Metode de stimulare

a participării publice

Lect. univ. dr.

Emilia-Maria Sorescu
Implicarea comunităţii
este crucială pentru
succesul oricărui
program de dezvoltare.
 Noţiuni – cheie
• Comunitatea
• Capitalul social
• Dezvoltarea comunitară
• Puterea
• Participarea
• Metode de stimulare a participării
• Comunicarea cu autorităţile publice locale
 Comunitatea
Comunitate înseamnă toţi oamenii care trăiesc într-o
anumită zonă rurală. Ei constituie baza dezvoltării
rurale deoarece:

• Ei ştiu cel mai bine care le sunt problemele şi nevoile.

• Ei controlează cele mai multe dintre resurse:
pământul, clădirile, produsele locale – pe care se
bazează dezvoltarea.
• Abilităţile lor, tradiţiile, cunoştinţele şi energia lor
constituie principala resursă pentru dezvoltare.
 Comunitatea
• Teritoriu comun

• Sentiment de apartenenţă

• Ataşament faţă de locul unde trăiesc?

• Interes pentru problemele comunităţii?

 Capitalul social
Capacitatea membrilor unei comunităţi de a se asocia şi
lucra împreună pentru atingerea unor scopuri
comune.
Include:
– Norme, valori
– Reţele sociale
– Încredere
– Cooperare

Este redus acolo unde există excluziune socială,

inechitate, opresiune.
 Dezvoltarea comunitară
• Este proces prin care eforturile cetăţenilor sunt unite
cu cele ale autorităţilor locale pentru a îmbunătăţi
condiţiile economice, sociale şi culturale ale
comunităţii.
• Presupune abilitarea oamenilor să îşi
îmbunătăţească pe cât de mult posibil condiţiile de
trai din proprie iniţiativă.
• Respectă priorităţile definite de comunitate,
recunoaşte bunurile comunitare ca şi problemele, dă
prioritate consolidării capacităţilor
• Este un mecanism cheie pentru întărirea participării
comunitare şi empowerment.
 Organizarea comunitară
Procesul prin care grupurile comunitare
sunt ajutate
să îşi identifice problemele sau
scopurile comune,
să îşi mobilizeze resursele şi
să dezvolte şi implementeze strategii
pentru atingerea scopurilor pe care le-
au stabilit împreună.
 Dezvoltarea comunitară
1. Consideraţi că ideea de dezvoltare comunitară este
viabilă în comunitatea dumneavoastră?
2. Ce acţiuni comunitare aţi întreprins?
3. Puterea dezvoltării comunitare constă în faptul că
determină oamenii cu interese diferite să lucreze
împreună pentru un scop comun.
4. Ce interese există în comunitatea dumneavoastră?
5. Ce persoane şi organizaţii ar trebui implicate în procesul
de dezvoltare comunitară? – crearea reţelei
6. Dezvoltarea comunitară înseamnă schimbare. Uneori
chiar şi schimbările pozitive pot fi stresante
Ce schimbări rezultă din procesul dezvoltării comunitare?
7. Cum reacţionează oamenii la acestea? Ce ar trebui făcut
pentru a sprijini adaptarea la aceste schimbări?
8. Când întâmpinaţi dificultăţi ce faceţi?
 Participarea

un proces prin care

oamenii sunt abilitaţi
să devină activi şi implicaţi
în definirea unor chestiuni care îi preocupă,
în luarea deciziilor privind factorii care le
afectează vieţile,
în formularea şi implementarea politicilor,
în planificarea, dezvoltarea şi furnizarea
serviciilor.
 Participarea: SCOPURI
Implicarea oamenilor în procesul de luare a
deciziilor şi ca urmare creşterea încrederii lor
în organizaţii, acceptarea planurilor, deciziilor
şi muncii în interiorul sistemelor de căutare a
unor soluţii la problemele comunităţii.

A face auzită vocea oamenilor în pentru a fi

îmbunătăţite planurile, deciziile şi furnizarea
serviciilor

A oferi un sens al comunităţii prin aducerea

împreună a unor oameni care împărtăşesc
ţeluri comune.
 Participarea: NIVELURI

1. Informarea –transmiterea de informaţii către

cetăţeni despre deciziile ce urmează a fi luate sau
care au fost deja luate.

