: „ Resping ideea de violenţă, pentru că binele obţinut prin mijlocirea acesteia nu este
de durată; în schimb, răul provocat de violenţă este de durată’’. Într-adevăr, singurul lucru pe
care violenţa îl poate face este să înrăutăţească situaţia.
În final, doresc să precizez faptul că dacă aş avea de ales, violenţa nu ar exista. Eu nu
las violenţa să intre în viaţa mea! Tu ce alegi?

19
 ĨNCERC SĂ NU LAS VIOLENŢA SĂ MĂ DOMINE
Elev: Criste Roberta Maria
Cadru didactic coordonator: Profesor Coste Diana-Monica
Colegiul Tehnic “Unirea” – Ştei
Judeţul: Bihor

Violenƫa ȋnseamnǎ o lipsǎ a stapânirii de sine, impulsivitate, brutalitate, agresivitate de

orice fel. Aceasta este tot ceea ce desfigureazǎ condiƫia umanǎ; ea este ultimul refugiu al
incompetenƫei.
Ĩn zilele noastre violenƫa a cǎpǎtat cote mult prea ȋnalte. Ba chiar mai grav, aceasta
este folositǎ şi in locuri publice cum ar fi: strada, locul de muncǎ, şcoala, parcurile de joacǎ,
sau chiar ȋn mijloacele de transport ȋn comun. Nu evit sǎ spun cǎ violenƫa este foarte des
ȋntâlnitǎ şi ȋn familie, ceea ce nu este permis din punct de vedere moral, dar şi legislativ.
De aceea am sǎ enumar câteva exemple: ȋn mediul ȋn care ȋmi petrec mare parte din
activitate, violenƫa este des folositǎ; pot sǎ spun cǎ mǎ bucur sǎ constat cǎ mulƫi adulƫi, printre
care şi profesori, intervin deseori pentru ameliorarea şi ȋnlǎturarea situaƫiilor conflictuale, ba
mai mult, la şcoalǎ se intervine şi preventiv, pentru a preȋntâmpina agravarea stǎrilor
tensionate care de multe ori ȋşi au punctul de plecare dintr-o vorbǎ spusǎ nelalocul ei.
Din punct de vedere personal, consider cǎ fiecare individ uman are o dozǎ de violenƫǎ
ȋn el; unii o manifestǎ verbal, alƫii trec direct la fapte fǎrǎ sǎ se mai gândeascǎ la consecinƫe.
Aceastǎ brutalitate a ȋnceput sǎ mǎ afecteze şi pe mine; eu sunt o fire rebelǎ, cǎreia nu
ȋi place sǎ fie contrazisǎ de nimeni. Cunosc cazul unei colege, care, provenind dintr-o familie
numeroasǎ, fiind şi mezina familiei şi singura fatǎ dintre copii, a fost şi este rasfǎƫatǎ şi,
uneori, excesiv de protejatǎ de cǎtre fraƫii mai mari, ceea ce a determinat-o sǎ nu ȋşi poatǎ
controla agresivitatea faƫa de cei din jur, de multe ori neƫinând seama şi de sentimentele celor
pe care deseori poate i-a rǎnit.
Dar cu fiecare temǎ care ȋmi este propusǎ, pe tema combaterii violenƫei, la fiecare
şedinƫǎ la care particip, cu fiecare moralǎ verbalǎ ce mi se adreseazǎ, ȋmi impun şi vreau sǎ
mǎ reabilitez şi eu, sǎ pot ȋnvǎƫa ce inseamnǎ rǎbdarea, supunerea, ascultarea, iubirea şi
respectul faƫǎ de semeni.
Acestea sunt valorile morale pe care pǎrinƫii sunt obligaƫi sǎ le transmitǎ propriilor
copii, pentru ca mai apoi, ele sǎ fie ȋntǎrite, sǎ ȋşi ajute copiii sǎ ȋşi aleagǎ ȋn viaƫa modele
demne de urmat şi sǎ ȋncerce a fi ei primele modele ale propriilor copii.

20
 Îmi doresc să devin un adult responsabil, să îmi corectez scăpările comportamentale pe
care le am şi pentru aceasta accept ajutorul de specialitate. Atâta timp cât nu acceptăm că
avem defecte, nici nu le vom putea corecta şi de multe ori poate nici nu ştim cum. Îmi doresc
să împărtăşesc din propria mea experienţă pentru a demonstra că se poate să iei atitudine
pozitivă în raport cu propria ta persoană şi cu cei din jur.
De aceea, încep să îmi repet că „fără violenţă am putea face lumea mai bună!”

Titlul: ”Toleranță versus violență”

Autor: Grib Ana, cl. VIII-B.

Coordonator: Crețu Natalia, prof. de l. și lit. română.
Gimnaziul ”Ștefan cel Mare”,
s. Mihailovca, r-nul Cimișlia, R. Moldova.

De ce trebuie permanent să ne întâlnim cu termenul ”violență”? Doar ”violența” include

acțiuni negative asupra celor din jurul nostru atât la nivel psihic, cât și fizic. Consider că
termenul ”violență”, în general, trebuie exclus din limbajul român, și din toate limbile Terrei.
Cât e de neplăcut atunci, când auzi vorbe și porecle rele transmise în adresa ta! Majoritatea
copiilor, maturilor, se confruntă cu această problemă. Dar cele mai drastice sunt bătăile fizice
în școală, comunitate, familie. Atunci când din distracția, prostia și scoaterea stresului cuiva
îți poți limita posibilitățile de a judeca, a merge sau îți pierzi viața. Și acestea sunt doar câteva
dintre nenumăratele efecte negative ale comportamentelor violente. Câtă nedreptate! Violența
se egalează cu viața, din cauza agresivității unor indivizi. Persoane complet nevinovate suferă,
se află în crize psihologice, rabdă durere și varsă lacrimi. De cele mai dese ori infractorii nu
primesc pedepsele în conformitate cu infracțiunea săvârșită, deoarece astăzi banii decid soarta
omului, și a celui bun, și a celui rău.
Într-adevăr, noțiunea ”violență” nu trebuie să persiste între oameni nici la nivelul
vorbirii, nici la nivelul efector. Cât de extraordinar ar fi, dacă această noțiune ar fi fost
înlocuită cu ”toleranța”. Doar ”toleranța” este cu adevărat ceva omenesc, se aseamănă cu o
bucată de Rai între sufletele omenești. Anume ea oferă liniște și pace în suflet, ceea ce ne
lipsește mult în prezent. Visez la o lume bună, împăcată cu sine și tolerantă. Bunele maniere
reprezintă idealitatea unei societăți. Valorile umane corecte stau în vârful piramidei calităților
omenești.

21
 Noi nu suntem o generație a viitorului, dar putem fi o schimbare radicală prin corectarea și
motivația de a fi mai buni. Să ținem minte un singur lucru: ”Toleranța împiedică violența”,
adică pune capăt suferinței și durerii. ”Toleranța definește generația viitorului”, ”Toleranța
este o bucată de Rai între sufletele omenești”.
P.S. Prin video-urile expediate vă demonstrez excluderea termenului ”violență”, și
promovarea bunelor maniere la elevii gimnaziului nostru, ca fiind cele mai importante decizii
spre formarea ”generației viitorului”

NU violenţei!

Borchină Elena Alice , clasa a VII-a E

C.N.I. ,,MATEI BASARAB’’, Rm. Vâlcea
Prof. îndrumător: DOROBANŢU SIMONA CRISTINA

M-am născut în libertate,

Să am multă sănătate,
Fără stres şi violenţă,
Fără ură şi carenţă!

Luptă, ceartă şi război

Nu va exista-ntre noi.
Trebuie să fim mai buni,
Toleranţi cum altfel nu-i.

Toţi suntem egali pe lume,

Toţi purtăm cu fală-un nume.
Înţelegere şi pace,
Ne dorim să putem face.

Orice-n viaţă ai avea,

Pumnul nu-i soluţia!
Vorba bună, chibzuinţa
Îţi îndeplinesc dorinţa.

22
 Păţania lui Gigel
Mujoiu Alexandru, clasa a VIII-a C
C.N.I. ,,MATEI BASARAB’’, Rm. Vâlcea
Prof. îndrumător: DOROBANŢU SIMONA CRISTINA

Într-o zi, în clasa lui,

Sta Gigel în banca lui,
Când deodată Ioan veni
Şi penarul i-l trânti.

Gigel îl rugă frumos

Ca să-l ridice de jos,
Dar Ioan nu auzea
Ba şi-o carte mai trântea.

Atunci Gigel supărat,

Rău de tot s-a-nfuriat,
La trântă ei doi s-au luat
Şi pe jos s-au aruncat.

După câteva minute,

Lupta deveni fierbinte.
Astfel Ioan o mână-si rupse,
Iar Gigel de-un scandal puse.

Profa veni imediat

Să vadă ce s-a-ntâmplat:
,,-Hei, Gigel,puteai frumos
Să rezolvi politicos!
Violenţa, ca să ştii,
Nu este pentru copii!
Orice conflict se adună
Il rezolvi cu vorba bună!’’

23
 Căţeluşul şchiop
Caragaţă Ana Maria, cls. a VI a
Prof. Coord. Dumitraşcu Roxana
Școala Gimnazială Dudeşti/ Structura Școala Gimnazială Tătaru, jud Brăila

În vitrina unui magazin de animale era un afiş: “Căţeluşi de vânzare”. Un băieţel de 10

ani intră şi întrebă care-i preţul unui căţeluş. Vânzătorul îi răspunse că preţul este între 20 şi
40 de lei. Băieţelul băgă mâna în buzunar, scoase câteva monezi. Numără 21.5 lei… şi apoi
întrebă:
– Aş putea vedea căţeluşii?
Vânzătorul zâmbi. Fluieră şi din magazin ieşi afară căţeaua şi în urma ei cinci căţeluşi
frumoşi, pufoşi, ca nişte ghemotoace de lână. Al şaselea căţeluş rămase în urmă şi nu se
apropia!
Băieţelul întrebă:
– De ce căţeluşul ăsta şchioapătă ?
Omul îi răspunse că acesta s-a născut cu o problemă la picior şi va şchiopăta toată viaţa!
– Acesta-i căţeluşul pe care-l doresc, a spus băieţelul cu bucurie în glas.
– Dacă asta e dorinţa ta, ţi-l dau gratis!
Copilul s-a supărat şi a răspuns:
– Nu îl vreau gratis, preţul lui e la fel ca şi al celorlalţi căţei. Îţi voi da tot ce am la mine acum
şi în fiecare lună îţi voi plăti diferenţa, până voi achita preţul lui întreg!
– Eşti sigur că vrei acest căţeluş? Doar niciodată nu va putea fugi sau juca sau sări precum
ceilalţi!
Băieţelul s-a aplecat, şi-a ridicat puţin pantalonul şi i-a arătat vânzătorului aparatul de fier ce-i
susţinea piciorul strâmb.
– Nici eu nu pot alerga, de aceea acest căţeluş are nevoie de cineva care să-l înţeleagă!
Ochii vânzătorului s-au umplut de lacrimi când i-a spus copilului:
– Mă rog şi sper ca fiecare căţeluş să aibă pe cineva care să-l iubească, aşa precum tu îl vei
iubi pe acest căţeluş!
În viaţă nu contează cine eşti, contează ca cineva să te preţuiască şi să te iubească
necondiţionat! Un prieten adevărat este acela care soseşte la timp, pe când toţi ceilalţi…
dispar!

24
 Ce culoare are prietenia?

Orăşanu Andrei- Ioan, cls. a VI a

Prof. Coord: Dumitraşcu Roxana
Școala Gimnazială Dudeşti/ Structura Școala Gimnazială Tătaru

Dacă am putea descrie toleranţa într-o singură culoare, care ar fi aceea? Dar prietenia
ce culoare are? Dar acceptarea ?
Cu mult timp în urmă, culorile lumii au început să se certe. Fiecare dintre ele pretindea
ca este ea cea mai buna, cea mai importantă, cea mai frumoasă, cea mai folositoare, cea pe
care o preferă toţi.
Verdele a spus: “În mod sigur eu sunt cea mai importantă. Eu simbolizez viaţa,
sănătatea naturii şi speranţa. Iarba, frunzele, plantele – toate au culoarea mea. Fără mine, toate
animalele ar muri. Uitaţi-vă împrejurul vostru şi veţi vedea că sunt peste tot.”
Albastrul l-a întrerupt: “Te gândeşti doar la Pământ, însă nu uita de cer şi de mare. Apa este
cea care sta la baza vieţii şi este atrasă de nori din marea adâncă. Cerul oferă spaţiu şi pace.
Fără pacea mea, nu ar fi nimic.”
Galbenul a chicotit. “Sunteţi toate atât de serioase. Eu aduc râs, veselie şi căldură în
lume. Soarele este galben, luna este galbenă, stelele sunt galbene. De fiecare dată când
priveşti o floarea-soarelui, lumea întreagă începe să zâmbească. Fără mine, lumea ar fi tristă şi
searbădă.”
Atunci, culoarea oranj a început să-şi facă auzită vocea. “Eu sunt culoarea sănătăţii şi
a puterii. Poate că nu sunt peste tot, însă sunt preţioasă căci servesc nevoilor vieţii umane.
Port cu mine cele mai importante vitamine. Gândiţi-vă la morcovi, dovleci, portocale, mango.
Nu îmi fac simţită prezenţa tot timpul, însă atunci când umplu cerul la răsărit sau la apus,
frumuseţea mea este atât de izbitoare încât nimeni nu se mai gandeşte la niciuna dintre voi.”
Roşul nu mai putea suporta. A strigat: „Eu sunt conducătorul a tot ceea ce există. Eu
sunt sângele! Viaţa este sânge. Eu sunt culoarea pericolului şi a curajului. Sunt dispus să lupt
pentru o cauză. Eu aduc foc sângelui! Sunt culoarea pasiunii şi a dragostei, sunt trandafirul
roşu, macul şi cireşele din pom. Fără mine, pământul ar fi la fel de pustiu precum este luna.”
Deodată, peste toată firea se aude un glas ca un tunet: “Potoliţi-vă! Liniştiţi-vă! Fiţi
calmi şi înţelepţi! Fiecare dintre voi este important. Fiecare este indispensabil în procesul

25
vieţii. Iubiţi oamenii şi omenirea?! Trebuie ca, de dragul lor, să vă înţelegeţi şi să vă uniţi
forţele în aşa fel încât VIAŢA să prospere şi să înflorească în orice colţ de lume. De aceea, vă
veţi uni într-un curcubeu şi veţi apărea în toată splendoarea voastră după fiecare furtună,
pentu a vă aminti rorlul important pe care îl jucaţi în această lume!

Ce înseamnă a fi tolerant?
DEDU FLORENTINA, cls. a VIII a
Prof. Coord. Dumitraşcu Roxana
Școala Gimnazială Dudeşti/ Structura Școala Gimnazială Tătaru, jud Brăila

Ce înseamna a fi tolerant ? A fi tolerant înseamnă fi îngăduitor, indulgent, iertător.

Este unul dintre elementele divine ce conduce la liniste, pace, respect, aspecte urmărite şi în
învăţăturile biblice. Unii dintre semenii nostri sunt hărăziti cu această trăsătură, alţii o
dobândesc printr-o bună educaţie, iar alţii, din diverse motive, se încăpăţânează să îmbrace
această minunată trăsătură, pricinuind tot felul de nelinişti pe Pământ.Toleranţă vine din
latinescul tolerare, care înseamnă a suporta, este un termen social, etic şi religios aplicat la o
colectivitate sau la un individ, care defineşte respectul libertăţii altuia, a modului său de
gândire şi de comportare, precum şi a opiniilor sale de orice natură ( politice,
religioase).Toleranţa înseamnă bunul simţ de a nu fi egoist şi a înţelege că ceva ce pentru tine
este poate lipsit de importanţă, pentru altul este pe primul loc. Ea este respectul, acceptarea şi
aprecierea bogăţiei şi diversităţii culturilor lumii noastre, felurilor noastre de expresie şi
manierelor de exprimare a calităţii noastre de fiinţe umane.
Lipsa toleranţei este egoismul iar acesta este sursa tuturor relelor în lume.
Toleranţa este încurajată prin cunoaşterea, deschiderea spiritului, comunicare si libertate a
gândirii, conştiinţei şi credinţei. Toleranţa este armonia în diferenţe. Toleranta e o virtute care
face ca pacea sa fie posibilă şi care contribuie la înlocuirea culturii războiului cu o cultură a
păcii. Este o atitudine activă, generată de recunoaşterea drepturilor universale ale persoanei
umane şi libertăţilor fundamentale ale altora. Trebuie să fie practicată de către indivizi,
grupuri şi state. Toleranta e responsabilitatea care susţine drepturile omului, democraţia, fiind
necesară atât între indivizi, cât şi în cadrul familiei şi comunităţii.

26
 Promovarea toleranţei şi modelarea atitudinilor faţă de diferite opinii, în sensul unei
deschideri reciproce şi al solidarităţii urmează să aibă loc în scoli şi universităţi si prin
intermediul educaţiei non-formale, acasă şi la locul de muncă.
Educaţia este mijlocul cel mai eficient pentru a preveni intoleranţa. Prima etapă, în
sensul educaţiei pentru toleranţă, e de a învăţa fiecare persoană din societate care-i sunt
drepturile şi libertăţile, pentru ca ele să fie respectate, şi de a promova voinţa de a proteja
drepturile şi libertăţile altora.
Educaţia, în sensul de a fi tolerant, trebuie să fie considerată un imperativ prioritar, de
aceea trebuie să fie promovate metodele sistematice şi raţionale de predare a toleranţei care să
se adreseze la sursele culturale, sociale, economice, politice şi religioase ale intoleranţei, surse
care constituie tocmai cauzele fundamentale ale violenţei şi excluderii. Educaţia în domeniul
toleranţei urmează a viza contracararea influenţelor care ar duce la frică şi excluderea altora şi
trebuie să-i ajute pe tineri să-si dezvolte capacităţile de a-şi formula o părere proprie şi de a
avea o reflexie critică .
Opusă toleranţei este intoleranţa, care duce la violenţă de toate tipurile şi care poate
merge până la fanatism. Cred că este unul dintre cele mai grave vicii, care şi-a pus amprenta
pe întreaga istorie a civilizaţiilor umane, iar izvorul acesteia vine din instinctul
autoconservării şi al lipsei educaţiei. Frica şi precauţia firească înaintea a ceea ce ne este
necunoscut, neobişnuit şi străin derivă adesea spre ostilitate şi intoleranţă. Din păcate, încă nu
am învăţat să omitem din comportamentul nostru emoţiile distrugătoare, care aduc atâta
suferinţă oamenilor. Pentru o fiinţă socială, cum este omul, ostilitatea şi intoleranţa sunt surse
permanente de conflicte, ceea ce este deosebit de periculos. Întregul proces de educaţie al
personalităţii umane este orientat spre înăbuşirea pornirilor egoiste şi distructive, în favoarea
celor altruiste, creatoare, spre adaptarea individului la mediul social.
Intoleranta înseamnă să te crezi singurul posesor al întregului adevăr în orice
problemă. Învăţătura creştină nu admite lipsa de nobleţe sufletească. Toleranţa înseamnă să
ştii să vezi pe altul şi să îl accepţi dacă vrea să vorbească sincer cu tine. Poate că dacă am
învăţa să fim mai toleranţi, lucrurile ar arăta mai bine. Să încerc să ascult punctul de vedere al
celuilalt fără să-l duşmănesc pentru că gândeşte altfel decât mine. Să înţeleg că acesta este
felul în care vede el lucrurile şi că nu înseamnă că îmi este duşman.
Adevărata toleranţă, în spirit umanist, înseamnă însă mai mult decât o simplă
"suportare" în sensul originar, ea presupune respectul opiniei contrare şi este strâns legată de
libertatea persoanei. Prin toleranţă se respectă deciziile altor oameni, grupuri, popoare, religii,
alte moduri de gândire şi puncte de vedere, alte stiluri şi moduri de viaţă

27
 Două ulcioare
ORĂȘANU VALENTIN, cls. a VI a
Prof. Coord. Dumitraşcu Roxana
Școala Gimnazială Dudeşti/ Structura Școala Gimnazială Tătaru, jud Brăila

O femeie bătrână din satul bunicilor mei avea două vase mari pe care le atârna de cele
două capete ale unui băţ şi le căra pe după gât, tocmai de pe un deal îndepărtat, acolo unde era
şi fântâna.
Un vas era perfect şi tot timpul aducea în el întreaga cantitate de apă. Celălalt vas era
crăpat şi la sfârşitul lungului drum până acasă ajungea doar cu jumătate din cantitatea de apă.
Timp de doi ani asta se întâmpla zilnic: femeia aducea doar un vas şi jumătate de apă.
Dar bietului vas crăpat îi era atât de ruşine de imperfecţiunea sa şi se simţea atât de rău că nu
putea face decât jumătate din munca pentru care fusese menit!
Într-o zi, ulciorul i-a vorbit femeii lângă fântână:
– Mă simt atât de ruşinat pentru că această crăpătură face ca apa să se scurgă pe tot drumul
până acasă!
Bătrâna a zâmbit şi i-a spus:
– Ai observat că pe partea ta de drum sunt flori însă pe cealaltă nu? Asta pentru că am ştiut
defectul tău şi am plantat seminţe de flori pe partea ta de potecă şi, în fiecare zi, în timp ce ne
întoarcem, tu le uzi. De doi ani culeg aceste flori şi decorez casa cu ele. Dacă nu ai fi fost aşa,
n-ar mai exista aceste frumuseţi care împrospătează casa. Apoi, adăugă:
– Fiecare dintre noi avem defectul nostru unic. Însă, crăpăturile şi defectele ne fac viaţa atât
de interesantă!
Trebuie să luăm fiecare persoană aşa cum este şi să căutăm ce este bun în ea.

28
 Toleranţă versus violenţă

Bounegru Ramona, clasa a VIII a

Prof. Coord. Dumitraşcu Roxana
Școala Gimnazială Dudeşti/ Structura Școala Gimnazială Tătaru, jud Brăila

În ziua de astăzi, ne rezolvăm problemele de multe ori recurgând la violenţă, cele mai
multe ori verbală, fără să ne gândim şi la faptul că am putea rezolva situaţia prin
TOLERANŢĂ.
În multe din cazuri, violenţa, şi implicit comportamentele violente sunt învăţate şi
întărite în familie şi de către anturaj, iar la nivel mai mare- de societatea în sine. Toleranţa
scăzută la frustrare reprezintă alt factor important responsabil pentru comportamentele
violente. O sursa importantă, potenţial generatoare de comportamente violente o reprezintă
jocurile pe calculator. Multe dintre ele au un conţinut de-a dreptul sângeros. O mare parte
dintre copiii şi tinerii din ziua de azi petrec foarte mult timp în fața calculatoarelor. Nevoia de
stima şi recunoaştere în cadrul grupului de apartenenţă-anturajul - îndeamnă de cele mai
multe ori la violenţă, sub toate formele ei.
E mai uşor să inspiri teamă decât respect, atunci când nu mai ai argumente logice
începe legea pumnului. Traumele fizice dar mai ales psihice suferite de-a lungul vieții sau
într-o anumita perioadă, au darul de a dezvolta anumite răspunsuri și modalitați de a reacționa
la un anumit grad de pericol. Situațiile în care se poate manifesta toleranța sunt diverse şi
presupun chiar medii diferite: în familie (părinți toleranți); la şcoala în relaţiile dintre colegi,
cu profesorii, față de cei bolnavi. Astfel, putem avea înţelegere - față de colegul care aleargă
mai încet la ora de educaţie fizica, îngăduinţă - față de cei care au altă vârstă decât noi,
cooperare - cu profesorii şi părinții. În şcoală, gradul de toleranță socială depinde de:
reprezentarea de sine a profesorului , de reprezentările sociale, de prejudecăți , de nivelul
stimei de sine. Pragul de toleranță al unui profesor va determina în mod esențial ambianța
educațională din clasă, structurile de comunicare şi tipul de disciplină aplicat. Profesorul
tolerant va manifesta empatie pentru a modifica în sens pozitiv imaginea de sine a elevului,
pentru a inhiba sentimentul de vinovăţie sau de inferioritate.
TOLERANȚA unui profesor, care nu înseamnă nicidecum a închide ochii în fața
rezultatelor şcolare slabe sau a conduitelor indezirabile, se manifestă nu numai cu privire la
modul în care el interpretează norma, ci și la felul în care invită elevii sau nu să construiască

29
sau să negocieze regulile activităţii şcolare. Prin violență unii își arată educația, dar toleranța e
cea mai ușoară şi unica metoda de rezolvare a problemelor!

