UNIVERSITATEA „TITU MAIORESCU” BUCUREŞTI

MASTER: DREPT CIVIL ȘI PROCESUAL CIVIL APROFUNDAT

ETICĂ ȘI INTEGRITATE ACADEMICĂ

POLITICI DE ETICĂ ÎN CERCETARE
ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI
ROMÂNIA

Masterand,

2023

1
 POLITICI DE ETICĂ ÎN CERCETARE ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI
ROMÂNIA

I. INTRODUCERE
Cercetarea științifică reprezintă un proces riguros și sistematic prin care se explorează
și se colectează informații referitoare la fenomenele din natură sau din societate, folosind
metode și tehnici specifice pentru a genera noi cunoștințe și înțelegeri. Această activitate
implică formularea unei ipoteze, planificarea și implementarea unui experiment sau studiu,
colectarea și analiza datelor obținute, și, în final, extragerea unor concluzii relevante și valide.
Buna conduită și respectarea eticii în cercetarea științifică sunt considerate aspecte
esențiale ale procesului de cercetare, întrucât își propun să protejeze drepturile și bunăstarea
participanților la cercetare, să promoveze cercetarea responsabilă și să asigure integritatea
științifică, în timp ce abaterile de la aceste norme pot duce la consecințe grave, precum
invalidarea datelor, pierderea încrederii în cercetători și prejudicierea participanților la
cercetare, motiv pentru care în prezenta lucrare vom analiza politicile de etică în cercetare în
Uniunea Europeană și Romania.
Etica se referă la studiul principiilor morale, inclusiv dezvoltarea lor istorică,
conţinutul lor în cadrul societăţii şi rolul lor în viaţa socială. Ea reprezintă totalitatea normelor
de conduită morală adecvate ideologiei unei anumite clase sau societăţi.1
Etica provine din cuvântul grecesc "ethos", în timp ce moralitatea are rădăcini în
cuvântul latin "mos-moris" (morav-moravuri), din care derivă termenul modern "moralis".2
Etica este, așadar, disciplina care se concentrează pe studiul comportamentului uman
și al moravurilor, ce conține inclusiv un set de prescripții specifice sau o teorie a moralei.
Aceasta este și interpretarea oferită de Wundenburger, care definește etica ca fiind "totalitatea
regulilor de conduită împărtășite de o comunitate specifică, bazate pe distincția între bine și
rău", în timp ce moralitatea implică un set de principii cu caracter universal și normativ.3
Etica reprezintă studiul moralității, și poate reprezenta o cercetare abstractă - de natură
filosofică sau științifică - sau aplicată, practică, în contextul diferitelor profesii sau domenii de
activitate.
Etica cercetării are rolul de a orienta comportamentul cercetătorilor prin principii
morale, astfel încât să se evite să-şi dăuneze unii altora și să protejeze subiecţii cercetării de

1
Dicţionar explicativ al limbii române, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1984, p. 308.
2
Ioan Grigoraş, Probleme de etică, Editura Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi, 1999, p. 3.
3
Jaques J. Wundenburger, Questions d’etique, Presses Universitaires de France, Paris, 1993, p. XIV.

