Oprea Mălina,

PPS, anul III

FIŞA DE LECTURĂ – ORGANIZAREA INFORMAŢIILOR

Tema, conceptul: PERSONALITATEA

Definiţie = „subiectul uman considerat ca unitate biopsiho-socială, ca
purtător al funcțiilor epistemice, pragmatice și
axiologice.”(Paul Popescu-Neveanu, Dicționar de
psihologie);
=„Unitate a sistemelor dinamice prin care se realizează o
adaptare originală”(Gordon Allport);
=„Sistem al deprinderilor proprii subiectului, care permit o
previziune asupra comportamentului acestuia”(Raymond
Cattel);
=„Tot funcțional, structurat, orientat finalist, articulat într-
un sistem ierarhic de persoane”(William Stern);

 Prin urmare, personalitatea reprezintă un atribut pe

care îl dobândește omul pe tot parcursul vieții lui,
sub influența unor factori(sociali, biologici,
psihlogici, de mediu, etc), astfel făcându-l unic și
diferențiindu-l de celelalte persoane.

 Așadar, personalitatea este ceea ce îl definește pe

om: acțiunile, dorințele, impulsurile sale, modul în
care se comportă în societate, felul în care iși
construiește caracterul, toate acestea în urma
experiențelor acumulate și după care este caracterizat
omul de către ceilalți indivizi.
Descriere,  Personalitatea reprezintă ansamblul format din
caracteristi temperament, aptitudini și caracter. Acest ansamblu
ci se construiește încă din primele zile ale copilăriei și
continuă toată viața omului, într-un ritm care nu este
întotdeauna constant, ci are salturi, poate să fie haotic
și nu este întotdeauna valorizat pozitiv și are tendința
de a se manifesta în comportamente relativ similare
pe toată perioada vieții.

 Unul dintre factorii principali care construiesc

personalitatea este mediul în care individul crește:
statutul social al familiei, veniturile acestora, zona de
rezidență, relațiile intrafamiliale, compoziția familiei,
studiile. În funcție de mediul în care crește, individul

1
Oprea Mălina,
PPS, anul III
își formează anumite principii legate de viață,
idealuri, preia de la membrii apropiați anumite
gesturi, gânduri legate de viață și viitor și datorită lor,
se favorizează integrarea școlară și reușita școlară.

 Un om capătă personalitate atunci când:

 devine conștient de lume, de alții, de sine-ce
scopuri și idealuri are;
 când își elaborează un sistem propriu,
personal-atitudini, convingeri în raport cu
lumea și cu sine, scopuri, motive care îl
ghidează pe indivind în fixarea unei linii
distincte de conduită în acord cu ceea ce simte,
gândește și vrea;
 desfășoară activități socialmente utile și
necunoscute-nu inutile sau chiar destructive,
asumarea responsabilităților sociale;
 emite, susține și argumentează judcăți de
valoare întemeiate-nevoia de îndoială, de
incertitudine îl împing la reevaluări și
descoperiri de fapte și relații noi;
 creează valori sociale-nevoia omului de a-și
depăși condiția de ființă biologică pentru a
ajunge la statutul de ființă novatoare,
creatoare;
 are un profil moral bine conturat, nobil,
coerent-îl incită spre acțiuni prin intermediul
cărora sp și le realizeze;
 și-a format capacitatea de control și
autocontrol-asumarea conștientă a
responsabilităților și consecințele actelor sale;
 se integrează armonios și util în
colectivitate-căutarea grupului social, nu doar
ca un refugiu, ci ca un mijloc de satisfacere a
unor importante nevoie sociale(realizare de
sine, protecție, securizare, siguranță, etc.),
colectivitatea umană îi oferă individului
modele de acțiune socială, pregătindu-l și
ajutându-l în felul acesta pentru integrarea mai
facilă în rețeaua relațiilor sociale;
 știe să pună în valoare, să se facă
recunoscut-nu e suficient ca o persoană să
dispună de multe cunoștințe, deprinderi,

2
Oprea Mălina,
PPS, anul III
capacități etc pentru a prezenta o personalitate;
dacă ea nu știe să-și valorifice aceste
disponibilități va rămâne anonimă;
 poate fi luat drept model pentru formarea
altor personalități- personalitatea are valoare
de model educațional, ea formându-se într-un
context în care alții s-au ilustrat și tocmai de
aceea sunt luați ca puncte de reper în
plămândirea noilor personalități.