Stop violență!

Silvestru – Grigore Theodor,

Prof. Ilie Elena – Florina
Scoala Gimnaziala „V.Voiculescu” Comuna Pirscov

Violenţa are loc atunci când cuvintele sau faptele unei persoane sperie, provoacă durere
şi suferinţă altei persoane. De asemenea, atunci când cineva ameninţă că va lovi sau va face
rău altcuiva. Din păcate, mulţi copii şi adolescenţi din întreaga lume, inclusiv, din România,
suferă din cauza violenţei.
În 1989, Organizaţia Naţiunilor Unite a adoptat Convenţia cu privire la drepturile
copilului, care interzice aplicarea oricărei forme de violenţă împotriva copilului. Conform
acestei Convenţii, copil este orice persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani.
În Republica Moldova există legi care protejează copiii de violenţă. Printre acestea
sunt Legea privind drepturile copilului şi Legea privind prevenirea şi combaterea violenţei în
familie.
Există mai multe tipuri de violenţă: emoţională, fizică, sexuală, neglijare.
Unele acţiuni sau cuvinte ale altor oameni îţi pot provoca durere emoţională.
Acest lucru se întâmplă atunci când cineva:strigă la tine; te porecleşte sau te numeşte cu alte
cuvinte urâte; îţi spune că nu eşti bun(ă) de nimic; te imită într-un mod urât sau îţi arată
gesturi indecente; te ignoră sau te respinge.
Violenţa emoţională are loc atunci când un copil este numit cu cuvinte jignitoare, poreclit,
ameninţat, intimidat, izolat sau atunci când nevoile copilului sunt ignorate.
Uneori, maturii sau alţi copii te fac să simţi durere fizică. Acest lucru se întâmplă atunci când
cineva:te loveşte cu palma, cureaua, varga sau cu alte obiecte; te trage de urechi sau de păr; te
zgârie, te pişcă; te împinge sau te îmbrânceşte.
Violenţa fizică este atunci când un copil este supus unor acţiuni care îi provoacă durere
fizică.

30
În special, la vârsta adolescenţei, mulţi copii încearcă să rezolve conflictele cu pumnii. Alţii
inventează porecle urâte şi îşi tachinează, astfel, colegii. Se întâmplă adesea, ca un grup mai
mare de copii, având un lider, să-şi aleagă o victimă care să devină ţinta atacurilor.
Violenţa sexuală are loc atunci când un copil este atins sau sărutat într-un mod care-i
provoacă neplăcere şi dezgust, este impus să-şi demonstreze părţile intime ale corpului, să
privească sau să atingă părţile intime ale corpului altei persoane.Părţile intime ale corpului
sunt cele pe care noi, de obicei, le ascundem de ochii altor oameni (excepţie făcând medicii,
în timpul examenelor de sănătate).Este important să ştiţi că, uneori, abuzatorul sexual poate fi
o persoană cunoscută sau străină, care nu ne bate şi nu ne jigneşte. Dimpotrivă, aceasta este
foarte drăguţă, ne câştigă încrederea prin cuvinte frumoase, încearcă să ne atingă, ne oferă
cadouri şi ne invită acasă, unde recurge la acţiuni cu caracter sexual.
Toate aceste acţiuni sunt violenţă. Din păcate, ele se pot întâmpla oricui şi oriunde: acasă, la
şcoală, în stradă, în transportul public, chiar şi în internet.
Vestea bună este că violenţa poate fi oprită. noi, prietenii, profesorii, familia, cu toţii
putem ajuta la oprirea acestui fenomen, pentru ca tot mai mulţi copii să trăiască într-o lume
fără violenţă.Dacă ţi se întâmplă să fii abuzat(ă) emoţional, fizic sau sexual de către un
cineva, cunoscut sau necunoscut, adresează-te unui adult în care ai încredere.

Toleranța și Violența
Autor: Baltag Lorena
Coordonator: prof. Grădinaru-Vranciu Cristina
Liceul ”Demostene Botez” Trușești
Deseori, în zilele de azi, lumea s-a obișnuit să rezolve orice problemă prin violență,
însă foarte puțini mai țin minte și de toleranță. Însă, celor care rezolvă orice problemă prin
violență, ar trebui să le dăm de înțeles ceva atât de simplu, dar de fapt, foarte complicat, și
anume, violența nu este o metodă de a-ți rezolva problemele, ci doar o complicare supremă
care îți va face situația mult mai grea.
Prin violență, unii își exprimă doar educația pe care o au de mici. Ar trebui să
înțelegem cu toții că toleranța este singura metodă ușoară și sigură în relația cu cei din jurul
nostru.

31
 Toleranță versus violență

Eleva: Bălănescu Ines

Coordonator: prof. Grădinaru-Vranciu Cristina
Liceul ,,Demostene Botez’’ Trușești

Trăim într-o lume în care violența domină. Violența verbală, comportamentală,

vestimentară și persuasivă e singura cale de afirmare în rândul celor lipsiți de șanse. Ne vom
obișnui cu o societate a pericolului și a fricii, a victimelor și răniților. Ne vom pierde în noi
înșine și vom căuta iertare pentru greșelile ce puteau fi evitate. Însă cum putem schimba
lumea dacă nu ridicându-ne și arătându-le altora bunăvoință și toleranță necondiționată?
Vorbim de probleme sociale: conflicte, războaie, vătămări și încălcări de drepturi.
Toate au la bază lipsa toleranței față de diversitate si individualitate. Violența, problema
abordată în școli, este cea mai primitivă formă de convingere, care stagnează progresul social,
intelectual și cultural.
După cum spune și Thomas Edison, ”Non-violența conduce la cea mai înaltă
moralitate, care reprezintă ținta evoluției. Până nu ne oprim din rănirea tuturor ființelor vii,
suntem încă sălbatici.“ Acest motto reprezintă modalitatea prin care putem face lumea un loc
mai bun. În școli, problema violenței este abordată cu mult interes, prin proiecte și activități
diverse care au ca scop schimbarea mentalității generațiilor actuale, care stau la baza societății
de mâine.
Organizația UNESCO a proclamat Ziua Internațională a Toleranței pe data de 16
noiembrie și își exprimă interesul în ceea ce privește acțiunile de promovare a păcii și
conviețuirii între oameni fără principii nefondate. Organizația susține de asemenea și că
toleranța nu este doar o datorie morală, ci și o cerință politică și legală pentru indivizi, grupuri
sau state.
Ne-am răspuns la întrebările legate de cum putem face societatea mai bună, de cât de
important este să arătăm bunăvoință și iertare celor din jurul nostru, însă cum abordăm
subiectul violenței? Care este soluția eficientă pentru a combate această problemă? Și mai ales
reușim oare să realizăm întru totul cât ne afectează prezentul și viitorul? Ori siguranța și
libertatea proprie? Discrepanța care stă la mijloc între toleranță și violență e o mare prăpastie
a rătăciților care nu și-au ales încă drumul în viață. Educația pe care o primim în familie și în
școală este adeseori opusă celei din anturaje. Indiferența și lipsa implicării duce la haosul

32
actual; ignorând problemele sociale nu facem decât să dăm amploare manifestării actelor de
violență, ce pot avea în final urmări grave.
Răspunzând la violență cu și mai multă violență, nu facem decât să o multiplicăm, să
adăugăm și mai mult întuneric unei nopți fără stele. Ura nu poate elimina ura: doar toleranța e
capabilă de acest lucru.

TOLERANȚĂ VERSUS VIOLENȚĂ

Autor: Foarcea Mihai

Coordonator: Profesor Graure Nicoleta
Colegiul Economic „Maria Teiuleanu” Pitești

În opinia mea, toleranța înseamnă acceptarea felului de a fi al persoanelor din jur, a nu te

împotrivi asupra comportamentului acesteia. Prin toleranță, se exprimă mai exact libertatea
oferită celor din jur, permițând exercitarea anumitor acțiuni în societate. Prin toleranță trecem
cu vederea asupra comportamentului și acțiunile unei alte persoane, fără a evidenția posibilele
probleme existente.
În schimb, violența se fomează datorită dificultății de exprimare. Aceasta poate apărea din
foarte multe cauze, dar, după părerea mea, principalele cauze ar fi problemele existente în
familia unei persoane, sau anturajul din care face parte aceasta. Violența este cel mai rău mod
de exprimare, aceasta fiind ilegală. Fiecare ființă are dreptul să trăiască într-o lume fără
violență. Violența poate să fie practicată prin mai multe moduri: Violența fizică are loc atunci
când o persoană este supusă unor acțiuni care îi pot genera o durere fizică.
Durerea emoțională este reprezentată prin vorbe, mai exact prin jignirile care îi sunt adresate
unei persoane.
Persoanele care găsesc rezolvarea problemelor prin intermediul violenței, nu au un
comportament adecvat, deseori sunt respinși în societate și nu au o relație foarte bună cu
persoanele din jurul lor. Față de aceștia, persoanele tolertante sunt foarte sociabile și foarte
inteligente. Găsesc multe soluții la probleme și încearcă să ajute persoanele din jurul lor. Sunt
acceptate și integrate repede și relativ ușor în societate, formând foarte multe relații de
prietenie. Acest tip de persoane nu jignesc și nu lovesc, ci au o altă alternativă mai civilizată
de rezolvare a problemelor apărute în viețile lor. Toleranța dobândește în primul rând
respectul persoanelor din jur, demonstrându-le acestora că ești o persoană manierată și

33
înțelegătoare. În comparație cu violența, toleranța are numai rezultate pozitive, din toate
punctele de vedere, violența neaducând vreun beneficiu persoanelor care o practică.
Ne mai putem da seama de diferențele dintre violență și toleranță și prin faptul că violența
este interzisă prin lege. Persoanele care practică violența sunt într-un final sancționate
conform legii. Dacă nu ar exista această lege, în societate s-ar crea un haos, disciplina și
ordinea ar dispărea complet.
În concluzie, toleranța prezintă o mulțime de diferențe pozitive față de violență. Prin toleranță,
persoanele din jurul nostru nu se simt deranjate de prezența noastră, respectându-le drepturile.
Violența creează foarte multe probleme, mai ales cu stăpânirea comportamentului în perioada
unei probleme dificile apărută în viața unei persoane violente.

Încercările prieteniei

Stancu Marlena
Coordonator: Prof. Grigoraș Mirela
Școala Gimnazială Nr. 1 Bucești, Jud. Galați

E o dimineață frumoasă de primăvară. Pe cer norii se retrag făcând loc razelor timide
ale soarelui care încearcă timid, dar insistent să topească și ultimile semne ale iernii. De sub
zăpadă ies ghioceii firavi, albi și delicați.
Trebuie să plec la școală. Mi-a pregătit mama repede micul dejun și m-am pregătit de
școală. În timp ce mă pregăteam pentru școală mă uitam la televizor și apăruse o știre pe
Antena 1 cum că doi băieți de la Școala Gimnazială Negoită Dănăilă Nr.1,din Sat Bucesti,
Comuna Ivesti, Județul Galați, se băteau dintr-un motiv necunoscut. Imediat i-am recunoscut
fiind colegii mei. Eu mă înțelegeam bine cu amândoi, de aceea trebuia să merg să văd ce s-a
întâmplat. M-am îmbrăcat mai repede și m-am dus către școală.
Am ajuns și i-am văzut. Era foarte multă lume în jurul lor care încerca să-i oprească.
M-am dus repede la ei și le-am spus :
-Mihai! Ioan! Opriți-vă! De ce vă bateți?! Care este motivul pentru care merită să vă
răniți între voi? Sunteți prieteni!
-Mereu intervine în conversațiile mele cu Ema! Știe că o plac de mult timp și e
invidios pentru că ea vorbește cu mine! spuse Mihai.

34
 -Ba vorbește și cu mine! se apăra Ioan. E prietena mea cea mai bună. Ne cunoaștem
din clasa I.
-Băieți, reveniți-vă! Ema e prietenoasă și vorbește cu toți colegii. Ce s-a întâmplat cu
voi? Erați cei mai buni prieteni cândva...
-El încearcă să mi-o fure pe Ema!
-Ba nu, suntem doar prieteni. Noi doi eram cei mai buni prieteni, nu aș încerca
niciodată să ți-o fur.
-Nu ai înțeles, Mihai? Ema și cu Ioan sunt doar prieteni. Nu aveți motive de gelozie,
zic eu încercând să clarific situația.
-Ahh...Nu am știut, spuse Mihai. Îmi pare rău pentru că ne-am certat, Ioan. Dacă am fi
discutat în loc să ne luăm la bătaie, nu am fi agitat atâtea persoane. Violența nu e niciodată
calea corectă...
M-am bucurat să văd că a două zi băieții au dat mâna prietenește și nu s-au mai certat
niciodată. Au redevenit prieteni și dacă au mai avut probleme, au știut să comunice și să
treacă peste ele. Mi-au spus că am avut dreptate și că violența nu rezolvă nimic.
Toți oamenii trebuie să fie toleranți, să se ajute între ei și să nu fie violenți.

TOLERANȚA ȘI VIOLENȚA ÎN LITERATURA ROMÂNĂ

ELEVA: STĂNECI LUMINIȚA, CLASA A X-A

PROF. COORDONATOR : GRIGORE GABRIELA
LICEUL TEHNOLOGIC DR C ANGELESCU GĂEȘTI, DÂMBOVIȚA

Deoarece literatura reflectă viața, ea ne prezintă și relațiile dintre oameni, așa cum sunt
ele în realitate. Nu de puține ori, operele literare transmit valori morale pe care oamenii le
respectă în relațiile dintre ei. O astfel de valoare morală este toleranța, o caliatate pe care toți
ar trebui s-o dobândim și s-o cultivăm, spre deosebire de violență, care trebuie evitată cu orice
preț.
De exemplu, în romanul Mara de Ioan Slavici, ne este prezentată povestea de iubire
dintre Persida și Națl. Ea este româncă ortodoxă. El este neamț catolic. Intoleranța etnică și
religioasă a familiilor lor îi determină pe îndrăgostiți să fugă în afara țării și să se căsătorească
fără binecuvântarea părinților. Accepati după ce se întorc acasa, nu se bucură de liniște,

35
deoarece tatăl lui Națl este omorât violent de fiul nelegitim. Prin acest sfârșit, autorul își
exprimă intoleranța față de încălcarea normelor morale, cum ar fi relațiile extraconjugale.
În basmul cult, Povestea lui Harap-Alb de Ion Creangă, personajul principal pornește
într-o lungă călătorie, pentru a îndeplini ultima sarcină dată de Spân. Pe drum, el își face
tovarăși de drum pe Gerilă, Setilă, Flămânzilă, Ochilă și Păsări-Lățiă-Lungilă. Fiecare
monstru este diferit prin comportament și personalitate, dar Harap-Alb este tolerant, acceptă
pe fiecare cu calități și defecte, intuind că aceștia îi vor fi de ajutor, așa cum se întîmplă.In
finalul operei, are loc și un gest violent, când Harap-Alb este omorât de Spân. Ca în orice
basm, faptele bune sunt răsplătite, iar faptele rele și răufăcătorii sunt pedepsiți.
În nuvela Moara cu noroc de Ioan Slavici, autorul se declară adeptul unor norme și
valori morale de la care nu acceptă nicio abatere. Finalul operei este tragic, deoarece Ioan
Slavici se dovedește intolerant față de cei care au greșit, pedepsindu-i violent cu moartea.
Toleranța o manifestă față de personajele care nu au încălcat normele morale, pe aceștia
lasându-i în viață și oferindu-le șansa unui nou început.
In romanul Moromeții de Marin Preda, incipitul ne prezintă un timp răbdător cu
oamenii, tolerant: In Câmpia Dunării viața se scurge fără conflicte mari, timpul avea
nesfârșită răbdare cu oamenii. Finalul este opus, prezentând tema timpului intolerant,
nerăbdător: trei ani mai târziu izbucnea Cel De-al Doilea Război Mondial. Războiul este un
conflic de o violență extremă, care zdruncină puternic viața oamenilor și le tulbură sufletele.
In alt roman, Ion de Liviu Rebreanu, societatea ardeleană de la începutul secolului al
XX-lea manifestă intoleranță față de oamenii săraci, care erau priviți cu dispreț și
desconsiderarare, chiar dacă aveau alte calități. Personajul principal Ion este un tănăr chipeș,
harnic, inteligent, dar nu reușește să obțină respectul celorlalți deoarece este sărac. Din
această cauză, el se bate cu rivalul său mai bogat, pentru a se impune și pentru a câștiga stima
sătenilor.
În concluzie, în lumea în care trăim, consider că toleranța este absolut necesară, pentru
a-i accepta pe ceilalți așa cum sunt, cu trăsăturile lor particulare, pentru o bună relaționare și
pentru o conviețuire armonioasă. Opusul toleranței este intoleranța, care devine adeseori sursa
unor conflicte puternice, generatoare de violență.

36
 Să știi…
Autor: Radu Giorgiana
Prof. coordonator: Handrea Ioana-Roxana
Liceul Tehnologic ,,Ștefan Manciulea” Blaj

În viață nu-i bine să fii

Violent și agresiv.
În viață trebuie să știi
Să te comporți cu oamenii.

Mereu să fii-nțelegător
Și tolerant cu toți,
Că nu știi ce zile-apuci
Rămâi făr' de-ajutor.

Și-ai vrea atunci ca cineva,

La ușa ta să bată.
Dar cu comportamentul tău
L-ai alungat îndată.

Felul tău
Autor: Szolloși Daniela
Prof. coordonator: Handrea Ioana-Roxana
Liceul Tehnologic ,,Ștefan Manciulea” Blaj

Tolerant să fii mereu ,

Nu este un lucru rău.
Violența s-o învingem,
Trebuie să ne convingem,

Că întotdeauna-n viață,
Trebuie s-avem toleranță.
S-acceptăm cum sunteți voi,

37
 Și la fel să fim si noi.

În a fi tolerant nu e nimic rău,

Să fii bun și calm ăsta-i felul tău.
Dar nu te lăsa păcălit,
De ce nu ți-ai dorit.

Firea omului n-o înțelegi ușor.

Fii tolerant , bun , prietenos!
Așa vei ieși învingător,
În tot ce ți-ai propus.

Violența este peste tot în jur ,

Să fii tolerant nu e ușor.
Doar împreună vom putea,
Din suflete a o îndepărta.

O LECŢIE

MIU ISABELA
PROF.ÎNV.PRIMAR IORGA SIMONA
COLEGIUL TEHNIC BALȘ

Un năsturel înflori lângă altul în grădina unui grădinar.

-Bună ziua, zise el timid.
- Bună ziua, zise celălalt în şoaptă.
-De ce şopteşti şi tremuri?
-Dacă ne aude grădinarul devine violent.
-Ce înseamnă violent?
- Va striga la tine;
Te va numi cu alte cuvinte urâte;
Îţi va spune că nu eşti bun de nimic;
Te va imita într-un mod urât sau îţi arată gesturi indecente;

38
Te va ignora sau te va respinge;
Te va lovi cu palma, cureaua, varga sau cu alte obiecte;
Te va trage de urechi sau de păr;
Te va zgâria;
Te va împinge sau te va îmbrânci.
Năsturelul abia apărut se făcu mic, vrând să fie parcă, din nou ascuns în pământ.

IERTARE

ROȘCA MIHAELA
PROF.ÎNV.PRIMAR IORGA SIMONA
COLEGIUL TEHNIC BALȘ

Este o lume cu nori,

Un soare bizar şi fără-nţeles,
O mare parte din mine pierde
Pacea din univers.

Continui să exist şi să sper,

Pun întrebări despre pace,
Amestesc acest albastru mister
Ce stă, meditează sau tace!

Zâmbetul trăieşte o clipă

În casa cu inimi de piatră,
Văd copii ce ascultă în pripă
De ciocârlii care iartă.

39
 O cale dreaptă
Leonte Adriana
Coordonator : Costăchescu Denisa
Colegiul Naţional Gheorghe Roşca Codreanu, Bârlad

De ai o zi întunecată de norii gri ai grelei vieţi,

Tu aminteşte-ţi câteodată că-n viaţă trebuie să ierţi.
Să uiţi, să speri şi să visezi spre alte zile mai frumoase.
Să-ncerci adesea să aşezi iubire-n suflete spinoase.
Căci le va face să se-nmoaie şi gândul bun să-l cugete.
În inimi scânteind văpaie pe semifond de zâmbete.

Să tolerezi orice greşeală-nainte să fii violent.

În suflet pune-ţi căptuşeală şi dă-i un proaspăt supliment.
Fii bun cu tot ce te-nconjoară, arată-ţi iubirea prin gest
Nu încerca vreo violenţă prin nici o formă de protest.
Cu suflet cald şi luminos, fă lucruri demne de uimire,
Cu ai tăi ochi ca de smarald, împroaşcă numai fericire.

Prin culori vii de flori gingaşe, tu să găseşti mereu speranţe.

În suflete ca mici sălaşe să pui în grabă calde nuanţe.
Respectul ţi-l vei câştiga voind a face numai bine.
Încearcă, luptă, nu ceda, visează la ziua de mâine!
De vei privi din nous pre cer, îl vei vedea senin şi pal,
Inima nu-ţi va fi de fier…s-ar transforma şi-ntr-un cristal.

40
 Violenţa
Roman Daria Alexandra, cls. A IV a
Şcoala Gimnazială nr. 3 Dărmăneşti jud. Bacău
Coordonator Prof. Luca Maria Alexandra

Violenţa naşte violenţă. De aceea nu trebuie să răspundem la violenţă cu violenţă.

Violenţa poate fi verbală sau fizică. Este destul de greu să nu răspunzi la violenţă tot cu
violenţă. Este de preferat să evităm şi să încercăm să nu se ajungă la asta.
Părinţii ar trebui să şi înveţe copiii să nu fie agresivi. De mare efect este puterea
exemplului. Dacă în casă nu este permisă violenţa, iar lucrurile se vor rezolva doar prin căi
amiabile, nici copiii nu vor recurge la violenţă. Este foarte dureros ca un copil să trăiască într
un mediu violent, să şi vadă părinţii certându se mereu, sau mai rău, ca mama să fie lovită. De
aceea violenţa trebuie evitată. Cu calm, putem rezolva problemele mult mai bine, decât ţipând
unul la altul sau lovindu ne. În ziua de azi, lumea este foarte ocupată iar stresul la muncă
poate fi foarte mare. Chiar dacă uneori ne este greu, nu trebuie să ne descărcăm pe cei din jur
sau pe cei apropiaţi. Mai bine ne închidem în camera noastră şi facem ceva ce ne destinde.
De exemplu, atunci când jigneşti pe cineva, se numeşte violenţă verbală. Dar atunci
când loveşti, se numeşte violenţă fizică.
De asemenea, o întâlnim peste tot, pe stradă, la televizor, în ziare, la şcoală, chiar şi
acasă şi începem să credem că face parte din viaţa noastră şi că trebuie acceptată. În spatele
oricărei acţiuni există o motivaţie , astfel că în ceea ce priveşte violenţa găsim motivaţii şi
cauye din cele mai diverse niveluri.
Din punct de vedere psihologic, atunci când vorbim de gresivitate sau violenţă, ne
referim şi la putere şi control, nevoie care dintr un motiv sau altul nu poate fi îndeplinită prin
căi sănătoase , normale, deoarece nu ne putem exercita puterea şi controlul asupra noastră.
Ceea ce nu ştiu oamenii este faptul că violenţa verbală sau fizică este folosită de cei slabi.
În concluzie, acesta a fost punctul meu de vedere în privinţa violenţei.