2. Consultarea – publicul reacţionează, din proprie

iniţiativă sau la invitaţia instituţiei publice, la
propunerile administraţiei, iar reacţia publicului
este luată în considerare în decizia finală.

3. Participarea activă – etapă superioară, care

permite cetăţenilor să devină parteneri în luarea
deciziilor. Este un dialog de pe poziţii de
colaborare între instituţia publică şi cetăţeni.
 Participarea
CINE? CE? UNDE? CÂND? CUM?
1. Cine trebuie să participe? Care sunt părţile implicate?
Cei care vor fi afectaţi de deciziile luate trebuie implicaţi în planificare.

2. Ce dorim să obţinem prin programul de participare?

Dorim să generăm idei, să identificăm atitudini, să diseminăm informaţii,
să rezolvăm conflicte, să inventariem propuneri sau să asigurăm un
mediu pentru ventilarea emoţiilor reprimate?

3. Unde vrem să ducă această participare? Care sunt scopurile?

4. Cum ar trebui oamenii să participe?

Ca să ne atingem scopurile trebuie să utilizăm metode adecvate: de
exemplu workshopuri (ateliere de lucru) care permit participanţilor să
aibă control asupra deciziilor. Adunările publice de regulă informează,
dar nu reuşesc să obţină sprijinul comunităţii.

5. Când se doreşte participarea în cadrul procesului de planificare?

Este necesar să se decidă când anume vor fi implicaţi participanţii: în
etapa de dezvoltare, implementare, evaluare sau pe tot parcursul?
 Participarea: ETAPE
Identificarea persoanelor şi grupurilor care să participe.
Deciderea momentului în care vor fi implicaţi – dezvoltare,
implementare, evaluare.
Articularea obiectivelor participării în relaţie cu toţi
participanţii care vor fi implicaţi.
Identificarea unor metode de participare, corelate cu
obiectivele şi resursele disponibile.
Selectarea metodei adecvate.
Implementarea activităţilor de participare alese.
Evaluarea metodelor folosite, pentru a vedea daca au fost
atinse scopurile participării.
 Ciclul planificării acţiunii
1. Evaluarea nevoilor şi a capitalului resurselor

2. Împărtăşirea unei viziuni comune a viitorului

3. Generarea de idei şi planuri de acţiune

4. Trecerea la acţiune

5. Monitorizare şi evaluare
Participarea: EXPERIENŢE
Conştientizarea – oamenii descoperă sau
redescoperă o situaţie, astfel încât fiecare dintre
participanţi vorbeşte în aceeaşi limbă despre
problema respectivă prin prisma experienţei lui,
confruntării lui cu problema respectivă
Percepţia – se trece de la conştientizarea şi
înţelegerea situaţiei la identificarea ramificaţiilor
fizice, sociale, culturale, economice. Oamenii
discută, astfel încât modul lor de a înţelege situaţia,
aşteptările, obiectivele fiecăruia devin resurse
pentru planificarea procesului de schimbare.
Luarea deciziilor – se formulează un plan bazat pe
priorităţi.
Implementarea – oamenii trebuie să rămână implicaţi,
pe parcursul implementării, şi să îşi asume
responsabilitatea rezultatelor alături de
profesionişti.
 Participarea: AVANTAJE

• rezolvarea conflictelor,

• schimbul de informaţii,

• obţinerea unui proiect de dezvoltare mai bun.

• reducerea sentimentului de anonimat

• o mai preocupare mai ridicată pentru administrarea

comunităţii.
Participarea: REZULTAT

OAMENII:
– Învaţă

– Conştientizează probleme

– Comunică,

– Îşi exprimă opiniile

– Dezbat

– Colaborează

– Fac compromisuri acceptabile

– Iau decizii
 Participarea:
DEZAVANTAJE
• costă – timp, bani, oameni;

• durează – în funcţie de complexitatea

deciziei, un proces participativ poate să
dureze chiar şi mai multe luni;

