Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Autor:
I. Definiția conceptuală și operațională a creativității
Pentru a evita stările de rutină, plafonare și ineficiență este util ca munca pe care
o facem să se îmbine cu creativitatea. Dicţionarul explicativ al limbii române
defineşte creativitatea ca fiind „capacitatea de a crea, de a produce valori", în timp
ce verbul „a munci" este definit prin: „a depune un efort fizic sau intelectual pentru
a produce, a crea ceva". Probabil că nu ne-am fi gândit că cele două definiţii ar putea
fi atât de asemănătoare. De idei creative poate avea parte oricine, nu doar cei care
lucrează în domenii artistice şi „de creaţie" propriu-zise. Astfel, sunt evidențiate
definiții conceptuale și operaționale ale creativității. „Creativitatea este o capacitate
complexă si fundamentală a personalității, care, sprijinindu-se pe date sau produse
anterioare, în îmbinarea cu investigații și date noi, produce ceva nou, original, de
valoare și eficiența științifică și social-utilă, ca rezultat al influențelor și relațiilor
factorilor subiectivi și obiectivi, adică a posibilităților (și calităților) persoanei și a
condițiilor ambientale, ale mediului socio-cultural.”1
Bazându-se pe anumite operaționalizări, creativitatea a fost definită cel mai
frecvent ca producția unor idei noi și utile, ceea ce conduce la faptul ca acest concept
poate fi considerat și ca aptitudine, dipoziție a intelectului de a elabora idei, teorii,
modele noi, originale. Existența creativității se constată prin flexibilitatea, noutatea,
originalitatea, fluența, senzitivitatea și igeniozitatea unei persoane.
1
http://pshihopedagogie.blogspot.ro/2007/08/14-dimensiunile-creativitatii.html, accesat în 07.01.2018
Adam Grant împreună cu alți psihologi au realizat un sondaj bazat pe
chestionare aplicate pe un grup de 100 de studenți de afaceri care lucrau la aceeași
sarcină. Prin sondaj aceștia au indicat nivelul lor de motivație intrinsecă (satisfacția
de sarcină), motivația prosocială (dorința de a ajuta membrii trupei) și perspectiva
atenția asupra nevoilor și punctelor de vedere ale membrilor trupei). Atunci când
angajații sunt motivați intrinsec, aceștia sunt atrași de perspective originale și noi
descoperiri, care atrag, se angajează și își susțin interesul. Astfel, creativitatea la
locul de muncă poate fi evidențiată prin motivarea angajaților de a lucra mai
inteligent și mai creativ decât mai greu și mai mult.
Așadar, autorul concluzionează prin a spune că pentru a încuraja creativitatea,
nu este suficient ca munca să devină interesantă, provocatoare și angajată. De
asemenea, trebuie să dezvoltăm politici și practici care să permită angajaților să
înțeleagă impactul muncii lor asupra utilizatorilor finali, actuali și potențiali. Acest
lucru poate cataliza motivația prosocială și asumarea perspectivelor, încurajând
Sven Form*
angajații să dezvolte idei atât de utile, cât și noi.