41
 Toleranţă versus violenţă

Ghiurcanaş Valentina cls. A VI a

Şcoala Gimnazială nr. 3 Dărmăneşti jud. Bacău
Coodonator Prof. Luca Maria Alexandra

Era o zi frumoasă de şcoală. Soarele auriu strălucea pe cerul senin. Afară era foarte
cald. Era ora 11.00. Mă pregăteam să mă duc la şcoală. Am strigat o pe colega mea Luiza,
dar şi pe Gabi să mergem împeună. Am ajuns chiar când se suna de ieşire. Toţi copiii erau
afară. Băieţii se jucau cu pietrele. Doamna dirigintă le a spus să se liniştească, dar ei au
aşteptat să plece doamna ca să arunce iar cu pietre. Au venit şi băieţii din clasele VII, VIII,
dar chiar atunci se suna de intrare la oră. Noi aveam ora de limba română cu doamna dirigintă.
Dânsa i a certat pe băieţi că au aruncat cu pietre şi drept pedeapsă nu i a mai lăsat să iasă
afară. Gabi, obraznicul clasei, a ieşit pe furiş când s a sunat iar de ieşire. Atunci, băieţii din
clasele mai mari erau deja afară şi aruncau cu pietre către biserică. Un băiat de clasa a VIII a a
spart un geam de la biserică , iar unul de clasa a VII a a dat în Gabi pentru că se afla în calea
lui , şi i a spart capul. Doamna s a speriat foarte tare şi a chemat părinţii copiilor care au
aruncat cu pietre. Le a scăzut nota la purtare şi nu i a mai lăsat afară. După acest incident, s
au terminat orele şi am plecat acasă. Colegul meu Gabi, a spus că şi a dat seama că nu este
bine să fii violent, deoarece îi răneşti pe cei din jur şi chiar pe tine însuţi. În acest moment,
copilul care dăduse în el îşi ceru scuze şi a spus că nu va mai fi violent niciodată. Mă bucur că
toată lumea şi a învăţat lecţia.

Toleranţă versus violenţă

Stoica Luiza cls. A VI a
Coordonator Prof. Luca Maria Alexandra
Şcoala Gimnazială nr. 3 Dărmăneşti jud. Bacău

Era o zi de toamnă. Soarele strălucea pe cer. Şcoala începea. Ne îndreptam spre

festivitatea de deschidere a anului şcolar. Ne bucuram foarte tare că începea şcoala. A doua zi
am mers la şcoală. Au început orele. Prima oră a fost cea de limba română. S a terminat ora.
Se sunase de ieşire. Când am ieşit, colegul meu Gabi a ieşit pe hol şi şi a spart capul
încăierându se cu un alt copil. Când doamna a văzut, s a speriat, l a dus la toaletă, şi i a oferit

42
primul ajutor. Apoi, i a explicat de ce violenţa nu este bună, rugându l să fie mai tolerant cu
ceilalţi copii. S a sunat de intrare la clasă. Doamna de matematică l a întrebat de ce plânge. El
i a povestit ce a păţit. Doamna ne a spus să evităm violenţa pentru a ne rezolva problemele
deoarece se poate ajunge la situaţii neplăcute sau chiar periculoase.
A doua zi am venit la şscoală şi l am văzut pe colegu meu, Adi trist. L am întrebat ce a păţit.
Mi a spus ca părinţii lui se ceartă şi că tatăl său a lovit o pe mama sa. Mi a fost foarte milă de
el. M am dus să i povestesc doamnei directoare. Doamna i a chemat părinţii şi i a rugat să nu
se mai certe de faţă cu el. Şi astfel, am avut cu toţii ceva de învăţat despre violenţă şi urmarile
ei. Dar totuşi e bine când totul se termină cu bine.
Sfârşit.

Toleranţă versus violenţă

Ghiurcanaş Valentina cls a VII a

Şcoala Gimnazială Dărmăneşti jud. Bacău
Coordonator Prof. Luca Maria Alexandra

Pumnul nu te face mare,

Dar te pune la ncercare.
Violenţa este rea,
Nu ea este mama ta.

Spune stop violenţei mereu,

Că aşa te nvaţă Dumnezeu.
Violenţa doare tare,
Dar nu ea este mare.

Toleranţa este bună,

Şi trebuie s o iei de mână.
Toleranţa e a ta,
Nu da cu piciorul în ea.

43
Toleranţa nu te doare,
Ea mereu este mai mare.
Violenţa va pleca,
Că aşa vrea lumea mea.

Toleranţa va câştiga,
Pentru că ea nu este rea.
Violenţa va pierde mereu,
Că aşa aş vrea eu.

Violenţa merge înapoi,

Pentru că aşa vrem noi.
Toleranţa merge înainte,
De acum şi până n morminte!

Stop violenţă!

Gabor Ioana cls. A VII a Şcoala Gimnazială

Nr. 3 Dărmăneşti jud. Bacău
Coordonator Prof. Luca Maria Alexandra

Eu sunt contra violenţei deoarece doar oamenii răi o practică. Violenţa naşte violenţă,
de aceea nu este indicat să i raspundem unei persoane violente tot prin violenţă. Cu calm
putem rezolva problemele mult mai bine decât ţipând unul la altul sau în orice cay, lovindu
ne. În timpurile noastre, lumea este foarte ocupată iar stresul devine din ce in ce mai mare.
Chiar dacă uneori suntem nervoşi sau supăraţi, nu este bine să ne descărcăm nervos pe cei din
jur. Ar trebui să ne păstrăm calmul şi să fim mai buni. În loc să se respecte unii pe alţii,
oamenii sunt egoişti şi răi şi nu ştiu să ierte. Lumea este un loc dat de Dumnezeu pentru noi,
dar noi nu avem grjă de ea aşa cum ar fi vrut el. Dumnezeu ne a creat pentru ca noi să facem
lucruri bune, să nu ne batem, să nu ne certăm, să fim prieeni şi să ne ajutăm unii pe alţii.
Există mulţi oameni răi care nu ştiu să fie prietenoşi şi să i respecte pe ceilalţi şi există
foarte puţini care sunt buni la suflet cu adevărat. Violenţa nu va fi niciodată rezolvarea unei

44
probleme. Mie nu îmi place să trăiesc într o lume î care violenţa este permisă. Sunt împotriva
violenţei, de orice el ar fi ea! Spuneţi stop violenţei!

Micul refugiat

Daniela Selea, Dorina Olteanu, Liceul Teoretic Videle

Sunt un mic refugiat

Din Siria.
Noi din a noastră scumpă ţară am plecat
Eu împreună cu mama, tata si sora mea.
Ne-am părăsit ţara
Din cauza unui coşmar îngrozitor
Din cauza atacurilor, exploziilor teroriştilor
Am plecat din Europa .
Am făcut un pas măreţ
Am fost sărmani,

Dar îndrăzneţi.
Pe nesigurul drum, tata s-a înecat.
Acest pas făcut, enorm l-am regretat.
De ce tocmai tata?
De ce ni se întamplă nouă asta?

De ce? De ce? De ce?

Am ajuns într-o ţară straină si ciudată
Aici oamenii cu milă ne-au oferit
Hrană, adăpost si apă.

Dar unii dintre ei râdeau de noi.

Au făcut o foarte urâtă si rea faptă.
Cu aşa situaţie nu e de glumit

45
Apoi şi-au dat seama c-au greşit.
Ne cerem scuze tuturor
Am fost răi si nemiloşi

Ne pare rău!
Promitem că vom fi politicoşi.
A fi solidar inseamnă a fi aproape de semenii tai
Iar noi vom lupta de acum împotriva celor răi
De acum vom spune şi susţine bucuroşi

Să fim ancora lor de salvare

Să fim sursa lor de integrare
Să fim scutul lor de apărare
Fiţi înţelegători
Cu nevoile oamenilor!

O fărâmă de adevăr...

Elev: Moșteanu-Diaconu Maria-Andreea

Nume coordonator: Marinescu Andreea
Tema: Toleranță vs Violență
Școala de proveniență: ” C.N.I. Matei Basarab” Rm. Vâlcea
Clasa a X - a
Ce înseamnă violența? Un act de exteriorizare a sentimentelor, a stărilor sufletești pe
care unii îl folosesc. În zilele de astăzi oamenii găsesc violența o cheie pentru a-și rezolva
problemele. O cheie de a-și arată puterea și orgoliul, pentru a se face remarcați în societate.
Dar în ce constă cu adevărat această cheie? Ar trebui să fie așa de ușor să exprimăm
ceea ce simțim, o exprimare plină de toleranță, adevăr și sinceritate. Dar trăim într-o lume
meschină, o lume umbrită de anecdote, aparențe și minciuni și în acest mod toate lucrurile
simple devin complicate. O lume în care părerea celorlalți contează. Sentimentele își pierd
treptat valoare, nu mai reprezintă nimic și astfel se ajunge la violență, un mod de a te exprima.

46
Violența este una dintre expresiile suferinței interioare, este tot ceea ce desfigurează condiția
umană.
Violența vine ca o repulsie de stări puternice ce ne încearcă, o violență ce va izbucni
din fiecare dacă nu suntem capabili să ne controlăm, să gândim,să acționăm cu calmitate, să
gândim fiecare mișcare pe care o înfăptuim în jocul imprevizibil al vieții. Un joc în care un
pas greșit te poate duce de la extaz la agonie, de la fericire la tristețe, de la eden la supliciu.
Cu toate acestea viața trebuie prețuită și nu trebuie să acționăm pripit. Trebuie să fim toleranți
și să ne rezolvăm problemele prin cale amicală, astfel vom avea un rol important în societate.
De ce recurg unii oameni la violență? Pentru a atrage inconștient atenția asupra nevoilor
lor reale, pentru a evita confruntarea cu realitatea concretă. Pur și simplu aceasta este lumea în
care ei sunt stăpânii, dețin controlul. Toate acestea au drept consecințe îndepărtarea de viața
reală.
Ce reprezintă toleranța? Caracteristica bunătății, a umanității, toleranța înseamnă
acceptare, includere, îngăduința și puterea de a ierta fiecare persoană, dar și cheia evoluției
umane. Îngăduința te conduce ușor-ușor spre respectul celorlalți. Toleranța este bunul simț de
a nu fi egoist și de a înțelege ceva ce poate pentru tine este lipsit de importantă, de logică, dar
pentru altcineva este indispensabil. Toleranța înseamnă acceptare cu nerăbdare și bucurie a
felului în care ceilalți caută adevărul, pe când violența este arma celor slabi, este ultimul
refugiu al celor incompetenți.
Tu ce alegi să fii, un om lipsit de scrupule sau un om în căutare drumului drept și cinstit
al existenței?

Un ultim ciob de sticlă

Autor: Sandu Elena Ancuța

Coordonator: Marinescu Andreea
Instituția de învățământ: C.N.I. Matei Basarab, Rm. Vâlcea
Clasa a X - a

Tot ce a rămas în urma mea e ciobul spart de sticlă de pe podeaua încă udă. Amintirea
celor întâmplate rămâne întipărită pe zidurile reci din colțul încăperii. Respir pulberele din
varul desprins și îmi închid ochii, sperând că pentru totdeauna.

47
 Prima jignire... Primele cuvinte aruncate par a nu mai dispărea din mintea mea ce putea
percepe doar iubirea, nu și violența. De acum, îmi rămâne doar iubirea absurdă a unor timpuri
în care eram întreagă. Chiar dacă iubirea nu putea înlocui violența, a fost o încântare să o simt
în interiorul meu înainte ca durerea să apară. Mă simt captivă în propria viață, fără a avea
posibilitatea de a mă apăra în fața tuturor. Opțiunea de a trăi nu îmi aparține, violența verbală
mi-a spulberat toate visurile pe care le spuneam cu atât de mult drag. Lacrimile mi se preling
pe obrajii firavi. În mine se dezlănțuia infernul în care am fost prizonieră. Scăparea pe care
mi-o doream era doar să mi se explice greșeala pe care am comis-o involuntar. Cuvintele
nemiloase mi-au transformat inima în sticlă, gata să se spargă la fiecare mișcare.
Prima lovitură... Mă simțeam captivă într-un vid infinit, în timp ce m-am trezit izbită de
peretele rece. Varul s-a desprins de pe ziduri, dar eu nu mai simțeam nimic. Nicio durere nu
mai putea să pătrundă în interiorul meu. Inima de sticlă s-a spart. Cioburile cădeau zadarnic
pe podeaua spălată cu lacrimi. Violența fizică m-a transformat într-o ființă mecanică,
incapabilă de a simți sentimentele. Toleranța pentru mine era precum o reverie din care am
refuzat să mai ies. Mă simțeam fericită doar în propria imaginație. În realitate, după violență,
toleranța este zadarnică. Cuvintele erau de prisos. Amintirea experinței trăite m-a lăsat goală
în interior. Nu mi-aș fi putut da seama de impactul pe care oamenii îl au asupra mea.
Mi-am deschis ochii, scăpând din teroarea pe care mi-o provoca mirosul de var. Cu
toate astea, violența rămâne o durere pe care fiecare persoană o trăiește, suspinând după o
viață în care toleranța reprezintă scăparea.
Trăiesc strălucind pe podeaua încă udă. Tot ce a mai rămas din mine este o ultimă
bucată de sticlă ce odată se numea inima mea.

VIOLENŢA VS TOLERANŢA

Autor: Gherghinete Maria Diana

Coordonator: Prof.Marinescu Andreea
Instituţia de învăţământ: C.N.I. Matei Basarab Rm. Vâlcea
Clasa a X - a
Pentru mine, toleranţa, empatia si grija faţă de cei de lângă noi sunt valori in jurul
cărora se construieşte viaţa unui om bun.De cele mai multe ori, însa căldura sufletească a
oamenilor păleste in favoarea nedreptaţii, indiferenţei sau a ...violenţei. Nu este deloc de

48
ignorat faptul că, tot mai des, toleranţa este pe deplin uitată de unii oameni, care aleg sa se
folosească de violenţă pentru multiple scopuri.
Violenţa nu face decât sa păteze sufletul victimei cu frustrări si nelinişte, iar celui ce o
pune in practică ii aduce după sine consecinţele unui fapt nedemn. Acesta nu este un mijloc de
rezolvare a problemelor de zi cu zi, nu este o formă de divertisment si cu siguranţa nu este un
mod de a parea in ochii celorlalţi ceea ce nu eşti, însă mulţi nu inţeleg acest mesaj, nu
incearcă să se puna in locul celor care suportă acel tratament violent.Tot mai mulţi tineri cad
in capcana urii şi işi gasesc persone care fara nicio vina devin prada badjocurei. Eu cred că
nimeni nu ar trebui tratat ca si cum ar fii inferior altcuiva, indiferent de circumstanţe.
Violenţa, fie ea fizică sau verbală poate fi combătută. Trebuie, pentru acest lucru, sa
apelam la discuţii pe această temă cu cel vizat, să cream o atmosfară pozitivă si democratica
sau să apelăm la personal calificat, întrucat o astfel de problema nu trebuie lasata nerezolvată.
In societatea noastră, este nevoie de oameni educaţi, care ştiu ce este toleranţa si care sa poată
face o schimbare in bine in viitor. Este nevoie sa fie stabilită clar o diferenţa intre bine şi rau
şi să ne dam seama că toleranţa este cea care ne face oameni, care ne dă aripi să ne atingem
idealurile şi ne face să fim respectaţi, iar violenţa demonstrează doar slabiciune si nu putere,
ne limitează şi ne conduce către un drum cu totul greşit.
Aşadar, consider că toleranţa constituie un liant între sufletele oamenilor, un mod de a
arăta că nu violenţa este calea cea dreaptă, iar prin puterea exemplului cred că s-ar putea
diminua considerabil acest fenomen.

Toleranță și violență

CHIRIȚĂ ANDRADA, cls. a IX-a D

COLEGIUL ECONOMIC „MARIA TEIULEANU” PITEȘTI
PROF.COORDONATOR: MARINESCU RALUCA MIHAELA

Toleranța si violența...două cuvinte total opuse, care te duc cu gândul la două situații
diferite.
Cînd rostesti termenul toleranță te duci cu gîndul la indulgentță, la ingăduință, la
sentimente de iubire. Indiferent de oraș, de judet, de țara, toți ar trebui sa cunoaștem toleranța,
nu doar ca pe un simplu termen, ci să o simțim de cîte ori avem nevoie și să o oferim de

49
 asemenea. Nu trebuie să profitam de ea, să abuzăm, dar ea trebuie acordată in anumite situații
pentru că acest lucru contribuie la crearea unei lumi mai bune.
Violența, un cuvânt care inspiră răutate, ură, frică, sentimente pe care nimeni nu vrea
să le trăiască, dar din păcate acestea sunt experimentate zi de zi de multă lume. Trăim într-o
lume în care violența a ajuns la ordinea zilei, în care cel putin odata pe zi auzi injurii aduse ție
sau celor din jur, în care vezi violența fizică sau o simți pe propria piele.
Violența nu este bună, ea provoacă suferință, răni ce poate niciodată nu pot fi
vindevate de niciun medicament.De ce acest lucru? De ce trebuie să trăim intr-o astfel de
lume? De ce nu ne putem rezolva problemele cu calm, ascultîndu-ne unii pe altii și intelegînd
unde am gresit? De ce totul trebuie să se rezolve la violența? Oare de ce?
Violența poate fi oprită! Împreună putem opri acest flagel care tinde să-și ăntîndă
tentaculele până la cea mai fragedă vârstă! Fiți mai buni, ascultați, întelegeți, empatizați cu cel
de lângă voi, nu mai judecați fără să cunoașteți adevărul!
Schimbați aceasta lume! Violenta este arma celor slabi, alegeți toleranța!

Toleranța versus Violența

MAHU MIHAELA, cls. a IX-a D

COLEGIUL ECONOMIC „MARIA TEIULEANU” PITEȘTI
PROF.COORDONATOR: MARINESCU RALUCA MIHAELA

Trăim în secolul XXI, secol în care practic nu există loc pentru toleranță, peste tot
având de-a face cu violența, care se manifestă în toate modurile ei posibile. Fie că vorbim de
violența fizică, verbală sau sexuală, toate aceste forme ale violenței le întâlnim practic la
fiecare pas.
Ce presupune a fi toleranța? Toleranța înseamnă a fi înțelegător, a fi indulgent, în
unele cazuri înseamnă și a răbda. Pornind de la aceste explicații înțelegem că toleranța
prezintă o virtute, iar violența un viciu care din păcate este prezent la majoritatea oamenilor.
De multe ori este evident faptul, că cei din jurul nostru încearcă să-și impună autoritatea prin
violența și anume: un cuvânt urât spus la adresa unuia mai slab, o bruscare care la prima
vedere pare inofensivă dar care de fapt are ca scop umilirea celui bruscat, și lista poate
continua. Dar asta e în cazurile în care una din părțile agresate nu este violentă, este mai slabă

50
de fire, astfel acceptă ceea ce i se întâmplă și acest fapt nu duce decât la înrăutațirea situației
pentru cel care a fost ofensat.
De puține ori ne gândim că un cuvânt jignitor poate provoca chiar și o stare de
depresie pentru unii. Însă ce se întâmplă atunci când ambele părți sunt violente? De cele mai
multe ori se iscă un conflict greu de aplanat care poate duce la agresări fizice grave care
uneori se soldează cu moartea.
Și de unde provine dorința asta de a judeca, controla, ofensa pe alții? Cred că în acest
caz este vorba de anturajul în care trăiește fiecare, de modul în care se formează ca
personalitate, ce valori și principii are, valori care bineînțeles provin din educația pe care o
oferă familia. De cele mai multe ori ea influențează formarea copilului, care treptat devinde
adolescent si va lua exemplu de la părinții săi.
Dacă fiecare dintre noi ar încerca sa fie un pic mai bun, mai tolerant, mai înțelegător
cu cei din jur dar nu și în ultimul rând cu el însuși, cred eu ca nu s-ar ajunge la violența care
se manifestă în zilele noastre. Însă realitatea este alta, seara de seara auzim la știri despre
diferite incidente grave sau mai puțin grave, incidente în care în majoritatea cazurilor este
prezentă violența fizica,sexuală, verbală.
Stop! În ce ne-am transformat? Într-o grămadă de roboți care nu mai sunt în stare să
simtă cei bunul simț, compătimire, înțelegere, răbdare? E trist sa ne gîndim că trăim într-o așa
realitate dezastruasă.
Am să fac referire la o carte citită recent unde violența si cruzimea întrec orice limită
imaginabilă și anume cartea “Suad-arsa de vie”, eroina acestei cărți este o femeie din
Palestina, locul unde se petrece acțiunea, aceasta a reușit sa învingă moartea în sensul direct al
cuvântului si povestește despre iadul prin care a fost nevoită să treacă: astfel când avea în jur
de 20 de ani, a fost stropită cu benzină și incendiată de către cumnatul ei, la comanda tatălui
său pentru faptul că aceasta rămăsese însărcinată și persoana iubită a părăsit-o și a fugit. În
urma arsurilor grave, Suad este internată în spital unde are parte de o îngrijire mizerabilă din
partea angajaților medicali, care de fapt nu o tratau, ci o lasau să moară. În această carte
întâlnim aproape toate formele de violență posibile care se revarsă asupra femeilor din
Orientul Mijlociu, acestea nu au nici un drept acolo, surorile lui Suad omorâte practic de fața
cu ea, munca chinuitoare, bătăile pe care le suportă zilnic si multe altele, ne demonstrează o
cruzime ucigătoare pe care unii oameni o manifestă pentru a se simți “mai presus”.
Dar câte vieți pierdute, câte familii destrămate și cât de mulți oameni suferă din cauza
violentei? Dar de ce? De ce nu putem fi puțin mai tolerați?

51
 De fapt schimbarea începe cu fiecare din noi, cu cotrolarea emoțiilor negative, cu
respectul față de noi înșine și fața de cei din jur și nu în ultimul rînd cu dorința de a fi mai
buni.
Poate că sună un pic naiv, dar haideți să facem lumea un loc mai bun, atît pentru noi
cât și pentru viitorul copiilor noștri.
Schimbările încep cu tine, încep de azi!