2
efectele negative activității de cercetare.4 Regulile morale sunt esenţiale în acest context,
ajutând cercetătorii să ia decizii în situaţii complexe şi să evite abuzurile, responsabilizându-i
cu privire la justificarea și utilitatea actului de cercetare precum și cu privire la valabilitatea
rezultatelor obținute.
Cercetarea poate fi de diferite tipuri, cum ar fi cercetarea științifică, cercetarea
medicală, cercetarea socială, cercetarea în științele umaniste, etc.
În cercetare, principiile etice sunt importante deoarece cercetarea implică, de multe
ori, subiecți umani și animale. Astfel, etica în cercetare se concentrează pe protejarea
drepturilor și bunăstării acestora, precum și pe asigurarea faptului că cercetarea este realizată
într-un mod responsabil și etic. Principiile etice aplicate în cercetare includ respectarea
autonomiei subiecților, non-vătămarea subiecților, beneficiența, onestitatea obținerii și
prezentării rezultatelor și principiul dreptății5:
Respectul față de persoane - acest principiu subliniază importanța respectării
demnității umane, a drepturilor și a autonomiei participanților la cercetare. Cercetătorii trebuie
să obțină consimțământul informat și voluntar al subiecților și să își protejeze
confidențialitatea și intimitatea.
Beneficiența - acest principiu subliniază importanța realizării de cercetări care să aibă
beneficii pentru participanți, precum și pentru comunitatea mai largă, dar și asigurarea că
riscurile pentru participanți sunt minime, iar avantajele cercetării depășesc riscurile implicate.
Non-vătămarea - acest principiu subliniază importanța minimizării riscurilor pentru
participanți și a asigurării de îngrijiri adecvate în cazul în care aceștia sunt răniți sau afectați
în urma cercetării şi presupune alegerea unor metode de cercetare sigure și minim invazive,
protejarea confidențialității subiecților, asigurarea consimțământului informat al subiecților și
monitorizarea constantă a subiecților pentru a identifica orice efecte secundare sau daune
potențiale.
Principiul dreptății - acest principiu subliniază importanța distribuirii echitabile a
beneficiilor și a riscurilor implicate în cercetare. Cercetătorii trebuie să asigure că toți
participanții sunt tratați în mod egal și că grupurile vulnerabile nu sunt dezavantajate.6

4
Ministerul Cercetării şi Inovării, Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi
Inovării, Codul de etică şi deontologie profesională a personalului de cercetare-dezvoltare, Bucureşti, 2019, p.
5-8.
5
Sandu Ștefan Antonio, Etică profesională și transparență în administrația publică, Editura Didactică și
pedagogică, București 2014, p. 124-125.
6
Comisia de Etică a Cercetării - Universitatea Bucureşti, Codul de etică a cercetării, București, 2010, p.3- 4;
https://cometc.unibuc.ro/index.php/etică/

3
 Onestitatea obținerii și prezentării rezultatelor - Cercetătorii au responsabilitatea
de a asigura acuratețea și integritatea datelor și de a evita orice formă de falsificare,
fabricare sau plagiat. În plus, cercetătorii trebuie să fie deschiși și transparenți în prezentarea
rezultatelor lor, să evite publicarea informațiilor false sau eronate sau manipularea datelor
pentru a se potrivi cu anumite concluzii pentru a satisface interese personale sau de grup.7
II. Politica de etică în cercetarea științifică în Uniunea Europeană
În ceea ce privește Uniunea Europeană, una dintre instituțiile-cheie în promovarea și
reglementarea eticii cercetării este Comisia Europeană, luând naştere un set de principii de
bază care sunt valabile în toate țările și disciplinele științifice.
Cinstea reprezintă principiul de bază, care nu este doar un principiu etic ci și fundația
tuturor regulilor privind comportamentul profesional în cercetare, reguli care variază în
funcție de disciplină, principiu ce trebuie transmis fără abatere, prin atribuțiile ce le revin, de
către instituțiile de învățământ superior și cercetare, tuturor generațiilor tinere în formarea
activității de cercetare științifică
Conduita incorectă în cercetare se referă la acțiunile sau comportamentul care încalcă
principiile etice și regulile profesionale, care afectează integritatea, obiectivitatea și
credibilitatea cercetării. Codul de Conduită European pentru Integritatea Academică, care a
fost elaborat de Consiliul European pentru Cercetare (European Research Council - ERC) în
colaborare cu alte organizații academice și a fost lansat în 2011, aceste acțiuni, de cele mai
multe ori, pot include:
1. Falsificarea sau frauda în cercetare reprezintă o formă de conduita incorectă care
implică furnizarea deliberată de informații false sau prezentarea de rezultate false către
comunitatea de cercetători sau în publicații și prezentări la conferințe. Frauda poate duce la
înșelarea comunității cercetării și poate induce în eroare decidenții care se bazează pe aceste
informații false.
2. Fabricarea sau plagiatul datelor, ce constă în prezentarea intenționată a
informațiilor sau a rezultatelor falsificate ca fiind reale și autentice. Aceste practici sunt
considerate forme grave de fraudă în cercetare, deoarece ele corup integritatea și valabilitatea
datelor de cercetare și pot duce la decizii și politici incorecte bazate pe informații false.
Plagiatul, pe de altă parte, se referă la copierea sau preluarea informațiilor, a ideilor sau a
opiniilor altor cercetători fără atribuirea adecvată a sursei.

