TEORIA PERFORMANŢELOR AŞTEPTATE

Cunoscută şi sub numele de teor ia lui Victor Vraam, această teorie

combină factorii individuali cu factorii organizaţionali în explicarea
motivaţiei.
Ideea de bază a teoriei este aceea că motivaţia unei persoane de a
exercita un efort la un nivel al performanţei e dată de perceperea
asociaţiei dintre acţiune şi realizări.
Relaţia dintre comportament şi rezultatele dorite e afectată de un
complex de factori individuali (nevoi, calificare, abilitate etc.) şi fa ctori
organizaţionali (organizarea controlului, sistemul de recompense,
performanţe etc.).
Relaţia comportament – performanţă e caracterizată de existenţa a
3 mărimi: raportul efort – performanţă (aşteptarea); valenţa.
Aşteptarea (A) se referă la evaluarea de către angajat a şansei de
a atinge performanţă prin munca depusă.
Valenţa (V) sau „orientarea afectivă spre un anumit rezultat” e
valoarea pozitivă sau negativă atribuită de angajat diverselor rezult ate
aşteptate de la munca sa, fie externe (salariu, promovare, premii), fie
interne (mândria de a reuşi, interesul de a îndeplini o misiune, valoarea
eu-lui dată de asumarea responsabilităţii).
Instrumentalitatea (I) sau încrederea arată că individul aşteaptă ca
performanţa înaltă să ducă la recompensele dorite şi la asociere tip
rezultat – rezultat. Dacă individul nu e recompensat în funcţie de
performanţa atinsă poare apărea demotivarea.
 TEORIA ECHITĂŢII

Teoria echităţii propusă de S. Adams afirmă că individul preferă

în general o condiţie de echitate, adică să aibă sentimentul că e tratat
corect şi imparţial faţă de ceilalţi în relaţia lor de schimb cu organizaţia.

EFORTURI

• Tipuri
• Experienţă
• Implicare
• Creativitate

Individ Organizaţie

EFECTE
• Salariu
• Post stabil
• Avantaje
sociale
• Formare
• Avansare
• Putere

Fig.4. Componentele teoriei echităţii

TEORIA OBIECTIVELOR

În cadrul experimentelor sale Edwin Locke a demonstrat că

randamentul şi comportamentul unui individ sunt influenţate de
obiectivele pe care şi le fixează. Astfel indivizii care -şi fixează
obiective dificile au un nivel al randamentului mai ridicat decât
indivizii care preferă să adopte obiective uşor de atins.
 Randament

ridicat

mediu

scăzut

Dificultatea obiectivelor

Fig.5.Teoria obiectivelor

Principiile teoriei obiectivelor pot fi astfel formulate:

• Un individ care îşi fixează sau adoptă obiective are un
randament mai ridicat decât cel care nu urmăreşte nici un
obiectiv;
• Un individ care îşi fixează sau adoptă obiective clare şi
precise are un randament mai ridicat decât cel care are
obiective slab definite ;
• Un individ care îşi fixează obiective dificile are un
randament mai ridicat decât cel care îşi fixează obiective
uşor de atins;
• Obiectivele dificile fixate de un individ trebuie să aibă un
nivel de dificultate realist, astfel încât eforturile să perm ită
atingerea lor.
• Obiectivele dificile şi realiste conduc la un randament ridicat
cu condiţia ca ele fie acceptate şi adaptate de ind ivid.