Sunteți pe pagina 1din 20

MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ŞI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT „BOGDAN PETRICEICU HASDEU” DIN CAHUL


FACULTATEA ŞTIINŢE UMANISTE ŞI PEDAGOGIC
SPECIALITATEA PSIHOPEDAGOGIE ȘI PEDAGOGIE SOCIALĂ

Tema: Metode de influență socială în conflict.


La disciplina: Conflictologia

Elaborat: Hasan Diana


Verificat: Ilicciev Maxim,
Lector Universitar.
Cahul 2018
MOTTO:

 "Pacea nu este absenţa conflictului.


Mai curând haideţi să ne rezolvăm
conflictele cu integritate şi să ne
respectăm reciproc pe toată durata lor."
POVESTEA SCUFIȚEI ROȘII
• “Pădurea era casa mea. Trăiam în ea şi ţineam foarte mult la ea. Într-o zi, pe când curăţam pădurea
de gunoaiele pe care un turist le-a lăsat în urmă, am auzit nişte paşi. M-am strecurat în spatele unui
copac şi am văzut o fetiţă, care venea pe cărare şi care ducea un coşuleţ. Am început să o privesc cu
suspiciune pentru că era îmbrăcată destul de ciudat: avea hainele roşii şi ceva pe cap, ca şi cum n-ar
fi vrut să fie recunoscută. Bineînţeles că am oprit-o, ca să văd ce e cu ea. Am întrebat-o cine era, unde
merge şi de unde vine. Mi-a răspuns că merge la casa bunicii sale. Şi cum mergea ea pe cărare, am
văzut cum a scos o bucată de ciocolată şi a început să o mănânce, asta după ce a aruncat pe cărare
ambalajul de la ciocolată. Imaginaţi-vă! Nu numai că a pătruns în pădure fără permisiunea mea, dar
mai era şi nepoliticoasă cu mine. Şi, pe deasupra, îmi murdărea şi casa! Aşa că m-am hotărât să îi dau
o lecţie.
Am fugit înainte la casa bunicii sale. Când am văzut-o pe bunica ei, mi-am dat seama că o
cunoşteam. Cu ceva ani în urmă, am ajutat-o să scape de şobolanii pe care îi avea în casă. I-am
explicat bunicii ce s-a întâmplat şi ea a fost de acord să îi dăm o lecţie. Ba, mai mult: bunica a fost de
acord să se ascundă sub pat, până o chemam eu.
• Când a sosit fetiţa, am invitat-o în dormitor unde eram eu în pat, îmbrăcat ca şi bunica ei. Fetiţa s-a apropiat de
mine şi primul lucru pe care l-a făcut a fost să îmi spună ceva urât legat de urechile mele mari. Cum am mai fost
insultat pe tema asta, i-am spus doar că urechile mari mă ajută să aud mai bine. Pe urmă, fetiţa a făcut o altă
remarcă răutăcioasă, spunând că am ochii bulbucaţi. Pentru că vroiam să rămân calm, i-am spus doar că ochii mari
mă ajută să văd mai bine. Dar, următoarea insultă m-a înfuriat rău de tot. Mi-a spus ceva legat de dinţii mei mari.
Atunci m-am enervat cumplit. Pur şi simplu nu mi-am mai putut stăpâni furia. Aşa că am sărit din pat şi i-am urlat
că dinţii mei mari mă ajută să o mănânc mai bine.

• Dar, niciun lup nu ar mânca vreodată o fetiţă mică. Cu siguranţă nu aveam intenţia de a o mânca. Cred că oricum
avea un gust destul de rău. Tot ce voiam era să o sperii un pic. Dar fetiţa a început să alerge prin cameră şi să
ţipe. Am început să o urmăresc, gândindu-mă că, dacă o prind, voi putea să o liniştesc.
Deodată, uşa a zburat dată de perete de un pădurar mare, care avea un topor în mâini. Am ştiut imediat că sunt în
primejdie, aşa că am sărit pe fereastră şi am fugit cât de repede am putut.
Şi asta nu e totul. Bunica fetiţei nu a spus niciodată povestea aşa cum a fost. Aşa că toţi mă ştiu acum că sunt
periculos şi rău. Toată lumea mă ocoleşte acum. Poate că fetiţa a trăit fericită mulţi ani după, însă eu, cu siguranţă
nu.”

Fiecare dintre noi poate să aibă percepţii foarte diferite şi deci, realităţi foarte diferite. Aceste
diferenţe cauzează adesea neînţelegeri şi conflicte.
Ce este conflictul?