7
Sandu Ștefan Antonio, Elemente etice implicate de propunerea de cercetare. Suport de curs elaborat în cadrul
proiectului „Etică şi integritate academică de excepţie în cercetarea ştiinţifică şi actul didactic”, Universitatea
„Ștefan cel Mare”, Suceava, 2018, p.6; http://ccea.usv.ro/manuale/Elemente-etice.pdf

4
 Aceste practici sunt considerate inacceptabile în cercetare, deoarece ele încalcă
drepturile de autor și pot duce la discreditarea cercetătorului care le utilizează.
3. Omisiunea sau distorsionarea informațiilor relevante în cercetare înseamnă a
furniza informații incomplete sau trunchiate, sau a interpreta selectiv datele pentru a sprijini o
anumită concluzie sau a ascunde anumite rezultate care nu se încadrează în teza propusă.
Această practică poate fi utilizată pentru a înșela comunitatea de cercetători și pentru a
promova o anumită idee sau concluzie care nu este susținută de datele reale.
De exemplu, un cercetător ar putea omite informații care contrazic concluziile
studiului sau ar putea distorsiona datele pentru a sprijini concluziile dorite
4. Încălcarea confidențialității sau a acordurilor de colaborare, se referă la
dezvăluirea informațiilor confidențiale sau utilizarea lor în alte scopuri decât cele convenite în
acordurile de colaborare.
Aceasta poate include dezvăluirea informațiilor despre proiecte sau cercetări în curs de
desfășurare, utilizarea neautorizată a informațiilor sau a datelor colectate în timpul colaborării
sau încălcarea altor clauze ale acordurilor de colaborare.
Această conduită este considerată inacceptabilă în cercetare și inovare, deoarece poate
duce la pierderea de încredere în partenerii de colaborare și la diminuarea șanselor de a obține
finanțare sau de a beneficia de alte oportunități de cercetare și inovare.
5. Conflictul de interese, reprezintă un alt aspect important care trebuie reglementat
în cercetarea științifică, care poate apărea atunci când cercetătorii au interes personal sau
financiar în rezultatele cercetării lor.
Conflictul de interese poate influența în mod negativ obiectivitatea și integritatea
cercetării și poate pune în pericol credibilitatea și încrederea publicului în știință
În spaţiul european au fost elaborate mai multe documente și directive privind etica
cercetării, care abordează problemele de etică în cercetare, dintre aceastea sunt:
Carta europeană a cercetării8, adoptată de Comisia Europeană conform
Recomandării 2005/251/CE cu privire la Carta europeană a cercetătorului şi Codul de
conduită pentru recrutarea cercetătorilor. Acesta este un document adoptat în anul 2005
stabilește principiile și valorile fundamentale ale cercetării europene, inclusiv aspecte etice,
specificând rolurile, responsabilitățile şi prerogativele cercetătorilor şi angajatorilor.

