Capitolul 10

ANTREPRENORIATUL SOCIAL

Concepte ale antreprenoriatului social

Sfaturi pentru antreprenorii sociali
Incubatorul de întreprinderi sociale
Fair Trade
 Concepte ale antreprenoriatului social

 Antreprenoriatului social este o activitate inovativă, creatoare de

valori sociale, având ca principal obiectiv oferirea de soluţii la
problemele sociale prin transformarea eşecurilor societăţii în
oportunităţi de afaceri

 Schimbarea socială se referă la îmbunătăţirea condiţiei sociale

prin soluţionarea problemelor societăţii. Nevoile sociale
nesatisfăcute oferă oportunităţi privind soluţionarea problemelor şi
promovarea schimbării în societate.

 Inovaţia socială are ca scop dezvoltarea, aplicarea sau

introducerea de idei noi, comportamente, produse, procese în
vederea atingerii unor obiective sociale
 Antreprenoriatul social poate fi privit ca un exemplu de sine
stătător (întreprinderea socială) sau ca un proces evolutiv (care
face trecerea de la ONP la o întreprindere socială) cu scopul de a
nu mai fi dependent de donații şi de a deveni auto-sustenabil

 Antreprenorii sociali:

→ sunt lideri capabili să mobilizeze oamenii pentru a valorifica atât

oportunitățile sociale cât şi cele de afaceri

→ sunt diferiţi de antreprenorii tradiţionali (care urmăresc exclusiv

obţinerea profitului) deoarece misiunea primordială a acestora este
de a crea valoare socială, într-un mod sustenabil

Bill Drayton fondatorul organizației Ashoka a afirmat:

"Antreprenorii sociali nu sunt mulţumiţi doar să dăruiască peşte sau

să înveţe pe alţii cum să pescuiască. Ei nu se vor odihni până nu vor
revoluţiona industria pescuitului."
Exemplu de antreprenor social:

Activitatea lui Muhamad Yunus este un exemplu de antreprenoriat social,

el fiind câştigător al premiului Nobel pentru Pace în 2006 și fondator al
Băncii Grameen (B.G.). Acesta a revoluţionat sistemul bancar prin oferirea
de credite celor mai sărace persoane din mediul rural din Bangladesh.
Sistemul de rambursare a împrumuturilor este foarte simplu, presupunând
divizarea acestora în tranşe săptămânale foarte mici, oferind şansa
debitorilor să-şi reprogrameze rambursarea, dacă este cazul.
Muhamad Yunus şi-a început activitatea prin acordarea de sume mici de
bani câtorva oameni săraci, fără a le cere garanţii, fiind impresionat de
recunoştinţa şi bucuria acestora. Astfel, cu scopul de a extinde această
idee şi de a continua să ajute populaţia săracă, s-a oferit ca şi garanţie,
transformând proiectul într-un proiect al Băncii Centrale a Bangladeshului.
→
Cu trecerea timpului, Muhamad Yunus a decis să creeze o bancă,
care să împrumute bani oamenilor săraci. Donatorii au devenit din ce
în ce mai interesaţi de acest proiect, începând să ofere ajutor
financiar şi non-financiar, astfel încât la un moment dat B.G a devenit
auto-sustenabilă. Acest aspect a determinat focalizarea pe
rentabilizarea activităţii băncii prin obţinerea de venituri de pe urma
depozitelor. În prezent G.B. are mai mulţi bani în depozite decât
acordaţi debitorilor. Astfel, banca acordă sub forma împrumuturilor
aproximativ jumătate de miliard de $ pe an, creditele fiind mici, sub
200$. Numărul de angajați ai acestei bănci a crescut la peste 25.000,
aceștia lucrând pentru 7,45 millione de debitori, procentul de
rambursare a creditelor fiind de 99%.
 Competenţe necesare unui antreprenor social:

