Oprea Mălina

PPS, anul II

Stigmatizarea persoanelor cu diagnostic psihiatric

Eseu

După părerea mea, tulburarea psihică apare în viața unui individ în momentul în care
acesta se retrage în propria persoană, atunci când nu mai vrea să aibă de a face cu normele
sociale. Acest lucru afectează individul din toate punctele de vedere: viața socială, viața
emoțională, comportamentul sunt distruse; se pierde contactul cu realitatea.
De asemenea, subiectul de tulburări psihice a devenit foarte interesant pentru mine, deși
într-o oarecare măsură mă sperie această idee. Este o curiozitate de a vedea ce simt persoanele
care trec prin asemenea stări, de a încerca să le înțeleg, însă sunt o persoană anxioasă și în același
timp mă agită subiectul. Îmi place să vizionez filme de genul acesta, în care ne sunt prezentate
azile și centre speciale, procedurile care se iau și cum sunt tratați pacienții.
Din punctul meu de vedere, depresia este o trăire resimțită de foarte multă lume, mai ales
în aceste vremuri, unde stresul predomină, trăim într-o continuă schimbare și oamenilor le este
dificil să își împartă timpul și să se realizeze din toate punctele de vedere. De aceea, depresia este
boala care predomină cel mai mult în zilele noastre, deși sunt de părere că foarte multă lume o
confundă cu anxietatea, neavând o certitudine de la un specialist. Astfel, multe persoane trag
concluzii în ceea ce privește sănătatea lor mintală din surse greșite.,
Încă din momentul în care stima de sine scade, apar fricile și stările de agitație, trebuie luate
măsuri și mers la un specialist pentru a nu ajunge în punctul în care să se dezvolte alte tulburări,
deoarece consider că depresia este punctul mort în care ajunge o persoană, atunci când nu mai
există motivație de a lupta, de a vedea binele din lucruri și de a trăi. Foarte puține persoane cu
depresie apelează la ajutor, restul trăind o luptă interioară, o tristețe continuă care de cele mai
multe ori duce la dependeța de alcool, de substanțe, până la sinucidere.
Așadar, depresia poate fi și cauza mai multor tulburări precum schizofrenia și psihoza.
Psihoza este asociată de multe ori cu schizofrenia, datorită halucinațiilor care pot apărea într-un
moment psihotic. Psihoza poate fi o caracteristică a mai multor boli și nu reprezintă doar ruperea
de realitate, ci și neînțelegerea propriului comportament, gândire dezorganizată, iluzii, etc.
Episodul psihotic poate apărea și în urma consumului de droguri sau în urma unei lovituri la cap,
însă este o urgență medicală, deoarece poate duce în timp la schizofrenie, în funcție de evoluția
ei.
Deși nu se cunosc cauzele schizofreniei, cercetătorii susțin că aceasta constă în istoricul
familial, malnutrina, expunerea la toxine și viruși, consumul de droguri și chimia creierului cu
mediul înconjurător. De asemenea, depresia de involuție era considerată că ar avea o anumită
etimologie în legătură cu schizofrenia. Această tulburare afectează atât gândirea, cât și
comportamentul sau emoțiile unei persoane. Spre deosebire de psihoză, schizofrenia este una
dintre cele mai severe afecțiuni psihiatrice, care necesită un tratament pe tot parcursul vieții și are
urmări grave atât pentru bolnav, cât și pentru persoanele din jurul său. După părerea mea,
persoanele care se confruntă cu această tulburare ar trebui însoțite peste tot, mai ales în spațiile
publice, deoarece pot da dovadă de acțiuni violente sau pot deveni victime ale infracțiunilor
violente.
În general, oamenii se tem de tratamente, de diagnostice și încearcă de multe ori să caute
alte căi de vindecare. Însă, în cazul tulburărilor mintale, tratamentul este necesar pentru a
Oprea Mălina
PPS, anul II