• poate să ducă la manifestarea unor

conflicte ale comunităţii.
Metode de stimulare
a participării publice

Dezvoltarea durabilă a unei zone poate

să fie asigurată prin:
• Implicarea locuitorilor în procesul de
luare a deciziilor.
• Parteneriate între comunităţile locale,
organizaţiile şi autorităţile locale.
 Motivarea comunităţii
Discuţiile trebuie să creeze conştiinţa că:
• membrii comunităţii sunt experţii care
respectă nevoile, speranţele şi visele
comunităţii lor ;
• poate fi benefic să acţioneze împreună
pentru atingerea rezultatelor
• toţi membrii comunităţii au abilităţi şi
cunoştinţe pentru a contribui.
!!!! Proiectele practice mici pot fi o experienţă care demonstrează puterea
comunităţii. A începe cu proiecte mici şi a construi puncte tari este o
bună strategie pentru creşterea gradului de conştientizare şi motivare.
Metode de stimulare
a participării publice
1. Evaluarea nevoilor şi a capitalului
• Profilul comunităţii
• Harta parohiei
• Evaluare participatorie rapidă
2. Împărtăşirea unei viziuni comune
– Ateliere de lucru privind viitorul
– Vizualizare orientată
– Scenariu de conştientizare european
3. Generarea de idei şi planuri de acţiune
– Modelare şi simulare. Planificare pentru real
– Juriul cetăţenilor
4. Implementarea
– Reţelele comunitare
– Consilii comunitare şi grupuri consultative de participare
comunitară
5. Monitorizare şi evaluare
– Metoda poveste-dialog
– Indicatorii comunitari
 Elemente cheie ale implicării
locuitorilor:
1. Oamenii au nevoie să înţeleagă pe deplin procesul şi modul în care
ei se potrivesc în acest proces, de aceea trebuie să fie mereu bine
informaţi.
2. Oamenii doresc să se implice în satul lor.
3. Întâlnirile publice singure nu asigură un mod satisfăcător de implicare
deplină a comunităţii
4. O mare parte dintre oamenii cu entuziasm şi energie trebuie
încurajaţi să se implice.
5. Informarea, sfătuirea profesională, sesiunile de formare şi construirea
încrederii sunt premise esenţiale dacă oamenii se simt capabili să se
întâlneasca de pe poziţii egale cu reprezentanţii autorităţilor locale
şi ai diferitelor organizaţii
6. Încurajarea comunităţii locale să îşi identifice nevoile şi să îşi
formuleze proiectele ajuta la asigurarea sentimentului că aparţin
procesului de dezvoltare. Acest lucru contribuie la valorificarea
ideilor pe care oamenii le au, a energiei, precum şi a angajamentului
lor.
7. Comunităţile locale de multe ori se simt incapabile să ia măsuri,
pentru că nu au contact cu alte organisme. Furnizaţi-le un astfel de
punct de contact.
8. Ajută la crearea de parteneriate
 Empowerment
un proces continuu în care
persoanele sau comunităţile primesc încredere,
stimă de sine,
înţelegerea şi
puterea necesară pentru a-şi articula
îngrijorările,
a se asigura că acea acţiune li se adresează şi,
primesc control asupra vieţilor lor.
Modelul Alinsky – organizare a
maselor pentru preluarea puterii
Toate comunitatile, bisericile, cluburile, organizatiile au
o structura de putere, reala sau imaginata pe baza
careia grupul actioneaza.
Scopul oricarei actiuni de organizare comunitara este dobândirea puterii
de catre oameni, astfel încât comunitatea sa poata sa-si cunoasca
nevoile, sa poata sa si le organizeze si sa poata lupta pentru
îndeplinirea lor

Este necesar:
• sa fim constienţi că puterea se modifica continuu şi
se reechilibrează permanent;
• sa observăm şi să anticipăm schimbările
• sa încercăm sa inducem schimbări în favoarea
organizaţiilor populare.
 Modelul Alinsky – organizare a
maselor pentru preluarea puterii
Cine pare a detine puterea?
Cine este membru în consiliul municipal, cine face parte din consiliul de
administratie de la spital, banca, mari întreprinderi industriale; al cui
nume apare în ziare atunci când se discuta o problema importanta?

Cine detine puterea?

El/ea poate fi membru al unei familii care a fost (este) foarte bogata sau
este respectata datorita “renumelui” Adesea aceasta persoana
activeaza în domeniul financiar sau în activitati ilegale. Ei finanteaza
adesea campania electorala ale personalitatilor politice.
Discutând cu cei care par a detine puterea, le punem întrebari ca:
“A cui opinie respectati de fapt?”

Cine detine puterea în anumite domenii?