Antreprenorul social Persoana non-antreprenorială

Dinamic Statică
Creativ Caută siguranţa
Promovează noul Repetă ceea ce există
Activ, energetic Energie scăzută
Lider Executant
Caută noi metode de acțiune Acceptă metodele existente

Promovează schimbarea Opune rezistenţă schimbării

Luptă pentru convingerile proprii Manifestă ostilitate faţă de noile

acţiuni
Se bazează pe intuiţie alegând Adoptă decizii raţionale bazate pe
din numeroase alternative noi alternativele existente

Sunt motivaţi de puterea şi Este motivată de satisfacerea nevoilor

satisfacţia activităților sociale şi îşi pierde interesul când acestea
sunt satisfăcute
 Formele de manifestare a antreprenoriatului social:

 Întreprinderea socială este o organizaţie care combină obiectivele

sociale cu practicile unei afaceri de succes, menite să promoveze
cauza socială, fără a neglija importanţa focalizării pe realizarea
eficientă a unor produse şi servicii:

→ misiunea întreprinderii este una de natură socială

→ creşterea şi profitabilitatea sunt un mijloc necesar pentru

îndeplinirea obiectivelor sociale

→ întreprinderea socială contribuie la creşterea economică,

stimulează inovaţia, susţine dezvoltarea şi creează noi locuri de
muncă

→ nu distribuie profitul, acesta fiind folosit pentru a oferi produse şi

servicii comunităţii
→ angajaţii sunt motivaţi de obiective non-economice, dar acest lucru
nu înseamnă că lucrează numai ca voluntari

→ întreprinderea socială trebuie să fie capabilă să acţioneze pe o

piaţa concurenţială, prin crearea de produse şi servicii cerute pe piaţă

→ preocuparea pentru impactul social nu trebuie să ignore eficienţa

economică în alocarea resurselor

→ managementul unei întreprinderi sociale este diferit de cel al unei

întreprinderi tradiţionale deoarece managerul joacă rolul unui activist
social menit să promoveze misiunea socială, astfel încât să asigure
funcţionarea întreprinderii în interesul tuturor stakeholderi-lor (instituții
publice, organizaţii non-profit, organizaţii non-guvernamentale,
antreprenori sociali, firme private, guvern, populaţie)
→ este creată pentru a servi comunitatea locală şi societatea în
ansamblul său

→ întreprinderea socială poate apela și la ajutorul activităţilor

filantropice

→ întreprinderea socială este modul ideal de a promova creşterea,

prin dezvoltarea unui mecanism profitabil pus în slujba societăţii

→ scopul întreprinderii sociale este acela de a genera în acelaşi timp

valori sociale şi economice (auto-sutenabilitate, îmbunătăţirea poziţiei
competitive)
 Organizaţiile non-profit (ONP) sunt constituite cu scopul de
a susţine şi a se implica în activităţi destinate interesului public şi
privat, fără a avea rezultate comerciale

→ raţiunea primordială a existenţei acestora vizează oferirea de

programe şi servicii care sunt în folosul altora şi care nu pot fi
desfăşurate de instituțiile statului

→ au posibilitatea de a obţine profit, fiind vorba de resurse financiare

reţinute de aceste organizaţii cu scopul de a finanţa programe sau
servicii viitoare
Tipuri de ONP:

 Fundaţiile: au scopuri caritabile și pot dona fonduri în scopul

susţinerii altor organizaţii sau îşi autofinanţează propriile activităţi
caritabile