8
https://www.euraxess.se/sites/default/files/brochures/ro.pdf

5
 Directivele UE privind protecția animalelor în timpul cercetării științifice 9
stabilesc cerințe detaliate pentru protejarea bunăstării animalelor utilizate în cercetare, precum
și pentru reducerea numărului de animale utilizate.
Directivele UE şi Regulamentul privind protecția datelor cu caracter personal 10
prin care sunt stabilesc norme detaliate privind protejarea datelor cu caracter personal utilizate
în cercetare.
Codul de conduita european pentru integritatea cercetarii 11 stabilește principiile de
bază ale eticii cercetării, inclusiv aspecte precum integritatea academică, obiectivitatea și
respectul pentru drepturile și bunăstarea participanților la cercetare.
Conform Declaraţiei de la Helsinki, dar şi a Directivelor 12 Comisiei Europene în
domeniu cercetării pe subiecţi umani sunt stabilite standarde etice ce trebuie respectate cu
precădere obținerea consimțământului informat și respectarea vieții private și a
confidențialității lor, de a refuza participarea sau de a se retrage din cercetare în orice
moment, fără ca acest lucru să atragă consecinţe negative pentru subiect.13
În ceea ce privește cercetarea pe animale, normele de etică sunt stabilite de Directiva
2010/63/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind protecția animalelor utilizate în
scopuri științifice. Această directivă stabilește cerințe stricte privind utilizarea animalelor în
cercetare, inclusiv condiții adecvate de trai și condiții de îngrijire și supraveghere adecvate.
De asemenea, directiva stabilește cerințe privind calificările și experiența cercetătorilor
implicați în cercetarea pe animale.
III. Politica de etică în cercetarea științifică în România
România este o ţară cu tradiţie în domeniul cercetării, evidențiată de o serie de
personalități cu renume internațional.
Ministerul Cercetării și Inovării din România a fost înființat în anul 2000, prin
reorganizarea Ministerului Educației și Cercetării, fiind un minister dedicat exclusiv cercetării
9
Directiva 2010/63/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 septembrie 2010 privind protecția
animalelor utilizate în scopuri științifice.
10
Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția
persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor
date; https://commission.europa.eu/law/law-topic/data-protection/data-protection-eu_ro
11
The European Code of Conduct for Research Integrity, Revised Edition, Published in Berlin by ALLEA-All
European Academies, Berlin, 2017.
12
Directiva 2005/28/CE a Comisiei Europene din 8 aprilie 2005 de stabilire a principiilor și a orientărilor
detaliate privind aplicarea bunelor practici clinice în ceea ce privește medicamentele experimentale de uz uman,
precum și a cerințelor pentru acordarea autorizației de fabricație sau de import de astfel de produse;
Directiva 2001/20/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 aprilie 2001 de apropiere a actelor cu
putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre privind aplicarea bunelor practici clinice în cazul
efectuării de studii clinice pentru evaluarea produselor medicamentoase de uz uman; https://eur-lex.europa.eu/
13
Sandu Ștefan Antonio, Ana Frunză, Consimţământul informat în cercetarea care implică subiecţi umani.
Suport de curs, Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava, 2018, p. 28.