 În dezvoltarea personalității este posibil să se ajungă

până la un anumit nivel, nu întotdeauna unul optim,
pot apărea momente de derută și derivă evolutivă,
întârzieri, accidente, devieri, stagnări. Când toate
acestea se instalează accidental, pentru perioade
scurte de timp, pot fi socotite ca fenomene de
dezadaptare trecătoate, ușor de influențat și de
corectat; dacă sunt însă constante și persistente în
timp, ele reprezintă semnele clare ale unui proces de
alterare a personalității cu efecte negative asupra
posibilităților de adaptare, în aceste condișii, o mare
importanță nu o are personalitatea individului, ci
tipul de personalitate căruia el este subordonat.

Exemple Personalități imature psihologic și social- capacități

adaptive extrem de scăzute la situațiile comule și mai
ales la cele noi.

Personalități mature psihologic și social- se distrug

printr-o mare complexitate și structural-funcțională,
prin adaptarea lor suplă și flexibilă la cele mai
diverse situații, prin eficiență
sporită.

Personalități accentuate- cu o serie de caracteristici

ce ies din comun, care manifestă tendința de a
aluneca în anormal, fapt care afectează capacitățile
adaptive ale individului.

Personalități restructurate- care se deosebesc total

față de media populației, incapabile de a se adapta

3
Oprea Mălina,
PPS, anul III
solicitărilor și împrejurărilor vieții.

Personalități mature- extensiunea simțului Eului,

depășirea egocentrismului, dispun de un echilibru
emoțional, de autocontrol; percep, gândesc și
acționează cu interes în conformitate cu realitatea
externă, sunt capabile de a fi ele însele,dispun de
autocunoaștere, trăiesc în armonie cu o filosofie de
viață unificatoare.

Personalități imature- granițe limitate ale Eului,

centrate pe ele însele, posesive, sufocante, emoțional
zgomotoase, cu izbucniri de mânie, întâmpină
frustrări, autoacuzătoare, modifică realitatea pe care
o reflectă pentru a o adapta tendințelor și fanteziilor
lor; acționează ezitant, în funcție de împrejurări.
Comentariu
Critic În opinia mea, personalitatea este ceea ce ne definește ca
om, este oglinda prin care ne reflectăm cel mai bine, pe
care o prezentăm lumii și prin care suntem caracterizați de
către societate. Cu ajutorul ei, fiecare dintre noi suntem
diferiți, cu toate că există anumite trăsături comune, totuși
dăm dovadă de unicitate.
De aceea, este important să se clădească cu ajutorul
experiențelor trăite, a membrilor familiei, într-un mod
pozitiv pentru a face posibilă atingerea obiectivelor
propuse.
O personalitate puternică este atunci când individul este
extrovertit, predomină încredere în sine, este capabil să își
organizeze gândurile, scopurile, să lupte pentru ele, să își
asume responsabilități, să dea dovadă de autocontrol și să
știe să se integreze în societate, în grupuri.Pentru ca acest
lucru să fie posibil, este nevoie ca individul să crească într-
un mediu familial care să îl ajute, să îl îndrume spre această
cale, deoarece poate prelua multe trăsături de personalitate
de la membrii apropiați.
Un copil care crește într-un mediu favorizat, va avea parte
de performanțe școlare, spre deosebire de copiii care cresc
în medii defavorizate, în care are loc absența activităților
școlare, ducând la pierderea achizițiilor, la o devianță a
personalității ce pot afecta negativ personalitatea copilului,
la incapabilitatea de a se adapta în societate, de a nu fi
integrat intr-un colectiv, ajungând la o autodistrugere.

4
Oprea Mălina,
PPS, anul III
În concluzie, o personalitate sănătoasă, formată într-un
mediu benefic, duce la reușitele atât școlare, cât și la cele
propuse de fiecare individ în parte, diferențiindu-ne între
noi ca și indivizi, făcându-ne unici.
Autorul Sursa bibliografică:
fişei Mielu Zlate, 2000, Fundamentele Psihologiei. București.
Nume, an, Editura Pro Humanitate, p. 299- p.312;
Specializare Lect. Dr. Ioana Topală, Fundamentele Psihologiei. Bază de
discuție pentru curs, p. 70;
Paul Popescu Neveanu, 1978, Dicționar de Psihologie.
București. Editura Albatros, p.532-p.533;
Marcela Rodica Luca, 2010, Introducere in Psihologia
Personalității. Editura Universității Transilvania din
Brașov, p. 1-p. 4.