Exemplu:
Fundaţia Skoll – Instituţie de finanţare
Fundaţia Skoll a fost creată de către Jeff Skoll, în 1999 cu scopul
de a promova propria viziune asupra lumii, în care toţi oamenii
indiferent de locul în care trăiesc, calificare sau statut social
trebuie să-şi valorifice propriile abilităţi şi talente. Misiunea
fundaţiei Skoll constă în promovarea unei schimbări sistematice în
folosul oamenilor de pe întreg mapamondul, prin susţinerea
antreprenorilor sociali şi facilitarea conexiunilor dintre aceştia.
Skoll, a fost primul angajat şi primul preşedinte al firmei eBay, şi
consideră faptul că investiţiile strategice în persoanele potrivite
pot conduce la o schimbare socială durabilă.
 Asociaţiile sau uniunile voluntare sunt un grup de indivizi care prin
propria voinţă încheie o înţelegere de a promova în comun
obiective sociale
 Organizaţiile Non Guvernamentale (ONG) sunt organizaţii
constituite în mod legal de către alte organizaţii private sau
persoane fără contribuţia sau implicarea autorităților statului

Exemplu:

Ashoka este una dintre cele mai renumite reţele de ONG-uri care au
ca scop identificarea, finanţarea şi facilitarea conexiunilor dintre
aceste organizații. Ashoka a selecţionat peste 18.000 antreprenori
sociali, cunoscuţi ca fiind membrii Ashoka, oferindu-le salarii, suport
profesional, acces la reţeaua globală formată din persoane cu
perocupări similare din peste 60 de ţări.
 Criterii pentru identificarea antreprenoriatului social:

 Problema socială:

→ antreprenoriatul social începe în momentul identificării unei

probleme cu care se confruntă societatea

→ de cele mai multe ori este cauzată de eşecurile pieţei şi de

incapacitatea statului de a face faţă problemelor sociale

→ barierele sociale, politice, economice, instituţionale sunt

esenţiale deoarece în general sunt cauza problemelor sociale
  Inovaţia socială:

→ antreprenoriatul social oferă soluţii viabile pentru soluţionarea

problemelor prin promovarea ideilor inovative

→ abordarea trebuie să fie complet nouă, sau trebuie să dezvolte

noi combinaţii ale unor procese existente

→ problema trebuie identificată şi soluţionată prin schimbarea

vechiului sistem, apoi transmisă şi promovată în cadrul întregii
societăţi pentru a fi implementată la o scară mare

→ antreprenorii sociali sunt cheia procesului inovativ, fiind în primul

rând vizionari dar şi realişti, preocupaţi cu implementarea propriei
viziuni
  Transparenţă:

→ persoanele care promovează antreprenoriatul social şi căile

utilizate de acestea trebuie să fie etice şi morale

→ deţinerea unei reputaţii bune şi dedicaţie faţă de misiunea socială

→ un sistem transparent va atrage mai mulţi voluntari, donatori,

investitori, aceştia fiind mult mai motivaţi să acorde ajutor financiar şi
non-financiar în cazul în care pot urmări destinaţia acestuia
  Impactul social:

→ Efectele antreprenoriatului social sunt directe şi indirecte şi pot fi

observate asupra:

 persoanelor implicate în proces, care ajută antreprenorii sociali să

îşi îndeplinească misiunea

 valorilor economice pe care le generează prin noi locuri de muncă

 oportunităţilor şi valorilor focalizate pe susţinerea persoanelor

aflate în dificultate

→ Beneficiarul acestui proces este întreaga societate

  Finanţarea:
→ antreprenoriatul social poate fi extrem de benefic, chiar dacă nu
generează profit şi nu este autosustenabil

Exemplu:
Florence Nightingale, pionier al antreprenoriatului social, a avut o
contribuţie semnificativă în timpul războiului din Crimea, moment în
care împreună cu 38 de asistente voluntare coordonate şi pregătite
de aceasta, au fost trimise pentru a avea grijă de răniţi.
Medicamentele erau insuficiente, igiena era neglijată, infecţiile erau
un pericol foarte mare, fiind de cele mai multe ori fatale. De zece ori
mai mulţi soldaţi mureau de boli precum tifos, holera, febra tifoidă şi
dizenterie, decât de pe urma rănilor de război. Astfel aceasta şi
colegele sale au implementat o procedură intensă de igienizare a
spitalului, a echipamentelor sanitare, reorganizând sistemul sanitar.
Rata deceselor a scăzut vertiginos în şase luni de la 42.7% la 2.2 %.
Florence a susţinut şi promovat un sistem sanitar bazat pe adoptarea
unei diete, igiene și activităţi adecvate, fiind predecesoarea tehnicilor
sterile utilizate şi în prezent.
 Sfaturi pentru antreprenorii sociali