Neânțe Dezac
legere ord

Ciocnire
Discuție Conflict de
interese

Înfruntar Confru
e ntare
CONFLICTUL
O definiţie clasică a conflictului:
“Conflictul reprezinta o opoziţie deschisă, o luptă între indivizi, grupuri, clase
sociale, partide, comunităţi, state cu interese economice, politice, religioase, etnice,
rasiale divergente sau incompatibile, cu efecte distructive asupra interacţiunii sociale.”
(Elena Zamfir, “Conflictul şi modalităţi de soluţionare”, 2004)
O definiţie modernă a conflictului:
“Conflictul reprezintă o formă de opoziţie bazată pe incompatibilitatea
scopurilor, intenţiilor sau valorilor părţilor care se află în interacţiune.”
(Mihaela Vlăsceanu, “Psihologia organizaţiilor şi conducerii” 1993)
Conflictul se manifestă ca o tensiune,frământare existentă atât în viața personală a
individului,cât și între membrii unui grup social sau mediu organizațional.
PUNCTE DE VEDERE ASUPRA CONFLICTULUI
 Punctul de vedere pozitiv
• Conflictul are efecte pozitive
• Soluţionare constructivă a problemei
• Stimulează schimbarea
 Punctul de vedere negativ
• Conflictul este o stare anormală, deci negativă
• Epuizează resursele
• Apar resentimente, tensiune şi anxietate
 Punctul de vedere echilibrat
• « Conflictul este sămânţa din care răsare şi apoi creşte
progresul »
Cauze frecvente ce duc la manifestarea unor conflicte
 Decizii prost pregătite și ineficient realizate de către
managerii insuficient pregătiți;
 Îngrădirea membrilor care se detașează prin viziune
largă,abilități de a aborda situații critice;
 Lipsa motivației unor membri ai echipei manageriale;
 Incompatibilitatea propunerilor pentru soluționarea unei
probleme;
 Susceptibilitatea unui manager cu privire la eforturile unui
coleg;
 Rețineri în ceea ce privește accesul unui alt manager la
anumite informații;
 Lipsa de comunicare,refuzul de asumare a responsabilităților.
GENERATORI DE CONFLICT
 Un generator de conflict reprezintă o circumstanţă care măreşte şansele
unui conflict interpersonal sau în grup. Atâta vreme cât generatorul de
conflict stimulează aparent conflictul constructiv, îi poate fi permis să
continue. Însă atunci când simptomul conflictului distructiv devine vizibil,
trebuie luate măsuri pentru mutarea sau corectarea acestui generator.
Printre generatorii de conflict reţinem:
 • Legislaţia ambiguă sau suprapusă
 • Competiţia pentru resursele limitate
 • Întreruperea comunicării
 • Presiunea timpului
 • Standarde nerezonabile, reguli, situaţii politice
 • Crize de personalitate
 • Diferenţieri de statut
 • Percepţii diferite
5 STADII ALE CONFLICTULUI
 Conflictul latent(etapa de apariție);
 Conflictul perceput(când cei implicați recunosc
existența conflictului);
 Conflictul simțit(când cei implicați resimt stările de
tensiune,de supărare,de frustare);
 Conflictul manifestat(când indivizii încep să se
manifeste prin comportament;)
 Conflict final(când problema s-a rezolvat sau a fost
amânată).
PRINCIPII DE ABORDARE POZITIVĂ A CONFLICTELOR ÎN EDUCAȚIE
1. Conflictul înseamnă interacţiune şi dialog.
2. Conflictele sunt necesare pentru dezvoltarea şi maturizarea copiilor ca
personalităţi complexe şi autonome.
3. Cunoaşterea de sine reprezintă o condiţie a rezolvării conflictelor.
4. Orice conflict poate fi o oportunitate pentru recunoaşterea şi înţelegerea
reciprocă a nevoilor şi dorinţelor, pentru păstrarea sau întărirea unor relaţii.
5. Soluţionarea conflictelor este posibilă prin interacţiune pozitivă.
6. Sunt necesare anumite competenţe pentru ca un conflict să fie tranformat
într-o experienţă de maturizare şi dezvoltare.
7. Competenţele specifice necesare în acest sens pot fi învăţate.
8. Conflictele pot fi rezolvate într-o manieră care nu încalcă drepturile
participanţilor.
TIPURILE DE CONFLICT
 . Din punct de vedere al efectelor pe care le au asupra evoluţiei activităţii organizaţiei
 - Conflicte funcţionale - Conflicte disfuncţionale
 b. Din punct de vedere al subiecţilor aflaţi în conflict
 -Conflict intrinsec individului
 -Conflict interpersonal
 -Conflict între indivizi și grupuri
 -Conflict între grupuri
 c. Din punct de vedere al conţinutului lor
 -Conflictele esenţiale ( de substanţă)
 -Conflictele afective
 d. În funcţie de durata și modul de evoluţie
 -Conflictul spontan
 -Conflictul acut
 -Conflictul cronic
 e. Din punctul de vedere al actorilor implicaţi
 -Conflictele între elevi
 -Conflictele profesor- elev
 -Conflictele profesori-părinţi
 -Conflicte între profesori
TIPURI DE CONFLICTE ÎN MEDII EDUCAȚIONALE