menține sub control comportamentul individului și relațiile sociale, culturale ale acestuia. Acest
lucru îmi oferă o stare de liniște, nu mă simt agitată în prezența unei persoane diagnosticate; simt
empatie și o anumită curiozitate. În ceea ce privește propriile mele experiențe, așa cum am
precizat și mai devreme, sunt o persoană cu anxietate, de multe ori m-am pierdut în propriile
gânduri și mi-am creat probleme false, făcându-și apariția teama, frica, ideea că pe viitor voi
suferi diferite tulburări.
Stigmatizarea reprezintă etichetarea dură, disprețul public în special a oamenilor cu
diferite tulburări sau a dependenților și generalizarea acestora.
În ceea ce privește stigmatizarea în legătură cu bolile psihice, consider că etichetarea
bolnavilor și excluziunea socială duc atât la agravarea stării acestora, cât și la dificultatea de
recuperare. Oamenii ar trebui să îi accepte și să îi înțeleagă, fie că se tem de astfel de situații,
doar așa se poate schimba mentalitatea societății și are loc acceptarea, acest lucru fiind un
beneficiu atât pentru bolnavi, cât și pentru restul lumii. Toate aceste tulburări mintale sau boli de
orice tip ar trebui văzute ca niște schimbări majore prin care oamenii trec fără să aleagă acest
lucru.
În literatură, stigmatizarea este un fenomen care creează bariere semnificative accesului
la tratament. Rezultatele din literatura de specialitate arată că neadresarea după ajutor din partea
specialiștilor și reducerea complianței cu tratamentul este o consecință frecventă a stigmatizării.
Primele simptome de tulburări mintale apar la vârste fragede, fapt care duce la probabilitatea că
persoanele cu tulburări mintale să trăiască experiența stigmatizării pe toată durata vieții,
începând cu perioada copilăriei. Stigmatizarea adaugă la povară tulburării mintale un șir de
provocări sociale și emoționale, cum ar fi scăderea stimei de sine, retragerea socială, depresia,
pierderea productivității. Reducerea stigmatizării poate conduce la creșterea adreasibilității la
serviciile de sănătate, complianță mai strânsă față de tratamentul prescris, precum și la
prevenirea depresiei, a anxietății și a altor probleme de sănătate mintală datorită impactului
stigmatizării. Consider că literatura de specialitate completează propria mea viziune, pe unele
conturându-le. Bineînțeles, în literatura de specialitate se punctează mai multe aspecte în ceea ce
privește stigmatizarea. Sunt de părere că stigmatizarea folosită în mod negativ provoacă greutăți
nu doar pentru aceste persoane, ci și pentru specialiștii care depun eforturi în vindecarea lor și
este realizată de oameni care nu sunt informați, care nu citesc și care sunt închiși.
Literatura de specialiate ne sugerează câțiva pași de urmat pentru reducerea stigmei, și
anume: renunțarea la dictonul “ei și noi”, creșterea interesului față de poveștile persoanelor
diagnosticate cu afecțiuni psihiatrice, colaborarea cu persoanele stigmatizate la realizarea
proiectelor, lupta împotriva discriminării, adresabilitatea mai crescută la tehnici de psihoterapie,
cum ar fi psihoterapia- cognitiv-comportamentală, care duce la depășirea stigmei resimțite. Sunt
de părere că este important ca oamenii să înțeleagă experiențele altora, să înțeleagă că un om cu
probleme mintale nu înseamnă că este nebun și trebuie acceptat, pentru a nu-i îngreuna procesul
de vindecare. Consider că psihiatria este un domeniu foarte interesant în zilele noastre și
oamenii citesc despre ea. Doar în așa fel se poate ameliora stigmatizarea, citind și distribuind
informațiile mai departe.
În concluzie, această temă este foarte interesantă și amplă, fiind benefică pentru toată
lumea. Oamenii ar trebui să învețe să nu mai judece fără să aibă minimul de informații, doar
citind și cercetând vom reuși să ajungem la nivelul în care stigmatizarea nu va mai fi o problemă
în ceea ce privește oamenii cu tulburări mintale și nu numai. Fiecare experiență neplăcută poate
lăsa traume care în timp devin greutăți de cărat, nu putem eticheta un om pentru greutățile prin
Oprea Mălina
PPS, anul II

care trece iar în momentul în care acesta încearcă diferite metode prin care să se vindece, ar
trebui apreciat și ajutat.