Pentru a asigura succesul întreprinderii sociale este necesar să

existe o corelaţie strânsă atât între misiunea şi strategia
întreprinderii sociale, cât şi între orientarea strategică şi
competenţele organizaţionale

 Nevoia de finanţare constituie un factor critic pentru

întreprinderea socială, întrucât absența sau insuficiența ei paote
genera pierderea orientării strategice

Existența unei viziuni pe termen lung creşte şansele de succes a

întreprinderii sociale: deseori apare însă tendinţa de dispersare a
efortului spre satisfacerea unor nevoi sociale imediate
 Planificarea strategică se bazează pe o viziune pe termen lung,
însă întreprinderea socială trebuie să-și adapteze strategia
atunci când este nevoie:

 evoluția mediului exterior ar putea determina schimbări la nivelul

strategiei

 este importantă implicarea beneficiarilor în analizarea

problemelor sociale şi implementarea soluţiilor

 Crearea unui avantaj competitiv sustenabil este un element

strategic esenţial pentru realizarea iniţiativelor sociale şi
consolidarea competenţelor întreprinderii sociale
 Sinergia dintre crearea valorii economice şi a valorii sociale poate
duce la un avantaj competitiv, fiind importantă consolidarea
legăturii întreprinderii sociale cu furnizorii, angajații şi comunitatea
locală:

 întreprinderea socială poate deţine un avantaj competitiv

mai mare prin diversificarea surselor de finanţare sau prin crearea
de produse şi servicii inovatoare pentru comunitate

 Este importantă definirea scopului întreprinderii sociale pentru a

reduce diversificarea exagerată a activităţii acesteia

 Întreprinderea socială trebuie să creeze unitate în diversitatea

iniţiativelor sociale
 Incubatorul de întreprinderi sociale

→ Este un mijloc inovator de susţinere şi accelerare a dezvoltării

întreprinderilor sociale prin furnizarea de servicii şi capital tehnic, prin
îmbunătăţirea aptitudinilor antreprenoriale în scopul implementării
unor idei viabile

→ Reuneşte activităţi suport şi resurse dintr-o reţea de organizaţii și

persoane cu scopul sprijinirii noilor întreprinderi sociale (spaţii,
tehnologii, consultanţă, strategii de penetrare a pieţei, consultanţă
financiară, implicare în crearea planului de afaceri şi a echipei
manageriale, structurarea finanţărilor)

→ Lucrează cu noile afaceri pe o perioadă cuprinsă între 4 şi 8 luni

→ Noile produse sau servicii sunt susţinute în stadiul iniţial de
dezvoltare

→ Finanţarea este realizată de către investitori care fac parte din

reţeaua incubatorului și care selectează proiectele sociale pe care le
finanțează

→ Investitorii asigură un nivel minim de resurse financiare proiectelor

selectate, dar vor pretinde o cotă parte din întreprinderea creată

→ Funcționarea incubatoarelor de întreprinderi sociale nu diferă mult

de incubatoarele de afaceri comerciale
Exemplu:

În 1997 în Israel a fost creat un incubator de întreprinderi sociale, în

vederea stabilirii unui set de servicii şi resurse pentru antreprenorii
sociali, cu scopul de a susţine antreprenoriatul social. Proiectul s-a
dezvoltat fără crearea unei entități legale, ci printr-o reţea care
includea parteneriate strategice cu agenţii guvernamentale,
organizaţii de instruire, firme şi persoane fizice. Rolul entităţii
decizionale centrale a fost jucat de un Comitet de Coordonare
compus din membrii instituţiilor fondatoare, aceştia având puterea de
a selecta iniţiativele şi stabilirea politicilor. Serviciul principal oferit de
incubator a fost crearea unei reţele de parteneri şi organizaţii care să
se implice în dezvoltarea ideilor prezentate de cei care doreau să
creeze o întreprindere socială.
Exemple de antreprenori sociali:

1. Connie Duckworth a fost prima femeie numită CEO a Băncii

Goldman Sachs. Apărătoare a drepturilor omului, a vizitat
Afganistanul în 2003, ca parte a unei delegații din SUA. În urma
vizitei aceasta a fost şocată de dificultăţile cu care se confruntă
femeile afgane. Astfel în 2004, a fondat ţesătoriile Arzu, oferind
angajatelor condiţii adecvate de muncă şi salarii peste nivelul pieţei.
În schimb, acestea trebuiau să îşi trimită toţi copii sub vârsta de 15
ani la şcoală şi de asemenea ele să participe la cursuri de
alfabetizare. Numărul de angajați ai țesătoriilor Arzu a crescut la
peste 1000 de ţesătoare, desfășurându-și activitatea în 7 localități
rurale, iar prin programele sale Connie ajută mai mult de 2000 de
persoane. În 2012 Connie a primit premiul UNICEF pentru acțiuni
umanitare.
2. Michael Eckhart a înţeles potenţialul energiei regenerabile pentru
prima dată în 1970, moment în care a realizat studii de pionierat în
domeniu, beneficiind de un grant acordat de stat. După câţiva ani,
fiind implicat în acest domeniu a lucrat în India şi Africa pentru
valorificarea energiei solare. În 2001, Michael şi alţi parteneri au pus
bazele Consiliului American al Energiei Regenerabile (ACORE)
pentru stabilirea unei noi organizaţii care avea ca scop susţinerea
sistemului de electricitate al SUA şi a combustibilului obţinut din
surse regenerabile. ACORE promovează schimbarea prin intermediul
parteneriatelor şi a colaborărilor cu peste1000 de organizaţii.
3. Viziunea lui Amitabha Sadangi este de a creşte potenţialul
populaţiei rurale sărace prin facilitarea accesului la tehnologii
agricole. El a fost primul care a creat o organizaţie şi o strategie în
vederea diseminării tehnologiilor de dezvoltare create de
International Development Enterprise (IDE) şi de alţi inventatori. Prin
IDE India au fost introduse în mediul rural pompe de irigare mecanice
şi sisteme de low-cost, ajutând ca peste 400.000 de familii să îşi
dubleze veniturile. IDE India are ca scop dezvoltarea unei “reţele de
furnizori", format din producători locali, distribuitori şi instalatori. IDE
India a vândut sisteme de irigare la cele mai sărace familii chiar şi la
preţul de $1.
4. În timp ce în ţările dezvoltate, SIDA în rândul nou-născuţilor se află
sub control, fiind considerabil redusă, în Africa sute de mii de copii
sunt infectaţi cu HIV în fiecare an. Pentru a înfrunta această tragedie,
doi vechi prieteni Mitch Besser, medic şi cercetător medical şi Gene
Falk, director mass-media şi activist SIDA, au creat organizaţia
Mothers2Mothers în anul 2001. Fiind un program pentru sistemele de
asistenţă de sănătate fără resurse, Mothers2Mothers pregăteşte şi
angajează mamele cu HIV, pentru ca acestea să ofere educaţie şi
sprijin persoanelor aflate în aceeaşi situaţie, facilitându-le accesul la
tratament atât lor, cât şi copiilor acestora. Organizația funcţionează în
peste160 locaţii din zeze ţări, segmentul țintă fiind persoane cu
vârstă între 10-24 ani (care reprezintă 34% din totalul clienților). În
anul 2017 organizația a angajat 3000 femei infectate cu HIV și
20.000 de copii au beneficiat de programele derulate. De asemenea
în 2017 organizația a oferit asistență la 1 din 6 femei infectate.
 Fair Trade