Toleranță și violență

PÎRVU CRISTINA MIHAELA, cls. a IX-a D

COLEGIUL ECONOMIC „MARIA TEIULEANU” PITEȘTI
PROF.COORDONATOR: MARINESCU RALUCA MIHAELA

Toleranța se referă la acceptarea și respectarea diversității ca formĂ de exprimare a

oamenilor de pretutindeni. O persoană tolerantă este o persoană, care comunică cu diferite
persoane indiferent de etnie și de rasă.
Pentru a fi tolerant trebuie să fii o persoană deschisă și cu capacitate de comunicare.
Toleranța este o forma de acceptare fără a judeca sau a critica stilul de viață, rasa,i deile si
mentalitatea persoanelor din jur. Prin toleranță învățam sa comunicam și sa ne împărtășim
ideile cu cei din jur fără a-i critica.
A fi tolerant înseamnă a fi o personă civilizată, deschisă la discuții cu o atitudine
pozitivă.
Violența apare de cele mai multe ori ca urmare a intoleranței și este întalnită cel mai des
în familii.
Înconjurați de probleme, ajung să se comporte violent cu copiii lor, chiar și între ei.
Violența a devenit o formă de exprimare a multora .
Sunt multe forme de violență, violența domestică fiind cel mai des întâlnită in
milioanele de cazuri. Lipsurile și problemele cu care se confruntă le determină
comportamentul violent multor oameni de pretutindeni, violența devenind un obicei.
Există milioane de cazuri în care femeile tolerează violența domestică și verbală de la
bărbații lângă care își doresc un viitor, copii abuzați sexual, bătuți și jigniți de părinți sau
persoane necunoscute, oameni care se bat între ei, toate aceste forme de violență au devenit
obișnuința oamenilor.

52
 În opinia mea, toleranța este calea prin care violența poate fi înfrântă. Putem învăța să
fim toleranți cu cei din jurul nostru, ascultându-i și oferindu-le un sprijin, un sfat. De
asemenea putem aplana conflictele dintre învățând să cădem de comun acord. Cu puțin efort
putem deveni mai buni și mai liniștiți.
Cum din violență se naște violență ,putem învăța sa oferim toleranță ,iar termenul de
violență sa il dăm uitării .
Avand in vedere exemplificarea de mai sus , prin efort putem învăța sa ne
controlăm reacțiile violente și sa fim toleranți cu cei din jur.
Toleranța poate schimba lumea.Spune stop violenței!

Toleranţă versus Violenţă

Autor: Gusti BRATU
Prof. Coordonator: Marinela MARIŞ
Colegiul Tehnic de Transporturi Auto
Drobeta Turnu Severin

Respectul reprezintă ingredientul cheie în piramida realităţii, o necesitate pentru buna

desfăşurare a oricărei activităţi. Liberatea este conceptul pentru care mii de ani, generaţii
întregi au luptat cu preţul propriei vieţi; concept filosofic, a cărui semnificație ar putea fi
rezumată prin sintagma ,,lipsa constrângerilor", libertatea a fost considerată cel mai real vis
pentru cei care erau privaţi de ea. Altul, celălalt, cel de lângă noi; altruismul şi înţelegerea
persoanei din faţa noastră vorbeşte în esenţă despre calitatea noastră ca fiinţe umane.
În ceea ce priveşte respectul libertăţii altuia, al modului acesta de gândire şi de
comportare, precum şi al opiniilor sale de orice natură, toleranţa poate fi răspunsul
problemelor societăţii în care trăim. Valorificarea diferenţelor, înlăturarea stereotipurilor
nedrepte, flexibilitatea în gândire, sunt doar câteva piese ale toleranţei văzută ca un puzzle, un
întreg, un tot armonios.
Violenţa, aflată la polul opus, poate manipula şi schimba radical viitorul atât a celui
care o alege, cât şi a celui asupra căruia se răsfrânge. De ce violenţă şi unde îşi are rădăcinile?
Violenţa este rezultatul primitiv şi neînţeles al frustrărilor. Agresivitatea schimbă, se hrăneşte
cu viselele şi speranţele tale, cu clipa de acum şi speranţa de mâine. Stă în puterea noastră să
spunem NU- violenţei. Folosită fie pentru a atrage inconştient atenţia celorlalţi asupra

53
nevoilor personale, pentru a evita confruntarea cu realitatea sau pentru a demonstra nivelul de
putere, alegerea violenţei te transformă într-o formă în care nu mai recunoaşti binele de rău,
eşecul de dorinţă. Fie că vorbim despre violenţa verbală, psihologică, domestică, aceasta lasă
urme.
Toleranţa corect înţeleasă poate reprezenta răspunsul problemelor cauzate de diferite
forme ale violenţei. Prin aceasta, putem evita şi chiar trata traumele fizice sau psihice suferite
de-a lungul vieţii într-o anumită perioadă.
Alege înţelegerea, îngăduinţa, indulgenţa, răbdarea, ajutorul, dragostea, prietenia,
bunătatea, susţinerea, iertarea, omenia şi cooperarea. Alege să fii tu într-o formă individuală a
toleranţei!

Toleranţă versus Violenţă

Autor: Florin BRATU

Prof. Coordonator: Marinela MARIŞ
Colegiul Tehnic de Transporturi Auto
Drobeta Turnu Severin

Toleranță e cuvântul
Ce îţi mai dă o speranță
După ce ai stat destul
În atâta ignoranță.

E cuvântu-n care răul

Chiar de e prins în flagrant
Trebuie spus chiar de tine
"Astăzi eu sunt tolerant!"

E cuvântul cu un sens
Care va conta imens
Spui doar totul va fi bine
Pot să las și de la mine.

54
 Dar cuvântul de mai sus
Are şi el un opus
Când dispare indulgenţa
Apare ea... Violența!

Vrei sa faci rău unei fiinţe

Şi-apar multe consecințe
Poate-o să apară data
Când se va întoarce roata.

Şi-asa aceste cuvinte

Îţi pun o-ntrebare-n minte
”Ce o s-aleg pentru mine,
Să îmi fie rău sau bine?”

... când apare față-n față

Violență versus Toleranță!

TOLERANȚĂ, ZERO VIOLENȚĂ!

Autor: Constantin DÂRLĂ

Prof. Coordonator: Marinela MARIŞ
Colegiul Tehnic de Transporturi Auto
Drobeta Turnu Severin

,,Ce este toleranța”?, o întrebare care unii dintre noi ne-o punem în fiecare zi, dar oare
răspundem în totalitate?
Toleranța este așa zisul atribut al umanității. Aceasta înseamnă acceptarea cu nerăbdare
și bucurie a felului în care ceilalți își caută drumul în viață. Pot spune că suntem diferiți, dar
am învățat cu multă răbdare să ne acceptăm diversitatea de opinii, să fim mereu uniți, să fim o
echipă.

55
 Toți știm că violența încalcă dreptul la libera exprimare. Însă, avem și soluții împotriva
acesteia, precum: păstrarea calmului, respectarea ideilor celorlalte personae, să ne gândim la
ceea ce e bine pentru noi și semenii noștri, să ne formăm personalitatea fără a fi influențați de
ceilalți, să comunicăm și să respectăm pentru a fi respectați.
Oamenii, trebuie să învețe să spună NU: nu accepta pasiv ca cineva să fie lovit, amenințat
sau hărțuit; nu fii tu o victim a violenței în școală; cere ajutorul unui adult, nu riposta cu
pumnul.
Să fim sinceri, violența este arma celor slabi. Un om cu adevărat puternic, educat,
civilizat este acela ce nu își face dreptate cu pumnul ci este tolerant cu cei din jurul lui. Este
timpul să începem să spunem STOP!
Haideți să spunem împreună: ,, TOLERANȚĂ, ZERO VIOLENȚĂ!”
Toleranța reprezintă îngăduința și puterea de a ierta fiecare persoană, dar și cheia
evoluției umane.
Din momentul în care omul a învățat sa își respecte semenii și să îi privească ca pe un
caracter unic, nu ca pe un simplu individ, atunci au apărut primele familii.

FĂRĂ VIOLENȚĂ

Numele şi prenumele elevului Măgureanu Liviu

Clasa : a VIII-a
Şcoala Gimnazială Bodeşti
Localitatea Bărbăteşti, Jud. Vâlcea
Cadru didactic coordonator: Mentea Mirela

Fără violență, lumea e frumoasă,

De-nvățăm să ne-nțelegem, e maiestuoasă,
De vrem să ne bucurăm, să zâmbim mereu,
Să fim mai prietenoși, cum vrea Dumnezeu.

Fără pumni, fără picioare,

Este veselie mare,

56
Așa trebuie să gândim,
Să fim buni, să ne iubim.

De ce să fim nervoși,
În loc să fim bucuroși
Și, de ce să ne rănim,
În loc să ne prețuim?

De suntem mai liniștiți,

Vom fi și noi fericiți.
Și de nu ne îmbrâncim
Vom avea tot ce dorim!

NU VIOLENŢEI

Numele şi prenumele elevului/ei:Mentea Vlad

Clasa : a VIII-a
Şcoala Gimnazială Bodeşti
Localitatea Bărbăteşti, Jud. Vâlcea
Cadru didactic coordonator: Mentea Mirela

Fii inteligent, nu violent

E un slogan folosit frecvent
Însă fii civilizat
Astfel dovedeşti că ai fost educat.

Înca de mici am învăţat

Cum trebuie să ne comportam civilizat
Dar când la şcoală am plecat
De toate astea am uitat.

Anturajul ne-a afectat

Şi creierul ni s-a blocat

57
Şi-am uitat într-o secundă
Tot ce-am învăţat cu trudă.

De aceea , copile, nu uita,

Nu-ţi bate joc de viata ta
Fii bun, şi-aduţi aminte mereu
Că violenţa-i un lucru rău.

NU VIOLENŢEI

Numele şi prenumele elevului/ei: Vasilescu Andreea

Clasa : a VII-a
Şcoala Gimnazială Bărbătești
Localitatea Bărbăteşti, Jud. Vâlcea
Cadru didactic coordonator: Mentea Mirela

Să spunem NU violenţei,
Şi DA , numai toleranţei
Numai aşa vom trăi mereu
Prieteni la bine şi la rău.

Violenţă-ţi spunem STOP

Nu vrem să mai fii în top
Noi elevii-am hotărât
Că eşti un lucru urât.

Nu te vrem în viaţa noastră

Du-te, că esti o năpastă
Vrem acum mai buni să fim
Şi cu toţi să ne iubim.

Şi când pleci, tu să nu uiţi,

58
Nu te mai vrem pe Pământ
De tine dacă- am scăpat
E un lucru minunat.

VIOLENŢA ÎN ŞCOALĂ

Numele şi prenumele elevului/ei: Pană Eduard

Clasa : a VIII-a
Şcoala Gimnazială Bodeşti
Localitatea Bărbăteşti, Jud. Vâlcea
Cadru didactic coordonator: Mentea Mirela

Violenţa este o problemă care îşi face simţită prezenţa din ce în ce mai mult în
societate, iar de câţiva ani şi în şcoală.
Termenul de violenţă vine de la latinescul "vis" care înseamna "forţă" şi care trimite la
ideea de putere, de dominaţie, de utilizare a superiorităţii fizice, adicaăa forţei asupra altuia.
Ce este violenţa?
Violenţa are loc atunci când cineva,în mod intenţionat,spune,face,ameninţă că va face
lucruri care rănesc fizic sau emoţional, sperie, provoacă durere şi suferinţă altor personae
Violenta tine mai mult de cultura, de educatie, de context, iar calificarea unui fapt ca
fiind violent depinde de conventiile sociale în vigoare la momentul respective.
Există un nivel de indisciplină în şcoli, ca rezultat al faptului că elevii sunt la o vârstă
la care sunt tentaţi să treacă peste reguli, iar această indisciplină poate duce la un
comportament violent. Lipsa modelelor sociale, mediatizarea excesivă a cazurilor de violenţă
şi indisciplină pot influenţa comportamentul elevilor, aceştia putând fi tentaţi să imite
acţiunile văzute la televizor. Violenţa este din păcate pentru mijloacele de informare în masă o
afacere rentabilă, iar formele dramatizării şi exagerării atrage publicitatea dorită, rating-ul. În
mass-media se pune accentul pe ideea că nu este nevoie să ai multă şcoală pentru a avea
succes în viaţă şi că succesul se măsoară în primul rând prin bani. Aceste modele sunt
perpetuate şi în familie, şi pe stradă, iar şcoala are puţine şanse de a schimba mentalitatea
elevilor în condiţiile în care toate celelalte surse de informare spun contrariul. Copiii sunt în
şcoală şase sau şapte ore pe zi. În rest sunt acasă, pe stradă, se uită la televizor. Tot ce învaţă

59
în şcoală – cum să vorbească, cum să se poarte – este contrazis de ce văd în rest. Părinţii nu se
implică suficient. Tema „violenţa” invită din păcate şi la respingerea vinovăţiei şi a
răspunderii.
O forma de violenta extrem de raspândita în mediile şcolare este violenţa verbala.
Violenţa verbala nu este perceputa în aceeaşi maniera de elevi şi de profesori.
Agresiunile întâlnite în şcoală sunt injuriile, jignirile, îmbrâncelile, intimidările,
vulgarităţile. Conflictele au de cele mai multe ori o justificare minoră, însă pot culmina cu
agresiuni fizice. Elevii nu discută cu profesorii şi preferă să-şi rezolve singuri conflictele ce
apar între ei, fără implicarea cadrelor didactice.
Şcoala trebuie să dea posibilitatea elevilor să înţeleagă relaţiile sociale şi să-i
pregătească să fie responsabili, să se poată descurca într-o societate a vitezei.
Şcoala poate juca un rol important în prevenirea violenţei şcolare si aceasta nu
numai în condiţile în care sursele violenţelor sunt în mediul şcolar ci şi în situaţia în care
sursele se afla în exteriorul şcolii.
În conditiile unui mediu familial instabil, conflictual, tensionat şcoala poate reprezenta
pentru elev o a doua şansă.
Elevul îsi exprimă adesea dificultăţile sale prin agresivitate, provocare, violenţă
verbala iar profesorii trebuie să încerce să afla ce se ascunde în spatele unor astfel de
comportamente, care sunt motivele reale ale violenţei.
Uneori elevul nu este decât un tânar în suferinţă, marcat de eşecuri şcolare care îi
afectează încrederea în sine. Toate acestea se asociază uneori cu un climat familial tensionat,
conflictual. Un astfel de elev care, prin acte violente, încearca să atragă atenţia asupra lui are o
nevoie fundamentală de stimă, de recunoaştere din partea celorlalţi. El îşi exprimă astfel
nevoia de a intra în relaţie cu profesorul într-o manieră diferită, mai valorizanta. În aceasta
situatie profesorul trebuie sa aibă o privire pozitivă asupra elevilor respectivi, să-i încurajeze,
să le stimuleze eforturile atât pa plan comportamental, cât si pe cel al activităţii de învăţare,
fără să aştepte pentru aceasta rezultate spectaculoase.
Elevii trebuie ajutaţi să-şi învingă sentimentele de inferioritate, de neputinţă şi să
capete încredere în propriile capacităţi, în aptitudinile lor, să-şi modifice propria imagine.
Sportul are un rol deosebit de mare în prevenirea violenţei şi a intoleranţei. El poate
canaliza şi îndepărta agresivitatea din perspectivă fiziologică şi psihologică, poate promova
integrarea socială, îndeosebi prin jocurile de echipă. Sportul promovează recunoaşterea
regulilor, respectarea adversarului.

60
 Nu trebuie promovată atitudinea de a tolera violenţa (în cazul bătăilor din curtea
şcolii, sau în clasă), ci de a lua atitudine, după posibilităţi, împotriva violenţei.
Violenţa în şcoală este o realitate pe care n-o putem nega şi nici neglija.

Îndemn

Elev Costache Mădălina

Prof. coordonator Mihai Elena Aurica
Colegiul Economic ,,P.S. Aurelian” SLATINA

Dacă ai probleme acasă

Nu te întrista.
Dacă părinții tăi te bat,
Chiar exagerat
Pe urme nu le călca
Exemplul nu le urma
La școală nu te descărca.
Te doare mult, e de-nțeles
Părinții nu i-ai ales.
Dacă vezi ca-nceput o bătaie
Desparte-i chiar de te alegi
Cu o altă vânătaie.

Școala fără Violență

Elev Răcaru Steluța
Prof. coordonator Mihai Elena Aurica
Colegiul Economic ,,P.S. Aurelian” SLATINA

Am auzit strigătele vieților nevinovate prin violență, violența din școală.

Totul este încurcat, nimic nu este de-aici.
Într-o lume a urii și a discriminării.

61
Violența în școli trebuie să se oprească, să se oprească din dragul nostru.
De dragul celorlalți, cei pe care îi iubim
Ura, lovirea, rănirea. Vor fi oprite.
Într-o zi când ne deschidem ochii.
Violența școlară, orice violență, va ajunge la un
Sfârșit.

Toleranţă vs Violenţă

Scîrlet Alexandra
Prof. Mihăică Gianina
Şcoala Gimnazială “Ionel Sîrbu”, Ciorăşti

“Cu ani în urmă am văzut

Că nu ne-am prea schimbat,
Şi cu gând neprevăzut
Am lăsat întâia oară
O povară…
Am încercat o dată …două
Să las mâna la o parte,
Dar cu mintea – mbolnăvită
Am decis cu asprime-n timp,
Să ne oprim…
Ochii- mi văd în faţă pumn,
Dar din el mâna se face
Şi în loc de violenţă
Am luat cu indulgenţă
Toleranţă…
“Iar din zi se face noapte!”
Aşa spun eu uneori,
Ca să las deoparte mâna
Şi noroc să dau cu ea
A doua oară…”

62
 Pacea

Elev: Coşerea Gilbert – Gabriel

Prof. Mihăică Gianina
Şcoala Gimnazială “Ionel Sîrbu”, Ciorăşti

“Pacea înseamnă să fim uniţi, ca o familie apropiată,

Ce are voinţă şi iartă.
Din păcate, pacea nu este răspândită peste tot în lume,
Deoarece, oamenii nu au ajuns sus pe culme.
Nu au ajuns să vadă adevărul,
Iar unor oameni prin vene le curge răul.
Dar, poate într-o zi, in viitor
Pacea va domni peste acest popor.
Pacea, înseamnă şi bunătate,
Iar unii au dat-o la o parte.
Au dat-o la o parte din drumul lor,
De parca era un nor.
Un nor cenuşiu,
De ce? Nu ştiu.
Ştiu doar că ar trebui sa o ia pe calea cea dreaptă,
Care este şi cea mai inţeleaptă.
De aceea este bine să existe pace,
În tot ceea ce faci şi iţi place!
Este bine să fii de partea dreptăţii
Ci nu de partea răutăţii! “

63
 Să fie pace!

Elev: Tudor Mihaela

Prof. Mihăică Gianina
Şcoala Gimnazială “Ionel Sîrbu”, Ciorăşti

“ Tu , un mic copil,
Cu un surâs umil,
Ai vrea să fie pace
Şi lume să se împace.
Ai vrea ca un război,
Să nu fie în toi.
Bucuria să fie răspândită
Şi tirania oprită.
Ai vrea să îi ajuţi,
Să nu mai fim iar muţi.
Dar tu eşti mic
Şi nu însemni nimic.
Însă soarele va răsări
Şi răul se va opri.
Iar tu vei fi,
Ca şi ceilalţi copii. “

Prietenia vindecă răni

Militaru Melissa-Maria
Prof. Miu Simona
Școala Gimnazială Nr.2 Videle

Toleranța, un termen foarte folosit în ultimii ani, înseamnă să te joci cu fetița care nu
crede în divinitate, să-l ajuți pe colegul cu tenul măsliniu, să-i respecți pe cei din jurul tău, să
depășești barierele de cultură, origine și gândire, în fond, să fii om.

64
 Într-o lume a diferențelor acceptarea între indivizi este forța care ne aduce mai aproape
unul de celălalt, care ne unește. Cu toate acestea, oamenii sunt distanți, uneori chiar agresivi,
formând prejudecăți inutile. De câte ori nu am râs de băiatul din ultima bancă, pe care îl
consideram slab la învățătură fără să știm că muncește pentru a-și ajuta familia nevoiașă. De
câte ori nu o trăgeam de păr pe fetița cu hăinuța ruptă, inconștienți de faptul că situația
materială a familiei era dificilă din cauza tratamentului costisitor pentru boala mamei.
Recent am asistat la discursul unei victime a violenței, care mi-a schimbat viziunea asupra
societății și asupra celor ce se întâmplă cu sau fără voia noastră.
Era o zi mohorâtă de toamnă care radia însă de bucuria inimilor unor mici cetățeni,
participanți la un eveniment deosebit.
Împreună cu colegii mei mă aflam la Casa Tineretului sărbătorind Ziua Internațională a
Toleranței. Fundația ,,Smiles” era organizatoare.
Ne-au întâmpinat voluntari ai fundației cu prietenie și respect, apoi am fost conduși spre
locurile noastre.
Au luat cuvântul câțiva asociați ai marii fundații neguvernamentale și mi-a atras atenția o
domnișoară brunetă, cu ochi strălucitori. Părul parcă încerca să le țină de cald umerilor firavi.
Fruntea lată parcă ascundea ani de suferință.
Cu mâinile tremurând și cu lacrimi în ochi a prins microfonul:
,,- Bună ziua! Mă numesc Mihaela Petrică și am 25 de ani. Bine ați venit alături de noi în
acest zbor spre înalt, spre frumos, spre ideal!
Acum 15 ani am trăit niște experiențe pe care nu le doresc nimănui.
Când eram mică, eram săracă. Mama era bolnavă, iar tata muncea din greu să ne întrețină.
La școală mă duceam zilnic deoarece eram dornică să învăț și să aflu lucruri noi. Eram
batjocorită, umilită și bătută pentru că eram îmbrăcată sărăcăcios. Colegii îmi rupeau caietele
și cărțile, îmi aruncau ghiozdanul de la unul la altul și mi-l dădeau când zăreau că o doamnă
învățătoare se apropie. Aveam o singură prietenă care încerca să îmi ia apărarea. Îmi era frică
să nu o pierd și pe ea, îmi era frică să nu se alăture colegilor noștri.
Uneori eram bătute amândouă. Cel mai frică îmi era ca ea să nu pățească nimic deoarece
ar fi fost numai vina mea. Aveam semne, dar nu erau foare vizibile și nu le observa nimeni.
La începutul semestrului al II-lea lucrurile s-au schimbat. Ana, prietena mea, care nu mai
dorea să mă vadă suferind, i-a povestit doamnei învățătoare totul, pornind de la cum mi se
adresau jigniri și cuvinte usturătoare și terminând cu problemele legate de violența fizică.
Pentru a înțelege mai bine că nu trebuie să mai facă asemenea lucruri, doamna a organizat
flash-mob-uri, activități pe echipe în care trebuia să colaborăm. A invitat un psiholog pentru a

65
ne vorbi despre cum violența distruge sufletul. A susținut concursuri pe tema toleranței și a
nonviolenței, iar atitudinea colegilor s-a îmbunătățit și am putut veni la școală fără teamă.
Această întâmplare m-a făcut să știu ceea ce voiam să devin: o frunză verde în marele copac
al fericirii, o luptătoare înflăcărată pentru combaterea violenței în rândul elevilor, un voluntar
tenace al fundației ,,Smiles’’. Eram fericită căci visul meu era o poartă deschisă spre
demnitate. Toți ar trebui să avem parte de aceasta, noi copiii, îngerii reali ai aceste lumi. Vă
mulțumesc pentru că m-ați ascultat! La revedere!”
Când a coborât de pe scenă o domnișoară a luat-o în brațe. Mi-am dat seama că era
prietena ei, Ana, alături de care trecuse prin momente neplăcute, acest gest al Anei
demonstrând ca prietenia vindecă răni.