În orice comunitate mica sunt de obicei câteva persoane pe care
organizatorul trebuie sa le cunoasca merge prin sat înainte de a
întreprinde vreo actiune.
Modelul Alinsky – organizare a
maselor pentru preluarea puterii

Când si de ce actioneaza organizatorul asupra

strucurii de putere dintr-o comunitate?

A. Când structura de putere nu mai reprezinta

comunitatea.

B. Când structura de putere este incapabila sau nu

doreste sa rezolve adevaratele probleme.
Modelul Alinsky – organizare a
maselor pentru preluarea puterii

Cum preia organizatorul puterea de la structura existenta?

A. Niciodata singur, ci doar prin dezvoltarea unei baze proprii de

putere.
B. Prin punerea puterii actuale în situatia de a reactiona.
C. Prin actiuni rapide cu care structura existenta nu poate tine
pasul.
D. Formarea unei coalitii sub un nou nume.
Abilităţi necesare
• Negociere

• Abilităţi de rezolvare a conflictelor

• Consolidarea capacităţilor

• Informare

• Comunicare

• Advocacy

• Formarea reţelelor sociale

• Managment organizaţional

• A motiva oamenii

• A exprima idei
Metode de participare şi comunicare
cu autorităţile publice locale

• Metode de comunicare la iniţiativa

autorităţilor publice locale

• Metode de comunicare cu autorităţile

publice locale la iniţiativa cetăţenilor
Metode la iniţiativa
autorităţilor publice locale