→ Este un mijloc de dezvoltare utilizat cu scopul de a mări venitul

producătorilor agricoli, prin îmbunătăţirea mecanismelor pieţei libere
şi prin impunerea anumitor măsuri de control al pieţei, cum ar fi
utilizarea preţului prag

→ Este un parteneriat comercial care urmăreşte creşterea echităţii

comerţului internaţional

→ Oferă condiţii mai bune de comerţ, militând pentru drepturile

producătorilor marginalizaţi
 Criterii ale Fair Trade –ca proces al antreprenoriatului social:

 Problema socială: sărăcie, poluarea mediului, migrarea din mediul

rural spre cel urban, producători agricoli marginalizaţi şi situaţia
proastă a muncitorilor agricoli din zonele rurale

 Transparenţa: parteneriat bazat pe dialog, respect şi principii etice

 Inovaţia socială: schimbarea regulilor comerţului internaţional

convenţional

 Impactul social: îmbunătăţirea condiţiilor de trai bazate pe principii

sociale şi de mediu

 Auto-sustenabilitate: venitul generat prin aplicarea principiilor

comerţului echitabil
Principiile Fair Trade:

 Preţuri minime agreate:

→ Oferă garanţia unui preţ mai mare decât costurile de producţie,
permiţându-i producătorului agricol obţinerea unui salariu decent,
însă fără neglijarea principiilor sociale şi de mediu

→ Pentru culturi de cafea, ceai şi banane, fermierii primesc un preţ

minim stabilit

→ Aceste preţuri sunt stabilite la un nivel mai mare decât preţul minim
de pe piaţă

→ Pentru fiecare categorie de produse este stabilit un preţ prag, iar

dacă preţul pieţei scade sub nivelul acestuia, importatorii sunt obligaţi
să plătească acest preţ, asigurându-se astfel un preţ al produselor
mai mare decât costul de producţie

→Preţul prag rezultă din costul de producţie + costurile de asigurare a

unui trai decent + costuri impuse de Standardele Fair Trade
 Achiziţionarea directă de la producători:

→ Cel mai eficient mod de a creşte venitul producătorilor este

acordarea în mod direct a banilor, deoarece fiecare verigă
intermediară din lanţul aprovizionării reduce venitul fermierilor

→ Importatorul plăteşte preţul direct reprezentanţilor fermierilor

→ Obţinerea unor preţuri corespunzătoare muncii prestate oferă

şansa fermierilor de a-şi dezvolta activitatea şi a-şi îmbunătăţi
standardul de viaţă

→Toate acestea sunt posibile prin dezvoltarea unei relaţii pe termen

lung bazate pe sprijin şi avantaje reciproce

→ Toate aspectele relaţiei comerciale sunt transparente şi deschise

opiniei publice
  Colaborări bazate pe încredere şi respect reciproc:

→ Profitabilitatea fiecărei afaceri este dependentă de capacitatea de

producţie

→ Din punct de vedere al costurilor şi al eficienţei producătorii

agricoli independenţi pot avea numeroase dezavantaje, cum ar fi
lipsa de informare cu privire la preţuri, cerinţele pieţei, tehnologii noi
în domeniu, facilităţi financiare

→ Fiind organizaţi în cooperative, mici fermieri sunt capabili să-şi

mărească competenţele, fiindu-le mai uşor să aibă acces la pieţe noi,
credite, informaţii şi tehnologii

→ Aceste noi perspective, cresc potenţialul de dezvoltare prin

posibilitatea înființării unor afaceri mici de către fermierii dezavantajaţi
din mediile rurale
 Militează pentru protecţia mediului:

→ Practicile promovate de sistemul Fair Trade sunt bazate pe

principiile de conservare a mediului, produsele fiind obținute fără a
atenta la integritatea acestuia