6
și inovării, care a devenit responsabil pentru elaborarea politicii naționale de cercetare și
inovare, coordonarea programelor de cercetare și inovare, dezvoltarea relațiilor internaționale
în domeniu și promovarea inovației în sectorul privat.
În conformitate cu tendințele europene și internaționale, România și-a asumat
respectarea continuă a normelor de conduită și comportament etic, în domeniul cercetării, iar
acest angajament este reflectat prin Legea nr. 206/2004, care a stabilit principiile etice ca fiind
fundamentale pentru activitățile de cercetare, dezvoltare tehnologică și inovare în România.
Codul de etică și deontologie profesională a personalului de cercetare-dezvoltare, elaborat de
Autoritatea de Stat pentru Cercetare - Dezvoltare, reprezintă o manifestare concretă a acestei
angajări, stabilind cerințele de etică în cercetare pentru toate instituțiile de cercetare din țară.
Totodată, această lege a fost un pas important în armonizarea practicilor naționale de
cercetare cu cele ale altor țări din Uniunea Europeană, contribuind la consolidarea
parteneriatelor în cercetare și la îmbunătățirea calității cercetării științifice în România.
Legea stabileşte condţiile pentru înfiinţarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de
Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării, atribuţiile 14 acestuia fiind
stabilirea principiilor etice specifice domeniului de cercetare-dezvoltare, elaborarea codurilor
de etică pe domenii de activitate, urmărirea respectării dispoziţiilor legale referitoare la
normele de conduită morală și profesională, formularea opiniilor şi recomandărilor privind
problemele etice din cercetare şi analiza cazurilor de încălcări ale normelor etice.15
Existența unei legi naționale de etică aplicabilă cercetării este apreciată de Comisia
Europeană, dar recomandările sale cu privire la Carta Europeană a Cercetătorului și Codul de
Conduită trebuie luate în considerare de cei care lucrează în acest domeniu, mai ales în
proiectele finanțate de UE, pentru a se ridica la nivelul așteptărilor.
România a beneficiat de finanțare din partea Uniunii Europene pentru proiecte de
cercetare prin intermediul programului-cadru de cercetare și inovare Orizont 2020, desfasurat
în perioada 2014-2020, ce se adresează cercetătorilor, universităților, institutelor de cercetare,
întreprinderilor mici și mijlocii, cât și organizațiilor neguvernamentale și altor entități din
domeniul cercetării și inovării, având următoarele obiective: finanţarea proiectelor de
susţinere a cercetării şi inovării în domeniul sănătăţii, schimbărilor climatice, siguranţei
alimentare, energiile regenerabile şi economia digitală, şi acoperă o mare varietate de costuri,

14
Art. 7 din Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi
inovare, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 505 din 04 iunie 2004.
15
https://www.old.research.gov.ro/uploads/sistemul-de-cercetare/organisme-consultative/cnecsdti/2020/ghid-
integritate-in-cercetarea-stiintifica-cne-2021

7
de la salariile cercetătorilor și cheltuielile de cercetare până la costurile de deplasare și
achiziționarea de echipamente.
De asemenea, noul program-cadru de cercetare și inovare Orizont Europa pentru
perioada 2021-2027 își propune să sprijine cercetarea și inovarea într-un mod mai eficient și
mai coerent decât predecesorul său, oferind sprijin pentru consolidarea capacității de cercetare
la nivel național și regional.
IV. Concluzie
Respectarea eticii în cercetare este esențială pentru a asigura integritatea și validitatea
cercetării, precum și pentru protejarea drepturilor și bunăstării participanților la cercetare.
Deoarece cercetarea are un impact semnificativ asupra societății, prin descoperiri și inovații
este important ca cercetătorii să fie responsabili și să respecte normele etice și să urmărească
un cod de conduită atunci când efectuează cercetarea.
Respectarea eticii are un impact pozitiv asupra societății în ansamblu, iar în domeniul
cercetării preîntâmpină falsificarea datelor, plagiatul, conflictele de interese sau încălcarea
drepturilor și bunăstării participanților la cercetare, în acest mod cercetătorii contribuind la
asigurarea unor rezultate valabile și de înaltă calitate, la promovarea încrederii publice în
cercetare și în înțelegerea științei.
În vederea creării unui climat de încredere între cercetători și publicul larg, politiciile
adoptate de Uniunea Europeană şi România sunt esențiale, având rolul de a defini ceea ce este
considerat acceptabil sau inacceptabil în ceea ce privește domeniile de cercetare și de a oferi
orientări pentru cercetători în privința deciziilor etice. Politicile în cercetare se aplică la nivel
instituțional sau național, fiind adoptate de organizații de cercetare, agenții guvernamentale
sau organizații profesionale.
Aceste politici acoperă o gamă largă de aspecte, inclusiv procedurile de aprobare a
cercetării, standardele privind confidențialitatea și protecția datelor, consimțământul informat
al subiecților, respectarea standardelor de bună practică, evitarea conflictelor de interese și a
plagiatului și alte aspecte relevante, fiind adaptate la contextul specific al cercetării și
actualizate în mod regulat pentru a ține pasul cu evoluțiile tehnologice și cu schimbările
sociale și culturale.
România are o preocupare semnificatică în această privinţă, motiv pentru care s-a creat
deja o legislație care reglementează buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltare-
tehnologică și inovare, înfiinţându-se un Consiliu Național de Etică și Comitete de Etică care
monitorizează respectarea acestor reguli şi face eforturi continue pentru a asigura punerea lor
în practică.