• Audierile la sediul autoritatii/institutiei

• Audierile publice
• Comisii tripartite
• Comitetele consultative
• Dezbaterile publice
• Focus grupurile
• Forumurile deliberative
Metode la iniţiativa
autorităţilor publice locale
• Grupul cetatenesc (citizens' panel)
• Grupuri de lucru comune
• Jurii cetatenesti
• Celula de planificare (planning cell)
• Orele deschise
• Referendumul local
• Sondajele de opinie
• Summitul cetatenilor (citizens summit)
Metode la iniţiativa
autorităţilor publice locale
Audierile la sediul autoritatii/institutiei
Audierea reprezinta activitatea prin care cetateanul care are de avansat o propunere
sau de exprimat o opinie cu privire la activitatea administratiei sau la anumite decizii
publice, face acest lucru in cadrul unei intalniri cu reprezentantii administratiei, fie la
invitatia acestora din urma, fie in baza unei solicitari pe care el insusi o adreseaza
administratiei. Spre deosebire de audienta, audierea nu se face pe probleme
individuale ale cetateanului/cetatenilor respectivi, ci pe probleme de interes public
(audientele fiind intalniri programate intre un cetatean si un oficial al administratiei
pentru rezolvarea unei probleme individuale a cetateanului respectiv).
Audierile publice
O audiere publica reprezinta un eveniment in cadrul caruia sunt audiate mai multe
persoane care au de exprimat opinii sau propuneri referitoare la un anumit subiect.
Spre deosebire de audierile „individuale" sau cu persoane reprezentand anumite
organizatii, companii, etc., o audiere publica este deschisa oricui doreste sa participe.
Specificul audierilor publice este formatul riguros si eficient care permite factorilor
decizionali sa asculte un numar relativ mare de puncte de vedere atent pregatite si
bine articulate. Administratia trebuie sa anunte din timp ca un astfel de eveniment va
avea loc, sa ii invite pe toti cetatenii interesati sa participe si sa faca eforturi pentru a
se asigura ca „factorii interesati" sunt invitati si participa.
Comisii tripartite
Aceste comisii sunt formate din reprezentanti ai administratiei si ai organizatiilor
reprezentand interese diferite sau chiar opuse in problema in cauza. Exemplu:
comisiile guvern-sindicate-patronate.
Metode la iniţiativa
autorităţilor publice locale
Comisii tripartite
Aceste comisii sunt formate din reprezentanti ai administratiei si ai organizatiilor
reprezentand interese diferite sau chiar opuse in problema in cauza. Un exemplu
binecunoscut sunt comisiile guvern-sindicate-patronate, care formuleaza si analizeaza
diferite teme sau initiative de politici publice ce afecteaza sindicatele si, implicit,
patronatele.
Comitetele consultative
Comitete compuse din reprezentanti ai factorilor interesati sau membri ai publicului
numiti de catre administratie cu rolul principal de a imbogati informatia pe baza careia
se ia o decizie publica.
Dezbaterile publice
O dezbatere publica este un eveniment la care participa reprezentanti ai administratiei,
cetateni si alte parti interesate, pentru a realiza un schimb de opinii pe marginea unui
anumit subiect. Spre deosebire de audierile publice, unde cetatenii sunt doar invitati
sa isi expuna punctele de vedere (reprezentantii administratiei rezumandu-se la a
prezenta tema discutiei, a adresa intrebari si a lua act de parerile cetatenilor), intr-o
dezbatere publica reprezentantii administratiei au posibilitatea sa prezinte punctul de
vedere al administratiei, sa il argumenteze, sa se exprime in acord sau in dezacord cu
ceilalti participanti, etc. Un ultim lucru care trebuie mentionat este acela ca, asa cum
sugereaza si denumirea, o dezbatere publica este deschisa participarii oricui este
interesat si doreste sa participe.
Metode la iniţiativa
autorităţilor publice locale
Focus grupurile
Focus grupul este o discutie facilitata, purtata cu un grup de persoane
posibil interesate si condusa de catre un moderator printr-un set de
intrebari adresate grupului cu privire la un anumit subiect.
Forumuri deliberative
Forumurile deliberative isi propun aflarea perspectivei populatiei prin
folosirea unui grup aleator care formuleaza opinii despre optiunile de
politica publica in urma ascultarii prezentarilor expertilor si persoanelor
interesate. Forumurile deliberative implica un numar mare de persoane - in
jur de 100. In general, forumurile sunt evenimente cu mare vizibilitate si
atrag atentia mass mediei. Sunt potrivite numai pentru consultari pe
probleme de interes larg. In cadrul unui forum deliberativ, participantii
discuta pe marginea unor optiuni de politica publica sau pe variante de
solutionare a unei probleme. Este o metoda foarte potrivita si pentru
situatia in care administratia doreste sa stabileasca prioritati. Specifica
forumurilor deliberative este deliberarea - de unde si numele - in jurul
avantajelor si dezavantajelor diferitelor optiuni care sunt supuse atentiei
cetatenilor.
Metode la iniţiativa
autorităţilor publice locale
Grupul cetatenesc (citizens' panel)
Grupul cetatenesc este un grup reprezentativ pentru comunitate,
format din cetateni dispusi sa ofere periodic feedback
administratiei pe teme de interes public. Grupul este de regula
format din 500-2500 de cetateni, care sunt de acord sa faca parte
din grup si sa raspunda intrebarilor adresate de administratie prin
chestionare - in general 4 chestionare/an. Este important ca grupul
sa reflecte compozitia comunitatii.Scopul este de a identifica
probleme si solutii. Marimea grupului depinde de marimea
comunitatii si resursele disponibile chestionarii si analizei
rezultatelor. Chestionarele cuprind intrebari pe teme de interes