Toleranță VS Violență
”OAMENI DIFERIȚI TRĂIND ÎMPREUNĂ”

Cojocariu Amalia,coordonator:prof. Felicia Năpîrcă

Liceul teoretic”dr. Mihai Ciucă” Săveni, jud. Botosani

DEFINIȚII ALE TERMENILOR ȚINTĂ:

1. TOLERANȚA = ESTE UN TERMEN ETIC, SOCIAL ȘI RELIGIOS, CARE
DEFINEȘTE RESPECTUL ACCEPTĂRII CELUI DE LÂNGĂ TINE( MODUL SĂU DE
A GÂNDI, COMPORTAMENTUL ȘI REACȚIILE LA STIMULI, PRECUM ȘI
OPINIILE SALE DE ORICE NATURĂ). TERMENUL PROVINE DIN LIMBA LATINĂ
ȘI SE TRADUCE PRIN „SUPORTARE”.
2. VIOLENȚĂ = ESTE UN TERMEN CARE REPREZINTĂ IMPUNEREA VOINȚEI
PROPRII ASUPRA ALTORA UTILIZÂND FORȚA DE CONSTRÂNGERE DE CĂTRE
UN INDIVID, CLASĂ SOCIALĂ SAU GRUP.

Scopul:Implicarea activă a școlii, a tinerilor în viața societății actuale pentru a

înțelege, a accepta și a asuma provocările cu care ne confruntăm.
Argument: Problema migranților, a refugiaților reprezintă o constantă a vieții cotidiene
indiferent de spațiul geografic pe care l-am ocupa. Analiza acestei probleme o putem face din
mai multe perspective, fie din perspectiva migranților, respectiv a refugiaților considerați

66
străini, alogeni, fie din perspectiva localnicilor. Indiferent însă de perspectivă constatăm
existența unei separări între „ei” și „noi”, între „eu” și „celălalt”. Acest mod de a eticheta o
realitate umană generează, din păcate, efecte negative, reacții de ostilitate, respingere
fundamentate pe prejudecăți, pe intoleranță, pe lipsa de informare. Evenimentele care se
petrec în țările occidentale, în contextul valului masiv de refugiați sirieni, dar și mărturiile
unor conaționali referitoare la modul în care sunt primiți și acceptați în străinătate ne-au
determinat să ne gândim cum am putea să ne implicăm, să înțelegem ce se întâmplă, să îi
ajutăm și pe alții să înțeleagă și să eventual să descoperim soluții
Obiective
1) Încurajarea tinerilor din școala noastră în asumarea unor responsabilități în vederea
dezvoltării reflexelor civice;
2) Dezvoltarea toleranței și a regulilor de conviețuire în spiritul toleranței și acceptării
diversității(eliminarea violenței);
3) Promovarea școlii ca spațiu deschis către cunoașterea și promovarea propriilor valori.
Un astfel de proiect am propus colegilor în calitate de președinte al Cosiliului elevilor. Am
fost surprinsă să constat că majoritatea colegilor nu erau interesați de astfel de problematici.
Am inceput cu imagini, cu prezentarea problematicii și am fost cât mai convingătoare. Am
reușit spre final să îi fac să înțeleagă că și noi ne putem confrunta cu o astfel de amenințare. A
tolera nu înseamnă a trece cu vederea, înseamnă a face ceva ca lucrurile să nu meargă către
violență. Violența fie ea verbală, fizică sau de orice natură dezechilibrează psihicul uman. Un
astfel de om, dezechilibrat, e capabil să comită fapte de orice natură, fără să conștientizeze.
Fiți umani, nu tolerați ci doar încercați să priviți în jur! Cu toții suntem oameni!

Toleranţa ar duce la violenţă dacă violenţă nu ar cere mereu toleranţă

Matei Roxana-Andreea, Profesor coordonator: Năpîrcă Felicia,

Liceul Teoretic ”Dr. Mihai Ciucă” Săveni, Botoșani

Este evidentă actualitatea acestei teme, cu atât mai mult gravitatea problemei și luarea
deciziilor in aceasta privinţă.Voi exemplifica cele doua acțiuni în funcție de mediul de
desfășurare,de persoanele care săvârşesc și suportă acțiunea și de repercusiuni.
Toleranţa se referă la un termen social aplicabil unei colectivităţi sau unei persoane care
manifestă acţiuni nepotrivite ce afectează societatea şi mediul în care aceştia işi desfăşoară

67
activitatea, prin înţelegerea modului lor de gândire și comportare( acordarea unei a doua şanse
mai exact), iar violenţa este activitatea cea mai rău famată, este o formă prin care societatea
revine la gândirea arhaică. În schimb, trebuie să i se cunoască provenienţa pentru a fi
elaborată o decizie.
Cum am menţionat şi în titlu, cele două cuvinte nu trebuie privite neapărat cu sens
antagonic, pentru că sunt interdependente. Am putea spune că fără toleranţă nu ar exista
violenţă şi invers, sau doar am presupune că o dată ce una se manifestă prea mult cealaltă este
aproape inexistentă. Ce se înţelege prin toleranţă nu este ceea ce de multe ori trebuie aplicat,
iar uneori violenţa nu este ceea ce pare.
În cazul mediului şcolar toleranţa este deja aplicată, încercându-se ca sancţiunile să fie
acordate în funcţie de gravitatea actului. Dar de ce există violenţă intr-un mediu educativ ? Nu
ne putem lega de natura actului de violenţă fără să știm de unde provine. În cele mai multe
cazuri mediul familial şi valorile sociale insuflate copilului conduc la degradări emoţionale,
comportamentale și psihologice. Se naşte sentimentul de singuratate, se resimte o neglijenţă şi
o neacordare suficientă de atenţie. Este evident că importanţa va apărea în urma comiterii unei
agresiuni, fie ea verbală sau fizică, persoana poate fi ori agresor, ori victimă, depinde de stima
de sine pe care şi-o poartă.
Din mediul familial pornesc aproape toate cazurile şi sunt cuprinse între două extreme :o
încredere şi grijă deplină sau un comportament parental precar.Toleranţa poate exista şi în
familie la fel de bine ca şi violenţa, în aceste cazuri soluţia cea mai bună fiind consilierea.
Ambele cazuri au în vedere elevul sau copilul, ca precursor al acţiunilor pe care le observă sau
pe care este determinat să le facă pentru a schimba atitudinea celorlalţi faţă de el. Singurul
lucru important este punctul său de vedere care-l determină să ia decizii cu privire la acţiunile
sale şi modul în care poate empatiza sau proceda în asemenea cazuri. De ce aş face asta dacă
provoacă suferinţă? Aş fi mai bun decât restul?
Concluzii : doar descoperind esenţa problemei ne putem decide cum să acordăm atenţia şi
toleranţa necesară, trebuie să privim obiectiv şi să alegem calea cea mai lungă dar cu rezultate
de durată. Ne putem creea un mediu prielnic de viaţă cu mai multă toleranţă şi mult mai
puţină violenţă.

68
 ASCULTA – TI INIMA – N TACERE!

Autor: STOICA CRISTI – MARIUS

Indrumator: CRACIUN FELICIA
Unitatea de invatamant:
SCOALA GIMNAZIALA SPECIALA “C- TIN PUFAN”GALATI

IN CASA- I LINISTE APASATOARE

PRIN CORTURI UMBRELE PRIVESC
SE STRICA USOR A LINISTII CHEMARE
CE ZGOMOT APASATOR E OARE?
E TATA, A VENIT ACASA
SE AUDE ZGOMOTUL DE USI
SE SIMTE ASPRU A ALCOOL,
EL CE VA TRIMITE LINISTEA LA SOMN
II CERE MAMEI DE MANCARE
RASTIT, APASATOR, VULGAR,
LOVESTE MASA, TRANTESTE SCAUNUL,
TUSESTE, SCUIPA, MORMAIE MEREU,
IN PREAJMA LUI SE STRANG COPII
SUNT SPERIATI SI TREMURA USOR.

Fii atent!

Autor: CHIPIRLIU GEORGE

Indrumator : OLARU JENI
Unitatea de invatamant:
Scoala Gimnaziala Speciala „C- TIN PUFAN” GALATI
Omule de langa noi,
Fii atent si la nevoi
Caci la fiecare pas
Te asteapta un impas.

69
Sa treci peste el usor,
Sa acorzi un ajutor,
Celui aflat la necaz,
Care striga – n gura mare
Cat poate el de tare.

Nu ma lasa ca sa mor!
Acorda – mi un ajutor!
Viata sa mi- o pretuiesc,
Sanatatea sa – mi pazesc,
VIOLENTA S – O OPRESC!

Binele învinge!

Marin Manuela, clasa aV-a

Coordonator, profesor Păun Olga Mariana
Şcoala Gimnazială „Alexandru Moruzi” Pechea

Într- o zi, în poarta şcolii, George, zis şi spaima şcolii,

Stă cu şapca pe-o ureche şi privirea încruntată
Aşteptând elevii mici să le ceară bani de-o taxă.
Toţi îl ştiu, şi-i ştiu de frică!
Pumnul lui pe mulţi loveşte - un ochi vânăt, pumni în piept,
Chiar şi –un şut, cu forţă-n spate.
Teama, pe toţi ne cuprinde !
Tremurând, cu paşi nesiguri, ies copiii de la şcoală,
Paralizaţi de teamă: Iar e George, iar ne bate!
Cum să facem să scăpăm?
Şi când nimeni nu mai speră a scăpa de pumnul lui,
Iată, vine diriginta şi în clasă îl invită.
Aşteptăm şi poliţistul care repede problema
O va rezolva şi bine pentru totdeauna.

70
Uşuraţi, pornim spre casă.
Binele mereu învinge!

Fără Violentă!

Autor: Călin Valentin Cosmin

Prof.inv.primar: Popa Patricia Georgiana
Școala Gimnazială “Gh. Lazăr” Corbu, Constanta
Clasa pregătitoare B

Nu lasa violența
Să-ți distrugă inima!
Spune stop violenței
Să oprim indiferența
Să nu existe violența!

Nu violentei!

Autor: Ciovîna Cristian Gabriel

Prof.inv.primar: Popa Patricia Georgiana
Școala Gimnazială “Gh. Lazăr” Corbu, Constanta
Clasa pregătitoare B

Suntem copii mici și frumosi

Lucruri bune să învățăm
Să nu ne batem intre noi
Că nu-i frumos!
Asa trebuie să fim mereu,
Să dăm exemplu bun pentru voi!

71
 Spune stop violenței

Autor: Iancu Mihaela Cristina

Prof.inv.primar: Popa Patricia Georgiana
Școala Gimnazială “Gh. Lazăr” Corbu, Constanța
Clasa pregătitoare B
De ce sa rănești,
Când poți sa dăruiești
Iubire si fericire
O noua prietenie?

Nu arăta răutate
Si arată bunătate
Fii cu sufletul curat
Și cu gândul impăcat!

Stop Violenței

Autor: Ciobanu Andrei Cristinel

Prof. inv. Primar: Popa Patricia Georgiana
Școala Gimnazială “Gh. Lazăr” Corbu, Constanta
Clasa pregătitoare B

Orice lucru pe pământ

E facut cu-n scop
Să fii bun, să fii cinstit
Și-n viață să fii dorit!

Hai să fim cu toți-uniți

Și să fim mai fericiți,
Să oprim indiferenta,
Să combatem violența!
Spune STOP Violenței!

72
 Toleranță versus Violență

Autor: Stanciu Patricia Andreea

Prof.inv.primar: Popa Patricia Georgiana
Școala Gimnazială “Gh. Lazăr” Corbu, Constanta
Clasa pregătitoare B

De mic, părinții te invață

Să fii bun si tolerant
Doreste-ți pace-n lume, chiar exagerat
Să nu provoci suferință,
Să nu fii indiferent,
Să combatem violența
Fiindcă însăsi violența
Este arma celor slabi.

Violența si toleranța

Autor: Spiridon David Stelian

Prof.inv.primar: Popa Patricia Georgiana
Școala Gimnazială “Gh.Lazăr” Corbu, Constanța
Clasa pregătitoare B

Într-o zi de dimineață,
Violența ieși-n piată,
Cum e aprigă din fire,
Intră in conflict mereu.

Însă, draga tolerantă

Tot mereu a existat
Cu blândețe ca să stingă
Violenței un nărav.

73
 Mesajul meu anti violenţă

CONSTANTIN ROBERT
CONSILIER ȘCOLAR POPESCU LILIANA
COLEGIUL TEHNIC BALȘ

Aş dori să încep prin a spune

că violenţa nu duce la bine,
este din ce în ce mai mult
decât o atitudine complet greşită.

Şi aşa începem reţeta: grabă, mânie

plus alţii sunt de vină
plus “paie pe foc “
Şi riscul de “explozie”.

Mai clar şi mai accentuat

Spun, negru pe alb,
Că oamenii au nevoie de iubire,
Comunicare şi non-violenţă.

74
 METAMORFOZĂ

STANCA LAVINIA
CONSILIER ȘCOLAR POPESCU LILIANA
COLEGIUL TEHNIC BALȘ

Suntem liniştiţi.
Apoi se întâmplă ceva.
Şi devenim cineva
Jucând nişte roluri ce nu ne onorează.

Transpunem cuvintele în arme

Şi le folosim impotriva florilor.
Le transformăm în ciulini.

Într-un târziu......
Poate învăţăm să ascultăm,
Să încurajăm, să susţinem.
-Nu ştii cum?
-Fiind prieten, fiind aproape,
-Fiind cel ce învaţă să privească cerul!

Toleranţă versus Violenţă

NUME ELEV: NISTOR DARIA

NUME COORDONATOR: PRALĂ MARIANA
UNITATEA DE INVĂŢĂMÂNT: ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR.143

Nu-i uşor să te abţii

Când te cerţi cu alţi copii;
În loc să te enervezi
Încearcă să tolerezi.

75
 Nu chiar toţi gândesc ca tine,
Şi ştii asta foarte bine.
De-ai zâmbi şi-ai ignora,
Frumoasă-ar fi viaţa ta.

Violenţa, răutatea,
Ura şi invidia –
Ele-s peste tot în lume,
Dar nu şi în “casa” ta.

Toleranţă versus Violenţă

NUME ELEV: CUŞNIR ANDREEA

NUME COORDONATOR: PRALĂ MARIANA
UNITATEA DE INVĂŢĂMÂNT: ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR.143

În viaţa de zi cu zi fiecare om trece printr-o mulţime de sentimente. Aceste sentimente

ne influenţează acţiunile şi deciziile noastre.
Prin violenţă, mulţi dintre noi înţelegem conflicte care duc la o oarecare bătaie. Fiecare
om trebuie să-şi controleze furia asupra altor semeni de-ai lor. În multe cazuri este vorba de
violenţă între părinţi şi copii sau între copii de diferite vârste.
Violenţa se împarte în violenţă fizică şi violenţă verbală. Violenţa fizică constă în
bătaie sau lovirea cuiva, având ca rezultat vătămarea corporală. Multe persoane rămân cu
traume după o violenţă fizică, de aceea ei au nevoie, în cele mai multe cazuri, de un psiholog.
Violenţa verbală constă în replici dure, cu jigniri, vorbe urâte ce îi pot afecta pe cei care sunt
atacaţi verbal.
Prin violenţă, fie verbală, fie fizică, cel care o face se eliberează de sentimentele sale
de furie, de invidie sau, pur şi simplu, “plăteşte cu aceeaşi monedă” celui care l-a atacat.
Ca să învingem voinţa de a produce o violenţă, trebuie să avem toleranţă. Spre
deosebire de violenţă, toleranţa are la bază calmul, înţelegerea celuilalt, răbdarea faţă de cei
de lângă noi. Toleranţa este cea mai bună alegere când noi suntem într-o situaţie conflictuală

76
şi trebuie să luăm decizii. Cel mai mult trebuie sa avem dorinţa şi voinţa de a tolera multe
lucruri, chiar dacă răbdarea ne este pusă la încercare.
În viaţă suntem puşi în tot felul de ipostaze, aşa că trebuie să alegem ce este mai bine
pentru noi şi pentru cei din jurul nostru.

EU divers!

Elev: Crețu Andrei

Învățător cl. a III-a A: Rade Steluța-Cristina
Școala Gimnazială ,,Gheorghe Lazăr’’, Corbu

Sunt elev în clasa a III-a A de la școala din Corbu. Ca în orice școală, sunt copii cu
personalități diferite.
Într-o zi, doi din clasele mai mari s-au luat la ceartă pentru o minge. Lucian se juca cu
mingea în curtea școlii. A început s-o bată tare de perete. Mingea și-a schimbat direcția și a
ajuns în capul altui copil. Nu a vrut și nici nu a apucat să își ceară scuze. Ce zarvă, ce
tămbălău! Dar asta n-a fost tot, s-au luat și la bătaie. Împrejurul lor s-a adunat o mulțime de
copii care îi încurajau.
Îi priveam și nu puteam să-mi dau seama de unde ieșea atâta ură și violență. Doamna
învățătoare a fost cea care a rezolvat conflictul.
Doamna învățătoare s-a gândit cum să îi determine pe cei doi să fie mai buni și să nu
se mai comporte cu răutate cu ceilalți din jur. Colegii și doamna au început să aprecieze și
calitățile pe care aceștia le au, să îi laude, să le ofere iubire și să îi dea exemplu de purtare
pentru clasă atunci când fac fapte bune, când au un comportament frumos de urmat de către
alți colegi. Cu timpul cei doi și-au schimbat comportamentul datorită toleranței arătate de
ceilalți.
Copiii erau vecinii mei. Lucian provine dintr-o familie respectuoasă pe care părinții l-
au învățat numai lucruri frumoase. Se joacă cu copilul lor, fac treburi gospodărești împreună.
Familia l-a încurajat să spună orice problemă are și să-și ceară sfaturi de câte ori este nevoie.
Valentin este cam rebel. Părinții nu sunt atașați de el. Îl îngrijesc cu tot ce este necesar dar nu
au timp să se ocupe de el. Nu are de la cine învăța cum să se comporte în societate.
M-a întristat cearta și bătaia lor, parcă mă durea pe mine. Seara am povestit părinților,
am fost ascultat și la urmă am primit un sfat:

77
 ,,- Poartă-te frumos, dacă vrei să fii respectat!’’
Ce părinți minunați am!

Stop violenței! Să fim toleranți!

Elev: Enache Marian Nicușor

Învățător cl. a III-a A: Rade Steluța-Cristina
Școala Gimnazială ,,Gheorghe Lazăr’’, Corbu

Toleranța reprezintă, în opinia mea, îngăduința și puterea de a ierta a fiecărei persoane

și cheia evoluției omului. Din momentul în care omul a învățat să își respecte semenii și să îi
privească ca pe caractere diferite, unice fiecare în parte, dar deosebite toate, am învățat astfel,
să ne înnobilăm cu valori frumoase și să devenim mai buni, mai înțelepți.
Toleranța este respectul, acceptarea și aprecierea celor din jurul nostru. Cu toate
acestea, nu toți avem răbdare și dăm dovadă de respect și înțelegere față de alții care greșesc
sau ne greșesc.
Ce soluții propun eu pentru a nu mai exista violența?
Soluțiile la care m-am gândit sunt: păstrarea calmului în anumite situații de conflict, să
ne implicăm atunci când oamenii se ceartă și să nu rămânem spectatori, să îi învățam ce este
iertarea și să le povestim cum am fost și noi de atâtea ori iertați.
Dacă suntem totuși victimele violenței în școală, propun să cerem ajutorul unui
învățător și să nu ne facem dreptate cu pumnii sau picioarele.
Un om cu adevărat puternic, educat, civilizat este acela care nu își face dreptate singur,
ci este tolerant cu cei cu care interacționează, atunci când este supărat, jignit sau lovit.
Până nu ne oprim din rănirea aproapelui, suntem încă sălbatici!

78
 Ce cred eu despre toleranță și violență

Elev: Ilicea Răzvan Andrei

Învățător cl. a III-a A: Rade Steluța-Cristina
Școala Gimnazială ,,Gheorghe Lazăr’’, Corbu

Violența a devenit o imagine gravă și îngrijorătoare pe care o întâlnesc tot mai des. Ar
trebui să fie armonie și înțelegere, în familie, în școală, unde ar fi bine să existe copii educați,
respectuoși.
Vedem violență pe stradă, la școală, în societate. Tot mai des, în ultimul timp, părinții
noștri sunt nemulțumiți de noi, deoarece suntem mai agitați, mai greu de stăpânit, vorbim urât
și folosim expresii supărătoare, stăm ore în șir în fața televizorului sau a calculatorului și
preferăm, de obicei, filme sau jocuri în care există violență, fizică sau verbală (luote între
soldați și teroriști, între dinozauri și alte specii de animale). Spun acestea din ce am observat
că povestesc și colegii mei.
De asemenea, violența tulbură atmosfera din școală. Ea duce la dezechilibru în școală:
gălăgie, urlete, bătăi, iar elevii afectați de agresivitatea altor colegi, suferă și se închid în sine.
Toleranța înseamnă bunul-simț de a nu fi egoist și a înțelege că ce pentru tine nu este
important, pentru altcineva, poate fi extrem de prețios.
Trebuie să ne respectăm unii pe alții și să ne îmbogățim, luând tot ce este mai frumos
de la ceilalți și fiind toleranți și solidari cu aproapele nostru.
Am fost de multe ori, lovit sau deranjat de vorbele vreunui coleg, dar nu m-am
implicat în ceartă, căci amândoi am fi avut mult mai tare de suferit. Răutatea, cred eu, se
tratează cu bunătate, iar vorbele urâte, cu vorbe blânde.
Dacă nu avem atâta putere să îi convingem pe unii colegi, pe unii oameni, să nu mai
fie agresivi, putem însă să evităm persoanele certărețe, dar să le sfătuim, dacă ne cer sfatul,
dacă îi vedem dezorientați și par să aibă nevoie de un prieten.
Toleranța este o calitate și un drept al fiecăruia! Important este să ne deschidem
sufletul și să ne purtăm cu ceilalți, după cum ne dorim ca ei să ne trateze.
Toleranța cred că face minuni!

79
 Acceptăm diversitatea!
La joacă

Elev: Panfil David

Învățător cl. a III-a A: Rade Steluța-Cristina
Școala Gimnazială ,,Gheorghe Lazăr’’, Corbu

Să fim toleranți unii cu ceilalți, înseamnă, după părerea mea, să acceptăm diferențele
dintre noi. Deși unii suntem mai inteligenți decât alții, cu rezultate mai bune decât ale altor
colegi la concursuri și ceilalți colegi, din clasa noastră sau din alte clase, sunt de respectat. În
fiecare dintre noi există ceva bun care poate fi împărtășit și de la care avem ce învăța.
Era o zi de școală liniștită. Soarele strălucea prin ferestrele imense, iar doamna
învățătoare ne vorbea cu mare interes cum să fim toleranți unii cu ceilalți și de ce să nu
acceptăm violența între noi.
Fiind vrăjit de frumoasa poveste, nici nu am auzit clopoțelul sunând pentru recreație.
M-am ridicat din bancă, ieșind în curtea școlii, dar tot cu gândul la captivanta poveste
rămăsesem.
Soarele mă mângâia pe frunte în timp ce mă bucuram de o zi senină pe băncuța școlii,
dar deodată, un băiat m-a împins și am căzut. Unul dintre colegii mei de clasă a vrut să mă
răzbune și să îl lovească, făcând astfel dreptate pentru fapta sa urâtă asupra mea. Eu însă m-
am ridicat și l-am rugat să îl lase în pace, pentru că nu a gândit ce rău îmi făcuse, pentru că în
adâncul sufletului nu voise de fapt, a fost doar neatent și nu este normal să răspunzi violent la
un gest urât al cuiva care a făcut o greșeală de felul acesta.
Acel copil, cerându-mi scuze, a plecat gânditor, dându-și seama că mai bine câștiga un
prieten decât să îmi facă rău, iar colegul meu a înțeles că în unele situații este bine să tolerezi.
Astfel, să îi învățăm pe cei care greșesc, că violența rănește și lasă urme, iar oamenii au mare
nevoie de iubire și de iertare ca să se poată schimba în oameni mai buni!