8
 Bibliografie
I. Tratate. Cursuri. Monografii.
1. Grigoraş Ioan, Probleme de etică, Editura Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi, 1999.
2. Jaques J. Wundenburger, Questions d’etique, Presses Universitaires de France, Paris, 1993.
3. Sandu Ștefan Antonio, Etică profesională și transparență în administrația publică, Editura
Didactică și pedagogică, București 2014.
4. Sandu Ștefan Antonio, Elemente etice implicate de propunerea de cercetare. Suport de curs
elaborat în cadrul proiectului „Etică şi integritate academică de excepţie în cercetarea
ştiinţifică şi actul didactic”, Universitatea „Ștefan cel Mare”, Suceava, 2018.
5. Sandu Ștefan Antonio, Frunză Ana, Consimţământul informat în cercetarea care implică
subiecţi umani. Suport de curs, Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava, 2018.
6. Dicţionar explicativ al limbii române, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1984.

II. Legislaţie.
1. Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie
2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter
personal și privind libera circulație a acestor date.
2. Declaratia de la Helsinki a Asociaţiei Medicale Mondiale privind principiile etice pentru
cercetarea medicală pe subiecţi umani, adoptata în iunie 1964, Finlanda.
3. Directiva 2001/20/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 aprilie 2001 de
apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre privind
aplicarea bunelor practici clinice în cazul efectuării de studii clinice pentru evaluarea
produselor medicamentoase de uz uman.
4. Directiva 2005/28/CE a Comisiei Europene din 8 aprilie 2005 de stabilire a principiilor și a
orientărilor detaliate privind aplicarea bunelor practici clinice în ceea ce privește
medicamentele experimentale de uz uman, precum și a cerințelor pentru acordarea
autorizației de fabricație sau de import de astfel de produse.
5. Directiva 2010/63/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 septembrie 2010
privind protecția animalelor utilizate în scopuri științifice.
6. Carta europeană a cercetătorului şi Codul de conduită pentru recrutarea cercetătorilor
adoptate de Comisia Europeană în martie 2005.
7. Codul de Conduită European pentru Integritatea Academică, elaborat de Consiliul
European pentru Cercetare (European Research Council - ERC), 2011.

9
 8. Codul de etică şi deontologie profesională a personalului de cercetare-dezvoltare, elaborat
de Ministerul Cercetării şi Inovării - Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice,
Dezvoltării Tehnologice şi Inovării, Bucureşti, 2019.
9. Codul de etică a cercetării, elaborat de Comisia de Etică a Cercetării, Universitatea
Bucureşti, 2010.
10. The European Code of Conduct for Research Integrity, Revised Edition, Published in Berlin
by ALLEA-All European Academies, Berlin, 2017.
11. Ghid de Integritate în Cercetarea Științifică, elaborat de Ministerul Educației şi Cercetării -
Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării,
Bucureşti, 2020.
12. Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi
inovare, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 505 din 04 iunie 2004.

III. Surse web:

1. https://cometc.unibuc.ro/index.php/etică/
2. http://ccea.usv.ro/manuale/Elemente-etice
3. https://www.euraxess.se/sites/default/files/brochures/ro
4. https://eur-lex.europa.eu/
5. https://commission.europa.eu/law/law-topic/data-protection/data-protection-eu_ro
6. https://unibuc.ro/
7. https://www.researchgate.net/publication/
334318875_Codul_de_etica_si_deontologie_profesionala_a_personalului_de_cercetare-
dezvoltare
https://www.old.research.gov.ro/uploads/sistemul-de-cercetare/organisme-consultative/cnecsdti/
2020/ghid-integritate-in-cercetarea-stiintifica-cne-2021

10