Recompensarea și recunoașterea meritelor

1. Delimitări conceptuale: managementul recompenselor, sistemul de management al

recompenselor, motivare, recunoaștere, recompensare vs recunoaștere=motivare
2. Scopul sistemului de recompensare
1.
Managementul recompenselor
Termenul recompensă sugerează generic totalitatea compensațiilor financiare sau
nonfinaciare pe care o persoană le primește în schimbul muncii sau al alcitivăților desfășurate în
calitate de angajat.
Armstrong definește managementul recompenselor ca fiind totalitatea strategiilor,
politicilor și proceselor necesare care asigură faptul că meritele angajaților, precum și contribuția
pe care o aduc organizației, sunt recunoscute și recompensate1.
Managementul recompenselor poate fi văzut și ca procesul de formulare și de
implementare a strategiilor și politicilor care urmăresc să recompenseze angajații, într-o manieră
corectă, coerentă și echitabilă, în concordanță cu valoarea pe care o aduc organizației, precum și
să înbunătățească performanțele individuale, de echipă și organizaționale.
O altă definiție a managementului recomenselor evidențiază faptul că acesta reprezintă
procesul de elaborare și de implementare a politicilor, strategiilor și sistemelor de recompensare,
prin intermediul cărora companiile își motivează angajații.
Managementul recompenselor pune mare accent pe angajați ( pe oameni) și pe valoarea
pe care aceștia o aduc organizației. Prin intermediul sistemului de recompense, companiile își
arată aprecierea și recunoașterea pentru contribuția angajaților la realizarea obiectivelor
organizaționale. Drept urmare, managamentul recompenselor este un instrument de motivare pe
care companiile îl utilizează cu scopul de încuraja și de a premia eforturile angajaților, fiind
totodată și o metodă de atragere și de menținere a personalului.
Recompensarea cuprinde totalitatea veniturilor, atât mateirale cât și nemateriale, precum
și totalitatea avantajelor și beneficiilor care se acordă angajaților pentru munca depusă.
Recompensarea reprezintă o modalitate de motivare a angajaților pentru ca aceștia să adopte
acele comportamente dorite de organizație. Totodată, companiile utilizează sistemele de
recompensare pentru a răsplăti angajații pentru performanțele atinse.

1
Michael Armstrong, A handbook of employee reward management and practice, 2 nd edition, p.3
 Drept urmare, sistemul de manangement al recompenselor este format din totalitatea
politicilor, strategiilor și sistemelor de recompensare ale unei companii pe baza cărora se acordă
remunerarea, beneficiile și toate celelalte forme de recompensare.
Organizațiile sunt în permanneță în căutare de modalități de dezvoltare, de motivare și de
creștere a performanțelor angajaților. Drept urmare, sistemul de management al recompenselor
reprezintă una dintre cele mai importante componente ale sistemului de management al
resurselor umane2.
Sistemul de management al recompenselor este format atât din recompensele financiare (
sau extrinseci, precum: salariu de bază, bonusuri de performanță) precum și din cele
nonfinanciare ( sau intrinseci, precum: program de muncă flexibil).
Motivarea
Motivația este definită ca fiind un proces psihologic care determină o persoană să se
comporte și să reacționeze într-o anumită manieră, cu scopul de a-și satiface o serie de nevoi.
Motivația în muncă este reprezentată de disponibilitatea indivizilor de a depune un efort susținut,
cu scopul de a atinge obiectivele organizaționale. La baza comportamentului uman se află
motivele, care sunt resimțite sub forma nevoilor, a așteptărilor, a recompenselor și a
stimulentelor3.
Companiile au nevoie de angajați motivați deoarece aceștia sunt mai productivi, sunt mai
eficienți și ajută organizațiile să supraviețuiască. Drept urmare, existența unui sistem de motivare
este esențială pentru buna funcționare și lunga supraviețuire a organizației.
De-a lungul timpului au fost elaborate o serie de teorii care au la bază motivația. Cele mai
cunoscute dintre acestea sunt teoria ierarhiei nevoilor a lui Maslow si teoria motivație – igienă a
lui Herzberg.
Potrivit teoriei lui Maslow, indivizii au nevoi care trebuie satisfăcute. Acesta grupează
nevoile indivizilor pe 5 niveluri: nevoi fiziologice, de securitate, sociale, de stimă și autostimă și
de autorealizare. Teoria susține faptul că doar după ce au fost satifăcute nevoile de la un anumit
nivel, individul se îndreaptă către satisfacea nevoilor de nivel superior.