→ În procesul de producţie agricolă este interzisă utilizarea

substanțelor chimice, pesticidelor sau produselor de fertilizare
dăunătoare oamenilor şi mediului, promovând producţia de produse
organice
 Susţine cauza socială:

→ Producătorii agricoli obţin preţuri echitabile, angajații obţin salarii

adecvate, iar condiţiile de muncă sunt sigure, nefiind periculoase
pentru sănătatea oamenilor

→ Salariul angajaţilor reflectă munca prestată, oferindu-le

posibilitatea de a avea un trai decent şi oportunităţi de dezvoltare,
atât pentru ei, cât şi pentru familiile lor

→ Oferă noi alternative de venit, oportunităţi de muncă pentru

femeile şi tinerii din mediul rural, susţine sistemul de sănătate din
mediul rural, contribuie la dezvoltarea turismului prin îmbunătăţirea
infrastructurii, a serviciilor turistice, îmbunătăţeşte condiţiile de muncă

→ Utilizarea abuzivă a copiilor în agricultură este strict interzisă

→ În mod normal 10% din preţul Fair Trade este oferit comunităţii în
vederea dezvoltării unor proiecte precum îmbunătăţirea condiţiilor din
şcoli, clinici, consolidarea infrastructurii, ajutoare pentru fonduri de
pensii

 Oportunităţi de pre-finanţare:

→ Pentru mulţi fermieri din ţările în curs de dezvoltare, problema nu o

reprezintă accesul la credite, ci posibilitatea scăzută de a rambursa
creditul datorită mai multor cauze, cum ar fi dezastre naturale şi lipsa
de resurse

→ Importatorii trebuie să plătească anticipat până la 60% din

valoarea totală a achiziţiei culturii din respectivul sezon, lucru care
reprezintă un ajutor enorm pentru fermieri, aceștia putând să-și
finanţeze producţia
Avantajele Fair Trade:

→ Oferă oportunităţi de muncă pentru femeile şi tinerii din zonele

rurale

→ Noi perspective în serviciile oferite locuitorilor din zonele rurale prin

atragerea şi susţinerea dezvoltării de IMM-uri

→ Creşte numărul de oportunităţi pentru dezvoltarea altor tipuri de

activităţi decât cele agricole

→ Dezvoltă zonele rurale prin îmbunătăţirea infrastructurii și serviciilor,

respectiv încurajează inovaţia prin îmbunătăţirea accesului la finanţare

→ Valorificarea corectă a muncii prin oferirea unui preţ echitabil pentru

aceasta
Exemplu:

Conform Asociaţiei Fair Trade International, valoarea vânzărilor Fair

Trade în 2017 a fost de 8.5 miliarde $ (cu o creștere de 8% față de
anul anterior), din care peste 90% reprezintă vânzările la următoarele
produse: banane, cafea, cacao, zahăr, ceai, bumbac, flori. Creșterea
vânzărilor prin Fair Trade a fost de 57% la boabe de cacao, 30% la
zahăr din trestie, 15% la boabe de cafea, 11% la banane.
Fair Trade cuprinde peste 1,6 milioane fermieri și muncitori agricoli
din 75 țări (de pe toate continentele lumii).
 Concluzii:

• Susţinerea procesului antreprenoriatului social presupune mai mult

decât a face donații în bani

• Impactul social este motivaţia principală, resursele financiare fiind

doar un mijloc de a finanţa proiectele cu scop social

• Antreprenoriatul social produce schimbarea socială

• Antreprenorii sociali îşi asumă riscuri, contribuind la creşterea

numărului şi a diversității stakeholderilor implicaţi în atingerea
scopului social

• Antreprenoriatul social constă în schimbarea practicilor de afaceri cu

scopul promovării schimbării sociale, oferind numeroase avantaje,
atât de natură financiară, cât şi non-financiară