pentru comunitate, putand sa fie concentrate pe o singura tema
sau sa cuprinda mai multe teme. Rezultatele chestionarelor sunt
analizate si integrate in solutii pentru imbunatatirea serviciilor sau
a politicilor publice. De asemenea, ele sunt date publicitatii.
Metode la iniţiativa
autorităţilor publice locale
Grupuri de lucru comune
Grupuri formate din factorii interesati si reprezentanti ai
administratiei discuta si analizeaza teme concrete care fac obiectul
unei decizii publice. Aceste grupuri pot decide sa pastreze
confidentialitatea discutiilor pana cand se negociaza o concluzie
(grupuri de lucru inchise) sau pot implica un numar mai larg de
cetateni in dezbatere (grupuri de lucru deschise).
Jurii cetatenesti
Un juriu cetatenesc este alcatuit din 12-50 persoane care asculta
„marturii", delibereaza si decid pe subiecte complexe de interes
public. Ei cheama si audiaza martori, analizeaza probe si dau un
"verdict" (verdictul se concretizeaza in recomandari).
Celula de planificare (planning cell)
O celulă de planificare este constituita din aproximativ 25 de
persoane alese la intamplare din cadrul comunitatii, care lucreaza
impreuna pentru o perioada limitata de timp (de obicei patru zile)
pentru a oferi solutii pentru o problema de politica publica sau
planificare.
Metode la iniţiativa
autorităţilor publice locale
Orele deschise
Acestea sunt intalniri individuale, neprogramate, intre un inalt demnitar sau
functionar (primar, prefect, ministru) si cetateni, pentru prezentarea
problemelor individuale ale acestora.
Referendumul local
Este cea mai cunoscuta si puternica metoda de participare a publicului,
puterea de decizie transferandu-se de catre administratie cetateanului.
Referendumul (local) reprezinta o procedura legală (reglementata prin
Legea 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului) prin
care comunitatea se pronunta prin vot asupra unor chestiuni de interes
local. Este un instrument de participare directa a cetatenilor la procesul
decizional la nivelul administratiei publice locale. In general doar
administratia poate convoca referendumul local, cetatenii avand
posibilitatea de a face acest lucru doar in cazul referendumului pentru
demiterea primarului (conform Legii 215/2001 privind administratia publica
locala).
Sondajele de opinie
Sondajul reprezinta un instrument de identificare a opiniilor unei anumite
populatii prin intervievarea unor persoane care constituie un esantion
reprezentativ din populatia respectiva.
Metode comunicare cu autorităţile
publice locale la iniţiativa cetăţenilor
• Sugestii in scris de la cetăţeni
• Simpozioane cetăţeneşti (consensus
conferences)
• Ateliere de scenarii ( scenario
workshops)
• Ateliere de lucru, seminarii, conferinţe
• Brainstorming
• Cafeneaua publică
Metode comunicare cu autorităţile
publice locale la iniţiativa cetăţenilor
Sugestii in scris de la cetateni
Atat in situatiile in care o autoritate sau o institutie a administratiei
publice locale doreste sa ii consulte pe cetateni inainte de a adopta o
initiativa sau un proiect de hotarare, cat si atunci cand cetatenii doresc
sa isi expuna punctele de vedere din proprie initiativa, o scrisoare
insotita de documentatia aferenta poate fi un instrument foarte eficient.
Simpozioane cetatenesti (consensus conferences)
Simpozioanele cetatenesti sunt intalniri publice pentru dezbaterea
politicilor publice cu teme tehnice. Ele se desfasoara cu participarea
activa a 10-15 persoane ne-experte (numite cateodata juriu sau panel)
si un numar egal de experti. Expertii pot fi din discipline diferite si/sau
scoli diferite din cadrul aceleiasi discipline.
Ateliere de scenarii ( scenario workshops)
Un atelier de scenarii cauta solutii la o problema de natura socio-
economica sau chiar tehnologica cu care comunitatea se confrunta.
Este o intalnire locala in cadrul careia participantii pleaca de la prezent
(realitati, probleme), isi imagineaza un viitor dezirabil si apoi identifica
pasii care trebuie realizati pentru a atinge dezirabilul. Bazandu-se pe
prezent si pe posibila evolutie a domeniului respectiv, participantii (25-
30) evalueaza diverse posibile scenarii si solutii la o anumită problema.
Metode comunicare cu autorităţile
publice locale la iniţiativa cetăţenilor
Ateliere de lucru, seminarii, conferinte
Atelierele de lucru, seminariile si conferintele sunt forme de dezbatere pe
subiecte concrete. Aceste evenimente permit un contact direct intre
administratie si reprezentanti ai diverselor grupuri interesate, dand ocazia si
unora si altora sa isi cunoasca opiniile pe o anumita tema si sa isi descopere
punctele comune si divergentele. Este o foarte buna ocazie pentru educarea
reciproca a participantilor.
Brainstorming
O sesiune de „brainstorming" este o intrunire in care toti participantii
impartasesc idei pentru rezolvarea unei probleme, de regula foarte punctuale.
Esential pentru o sesiune de „brainstorming" este libertatea totala pentru
exprimarea ideilor, fara ca vreun participant sa fie judecat sau sa judece pe
ceilalti pentru parerile exprimate.
Cafeneaua publica
Cafeneaua este o metoda ingenioasa de a crea un dialog in jurul unei probleme
importante. Metoda consta in dezbaterea unei probleme de catre un grup de
peste 12 persoane intr-un cadru foarte asemanator unei cafenele. Numarul celor
invitati sa dezbata poate sa fie oricat de mare (au fost organizate cafenele cu
participarea a 1000 de persoane).
“Comunitatea nu reprezintă o
simplă colecţie de nevoi sau
probleme, ci o entitate vie
care posedă multe puncte tari
şi resurse.”