2
Pınar Güngör, The Relationship between Reward Management System and Employee Performance with the
Mediating Role of Motivation: A Quantitative Study on Global Banks, Procedia Social and Behavioral Sciences 24
(2011) 1510–1520, p. 1511.
3
https://conspecte.com/Management/functia-de-motivare.html
 Teoria lui Herzberg arate ce anume produce satisfacție și insatisfacție în muncă și are la
bază 2 tipuri de factori: factori motivatori (vizează conținutul muncii, care produc satisfacție și
motivare) și factori igienă ( se referă la contextul muncii și produc insatisfacție).
Aceste teorii ajută companiile la stabilirea tipurilor de recompense pe care le-ar putea
utiliza cu scopul de a motiva angajații.
Recunoașterea
Aprecierea reprezintă o nevoie fundamentală umană. Oamenii simt nevoia să fie
recunoscuți ca membri ai grupului și să fie apreciați pentru o sarcină bine realizată. Angajații își
doresc să știe că munca lor este utilă și este apreciată de către companie. Drept urmare,
recunoașterea reprezintă aprecierea compartamentului, a eforturilor și a realizărilor unui angajat
sau a unei echipe.
Recunoașterea reprezintă un instrument de gestionare care produce schimbări pozitive în
cadrul companiei, prin faptul că sporește motivația angajaților, și care ajută la consolidarea
relației dintre angajator și angajat.
Recunoașterea reprezintă unul dintre cei mai importanți factori în motivarea angajaților și
în multe cazuri este mai apreciată decât salariul sau recompensele materiale. Recunoașterea
eficienței și eficacității unui angajat este utilă și prin faptul că încurajează acțiunile repetate și
ajută la consolidarea acelor comportamente pe care compania le dorește de la un angajat4.
Indivizii își doresc să fie apreciați de către alte persoane pentru contribuția și realizările
lor. Atunci când angajații sunt apreciați pentru eforturile depuse, crește satisfacția față de locul
de muncă, crește productivatatea și angajații sunt mai motivați sa își îmbunătățească
performanțele ( drept urmare crește și performanța).
Recunoașterea angajaților este importantă din mai multe motive: angajații vor ști că
munca lor este apreciată și valorificată, oheră angajaților un sentiment de apartenență, crește
moralul și loialitatea angajaților, crește motivația și diminuează posibilitatea ca angajatul să
părăsească compania5.
Există două tipuri de recunoaștere: formală și informală. Recunoașterea formală se referă
la acele forme de recunoaștere care implică valoare monetară ( este vorba despre recompensarea

4
https://mba.americaeconomia.com/articulos/reportajes/la-importancia-de-reconocer-los-empleados
5
http://hrcouncil.ca/hr-toolkit/keeping-people-employee-recognition.cfm
materială). Recunoașterea informală precuspune aprecierea regulată a muncii depuse de către un
angajat ( prin apreciere publică, printr-un mail etc.)
Cele mai utilizate modalități de stimulare și recunoaștere a meritelor angajaților sunt:
recunoașterea verbală a comportamentului valorificat, fie în fața celorlalți colegi, fie în
particular; acordarea titlului de angajatul lunii, oferirea unui cadou simbolic sau notificarea scrisă
( prin mail, scriosoare sau notă tipărită care să evidențieze motivele recunoașterii)6
Recompensarea este rezultatul logic apărut în urma recunoașterii. La fel ca și
recunoașterea, recompensele determină creșterea nivelului de satisfacție al angajaților și
reprezintă un puternic element motivator.
3. Scopul sistemului de recompensare
Recompensarea meritelor angajaților este o modalitate de creștere a satisfacției față de
locul de muncă, de fidelizare a angajaților și de creștere a productivității.
Sistemului de recompensare este utilizat de companii cu scopul de a răsplăti meritele
angajaților într-o manieră corectă, echitabilă și consecventă, în conformitate cu contribuția pe
care o aduc în cadrul companiei. În acest sens, pe baza unui anumit comportament sau a unei
anumite acțiuni care a adus valoare coampaniei, angajații pot fi recompensați, fie prin
recompense financiare, fie nonfinaciare. În acestă situație, scopul sistemului de recompensare
este de a încuraja repetarea comporatmentului care a fost valorificat. Altfel spus, putem
considera sistemul de recompense ca fiind o modalitate de manipulare și de control al
comportamentelor angajaților, pentru a atinge obiectivele organizației.
Un alt scop al sistemului de recompense este acela de a crește motivația angajaților. Una
dintre cele mai mari provocări a angajatorilor este de motiva angajații să rămână în cadrul
companiei și să devină mai productivi. În acest context, angajații își doresc să știe că eforturile
lor sunt observate și apreciate. Un angajat motivat va fi mult mai performant și mult mai implicat
în atingerea obiectivelor organizaționale. Fie ca este vorba de un bonus material, fie de o
recunoaștere publică în fața colegilor, angajații se vor simți apreciați, vor simți că munca lor este
importantă pentru organizație și drept urmare își vor menține performanța sau chiar o vor
îmbunătăți.
Nu în ultimul rând, sistemele de recompense au scopul de a crește productivitatea
organizației. Menținerea unei rate înalte a productivității depinde de manieră în care angajații

6
http://www.buenosnegocios.com/notas/1727-empleados-8-formas-reconocimiento
percep consecințele muncii pe care o depun. Dacă angajații consideră că angajatorul va răsplăti
creșterea productivității , atunci cel mai probabil ei își vor da tot interesul pentru a o realiza.