Oprea Mălina,

PPS, anul III

FIŞA DE LECTURĂ – ORGANIZAREA INFORMAŢIILOR

Tema, conceptul: CREATIVITATEA

Definiţie =„termen introdus de G. Allport, în 1938, în urma

înțelegerii faptului că substratul psihic al creației este
ireductibil la aptitudini și presupune o dispoziție generală a
personalității spre nou, o anumită organizare(stilistică) a
proceselor psihice în sistem de personalitate, înlocuiește și
include, în baza unei noi interpretări științifice, vechii
termeni de spirit inovator, inventivitate, talent”(Paul
Popescu-Neveanu, Dicționar de Psihologie);

=„aptitudinea de a produce ceva original, produse, teorii,

tehnici sau idei. Individul creativ manifestă originalitate,
imaginație și expresivitate”(Dicționarul APA, 2007);

=„capacitatea de a produce opere noi, de a avea

comportamente noi, de a găsi soluții noi la o
problemă”(Dicționarul Larousse, 1994).

Prin urmare, creativitatea reprezintă adăugarea și

asimilarea noilor informații lângă cele deja existente, cu
scopul creării unei lucrări originale care poate fi folosită în
soluționarea problemelor, exprimarea talentului, a
imaginației, fiind strâns legată de personalitate și de dorința
de înnoire, de transformare.

Descriere, Creativitatea este considerată „un caz particular al

caracteristi rezolvării problemelor”, ea vine odată cu originalitatea, ca o
ci noutate, o invenție, cu inteligență, acestea fiind
particularități ale persoanelor creatoare;

Conceptul de creativitate apare în patru acte importante:

-Creativitatea ca produs: reprezintă „noul” și originalitatea
care apare în forma sa finală, obiectiv pentru societate și
subiectiv pentru subiect, dar care să dea dovadă de o
utilitate, altfel nu reprezintă nicio valoare;

-Creativitatea ca proces- reprezintă procesul prin care trece

creativitatea, se realizează pe etape, nu instantaneu, prin

1
Oprea Mălina,
PPS, anul III
care devine creație, trece din virtualitate în realitate;

-Creativitatea ca potențialitate generală umană-

creativitatea este capacitate general umană, sub o formă
latentă, în grade și proporții diferite, găsindu-se la fiecare
individ. Acest lucru contrazice teoriile care susțineau că nu
orice individ beneficia de creativitate, că este un dar
înnăscut sau transmis pe cale ereditară. Așadar, fiecare
individ beneficiază de creativitate, însă este nevoie de
intervenire în stimularea, educarea și antrenarea ei;

-Creativitatea ca dimensiune complexă a personalității-

creativitatea este una dintre cele mai complexe dimensiuni
ale personalității, integrată organic în ea. Găsim astfel o
serie de caracteristici asemănătoare: sensibilitatea pentru
probleme, receptivitatea pentru orice, identificarea cu
problemele unor oameni și culturi, variabilitatea ideilor,
capacitatea rapidă de adaptare la orice situații,
originalitatea, încrederea în propria activitate creatoare.
Persoanele înalt creatoare se descriu ca fiind inventive,
independente, versatile și persoanele mai puțin creative se
descriu ca fiind încrezătoare, de un bun caracter, de
preocupări de semeni. „S-a descoperit că oamenii creativi
nu-și petrec de obicei copilăria într-un climat de dragoste,
cu căldură paternă, ba chiar relațiile dintre ei și părinți sunt
distante, fiind încurajată gândirea și acțiunile
independente”(Siegelman, 1973; Feldman, 1980).
Așadar, prin creativitate, personalitatea umană se înscrie
într-un orizont axiologic, omul valorizându-se pe el însuși.

De asemenea, creativitatea depinde de o serie de factori

pentru a genera contextul propice funcționării ei:

-factorii interiori-structurali: -de natură psihologică, se

referă la inteligența, la gândirea creatoare, la personalitatea
individului; astfel crește sau frânează potentele creatoare
ale individului, inițiativa, tenacitatea, atitudinea activă față
de dificultăți, asumarea riscului, îndrăzneala, etc.;

-factorii exterior-conjuncturali sau socioculturali- sunt

legați de particularitățile sociale, istorice, de grupul căruia
aparține individul, de condițiile materiale favorabile sau
precare.