80
 Cei doi regi

Elev: Petre Adrian

Învățător cl. a III-a A: Rade Steluța-Cristina
Școala Gimnazială ,,Gheorghe Lazăr’’, Corbu

Povestea cu tâlc este despre doi regi: regele Albastru și regele Roșu. Ei aveau lângă ei
două turnuri cu câte o prințesă. Întunericimile lor aveau oștiri pe care le trimiteau să se
distrugă între ele, în lupta pentru câștigarea puterii în mâinile unuia singur. Regii erau agresivi
unul cu celălalt, voind să se distrugă și astfel, mureau mulți oameni din armatele lor și mulți
alți oameni nevinovați din regatele acestora.
Dându-și seama într-o zi, ca deșteptați dintr-un somn adânc, Înălțimea sa, regele
Albastru, suflet nobil în profunzime, a trimis solie regatului din nord, regeluiRoșu, care să
transmită încetarea violenței și restabilirea păcii între regate.
Sfătuit de supusul său, omul înțelept al regelui Roșu, acesta a conștientizat că armata
lui numeroasă era distrusă, că oamenii suferă și e plâns prin cetate, că proviziile se
împuținează și țara pustiește, că mor feciorii tineri pe câmpurile de luptă, vitejii lui iubiți. De
toate acestea dându-și seama, a acceptat cu bucurie și speranță, pacea între ei.
S-au întâlnit la ospăț și au petrecut și s-au veselit și tot poporul a privit cu încredere
spre viitor. Regatele se ajutau reciproc, înfloreau împreună, deveniseră regate–surori.
Nimeni nu a uitat și s-a transmis din moși strămoși, povestea celor doi regi și replicile
lor atunci când au semnat pacea:
- Să oprim această baltă de sânge în care vom ajunge și noi până la urmă! Să
îngropăm ura și să oprim violența dintre noi! Să fim prieteni, mai bine, să ne sprijinim
amândoi și să câștigăm o prietenie sinceră, care să dureze o viață! Așa, vom ajunge cunoscuți
în istorie și toți vor striga numele nostru, ca cei care au stabilit pacea în cea mai întunecata
luptă de care s-a auzit!
- Înțelept vorbești! Binele întotdeauna învinge! Prietenia noastră va fi pe vecie!
Violența lasă urme atât pe trup, dar și în suflet. Toleranța poate fi însă, o pagină frumoasă din
istorie!

81
 Rugăminte

Autor- Costache Mihai – Sorin - clasa a VII-a

Coordonator- prof. de limba română- Rădulescu Adela
Şcoala Gimnazială, Comuna Fîntînele, judeţul Prahova

Eu pe voi vă rog, copii

Să nu mai faceţi prostii.
Pe ceilalţi să-i toleraţi,
Cu violenţă să nu reacţionaţi.

Răul să nu-l ignorăm,

Cu toţii să-acţionăm.
Aş vrea toţi să fim uniţi
Ca să nu mai fim jigniţi.

Eu nu vreau ca să mai daţi

Cu pumnul în toţi ceilalţi.
Toleranţi aş vrea să fim,
Între noi să nu ne ciondănim.

Nu mai vreau să vă certaţi,

Vreau să fim cu toţii fraţi.
Cât de încăpăţânaţi am fi,
Rezolvarea nu înseamnă ,, a lovi”.

Eu aş vrea să încercaţi
În ceilalţi să nu mai daţi.
Nu trebuie să jigniţi,
Căci aşa o să vă obişnuiţi.

Eu atâta v-am rugat,

Nu cred că am exagerat...
Toţi am putea să ne înţelegem

82
Dacă violenţa n-o alegem.

Toleranţa are limitele sale,

Tu mergi după principiile tale.
Lumea o putem schimba
Ignorând VIOLENŢA.

Regrete

Autor – Urlăţeanu Andreea – Nicoleta- clasa a VIII-a

Coordonator – Prof. de limba română- Rădulescu Adela
Şcoala Gimnazială, Comuna Fîntînele , judeţul Prahova

Mă doare sufletul când văd

Cât poţi să fii de agresiv,
Deloc tu nu eşti milostiv,
Cum poţi să fii atât de rău?

Şi îţi aminteşti de mii de ori

Cum l-ai bătut acum o lună...
Dar tu, cum te-ai simţit atunci
Bătându-l fără ca nimica să nu spună.

Dacă te-ai pune-n locul lui,

Abia atunci vei înţelege
Că violenţa nu-i o lege
Pe care s-o aplici oricui.

Tu l-ai jignit fără ruşine,

El a tăcut şi tu atunci
L-ai luat la palme, fără milă

83
Şi acum ţie îţi vine să plângi.

Mult timp el te- a aşteptat

Măcar scuze tu să-i ceri
Pentru tot ce a-ndurat,
Totul parcă a fost ieri.

Şi-acuma tu îţi vei aminti

De-acel copil bătut de tine,
Mereu îndurerat vei fi...
Violenţa nu face niciun bine!

Prea târziu…

Autor – Manolache Amira- clasa a VIII-a

Coordonator – Prof. de limba română- Rădulescu Adela
Şcoala Gimnazială, Comuna Fîntînele , judeţul Prahova

Astăzi tu loveşti şi înjuri,

Mâine te dai în figuri.
Dar poate într-o zi
Aşa nu vei mai fi.

Vei regreta cu vârf şi îndesat

Tot ceea ce s-a întâmplat,
Cu pumnul în el cum ai dat
Şi chipul cum i-a lăcrimat.

Te implora neîncetat
Iar tu nici nu ai ezitat.
Atât de furios erai,

84
Încât continuu îl loveai.

Lacrimă după lacrimă- a vărsat

El te implora neîncetat.
În pace de l-ai fi lăsat,
Tu ai fi fost apreciat.

Acum zadarnic tu regreţi,

Singur nu reuşeşti să te ierţi,
Singur te cerţi
Pentru tot ce nu poţi să-ţi ierţi.

De ce?
Autor – Manolache Cristina- clasa a VII-a
Coordonator – Prof. de limba română- Rădulescu Adela
Şcoala Gimnazială, Comuna Fîntînele , judeţul Prahova

De ce baţi?
De ce loveşti?
De ce vrei să îi răneşti?

De ce înjuri?
De ce jigneşti?
De ce vrei să necăjeşti?

Tu când dai
Să ştii că doare,
Dar tu zici că e o întâmplare.

El plânge,
Tu nu regreţi,

85
Pe el vrei să-l înjoseşti.

Tu îl rogi ca să te ierte,
El începe să te certe.
Parc-aţi fi marionete.

Toleranţă VS Violenţă

Autor – Bîrcă Alina- clasa a VII-a

Coordonator – Prof. de limba română- Rădulescu Adela
Şcoala Gimnazială, Comuna Fîntînele , judeţul Prahova

Violenţa , un cuvânt pe care îl întâlnim din ce în ce mai des. Violenţa nu este un mod
bun de exprimare!
Atât cea verbală , cât şi cea fizică, sunt dezavantaje şi pot strica vieţi fericite. Violenţa o
întâlnim peste tot: pe stradă , la şcoală şi chiar acasă.
Cei care sunt violenţi au o problemă, fie ea emoţională sau fizică, dar ea trebuie
rezolvată. Violenţa nu este şi nu va fi niciodată o modalitate de rezolvare a problemelor!
Cu toata că este folosită de majoritatea oamenilor, ea ar putea fi exclusă din
comportamentul lor. Violenţa este un sentiment nesănătos pentru orice om! În loc să fim
violenţi, haideţi să fim toleranţi!
Toleranţa, un cuvânt pe care îl întâlnim din ce în ce mai rar. Prin toleranţă ne putem
exprima mai bine! Puţini oameni mai sunt toleranţi , dar trebuie să încercăm cu toţii să fim.
A fi tolerant este cea mai bună soluţie! Astfel îi demonstrezi celui violent că tu nu eşti
ca el, că eşti mai bun, dar că nu pot fi acceptate la nesfârşit toate reacţiile lui.
Dacă am încerca toţi să discutăm problemele apărute, nu ne-am enerva aşa uşor şi nu am fi
răzbunători, violenţa s-ar risipi din această lume.
Încercând să fim toleranţi ne schimbăm, schimbându -ne putem face ca lumea să
devină un loc mai bun, fără agresiuni, fără cuvinte urâte.
Cu toate că oamenii nu o aplică des în viaţa de zi cu zi , este cea mai bună soluţie pentru a
rezolva o problemă !
Fiind tolerant, găsim soluţiile mult mai uşor!
Fii tolerant, nu violent!

86
 Atitudinea contează

Elev: Buzincu Cristina-Ştefania

Prof. coordonator: Roadideal Elena
Colegiul Comercial „Carol l” Constanţa

Fără violenţă,
Oare, nu putem trăi?
De ce e lumea asta atât de gri?
Cu siguranţă, mai fericit ai fi:
Linişte, armonie, înţelegere, toleranţă...
Încă există speranţă!
Încearcă!Ţine agresivitatea la distanţă!
Fără ea, viaţă mai bună vei avea
Şi vei afla ce înseamnă dragostea.

Nu ridica pumnul! Fii inteligent şi mărinimos!

Gestul nu ţi-e de folos.
Nu rezolvi probleme, nici nu le ocoleşti,
Te îmbolnăveşti, te urâţeşti şi otrăveşti...
Gândeşte-te la cei din jur şi poartă-te frumos!
Alege să fii altfel: bun, înţelept şi generos.
E mai simplu şi mai corect.
Cu toleranţă, vorbe bune, mult calm şi respect
Vei învăţa sensul lui: Iert…
Şi vei câştiga un drept: să te numeşti Om.

87
 Educaţia

Nume elev: Vasilescu Timotei

Clasa: a VII-a
Profesor coordonator: Simion Cristina Elena
Instituţia de învăţământ: Şcoala Gimnazială “Candiano-Popescu”, Ploieşti.

Părinţii mei sunt cei mai buni,

Ei ştiu ce-i toleranţa,
Şi încă de mic m-au învăţat
Să-mi arăt educaţia.
Să respect pe-oricine din jur,
Să-ncerc să fiu doar drept,
Să nu ştiu ce e violenţa
Şi din suflet le mulţumesc !

Toleranţa e mai bună

Nume elev: Mocanu Mara

Clasa: a VI-a
Profesor coordonator: Simion Cristina Elena
Instituţia de învăţământ: Şcoala Gimnazială “Candiano-Popescu”, Ploieşti.

Violenţa nu e bună
N-ai de ce s-o foloseşti,
Învaţă să faci doar bine
Şi să tolerezi!

Ajută-ţi semenii din jur,

Trăieşte cu speranţa,
Şi nu uita că-i cel mai bine
Să-ţi arăţi toleranţa!

88
Zâmbeşte şi fii cum doreşti,
Dar nu distruge vise,
Arată cât de mult iubeşti
În orişicare clipă!

Toleranţa
Nume elev: Vasilescu Ana
Clasa: a VI-a
Profesor coordonator: Simion Cristina Elena
Instituţia de învăţământ: Şcoala Gimnazială “Candiano-Popescu”, Ploieşti.

Să fii tolerant e bine,

Dar s-o faci cu orişicine!
Deschide-ţi inima, copile
Dacă vrei aşa să fie!

Violenţa nu e bună
Chiar de-o-ntâlnim peste tot
Şi pe stradă şi la şcoală
Chiar şi la televizor.

Cauzele sunt diverse

Însă noi sperăm mereu
Că nişte suflete-alese
Vor diminua-acest rău.

În drumul tău spre-această lume,

Să-nveţi a respecta-i uşor,
Să n-ai idei preconcepute
Şi să oferi şi ajutor!

Acceptă-i pe cei din jurul tău,

89
Lasă-i să fie cum doresc,
Nu judeca, nici controla
Şi fii binevoitor mereu!

Chiar de crezi că ai dreptate,

Şi că ceilalţi îţi greşesc,
Nu-i combate prin răutate,
Şi-ascultă-i să vezi ce gândesc!

Poate-o astfel de schimbare

Ne va lumina mai mult
Şi ne va arăta la fiecare
Că toleranţa-i lucru mare.

Violenţa şi toleranţa

Nume elev: Gălbinuşi Sabrina

Clasa: a V-a
Profesor coordonator: Simion Cristina Elena
Instituţia de învăţământ: Şcoala Gimnazială “Candiano-Popescu”, Ploieşti.

Violenţa naşte violenţă şi tocmai de aceea nu este indicat ca unei persoane violente cu
care ne întâlnim în viaţa de zi cu zi să îi răspundem tot cu violenţă. Violenţa este des întâlnită
în ziua de azi şi mai ales în cadrul familiilor de etnie romă. Dar asta nu înseamnă că oricare
astfel de familie este violentă sau că are un comportament neadecvat, ba din contră. Pentru a
demonstra acest lucru, am hotărât să dau ca exemplu familia mea în care nu a existat niciodată
violenţă. Întradevăr au mai existat mici discuţii, dar toată familia a fost foarte tolerantă în
privinţa aceasta. Astfel cred că toleranţa este un prim secret al unei vieţi lipsite de violenţă.
Nimeni nu neagă faptul că viaţa te poate pune în faţa unor situaţii greu de înfruntat, însă cu
multă înţelepciune şi cu multă înţelegere oamenii pot rezolva orice astfel de dificultate. De
exemplu familia mea mi-a prezentat numeroase exemple de situaţii conflictuale, ba chiar
violente la care au luat parte, dar pe care le-au tratat corespunzător şi astfel le-au evitat. De

90
aceea au încercat să mă înveţe şi pe mine aceleaşi lucruri şi să-mi creeze aceleaşi principii de
viaţă. Deşi mai am mulţi ani în faţă pentru a învăţa despre asta, pot spune că trebuie să le fiu
recunoscătoare pentru bunul exemplu pe care l-am primit din partea lor şi pentru cele mai
bune sfaturi cu privire la toleranţă, violenţă şi viaţă. Toleranţa este ceva ce te ajută zi de zi să
fii mai bun, să fii alt om, să ajuţi alţi oameni şi să te cunoşti mai bine pe tine. A fi tolerant nu
înseamnă a fi naiv, ci din contră. Suntem toleranţi cu ceilalţi pentru că asta ne dorim şi pentru
că ne pasă de cei din jur. Viaţa ar fi altfel dacă ar fi mai multă toleranţă între noi.

AM UN PRIETEN

Elev PIŢIGOI ŞTEFAN

Clasa I B
Şcoala Gimnazială Adrian Păunescu Piteşti
Jud. Argeş
Prof. SORESCU IOANA
Am un prieten
Numai că uneori nu-mi este credincios.
Norocul lui că-l iert întotdeauna.
Mă părăseşte atâta de frumos.
Ieri ,m-a abandonat însă cam u ş or
Ş i-mi spune…c ă -i prieten credincios.
Azi, vroia din bunul meu
I-am dat cu drag ca să-i arăt
Că eu sunt bun şi el e tot prietenul meu.

91
 Ce este pacea?

Harabagiu Cosmin, clasa a II-a, Școala Gimnazială Pogănești

Învățător: Spanache Alina

Pacea ce înseamnă?Să știi,

E liniștea dintre copii,
E liniștea dintre păsărele,
E armonia dintre el și ele.

Pacea e ceva frumos,

E ceva spectaculos,
E porumbelul liniștii,
A bunătății și a dreptății.

Un ultim cuvânt de spus

Și este chiar ceva presus,
Pacea dintre colegi
Este calea ce trebuie s-o alegi!

Pace pe pământ

Ignat Alexandra, clasa a II-a, Școala Gimnazială Pogănești

Învățător: Spanache Alina

Pacea-i pe pământ
Cel mai scump cuvânt.
Dintre toate câte sunt
Nu-i cuvânt mai sfânt.

Fără pace nu e soare,

Nu e muncă pe ogoare,

92
Fără ea nu crește frica,
Fără pace nu-i nimica.

Pacea

Balan Gabriel, clasa a II-a, Școala Gimnazială Pogănești

Învățător: Spanache Alina

Pacea-i cel mai frumos cuvânt

Rostit pe acest pământ.
Pacea vine de la Dumnezeu
Pentru sufletul tău.

Totul în jur e mai frumos

Când pacea dăinuie în lume,
De-ar locui în inima oricui
Tot omul fericit ar fi.

Vrem o viaţă fără violenţă!

Pintilie Ioana-Denisa, clasa a IV-a
înv.Stan Mihaela-Geta
Şcoala Primară Drujeşti, com. Băcani, jud.Vaslui
Copilăria a fost şi va rămâne pentru fiecare din noi un cuib uşor de vise, locul unde
trăiesc de- a pururea grădinile cu flori. Copilăria este un joc de-a căutarea, pe care îl jucăm
doar o singură dată cu cei din jurul nostru. Şi cel mai important lucru este că, ea este o şcoală
care ne învaţă că jocul poate fi privit ca o parte din viaţă, dar sub nicio formă viaţa nu poate fi
privită ca un joc.
Fiecare copil are dreptul la o copilărie fericită, la o viaţă care să îî confere o
dezvoltare normală.Tocmai de aceea, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a adoptat la 20
noiembrie 1989 Convenţia asupra Drepturilor Copilului.Unul din drepturi este acela că orice

93
copil are dreptul de a fi protejat împotriva oricăror forme de violenţă.
În 1995, când a fost a proclamată data de 16 noiembrie drept Ziua Internatională a
Toleranţei, UNESCO a identificat 16 tratate, convenții, declarații și recomandări, toate legate
de nevoia de toleranță, relevante și obligatorii și astăzi.
Noi, copiii, trebuie să ne naştem şi să trăim într-un mediu cald şi curat.Dar oricât am fi
de protejaţi,uneori viaţa ne mai oferă şi surprize neplăcute.Violenţa se naşte din lipsa iubirii,
afecţiunii. De aceea trebuie să facem totul pentru a fi buni, toleranţi, îngăduitori, a ne forma
un caracter curat încă din primii ani de viaţă.Ce ar fi o lume lipsită de violenţă, abuzuri sau
rele tratamente?Ar fi un rai pe pământ.Dar este acest lucru nu este posibil dacă noi nu suntem
toleranţi cu cei din jur.
,,Violenţa este arma celor slabi; non-violenţa este arma celor puternici.” (Mahatma
Gandhi)
Nedreptatea, violenţa, discriminarea şi marginalizarea sunt forme ale intoleranţei.
Educaţia pentru toleranţă trebuie îndreptată împotriva fricii şi excluziunii şi către dezvoltarea
capacităţii noastre de a judeca liber şi independent.
Să nu uităm niciodată să fim toleranţi cu toţi cei de lângă noi. Astfel vom trăi intr un
spatiu al fericirii şi al veseliei continue, în care realitatea este înlocuiăa cu un spaţiu imaginar
şi ideal, într-un timp mitic şi fericit, în care visul devine realitate, iar realitatea devine basm.

Experimentul nostru: Să îi înțelegem pe ceilalți

Onisei Anastasia, clasa a VII-a,
prof. Ana Nica, Școala Gimnazială,
Comuna Păstrăveni

Tolerezi zilnic și de asemenea ești la rândul tău tolerat! Până și cel mai rigid om și cel
mai sever, este tolerat și tolerează. Fără să își dea seama. Toleranța nu înseamnă îngăduință și
iertare ci înseamnă chiar cheia evoluției umane. Pare exagerat, dar fără toleranță omul nu ar fi
evoluat din peșteri și nu ar fi fost decât un animal.
Ne întrebăm mereu ce este toleranța? Definițiile adulților nu ne ajută foarte mult, însă
am ajuns, prin experiențele noastre să identificăm sensul acestui cuvânt așa de des folosit.
Astfel, ne-am dat seama, că o definiție bună a toleranței este capacitatea oamenilor de a-i
accepta pe cei din jurul lor, fără să critice elementele distincte. Toți oamenii sunt diferiți între

94
ei, unii sunt albi, alții sunt negri, unii au unele defecte fizice, în timp ce alți provin dintr-o
familie dezorganizată. La școală, elevii observă toate aceste diferențe și le folosesc pentru a
crea o imagine negativă, prin intermediul glumelor, față de colegii lor.
Poate că suntem prea mici pentru a înțelege ceea ce se întâmplă în jurul nostru, însă
am realizat un lucru: în școală toleranța se aplică doar în cazul elevilor „ populari”, care
indiferent de defectele sau greșelile pe care fac, nu sunt criticați de ceilalți. De ce nu se aplică
și în cazul celorlalți elevi? Cine îi protejează pe ei? Profesorii încearcă să aplice regulemente
și să îi pedepsească pe cei care aduc critici la adresa colegilor, însă acest lucru nu ajută la
rezolvarea situației, ba mai mult, o înrăutățește, pentru că agresiunile verbale se întețesc în
pauze.
Ce putem face noi, cei „ normali” pentru ei? La una din orele de dirigenție am abordat
această temă, mai ales că în școala noastră, sunt elevi care provin din familii defavorizate,
care au și alte religie. În urma discuțiilor, am înțeles că cea mai bună soluție, este empatizarea
cu ei, înțelegerea situației lor și integrarea lor în grupul nostru. Acest lucru e dificil de realizat
întrucât, acești elevi, „diferiți” au o altă mentalitate, au alte idealuri și de cele mai multe ori se
tem să încerce ceva nou din cauza eșecului și că pentru că vor sfârși să fie îndepărtați din
grupul de elevi.
Am aplicat acest experiment în clasă. Fiecare dintre elevii, care erau etichetați în clasă,
au fost mutați în față, cu alți colegi. A fost foarte interesant să observăm faptul că
experimentul a dat roade încă din prima zi. Am înțeles că diferențele dintre noi ne fac mai
interesanți și am învățat mai multe unii despre alții. Am realizat curând faptul că lumea
noastră nu era centrul universului și că relațiile proaste pe care le aveam cu ei nu se datorau
doar faptului că erau diferiți, ci erau o consecință a gândirii noastre limitate.
Concluziile pe care le-am tras în urma acestui experiment ne-au făcut mai umani, ne-
am dat curând seama de faptul că nu trăim izolați și din acest motiv trebuie să îi înțelegem pe
ceilalți și să îi acceptăm cu calitățile, defectele și mentalitatea lor. Consider, că lumea ar fi mai
bună dacă ar aplica și adulții acest experiment.
Să fim mai buni și să îi acceptăm pe ceilalți!

95
 Toleranță în ochi de copil
Gorea Paula, elevă a clasei a V-a,
prof. Ana Nica, Școala Gimnazială,
Comuna Păstrăveni, Județul Neamț.

