Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Se spune că emoţiile sunt liantul vieţii sociale. Aşa pare să fie, dacă ne
gândim că valurile de reacţii pe care le-au provocat, atât în stradă, cât şi în
mediul online, schimbările politice din ultima vreme şi evenimente tragice,
cum a fost incendiul din clubul Colectiv, au crescut, parcă, sentimentul de
coeziune naţională şi au stimulat o serie de iniţiative civice.
Ce sunt emoţiile?
Una din metodele cel mai des folosite pentru măsurarea emoţiilor este
chestionarul de autoevaluare, care conţine întrebări – alese cu ajutorul unor
metode statistice – care îi ajută pe respondenţi să îşi descrie caracteristicile
propriilor emoţii. Această metodă se bazează pe faptul că, de obicei, ne dăm
seama când simţim o emoţie şi o putem identifica, adică dispunem de ceea ce
psihologii numesc experienţa subiectivă a emoţiei. Dar emoţiile pot fi
investigate şi prin răspunsurile pe care le antrenează şi care sunt de trei feluri.
În primul rând, emoţiile ne influenţează performanţa cognitivă în domenii cum
ar fi atenţia, memoria şi decizia, creând aşa-numite distorsiuni cognitive.
Anxietatea, de exemplu, ne face să detectăm mai rapid semnalele de pericol,
să ţinem minte mai multe detalii despre evenimentul activator şi să
supraevaluăm riscurile. Un al doilea tip de răspuns emoţional implică
modificări fiziologice în corp, cum ar fi creşterea tensiunii arteriale în timpul
furiei sau a frecvenţei cardiace în timpul fricii. Anumiţi hormoni, cum sunt
cortizolul şi adrenalina, sunt secretaţi şi eliberaţi la niveluri mai mari în timpul
emoţiilor. În fine, emoţiile ne modifică comportamentul în feluri mai mult sau
mai puţin conştiente. Atunci când vrem să ne exprimăm emoţiile, o facem prin
modificări ale expresiei faciale, intonaţiei, mişcărilor şi poziţiei corpului. Dar
emoţiile pot antrena şi modificări comportamentale involuntare, cum ar fi
tendinţele de mişcare şi potenţarea reflexelor de apărare (de ex., clipitul), care
pot fi măsurate în condiţii de laborator.
Până de curând, cele mai multe cunoştinţe despre emoţii au venit din studii de
laborator. Emoţiile pot fi induse în laborator prin metode cum ar fi expunerea
la imagini sau fragmente de film cu conţinut afectiv. Se mai pot folosi sarcini
frustrante sau de testare precum şi transpunerea în situaţii ipotetice descrise
în texte scurte sau reamintirea unor evenimente personale asociate cu
anumite emoţii. Putând fi folosite în laborator, aceste metode de inducere a
emoţiilor au avantajul că permit înregistrarea oricăruia din cele trei tipuri de
răspuns emoţional prin sarcini cognitive administrate după inducerea
emoţiilor, măsurători fiziologice şi observarea comportamentului în timpul
expunerii la stimulii afectivi.
Dar există şi metode cu care pot fi evaluate emoţiile din viaţa de zi cu zi. O
abordare tradiţională e cea de tip jurnal, în care participanţii răspund la
sfârşitul zilei la chestionare legate de evenimentele de peste zi şi impactul lor
emoţional. Această metodă este limitată de fidelitatea redusă a memoriei
pentru detaliile unor evenimente care s-au întâmplat cu ore în urmă. O altă
metodă, care nu are această limită, se numeşte evaluare momentană
ecologică (ecological momentary assessment) sau metoda eşantionării
experienţei (experience sampling method) şi presupune aplicarea repetată a
unui chestionar foarte scurt, prin intermediul telefonului mobil. Aplicaţiile de
telefon sunt programate să dea semnale sonore de câteva ori pe zi, la
momente aleatoare, pentru a indica când trebuie completat chestionarul.
Cercetările cu această metodă au arătat că emoţiile sunt prezente aproape tot
timpul, fiind raportate, aşa cum a arătat un studiu recent pe un eşantion
reprezentativ din populaţie, în peste 90% din momentele în care s-a aplicat
chestionarul (detalii despre un studiu desfăşurat de laboratorul nostru, cu
metoda eşantionării experienţei, se pot găsi la: www.proiectsensa.ro).
O altă metodă de teren, care a fost folosită de curând pentru a studia
răspândirea emoţiilor în reţelele sociale online, presupune cuantificarea
cuvintelor cu conotaţie emoţională din postările utilizatorilor.
Sunt două mecanisme prin care putem ajunge să simţim emoţii similare cu ale
persoanelor cu care interacţionăm. Unul din mecanisme este empatia, care
presupune că încercăm să ne punem în situaţia altcuiva şi, aşa, ajungem să
simţim aceeaşi emoţie. Conform cadrului conceptual propus de cercetătoarea
germană Tania Singer, unul din cele mai sistematice din literatură, empatia
are trei caracteristici:
În fine, un alt răspuns ar putea fi oferit de studiile care arată că empatia scade
atunci când credem că emoţiile inspirate de alţii ar fi prea puternice şi ne-ar
copleşi. De exemplu, cu cât sunt mai mulţi cei care au nevoie de ajutorul
nostru, cu atât scade empatia faţă de aceştia. Acest „colaps al compasiunii” a
fost explicat prin faptul că avem tendinţa să ne protejăm de emoţiile negative
foarte intense, pe care credem că le-am simţi dacă am empatiza cu suferinţa
unui grup mai mare de oameni. Aşa s-ar putea explica aplatizarea afectivă şi
lipsa de reacţie la atâtea tragedii individuale şi probleme sociale de care aflăm
fără încetare din media.
În concluzie, lumea de mâine şi, cu ea, cercetările viitoare de psihologie a
emoţiilor vor trebui, probabil, să găsească moduri de a ne ajuta să depăşim
aceste limite ale mecanismelor noastre emoţionale, poate cultivând mai mult
emoţiile prosociale, luptând împotriva stereotipurilor care creează iluzia că
suntem fundamental diferiţi de oamenii din alte grupuri şi dozând mai bine
expunerea noastră mediatică la suferinţă. Credem că ştiinţele afective vor
avea încă multe de spus în aceste privinţe.