Relația profesor
- profesor

Relația elev - Relația elev -


profesor elev
Metode de rezolvare a conflictelor
MODALITĂȚI DE ABORDARE A CONFLICTELOR

 Evitarea ,abandonul,amânarea sau ignorarea conflictului (una dintre părțile implicate nu recunoaște
prezența conflictului și se retrage din teamă de consecințele pe care le-ar avea.De multe ori,retragerea este
realizată cu intenția de a-l face pe celălalt să se retragă.O asemenea procedură poate duce la alimentația
tensiunii și conflictul ar putea izbucni mai puternic,de-aceea profesorul trebuie să fie în alertă și să intervină
pentru păstrarea relațiilor de armonie).
 Ajustarea sau reprimarea presupune refuzul părților de a lua act de existența unui conflict pentru
păstrarea relațiilor de armonie . Reprimarea poate fi potrivită când există un dezacord,dar atunci când se
păstrează tăcerea , cealaltă parte nu știe ce gândești.
 Câștigător-învins-modalitate de abordare a unui conflict ca urmare a puterii unui sistem ierarhic care
poate lua decizie de soluționare doar în favoarea unei părți,cealaltă fiind complet nesatisfăcută.O asemenea
strategie este considerată un eșec,deoarece persoana care a pierdut are sentimentul frustrării,poate deveni
necooperantă sau sursă a unor viitoare conflicte.
 Câștig – câștig este o strategie în care o parte implicată ia în considerare nu numai ce dorește ea,ci și
dorințele celeilalte părți.Aceasta înseamnă o altă abordare mentală,conform căreia,dacă o persoană
câștigă,nu înseamnă ca să piardă cealaltă,astfel ambele părți au de câștigat dacă se avansează unele idei de
soluționare cum ar fi cooperarea,lucrul cu parteneri și nu ca adversari.

• Compromisul reprezintă o modalitate de depășire a unei stări conflictuale,atunci când ambele părți nu pot
să obțină integral ceea ce doresc,conducând la soluția câștig-câștig,adică mulțumirea ambelor
părți.Compromisul
Modalități de rezolvare a conflictelor
 NEGOCIEREA - este modalitatea prin care părțile implicate într-un conflict discută și încearcă să ajungă la
o soluție acceptată de ambele părți,fără intervenția unei a treia;
 MEDIEREA - Reprezintă modalitatea de rezolvare a unui conflict cu ajutorul unei persoane neutre care
încurajează părțile să discute și să ajungă la o soluție.
 ARBITRAJUL - este o modalitate de mediere în care persoana neimplicată în conflict decide soluția.
Arbitrul trebiue să respecte unele reguli:
1.Să asculte cu atenție ambele părți separat sau în același timp și să nu ascundă nimic din ce s-a
spus;
2.Să-i convingă pe adversari să se asculte între ei;
3.Să evidențieze momentul în care a intervenit neînțelegerea fără a socoti vinovat pe cineva;
4.Să pună întrebări pentru a afla motivele care au cauzat conflictul;
5.Să ceară oponenților să propună soluții acceptabile p/u părți;
6.Să hotărască dacă soluțiile propuse sunt acceptabile pentru ambele părți;
7.Să aleagă soluția care reduce conflictul;
8.Să urmărească aplicarea soluției și să intervină dacă nu dă rezultate.
CONCLUZII :

 Managementul conflictelor este un element esențial al unui


management de calitate,atât la nivelul unui grup,al unei
organizații,cât și la nivelu social și cultural.
 Există o diversitate de reguli de comportament,care ,dacă ar fi
cunoscute și respectate,ar conduce la prevenirea și soluționarea
conflictelor.Una dintre ele ar fi capacitatea de a ne exprima
sentimentele și părerile într-un mod clar,ușor de înțeles.Răspunsurile
trebuie să fie însoțite de explicații,fie că sunt pozitive sau
negative.Trebuie să fie comunicate așteptările pe care
profesorul/managerul le are de la elevi/subalterni și să le
argumenteze.
 Modul de adresare politicos,tonul calm,adresarea de rugăminți,nu
transmiterea unor ordine trebuie să reprezinte însușiri ale fiecărui
profesor/manager.
MOTTO:

“Totul se naște din lupta contrariilor și din cea mai


adâncă rezultă cea mai perfectă armonie”

Heraclit