Astăzi la şcoală, colega mea Maria a spart ghiveciul cu flori din clasă. Era în pauză, ne
jucam şi alergam prin clasă. La un moment dat, Maria a atins ghiveciul de pe pervaz. Floarea
a căzut, iar pământul s-a împrăştiat pe podea. Chiar în acel moment doamna dirigintă a intrat
pe uşa clasei. Cum eu eram cea mai apropiată de ghiveciul spart, doamna a înţeles că eu am
fost cea care a făcut isprava. M-a certat şi mi-a spus că trebuie să vorbesc cu părinţii mei, să le
spun despre fapta mea din pauza mare.
În tot acest timp, Maria nu a spus nimic. S-a retras speriată în banca ei, iar eu am
rămas singură să înfrunt cele întâmplate. În pauza următoare i-am spus Mariei că ar fi bine să
recunoască că ea a fost cea care a spart ghiveciul. Mi-a răspuns că dacă va face acest lucru
părinţii ei o vor certa. A început să plângă. Văzând că Maria nu doreşte să-şi recunoască fapta,
m-am supărat pe ea şi nu am mai vorbit cu ea toată ziua.
Ajunsă acasă, i-am povestit mamei despre ghiveciul spart. Nu am omis să-i spun că nu
eu am fost cel care l-a spart. Mama m-a întrebat de ce nu i-am spus doamnei adevărul.
Răspunsul meu a fost că Maria este cea mai bună prietenă a mea şi că m-am gândit că aş putea
să-i fac rău dacă aş spune că ea a fost vinovată. În continuare i-am spus mamei că nu am
vorbit toată ziua cu Maria şi că sunt supărată pe ea. Mama mi-a vorbit apoi despre toleranţa
care trebuie să fie între cei mai buni prieteni. M-a făcut să înţeleg că trebuie să o iert pe Maria
că nu şi-a recunoscut fapta.
A doua zi la şcoală, la prima oră, Maria a ieşit în faţa clasei şi a recunoscut că ea a
spart ieri ghiveciul. A povestit cum s-a gândit toată ziua la mine şi la cum am fost certată pe
nedrept. Şi-a cerut scuze în faţa tuturor. Doamna dirigintă a lăudat-o pentru curajul pe care l-a
avut, iar mie mi-a spus că-i pare rău că am fost certată pe nedrept. Fără să stau pe gânduri i-
am spus Mariei că nu mai sunt supărată pe ea şi că am iertat-o. Doar ea este cea mai bună
prietenă, iar cu o prietenă nu poţi să nu fii tolerant.

96
 Toleranță versus violență

Elev: Aionesei Denisa

Clasa a XI a

Coordonator: Prof. Ana-Maria Ştirbu

Şcoala de provenienţă: Liceul Tehnologic ,,Nicolae Iorga”, Negreşti, județul Vaslui
În progresul oricărei comunități, țări, națiuni, dar și a oamenilor este esențial a avea o
atitudine tolerant față de opiniile, ideile și gândurile fiecăruia. Trăim într-o lume care
găzduiește numeroase tipuri de oameni în interiorul ei. Astfel, întâlnim zi de zi persoane care
aparțin unor culturi, religii, etnii sau naționalități diferite, și una, și alta încercând să se
adapteze împrejurimilor care se actualizează într-un mod alert, fapt ce se datorează tocmai
acestui amestec de categorii. Deosebindu-ne prin personalități diferite, avem atitudini, nevoi
și dorințe unice, iar noi, în lupta împlinirii propriului destin, încercăm din răsputeri să ne
atingem scopurile, mijloacele prin care alegem să facem asta fiind cele care ne defines
caracterul.
În ciuda a ceea ce susține perspective conflictualistă descrisă de Karl Marx, conform
căreia conflictul este o sursă a schimbării sociale și se bazează pe dezechilibre și instabilitate,
termenul „violență” nu poate avea o însemnătate pozitivă nicicând. Știm cu toții că toleranța
reprezintă o virtute de care nu ar trebui să ne lipsim nici măcar în momentele cele mai
solicitante și mai dificile, însă câți dintre noi ascultăm acea voce care răsună în mintea noastră
mai mereu? „Nu e bine să faci asta, nu e bine să faci aia.”,baliverne... A face diferența dintre
bine și rău este o acțiune accesibilă tuturor, însă hotărârile pe care le luăm ne aduc sau nu bile
albe pe lista ultimului Judecător pe care îl vom mai vedea. Să auzim ce ne dictează îngerul de
pe umărul drept nu este de ajuns, căci omului îi stă în fire să aleagă de fiecare dată calea mai
ușoară, soluția fiind aceeași pentru oricare tip de problemă: violența. Însă violența rezolvă sau
înrăutățește și mai mult situația? Consider că este la aprecierea persoanei aflate în cauză, însă
a elimina ideea de a fi tolerant cu cel de lângă tine fără a-i acorda măcar o șansă consider că
nu este un act demn de natura umană. Toleranța este o formă de respect nu doar față de
credințele și atitudinile altora, dar și față de sine, o dovadă a simplului fapt că ești capabil de
raționamente imposibile speciilor pe care le consideram inferioare nouă.
Cu toate acestea, de ce ar recurge cineva la o asemenea formă de „soluționare” a
situațiilor neplăcute din viața sa? Pot exista numeroase motive care cauzează un astfel de
comportament. Omul este o ființă complexă, dar și complicată în aceeași măsură, având o

97
sensibilitate aparte, trăsătură care îi este atât avantaj, cât și dezavantaj, totul depinzând de
modul în care acesta reușește să-și gestioneze viața. Datorită caracteristicii menționate
anterior, el este capabilsă-și creeze o imagine reală a lumii ce-l înconjoară. Dezavantajul
constă în fragilitatea pe care o capătă odată cu sensibilitatea, individual devenind o țintă
ușoară a posibilelor conflicte sociale. Violența are loc atunci când cineva, în mod intenționat,
spune, face sau amenință că va face lucruri care rănesc fizic sau emoțional, sperie, provoacă
durere și suferință altor persoane. Ea poate fi de mai multe tipuri: domestică, verbal și
psihologică, cea din urmă afectând într-o atât de mare măsură încât poate duce la degradarea
permanentă a psihicului unei persoane, transformând-o într-o simplă marionetă a unui
„torționar”.
Mass-media are, de asemenea, un rol foarte important în promovarea violențe iși a
actelor violente, invadând casele tuturor prin multiple emisiuni TV, telenovele, seriale, filme,
ba chiar și desene animate încărcate de scene violente, care ne influențează, stabilind ordinea
lucrurilor din societatea contemporană. Iar totul este creat și gândit cu un scop. În timp ce
părinții sunt plecați la serviciu opt ore pezi (sau mai mult), tinerii urmăresc imaginile care îi
încântă cel mai mult, însă acele imagini nu fac parte dintr-un documentar sau vreun fel de
emisiune educativă. Counter Strike, Mortal Kombat sau The Punisher sunt doar câteva dintre
jocurile pe calculator cu un conținut sângeros, abominabil, acestea constituind motivul
principal pentru care copiii și adolescenții din ziua de azi își petrec majoritatea timpului lor în
fața unor computere.
Nevoia de a lovi, de a răni pe cineva poate reprezenta și strigătul de ajutor al cuiva,
care se folosește de un instrument ușor de manevrat împotriva nedreptăților cărora este supus.
Din disperarea de a evita confruntarea cu realitatea înfiorătoare, de a umple un gol din viața
noastră sau de a atrage atenția asupra problemelor pe care le avem, ajungem să apelăm la
modalității morale, însă lovitura cu pumnul nu îndeplinește trei dorințe.

Coordonator: Prof. Ana-Maria Ştirbu

Şcoala de provenienţă: Liceul Tehnologic ,,Nicolae Iorga”, Negreşti, județul Vaslui

98
 Toleranța versus conflict

Elev: Boitan Andrei

Clasa a XI a

Coordonator: Prof. Ana-Maria Ştirbu

Şcoala de provenienţă: Liceul Tehnologic ,,Nicolae Iorga”, Negreşti, județul Vaslui

“Clemenţă. Fii tolerant cu intoleranţa altora!”, aforism de Valeriu Butulescu din

“Imensitatea punctului”. Indiferent de epocă, ţară, cultură sau educaţie, conflictul dintre
generaţii a existat dintotdeauna. De-a lungul timpului, el a îmbrăcat şi forma unui fenomen în
masă, cum a fost mişcarea hippie de exemplu. Acest conflict, care este de fapt o ruptură între
generaţii, este cu siguranţă una dintre problemele acute şi actuale ale societăţii. Tinerii se simt
dezorientaţi şi neînţeleşi, iar părinţii par să nu găsească soluţii să rezolve acest litigiu. În
timpurile noastre, adolescenţii dispun de toate mijloacele pentru a-şi da viaţa peste cap, iar
libertatea prost-înţeleasă nu poate avea decât efecte negative asupra lor. Există două tabere
care se "războiesc" dintotdeauna: pe de-o parte, tinerii, nonconformişti, dornici de a fi
independenţi, iar pe de alta, părinţii, bunicii, profesorii, care nu le înţeleg rebeliunea,
nemulţumirile şi care, uneori, din prea multă dragoste, riscă să-i protejeze excesiv şi chiar să-i
sufoce.
De câte ori nu am auzit părinţi spunând despre copiii lor că sunt superficiali, iresponsabili,
că nu se gândesc decât la distracţii? Nici tinerii nu sunt mai prejos, au şi ei nemulţumirile lor,
simţindu-se neînţeleşi, obligaţi să execute indicaţiile părinţilor, pe care le percep ca pe nişte
porunci. În acest dezechilibru dintre cele două tabere, de cele mai multe ori, nimeni nu
reuşeşte să găsească o cale amiabilă, ajungându-se la adevărate războaie.
Soluţia ideală pentru a rezolva aceste neînţelegeri este o bună comunicare între cele două
părţi. Părinţii ar trebui să-şi facă timp să discute cu copiii. În acest mod, vor şti întotdeauna ce
doresc aceştia, cum gândesc tinerii şi nu vor fi luaţi pe nepregătite sau puşi în faţa unui fapt
împlinit. Astfel, orice acţiune greşită a copilului va putea fi stopată dacă adultul îi va explica
cu argumente convingătoare de ce nu este bine să facă acel lucru. Dacă părintele nu-şi va
asculta copilul, nu-i va da dreptul de a-şi exprima dorinţele, atunci acesta va căuta soluţii şi
înţelegere la cei din gaşca lui, care sunt, ca şi el, imaturi şi teribilişti. Cea mai înţeleaptă
decizie este să se ajungă la o cale de mijloc, acceptată de ambele părţi. Dacă adultul va

99
încerca să-şi impună punctul de vedere, nu va face altceva decât să-i creeze copilului o stare
de frustrare şi nemulţumire care, chiar dacă nu va răbufni pe moment, va strânge amărăciunea
în suflet şi tot va izbucni la un moment dat.
În relația dintre părinți și copii apar schimbări care provoacă tulburări. De la naștere,
copiii au fost dependent de părinții în satisfacerea oricăror nevoi, viața acestora era în mâinile
lor. Multe lucruri erau obținute prin darul pe care Dumnezeu l-a înzestrat : plânsul. Pe măsură
ce ei cresc și se dezvoltă, ei depind tot mai puțin de părinți. Au început să-și țină singuri
biberonul cu lapte, să doarmă toată noaptea fără nevoia de hrană. Apoi au învățat să se târască
și curând au mers singuri. De fiecare dată când învățau ceva nou, independența față de părinți
creștea. Au ajuns chiar să facă o mulțime de lucruri singuri. În loc să le strângă ei jucăriile și
să le pregătească patul, părinții au început să le transfere aceste responsabilități. Mai târziu s-
au deprins să gândească singur și să-și rezolve probleme din ce în ce mai complicate. Cu
fiecare pas, această independență creștea și răspunderea lor de a-și ajuta copiii scădea. Peste
câțiva ani acest proces se va încheia și copilul devine complet liber față de părinți, fiind
eliberați de obligația de a-l sluji.
Pe de altă parte, şi tinerii trebuie să facă nişte eforturi pentru a avea o relaţie bună cu cei
mari. Adesea, ei îşi pun întrebarea cum să-şi facă din părinţi nişte prieteni. Răspunsul este
simplu: câştigându-le încrederea, demonstrându-le că sunt maturi şi responsabili, fapt ce
implică timp şi efort. Odată câştigată, încrederea părinţilor trebuie menţinută mereu. Un
părinte care a prins încredere în fiul său adolescent nu va fi suspicios în legătură cu gaşca sa
de tineri gălăgioşi sau cu locurile pe care le frecventează. Orice tânăr ar trebui să fie sincer cu
sine şi să plece de la premisa că părinţii îi vor binele. De fapt, adevăratul conflict este între
tinerii care vor să urmeze o cale greşită şi părinţii care încearcă să-i menţină pe drumul drept.
Cu siguranţă, dacă adolescenţii ar avea activităţi normale pentru vârsta lor, părinţii nu i-ar mai
controla atât de mult, nu ar mai fi suspicioşi, iar acest conflict între generaţii nu ar mai avea o
conotaţie atât de dramatică.
Fiecare generaţie vrea să fie tratată cu respect Aparent, lucrurile sunt simple. Fiecare
generaţie vrea să fie respectată. Iar pentru a obţine respectul, fiecare tabără duce o bătălie
crâncenă. De o parte a baricadei se situează copiii, care consideră că trebuie să-şi impună
punctul de vedere şi îşi sfidează părinţii.
Psihologii spun că părinţii, care au experienţă de viaţă, vor, printre altele, ca fiicele şi fiii
lor să nu repete greşelile pe care le-au făcut şi ei în tinereţe. Problema este că nu întotdeauna
adulţii găsesc modalitatea potrivită pentru a le explica tinerilor de ce adoptă o astfel de
atitudine. Cred că numai prin faptul că ei sunt părinţii, trebuie să fie ascultaţi. Un astfel de

100
comportament naşte revoltă în rândul tinerei generaţii, care susţin că au dreptul să se exprime
liber.
Ca și concluzie, e necesar să înțelegem că o dată la 25-30 de ani se schimbă generațiile, și
nimic nu va mai fi așa cum era în urmă cu ani. Așa și divergențele între generații sunt
inerente, dar să consideri părinții că sunt învechiți, și că ei, copiii, știu mai multe decât ei este
deja prea mult pentru adulți. Părerea mea este că doar o mai bună comunicare între părinți-
copii, și de ce nu, să încerce și părinții să ne adapteze cu nevoile de astăzi ale copiilor, așa
vom minimaliza oarecum divergențele inerente între generații.
Bibliografie :
https://blog.adservio.ro/conflictul-dintre-generatii-o-problema-mereu-actuala/
http://ziarullumina.ro/conflictul-dintre-generatii-o-problema-mereu-actuala-20390.html
http://adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/conflictul-tineri-varstnici-aprins-
1_50abc7c97c42d5a663802499/index.html

Pădurea-un paradis pierdut din cauza toleranței oamenilor

Autor: Burcioiu Andrei Valentin

Coordonator: Teiușanu Cristina
Liceul Tehnologic Vedea, Argeș

Considerată plămânul verde al Terrei, pădurea oferă adăpost, hrană, căldură oamenilor.
Dornic să îi deslușesc misterele, pășesc încet prin pădurea din spatele grădinii mele. Arborii
sunt frumos plantați, într-o ordine ideală și ne adăpostesc de razele puternice ale soarelui ce se
plimbă pe fața mea. Sub covorul gros de frunze uscate se ascund mici vietăți, o altă lume.
Animalele se plimbă liniștite în lumea lor verde, o lume minunată, un adevărat peisaj
desprins din basme. Păsările ne încântă auzul cu trilurile lor iar eu realizez că Dumnezeu ne-a
lăsat o adevarată zestre spirituală.
La ieșirea din pădure pare că am pătruns într-un alt tărâm. Totul este defrișat, animalele au
dispărut iar peisajul este unul dezolant, pustiu. Omul a intervenit și a adus cu sine tehnologia
iar rezultatul este unul catastrofal. Copacii semeți de odinioară se odihnesc printre vreascurile
putrede sau sunt încărcați în camioane pentru a fi prelucrați.

101
 Privesc cu mare durere sufletească cum acest colț divin a fost spulberat într-o clipită, cum
râul ce își purta la vale șuierul său minunat e plin de gunoaie, de bucați de lemn, cum păsările
și-au încheiat triburile și cum eu nu pot să fac nimic spre a schimba acest lucru. Nu-mi mai
rămâne decât speranța și iubirea, speranța într-un viitor mai bun, într-o zi de mâine mai
frumoasă și iubirea față de Dumnezeu și față de țara mea pe care sper să o schimb și să îi
determin pe oameni să-i valorifice bogățiile, spre a se valorifica astfel, pe ei înșiși.
Nu uita: pădurea este un colț divin pe care Dumnezeu îl oferă oamenilor! Oprește-te o
clipă și admiră-i frumusețea!

Parcul –o oază de liniște în mijlocul unei lumi zgomotoase

Autor: Vîlcu Ana Maria

Coordonator: Teiușanu Cristina
Liceul Tehnologic Vedea, Argeș

Să tolerăm sau nu? Să acceptăm că dincolo de aceste aparente inițiative ale statului de a
proteja natura se ascund de fapt doar interese materiale, interese ce nu au nicio legătură cu
frumusețea cu care Dumnezeu a înzestrat acest pământ?
Pășesc încet pe poteca ce duce la parcul din orașul meu. Aș vrea să regăsesc o oază de liniște
în mijlocul acestui oraș zgomotos, să mă regasesc pe mine însumi.
Soarele își plimbă falnic pe cer cununa de raze, iar lumina sa pătrunde ușor printre crengile
copacilor, intensificând culoarea verde, ca de smarald a brazilor ce așteaptă falnici instalarea
primăverii peste întreg parcul.
E un parc liniștit. Sălciile pletoase își plimbă ușor ramurile legănate de adierea vântului.
Lebedele albe, cu penelul ca sideful se scaldă încet în lacul albastru ce înconjoară parcul și se
minunează asemenea lui Narcis din mitologie de frumusețea ce li se reflectă în apa cristalină.
În depărtare se aude urletul cascadei ce decorează întreg peisajul cu frumusețea ei. E o
cascadă mare, creată special pentru a bucura privirea călătorului, dornic de o escapadă prin
parc.
Copacii par înveșmântați în robe lungi și verzi, florile ne surprind cu varietatea lor
multicoloră iar gâzele se trezesc la viață și își fac apariția din covorul gros de frunze uscate.
Pe potecă mai cad nuci lemnoase îmbrăcate în cămăși zdrențuite ce par a ne aminti că
natura trece printr-un ciclu de schimbări: moare toamna spre a reveni la viață primăvara.

102
 Privind în jur realizez că în natură e un adevărat ecosistem influențat atât de factorii biotici
cât și abiotici iar omul este doar o ființă trecătoare a cărui menire e să îi mulțumească lui
Dumnezeu pentru frumusețile pe care Le-a creat pentru noi, oamenii. Trebuie să nu mai
tolerăm ce se întâmplă în jur, să ne resemnăm privind cu deznădejde cum frumusețea naturală
din jur este spulberată.
Nu uita: doar împreună putem salva lumea și adevărata comoară a naturii!

Toleranță versus violență

Autor: Stanciu-Manu Alexandra

Coordonator: Teiușanu Cristina
Liceul Tehnologic Constantin Brâncuși, Pitești, Argeș

Violența nu este bună, este foarte daunătoare în viață. Un lucru foarte bun este să tolerezi,
nu să aplici violența. De exemplu, dacă un coleg te înjură nu aplica violența, nu-l băga în
seamă, ci tolerează-l.
Astăzi ne rezolvăm problemele decent, prin violență, fără să ne gândim și la faptul că am
putea rezolva situația prin toleranță. Majoritatea problemelor de acest gen sunt provocate de
persoanele care de mici copii nu au fost bine crescuți sau au fost orfani și lăsați pe drumuri.
Doar majoritatea oamenilor cumsecade rezolvă problemele cu calm și toleranță. Așadar, toți
cei care rezolvă problemele prin toleranță ar trebui să le dea un exemplu celor care sunt
violenți. Violența nu este și nu va fi niciodată o situație de rezolvare a problemelor, cid oar o
modalitate de a vă înrăutăți problema. Prin violență unii oameni își arată educația, iar
toleranța e cea mai ușoară și unica metodă de rezolvare a problemelor.
Violența încalcă dreptul la libera exprimare. Soluțiile împotriva violenței sunt : păstrarea
calmului, respectarea ideilor celorlalte persoane, gândindu-ne la ceea ce e mai bine pentru noi
și semenii noștri, formându-ne personalitatea fără a fi influențați de ceilalți, comunicând și
respectând pentru a fi respectați.
Toleranța înseamnă acceptarea cu răbdare și bucurie a felului în care ceilalți își caută
drumul în viață.
Noi am ales toleranța și am spus nu violenței!
Spuneți si voi nu violenței!!!!

103
 PRIETENIA
Nume elev: Drăguşin Eric-Iustin
Clasa a V-a
Şcoala Gimnazială Aurel Vlaicu, Feteşti, Ialomiţa
Prof. Ţifrea Rodica-Florina

Prietenia dă naştere unui sentiment intens , unor povești de nedescris, unor momente
de neuitat. Un prieten adevarat este cel care înţelege chiar şi atunci când tu nu îi spui mare
lucru, ce se întâmplă cu viaţa ta, este cel care îţi ştie cele mai adânci secrete şi este cel căruia
îi pasă cu adevarat de tine pentru că el este alături de tine și la succese și la eșecuri.
Așa a fost și în cazul lui Alex și Dan. Erau foarte buni prieteni, încă din copilărie, de
când s-au cunoscut prima dată la grădiniță. Se înțelegeau atât de bine încât nimeni și nimic nu
putea să strice legătura strânsă dintre aceștia. Erau de nedespărțit, se ajutau mereu. Fiecare
lucru pe care îl făceau îi apropia din ce în ce mai tare. Văzând că cei doi băieți se înțeleg atât
de bine, părinții lor îi trimiteau mereu în vacantă la bunicii fiecăruia și aveau deplină
incredere în ei. De când se cunosc, s-au certat de multe ori, însă fiecare ceartă a dus la
contruirea unei prietenii ce nu se va rupe niciodată.
Chiar dacă timpul a trecut și ei au crescut, au rămas aceiași prieteni minunați, la fel de
buni.

Toleranţa, rezultat al bunei educaţii

Nume elev: Purdel Delian
Clasa a VIII-a
Şcoala Gimnazială Aurel Vlaicu, Feteşti, Ialomiţa
Prof. Ţifrea Rodica-Florina
Ce înseamnă a fi tolerant ? A fi tolerant înseamnă a fi îngăduitor, indulgent, iertător.
Este unul dintre elementele divine ce conduce la linişte, pace, respect, aspecte urmărite şi în
învăţăturile biblice.Unii dintre semenii noştri sunt haraziţi cu această trăsătura, alţii o
dobândesc
printro buna educatie, iar alţii, din varii motive, se încăpăţânează să îmbrace această minunată
trăsătură, pricinuind tot felul de nelinişti pe Pământ.Toleranţă vine din latinescu tolerare
care înseamna a suporta este un termen social, etic şi religios aplicat la o colectivitate sau la un
individ, care defineşte respectul libertăţii altuia, a modului său de gândire şi decomportare,

104
precum şi a opiniilor sale de orice natură ( politice, religioase etc.).Toleranţa
înseamnă bunul simt de a nu fi egoist şi a înţelege că ceva ce pentru tine
este poate lipsit de importanţă pentru altul vine pe primul loc.
L i p s a t o l e r a n ţ e i e s t e egoismul, iar acesta este sursa tuturor relelor în lume. Este
respectul, acceptarea şi aprecierea bogăţiei şi diversităţii culturilor lumii noastre,
felurilor noastre de expresie şi manierelor de exprimare a calităţii noastre de fiinţe umane.
Este încurajată prin cunoaşterea, deschiderea spiritului, comunicaţie si libertatea gândirii,
conştiinţei şi credinţei. Toleranţa este armonia .
Ea nu e doar o obligaţiune de ordin etic; ea e, de asemenea, şi o necesitate politică şi
juridică.Toleranţa e o virtute care face ca pacea să fie posibilă şi care contribuie la
înlocuirea culturii războiului cu o cultura a păcii. Toleranţa nu e nici concesie, nici
condescendenţă. Este o atitudine activă generată de recunoaşterea drepturilor universale ale
persoanei umane şi libertăţilor fundamentale ale altora. Trebuie să fie practicată de către
indivizi, grupuri şi state.
Toleranta e o responsabilitate. FII TOLERANT!!!!