2
Oprea Mălina,
PPS, anul III

-factorii psihosociali- se referă la climatul psihosocial în

care trăiește individul, climatele cooperatoare, bazate pe
încurajarea schimbului de idei, favorizând creația.

-factorii socio-educaționali- depind de prezența sau absența

influențelor educative ale familiei, procesului de
învătământ, colectivelor de muncă, etc.

Exemple - Foarte creativi/foarte inteligenți: au manifestări

echilibrate pentru vârsta lor, amestec de maturitate și
infantilism, control și libertate;
- Foarte creativi/mai puțin inteligenți- manifestă
conflicte puternice pe plan intrapersonal și
interpersonal, pot evolua bine în medii nestresante;
- Foarte inteligenți/mai puțin creativi- foarte „dedicați”
succeselor școalare, eșecul școlar fiind o adevărată
catastrofă;
- Mai puțin inteligenți/ mai puțin creativi- derutați, de
la activism social la regresie, simptome
psihosomatice.

În ceea ce îi privește pe adolescenții supradotați:

- Studiosul cu înaltă realizare- crede că se poate realiza

prin muncă, răspunde expectanțelor școlii și familiei,
dar nu este prea creativ;
- Liderul- popular și foarte agreat, se conformează
moralei adolescentine, decât celei impuse de
profesori;
- Intelectualul creativ- are un grad mare de fluență și
originalitate, citește foarte mult, nu așteaptă
recompense;
- Rebelul- nonconformist, realizările lui sunt scăzute,
posedă un grad înalt de originalitate, dar o fluență
redusă, se află în opoziție mutuală cu profesorii.
Comentariu Se presupune că inteligența și creativitatea se află într-o
Critic corelație strânsă, în urma nenumăratelor investigații făcute
de R.L. Thorndike pe baza lucrărilor lui Gerzels și
Jackson.

Cu toate acestea, testele de inteligență și creativitate erau

atât de asemnănătoare ca și conținut, ducând la măsurarea

3
Oprea Mălina,
PPS, anul III
acelorași atribute. Însă, prin testele de inteligență se măsura
gândirea convergentă iar prin cele de creativitate, cea
divergentă.
Cu toate acestea, s-a demonstrat că pentru obținerea unor
performanțe creative, este necesar un nivel minimal de
inteligență, care variază de la un domeniu la altul de
activitate.
Cercetările au demonstrat că scorurile peste medie sau
foarte joase la testele de inteligență au o asociație scăzută
cu creativitatea; dacă o inteligență crescută nu garantează
activitatea, o inteligență scăzută lucrează împotriva ei. De
asemenea, un nivel foarte înalt al inteligenței poate
reprezenta o frână în calea creativității.

Studiile lui D.K. Simonton(1948) arată că nivelul optimal al

I.Q-ului pentru creativitate este de 19 puncte deasupra
mediei subiecților dintr-un câmp de investigație, iar atunci
când persoane dispun de nivelul optimal al inteligenței,
performanțele lor creative sau non-creative se datorează
factorilor nonintelectuali. De aici, decurge ideea că nu atât
nivelul de inteligență în sine contează, ci modul lui de
ultizare.

Astfel, creativitatea este procesul în care individul reușește

să își soluționeze anumite probleme, să asimileze
informațiile noi, folosindu-se de imaginație și în funcție de
inteligența și personalitatea sa, având un produs final
original, cu dorința de înnoire, de ajustare.

De asemenea, creativitatea trebuie exersată și încurajată,

mai ales de membrii familiei pentru ca aceasta să fie
valorizată, în urma căreia se obțin rezultatele așteptate.

Autorul Sursa bibliografică:

fişei
Nume, an, Mielu Zlate, 2000, Fundamentele Psihologiei. București.
Specializare Editura Pro Humanitate, p. 277- p.285;
Paul Popescu Neveanu, 1978, Dicționar de Psihologie.
București. Editura Albatros, p.152-p.160;
Marcela Rodica Luca, 2010, Introducere in Psihologia
Personalității. Editura Universității Transilvania din
Brașov, p. 162-p. 166.

4
Oprea Mălina,
PPS, anul III