Stop Violența!- cauzele și urmările violenței

Numele autorului: Borzoș Delia

Numele coordonatorului: prof. Severin Georgiana
Școala Gimnazială Crizbav, Brașov

Violența! Este mereu prezentă în viața noastră, chiar în fiecare zi. O întâlnim pe stradă,
la televizor, în ziare, la școala, în magazine. Am ajuns chiar să credem că este un lucru
normal, că face parte din existența noastră, deci ar trebui să o tolerăm... FALS!
În spatele oricărei acțiuni există întotdeauna o motivație, astfel că în ceea ce privește
violența găsim motivații și cauze din cele mai diverse. La nivel individual poate fi lipsa
educației, lipsa comunicării, o imagine de sine slabă, agresivitate și violența în familie. La
nivel global pot fi cauzele politice, economice chiar și religioase... Din orice punct am privi
tipurile de manifestări ale violenței este nevoie de mai mulți indivizi pentru a susține o cauză,
fie ea chiar și prin violență, ceea ce reduce totul la nivel individual. Dacă un individ care
recurge la o astfel de cauză nu ar tolera exprimarea violentă a credințelor și nevoilor, atunci
nucleul respectiv s-ar risipi. Probabil nu ar mai fi războaie..

105
 Violența poate fi exprimată atât verbal cât și fizic. În acest caz, vinovăția este
împărțită: o parte din vină o are cel care nu își exprimă în mod adecvat nevoile și cerințele și
recurge la violență, dar și cel care tolerează un astfel de comportament și nu ia nici o măsură
în a se proteja pe sine, pe ceilalați și chiar pe agresor. În acest caz este vorba de
responsabilitate.
Din punct de vedere psihologic, atunci când vorbim despre agresivitate sau violență ne
referim, bineînțeles, și la nevoia de putere și control. Această nevoie, dintr-un motiv sau altul,
nu poate fi îndeplinită prin căi sănătoase, normale. Atunci când nu ne putem exercita puterea
și controlul asupra noastră, ținem să extidem această nevoie și să o satisfacem în exterior,
încercând de a-i controla pe alții. Violența poate ucide!
Dacă ne-am uni puterile, toți din lumea aceasta, poate am putea schimba ceva. Poate am
schimba viitorul...viitorul nostru...Stop Violență!

Violența face victime colaterale

Numele autorului: Calanos Samira

Numele coordonatorului: prof. Trîmbițaș Ioana – Anca
Școala Gimnazială Crizbav, Brașov

Într-o zi înnorată de octombrie, mergeam încet spre școală, fără ca nimeni să mă

deranjeze.
Când, deodată, am văzut doi băieți cunoscuți, pe Ionuț și Andrei, care se luase la harță.
Ionuț l-a lovit pe celălalt cu pumnul în față de i-a ieșit sânge, dar Andrei nu se lasă mai prejos
și îi întoarce instant pumnul în față. A izbucnit un scandal pe cinste! Mie îmi era teamă să
intervin ca nu cumva să mă lovească.
Băieții s-au bătut cu pumnii și picioarele până când s-au umplut de răni sângerânde.
Norocul nostru a fost că a venit Giani și i-a despărțit pe cei doi. Din păcate băieții s-au înfuriat
și pe el, au început să îl lovească amândoi cum au apucat.
Un alt băiat, necunoscut de această dată, a intervenit rapid, sunând la poliție. A sosit în
cel mai scurt timp un echipaj de poliție și i-a dus pe cei doi bătăuși, împreună cu Giani, la
secție. Acolo s-au potolit cu toții, primind și o amendă pe măsura comportamentului lor.
Andrei și Ionuț au rămas sub observație timp de 12 ore, până când au venit părinții după ei.

106
Polițiștii le-au spus să își bage mințile în cap deoarece riscă altfel să ajungă la închisoarea de
minori pe o perioadă foarte lungă de timp.
Deși părea că cei doi, Ionuț și Andrei, au înțeles gravitatea situației, aceștia nu s-au
potolit și au ajuns din nou să se ia la harță. Întâmplarea face ca ei să se întâlnească pe o
straduță lătularnică, exact cea pe care locuiesc eu, și să continue ceea ce au început. De data
aceasta, situația era mult mai gravă fiindcă Ionuț avea la el o bâtă, iar Andrei un cuțit. Giani,
care am descoperit între timp că era vecinul meu, tocmai se întorcea acasă. Auzind gălăgie, a
intervenit din nou între cei doi. Din păcate, acesta nu știa faptul că acum bătătușii erau
pregătiți cu material extra pentru a face față unor altercații. Deși luase între timp lecții de
apărare, nu a fost capabil să îi despartă. Mai mult decât atât, luase de această data o bătaie
soră cu moartea, fiind tăiat la umăr de unul dintre agresori.
Eu mi-am învățat lecția de la altercația de data trecută! Am sunat la 112 după ajutor.
Au venit atât un echipaj de poliție, cât și o salvare pentru a le verifica rănile. Cei din urmă au
descoperit că Giani a pierdut mult sânge și trebuie transportat de urgență la spital. Ionuț și
Andrei au fost duși la secție și anghetați pentru distrurbarea liniștii publice și atac la persoană.
După un timp, m-am întâlnit cu Giani în fața casei. El avea umărul bandajat, dar
zâmbea. Mi-a spus ca bătăușii au ajuns în detenție și că și-au recunoscut faptele. Fiecare și-a
luat câte un avocat, iar judecătorul va fi cel care va decide, în final, ce pedeapsa vor primi.
Atât eu, cât și Giani, am învățat ca să ne purtăm de grijă mai mult, să nu intervenim dacă
riscăm să fim loviți. Cel mai sigur este să cerem ajutor extern în astfel de cazuri de violență.

MIRUNA ÎN CĂUTAREA FERICIRII

MANOLEA MIRUNA
PROF.ÎNV.PRIMAR TRUȚĂ CLAUDIA
COLEGIUL TEHNIC BALȘ

Un fluture căuta bucuria acolo unde ea cu adevărat există.

Bucuria! Fericirea!
Miruna căuta și ea fericirea.
Miruna, fata cu ochii azurii căuta prietenia acestui fluture.
Zorii dimineții au însoțit-o cu curaj spre mari așteptări.
S-a întors către suferință şi -i şopri încet...
- Vreau să mergi cu mine să-ţi cauţi şi tu fericirea

107
 Săfiucopil

TurcuC.I.MariaAlexandra
TurianMariana
Scoala GimnazialaNr.1Corbeni

Sa fiu copil in satul meu natal,

Sa rad , sa cant , sa alerg iar
E tot ce mi-am dorit in lumea asta
Alaturi de colegii mei
Sa pot sa rad,sa cant.... sa fiu normal
Sa fiu tratat ca un copil normal
Sa nu mi se mai spuna ,,Esti rudar...tigan!``
Pururea mereu ca ei.

Nu vreau cadouri scumpe,nici averi

Si sa le spun iar tuturor
Vreau numai demnitatea cuvenita
Ca eu nu sunt obiectul lor
Si sa le spun celor din jurul meu
Si ca vreau sa traiesc decent
Priviti-ma sunt om , nu eticheta.
Ca un copil inocent………..

Războiul comportamentului

Ungureanu Alexandru
Coordonator: prof. înv. primar Tutulan Iulia
Școala Gimnazială nr. 309, București
Când violența vrem s- aplicăm,
Toleranța s-o-ncercăm!
În loc ca noi să lovim
Noi frumos să ne amintim

108
Că violența ne dezbină,
Iar toleranța ne îmbină.
Violența ne schimbă-n rău
Iar toleranța nu te bagă-n hău.
Dar noi credem că
Pe cineva la punct pui,
Altul te va face să spui,
Că fără acest gest,
Ceilalți își văd de rest.
Tu amarnic te înșeli,
Că cicatrice-ți faci în țel
Toată lumea nu te place
Și de aceea nu vei fi lăsat în pace.

Toleranță versus violență

Șerb Ilinca
Coordonator: prof. înv. primar Tutulan Iulia
Școala Gimnazială nr. 309, București
Pe Pământ sub mândrul Soare,
A fi om e lucru mare.
Poți să fii cât de prudent,
Tot dai peste-un violent.

El găsește rezolvare,
Având pentru fiecare,
Pumni, picioare, vorbe grele,
Nici să nu auzi de ele!

Dar în viață e mai bine

Să fii bun, așa, ca mine!
Fii milos, cuviincios!
Și fă lucruri cu folos!

109
Așadar, apel lansăm,
Violența s-o lăsăm!
Și în locul ei s-avem,
Toleranță cât putem!

Toleranță versus violență

Spătaru Bianca
Coordonator: prof. înv. primar Tutulan Iulia
Școala Gimnazială nr. 309, București

Violența este un lucru rău care se întâlnește des în lume, dar oamenii pot schimba
acest lucru.
Dacă nu ar mai exista violența, lumea ar fi un loc mai frumos și mai bun.
Majoritatea problemelor nu se rezolvă prin toleranță, ci prin violență. Acestea sunt
provocate de persoanele care nu se gândesc la consecințele pe care le poate avea
comportamentul lor agresiv. Numai o persoană tolerantă poate trata conflinctele cu calm,
răbdare și seriozitate.
Violența se întâlnește pe stradă, la magazin, chiar și la școală, dar important este să
acționăm și să încercăm să oprim aceste acțiuni violente.
Trebuie să fii tolerant și nu violent. Dacă cineva este violent cu tine fii tolerant cu el,
ajută-l să înțeleagă că nu este bine să fii violent.
Celelalte persoane ar trebui să le dea un exemplu celor care sunt agresivi, iar așa îi
vom face să înțeleagă că nu este bine să fii violent.
Celelalte persoane ar trebui să le dea un exemplu celor care sunt gresivi, iar așa îi vom
face să înțeleagă că violența nu este un lucru bun.
Fii tu primul care spune NU violenței!

110
 Toleranța câștigă, violența pierde
Tudorache Andrei
Coordonator: prof. înv. primar Tutulan Iulia
Școala Gimnazială nr. 309, București
Violență, fii cuminte!
Toleranța tot te prinde
Nu constrânge, nu forța
Indulgența va câștiga.

Agresivitate nu te plac!
Că mă tragi înapoi ca un rac.
Bătăușii se cred tari,
Dar sunt învinși de toleranții tocilari.

Arma antiviolenţei

Brebenel Bianca Andreea

Prof. coordonator Vintilă Florina
Ṣcoala Gimnazială Nr.2 Videle, Teleorman

Anul trecut, ȋn clasa a II-a, ne-a venit un coleg nou, Viorel. Un băiat chipeṣ ca un
pelican. Ochii săi albaṣtri ṣi părul blond ȋi dădeau un aer de copil inteligent, ceea ce ṣi era.
La ȋnceput s-a comportat ṣi frumos. La ore dădea răspunsuri inteligente. Eram mȃndri de el.
Dar " năravul din fire n-are lecuire". Aṣa că, ȋntr-o bună zi, Viorel ṣi-a arătat adevărata faţă.
Ȋn fiecare pauză a bătut cȃte un coleg. Cel mai tare l-a bătut pe Marcel, căruia i-a rupt
un dinte. Marcel zăcea ȋntr-o baltă de sȃnge ṣi ţipa ca din gură de ṣarpe.Toată ṣcoala a fost
revoltată. Băiatul agresat a ajuns la spital. Noi l-am vizitat zilnic. După o lună de spitalizare s-
a ȋntors aproape refăcut, dar cu un dinte lipsă. Aflasem că el venise la ṣcoala noastră mutat
disciplinar pentru comportamentul său violent.
Dar lecţia antiviolenţă abia acum ȋncepea. Marcel s-a apropiat de Viorel căruia ȋi
ȋnotau ochii ȋn lacrimi, ȋi ȋntinde o mȃnă ṣi-i zice cu fermitate:
- Ai avut un moment de rătacire. Nu cred să fii capabil de atȃta violenţă. Cred că ți-ai
dat seama de suferinţa mea. Vreau să cred că poţi să-mi fii adevărat prieten.

111
 Noi priveam uimiţi această scenă. Am aplaudat cu putere. Cȃtă demnitate, cȃtă
ȋnţelegere pe colegul nostru, Marcel!
A trecut un an ṣi mai bine, iar Viorel este un exemplu de comportament ȋn clasa
noastră. Puterea exemplului a fost armă antiviolenţă.
Violență nu te face mai puternic!

Violenţa strică prietenia

Badea Luca Cristian
Prof. coordonator Vintilă Florina
Ṣcoala Gimnazială Nr.2 Videle, Teleorman

Este 25 august. Este o zi frumoasa de vară. Andrei şi Marius sunt elevi in clasa a III-a şi
totodata buni prieteni. La şcoala stau în aceeasi bancă, merg împreună acasă, îşi fac temele
ajutându-se unul pe altul. În timpul liber merg împreună la antrenamentul de fotbal, se plimba
prin parc cu bicicletele si rolele.
În vacanţa de vară au fost împreună în tabără la Sighişoara. Înca din prima zi au dormit
împreună, s-au jucat şi au fost nedespărţiţi la toate activităţile propuse . Au vizitat multe locuri
frumoase şi au rămas cu amintiri plăcute din această experienţă.
O data întorşi din tabără, au plecat împreună cu familiile, în staţiune, la Neptun. Cât e
ziua de lungă, s-au distrat de minune balăcindu-se în apa cristalină a mării înspumate, făcând
castele şi îngropându-se unul pe altul în nisip. Au mers în croazieră pe mare cu vaporaşul şi
au admirat vieţuitoarele marine. Şi-au făcut prieteni noi cu care se vor reîntâlni și vara
viitoare.
Aventura la mare s-a terminat şi băieţii se întorc la Bucureşti, unde vor participa la un
concurs de atletism. Au plecat pregătiţi pentru ziua de concurs aliniindu-se la start, alături de
încă 30 de concurenţi. Pe tot parcursul traseului au întrecut pe rând ceilalaţi participanţi, erau
cei mai buni. Se apropiau de finalul cursei când, deodată, Marius îl împinge pe Andrei care se
prăbuşeşte pe pista de alergare. Marius trece primul linia de sosire. Andrei se ridică cu greu şi
reuşeşte şi el să ducă cursa până la capăt.Vizbil afectat de comportamentul lui Marius, Andrei
se prăbuşeşte lângă arbitru, explicându-i incidentul petrecut. După ce a analizat probele,
arbitrul decide că Marius a folosit un comportament neadecvat şi îi oferă trofeul lui Andrei.
Marius a regretat gestul făcut, însa prietenia celor doi băieţi s-a încheiat.

112
Sportul te disciplinează. Violența este cea mai greșită alegere!

"Dulce iubire"

Numele autorului: Moroşanu Antonio

Numele coordonatorului: Vizinteanu Florina Rodica
Istituţia de învăţământ: Colegiul Naţional Mihail Kogălniceanu Galaţi

Priveşte in zare, departe pe cerul înourat

Gandeşte-te la persoanele ce au plecat
Simte durerea ce tu ai provocat
Prin loviturile foarte dure, de nesuportat.

Trăieşte clipa ce a trecut deodată

Priveşte-te în ochii de tiran
Iubirea invinge răul negreşit
Iar în clipa ce avea sa fi venit

Puteai sa iţi răscumperi iertarea

Prin a străbate toată marea
Sau puteai să iubeşti de la început
Să fi dat tot ce ai putut

Să nu faci răul ce-l gândeşti

Ci să faci binele ce-l doreşti
Să îi ţii pe toţi aproape
Indiferent de orice soapte

Fiecare are o inima foarte..

Caldă şi plina de bunătate
Indiferent de diferenţele de state
De culoare sau de religia de moarte

113
Toţi trebuie sa fim aproape
Fără violenţă si doar fapte
Să ne arătăm latura umana, poate..
Sa ne unim cu toţii într-un vals pe clape

Trebuie să ascultam ritmul inimii

Oricât am fi amândoi de departe
Sa dăm dovada de iubirea aparte
Între persoanele ce suntem înca vii

Pentru că eternitatea ne aduce pe toţi aproape

Dar o sa fie prea tărziu atunci soră si frate,
O sa pierdem timpul acesta de pe pământ
Si o să treacă totul fara sens ca o frunză-n vânt

TOLERANŢĂ VERSUS VIOLENŢĂ

Autor : Roşu Elena

Coordonator : Vizinteanu Rodica
Instituţie de ȋnvăţămȃnt : „Colegiul Naţional Mihail Kogȃlniceanu”

“Violenţa este armă celor slabi.” Acestea sunt cuvintele părintelui independenței Indiei ,
Mahatma Gandhi.
Violența este întâlnită peste tot, pe stradă, la televizor, în ziare, la școală, în magazine, de
multe ori acasă și începem să credem că face parte din existența noastră, deci trebuie să o
tolerăm. Acest lucru este total fals.
În spatele oricărei acțiuni există întotdeauna o motivație,în spatele violenței găsind tot
felul de motivații : lipsa educației, a comunicării, agresivitate,violență în familie,cauze
religioase, economice și teritoriale.Oricare ar fi motivul violenței, aceste lucruri nu îi pot
permite unui individ să parcurgă la violență.

114
 Din punct de vedere psihologic, atunci când vorbim de violență, ne referim și la nevoia de
putere și control, nevoie care, dintr-un motiv sau altul, nu poate fi îndeplinita prin căi
sănătoase, normale. Atunci când nu ne putem exercită puterea și controlul asupra noastră,
tindem să extindem această nevoie și să o satisfacem, în exterior, prin încercarea de a-i
controla pe ceilalți.
Tot Mahatma Gandhi spune că : „Victoria obţinută prin violenţă este echivalentul unei
înfrângeri, pentru că este temporară.”
Violența poate fi exprimată atât verbal cât și fizic iar vinovăția creării situației agresive
este împărțită: un procent mare îi revine celui ce nu-și poate exprimă în mod adecvat nevoile
și cerințele și recurge la violență și un alt procent îi revine celui ce tolerează un astfel de
comportament și nu ia nici o măsură în a se proteja pe sine sau pe cei din jurul sau.Astfel
discutăm despre toleranță însușită într-un mod negativ,individul nereactionand corespunzător
față de un astfel de comportament.De multe ori, când vine vorba de violență, oamenii preferă
să fie toleranți în loc să acționeze când sunt supuși unor tratamente agresive, toleranță
însemnând de fapt să îi respecţi pe ceilalţi . Un om care apelează la violență nu poate fi un
om demn de respect.
Toleranţa ar putea însemna faptul de a recunoaşte şi a acceptă modul de a fi al altor
persoane sau grupuri, adică faptul de a nu interzice, a nu împiedica şi a nu interveni în
comportamentul respectivei persoane sau a grupului. Este vorba de respectarea libertăţii
celuilalt, a modului său de a gândi, simţi şi acţiona, a convingerilor sale atâta timp cât
acțiunile pe care le exercită nu au un impact fizic sau de orice altă formă asupra noastră și a
celor din jur.
Atât excesul de toleranță, în acest caz toleranță pentru agresivitate , poate duce la
autodistrugere sau la degradarea persoanelor cât și lipsa toleranței crea un dezechilibru.
Prin urmare, lupta dintre toleranță și violență reprezintă un subiect sensibil dar cu un
impact enorm asupra oamenilor din zilele noastre, chiar dacă trăim în secolul 21 există foarte
multe cazuri de violență domestică,verbală , cel mai dureros lucru fiind că majoritatea
indivizilor care parcurg la aceste tehnici de agresivitate , fac parte din generațiile tinere.
Din păcate, lupta continuă dintre toleranță și violență ne face să credem că în această lume,
valorile morale dar și cele intelectuale scad din ce în ce mai mult,violență fiind prezentată
peste tot iar toleranță este prezentată că fiind o armă a celor slabi.
Voltaire: „ A ne ierta reciproc e prima lege a naturii.”

115
 TOLERANTA VERSUS VIOLENTA
Autor : Rosu Elena
Coordonator : Vizinteanu Rodica
Institutie de invatamant : „Colegiul National Mihail Kogalniceanu”

“Violenţa este arma celor slabi.” Acestea sunt cuvintele parintelui independentei Indiei ,
Mahatma Gandhi.
Violenta este intalnita peste tot, pe strada, la televizor, in ziare, la scoala, in magazine, de
multe ori acasa si incepem sa credem ca face parte din existenta noastra, deci trebuie sa o
toleram. Acest lucru este total fals.
In spatele oricarei actiuni exista intotdeauna o motivatie,in spatele violentei gasind tot
felul de motivatii : lipsa educatiei, a comunicarii, agresivitate,violenta in familie,cauze
religioase, economice si teritoriale.Oricare ar fi motivul violentei, aceste lucruri nu ii pot
permite unui individ sa parcurga la violenta.
Din punct de vedere psihologic, atunci cand vorbim de violenta, ne referim si la nevoia de
putere si control, nevoie care, dintr-un motiv sau altul, nu pot fi indeplinite prin cai sanatoase,
normale. Atunci cand nu ne putem exercita puterea si controlul asupra noastra, tindem sa
extindem aceasta nevoie si sa o satisfacem, in exterior, prin incercarea de a-i controla pe
ceilalti.
Tot Mahatma Gandhi spune ca : „Victoria obţinută prin violenţă este echivalentul unei
înfrângeri, pentru că este temporară.”
Violenta poate fi exprimata atat verbal cat si fizic iar vinovatia crearii situatiei agresive
este impartita: un procent mare ii revine celui ce nu-si poate exprima in mod adecvat nevoile
si cerintele si recurge la violenta si un alt procent ii revine celui ce tolereaza un astfel de
comportament si nu ia nici o masura in a se proteja pe sine sau pe cei din jurul sau.Astfel
discutam despre toleranta insusita intr-un mod negativ,individul nereactionand corespunzator
fata de un astfel de comportament.De multe ori, cand vine vorba de violenta, oamenii prefera
sa fie toleranti in loc sa actioneze cand sunt supusi unor tratamente agresive, toleranta
insemnand de fapt să îi respecţi pe ceilalţi . Un om care apeleaza la violenta nu poate fi un
om demn de respect.
Toleranţa ar putea însemna faptul de a recunoaşte şi a accepta modul de a fi al altor
persoane sau grupuri, adică faptul de a nu interzice, a nu împiedica şi a nu interveni în
comportamentul respectivei persoane sau a grupului. Este vorba de respectarea libertăţii

116
celuilalt, a modului său de a gândi, simţi şi acţiona, a convingerilor sale atata timp cat
actiunile pe care le exercita nu au un impact fizic sau de orice alta forma asupra noastra si a
celor din jur.
Atat excesul de toleranta, in acest caz toleranta pentru agresivitate , poate duce la
autodistrugere sau la degradarea indivizilor cat si lipsa tolerantei poate dauna.
Prin urmare, lupta dintre toleranta si violenta reprezinta un subiect sensibil dar cu un
impact enorm asupra oamenilor din zilele noastre,chiar si in zilele nostre exista foarte multe
cazuri de violenta domestica,verbala , cel mai dureros lucru fiind ca majoritatea indivizilor
care parcurg la aceste tehnici de agresivitate , fac parte din generatiile tinere.
Din pacate, lupta continua dintre toleranta si violenta ne face sa credem ca in aceasta lume,
valorile morale dar si cele intelectuale scad din ce in ce mai mult,violenta fiind prezentata
peste tot iar toleranta este prezentata ca fiind o arma a celor slabi.
Voltaire: „ A ne ierta reciproc e prima lege a naturii.”

117