Sunteți pe pagina 1din 5

TEMA DE CONTROL NR.

1. Argumentati de ce este important sa cunoastem personalitatea pentru activitatea noastra


profesionala si pentru viata private.

Oamenii se aseamana intre ei in multe privinte,care tin de caracteristicile general-umane,dar


fiecare individ este,prin insusirile sale particulare,unic, atat in ceea ce priveste aspectul
sau(talie,culoarea pielii si a ochilor,fizionomie ) cat si felul lui de a fi(credinte,aspiratii, interese).

Aspectul omului ,ca personalitate este studiat de diferite


discipline:antropoligie,medicina,istorie si mai ales psihologie,fiecare incercand sa o descopere,s-
o inteleaga si sa o explice din punctual sau de vedere. Cert este ca,fiecare persoana poseda un
ansamblu de atribute fizice,psihice si psihosociale proprii,care sunt, ca natura,comune oamenilor,
dar se manifestai in configuratii unice si irepetabile,conferind originalitate personalitatii sale.
Acest lucru scoate in evident ca fiecare individ poseda un dat genetic unic,urmand mai departe
un drum characteristic speciei umane,trecerea prin diferite experiente,desfasurarea anumitor
activitati si intreprinderea de relatii cu semenii.

Indemnul lui J.J.Rousseau „incepeti prin a va cunoaste copiii, caci, de buna seama, nu-i
cunoasteti!” capata o deosebita relevanta in contextul proiectarii unei strategii care sa elimine
situatiile de esec si sa sprijine toti elevii in descoperirea si afirmarea sansei proprii de realizare.
De aceea consider ca fiecaruia dintre noi ii trebuie inteligenta si iscusinta ca sa cunoasca Omul,
aceasta fiinta solid fortificata, acest „mic univers” cum il numea Heraclit.

Problema capata o si mai mare semnificatie cand este vorba de a surprinde caracteristici
individuale in dinamica dezvoltarii personalitatii, asa cum se intampla la varsta scolara deoarece
putem face aceasta numai cunoscandu-i interesele,inclinatiile,a motivatiile ,aspiratiile.

Cunoasterea personalitatii elevului nu se realizeaza usor si nici intr-o perioada scurta de timp.
Presupune parcurgerea unor etape, situatii diferite, observarea continua a cresterii si dezvoltarii
individului, precum si a atitudinilor sale, in urma unor evenimente aparute sau provocate. Se
realizează concomitent cu cea a condiţiilor de mediu familial, social, şcolar în care individual a
crescut şi s-a dezvoltat.

Consider ca este deosebit de important sa cunoastem personalitatea, deoarece reprezintă cheia


unei activităţi cu obiectivele propuse îndeplinite, „softul” pe care se modelează întregul proces de
educaţie.Asa cum construcţia unei case, croitul unui costum/rochii, participarea la un interviu de
angajare, sunt alegeri sau decizii luate întotdeauna în funcţie de caracteristicile, afinităţile,
aptitudinile persoanelor implicate,tot asa trebuie sa se intample si in procesul de
educatie.Abordarea acestora se manifesta prin : continuturi, obiective, evaluare,psihologia
varstelor,afiecarei persone implicate in procesul de educatie,toate acestea fiind necesare pentru:

a) Proiectarea şi derularea eficientă a activităţilor de predare–învăţare–evaluare;


b) Crearea unui mediu pozitiv de învăţare în care „să savureze” experienţele învăţării;
c) Adaptarea şi modelarea strategiilor şi tehnicilor de învăţare, conţinuturilor, metodelor
de evaluare în funcţie de vârstă/ disciplină/ aptitudini şi abilităţi/ interese/ calităţi
personale;
d) Asigurarea consilierii pentru rezolvarea situaţiilor problematice şi de criză şi
dezvoltarea responsabilităţii individuale;
e) Dezvoltarea potenţialului fiecărui individ şi îmbunătăţirea evaluării;
f) Tratarea diferenţiată şi individualizată a elevilor;
g) Diversificarea ocaziilor pentru dezvoltarea talentelor şi obţinerea performanţelor;
h) Câştigarea şi trăirea satisfacţiei profesionale (cadru didactic).
Cunoaşterea fiecărui elev este una din cele mai importante provocări pentru un cadru didactic.
Într-o abordare complexă şi atractivă, fiecare va fi tratat în mod special, ca o individualitate
unică şi nu ca parte a unui grup. Dezvoltarea materialelor de învăţare adecvate nevoilor
individuale şi potenţialului constituie baza formării abilităţilor utile în timpul şcolii, dar mai ales
după aceea.Azi, elevii au nevoie de profesori care să-i ajute să se cunoască, să se descopere pe ei
înşişi, dar si să-i ajute să descopere cunoaşterea deoarece cunoaşterea este putere.
2. Exemplificati modul de manifestare al unei trasaturi de personalitate la aceeasi
persoana,la varste diferite sau in situatii diferite si analizati natura asemanarilor si
deosebirilor la nivel comportamental.
Trasaturile de personalitate sunt general umane,comune tuturor oamenilor doar ca intensitatea
cu care se manifesta variaza de la un individ la altul,de la o varsta la alta varsta.Ele sunt reale,
existand la nivel psihic ca structuri stabile.Trasaturile determina sau cauzeaza comportamentul.
Ele nu apar doar ca reactie la anumiti, ci exista in permanenta si determina cautarea unor stimuli.
Influenta trasaturilor asupra comportamentului reprezinta adevarata structura a personalitatii.
Formarea personalitatii este rezultatul interactiunii ,de-a lungul copilariei,a factorilor ereditari
cu factorii de mediu iar modelarea porneste ,prin invatare,de la exterior, intai asupra
comportamentului,apoi modificari la nivelul atitudinilor si deprinderilor comportamentale
ajungandu-se in final la schimbari la nivelul trasaturilor de personalitate.
In copilarie trasaturile de temperament se manifesta prin emotii si reactii primare si
comportamentele adecvate varstei, apoi se dezvolta o data cu structurile cognitive si
afectivitatea / atasamentul. Ele pot fi modelate si adaptate vietii adulte prin educatie pentru a fi
utilizate eficient si a nu produce dezechilibre. Desi aflate in acelasi tip de situatie
comportamentul poate varia la persoane diferite sau la aceeasi persoana in situatii
diferite(familie,serviciu ,grup de prieteni etc). Comportamentul este influentat de variabilele
interne (personalitatea,motivatie ,afectivitate) dar si de factorii situationali.
Pe masura ce crestem si avem mai multe experiente de viata intalnim tot mai multi oameni. Cu
toate astea vadem lumea in mod diferit si interpretam situatiile prin care trecem in mod diferit.
Asta nu inseamna ca e bine sau rau, pur si simplu interpretam diferit lucrurile
Ex: Mergand pe strada cineva trece cu masina in viteza printr-o balta si ma umple de noroi..
Reactie: Uite ce nenorocit! Cum de n-a fost atent. Cum o sa ma duc eu acum cu rochia asta patata
sa rada prietenele mele de mine? Totul se invarte in sfera emotiilor: cum se simt si ce cred
ceilalti. Noi credem ca suntem unici, si suntem. Fiecare dintre noi este diferit de ceilalti, are o
personalitate distincta. Cu toate astea, felul in care ne comportam in anumite situatii seamana
foarte mult cu felul in care se comporta si alti oameni.
Ex: O persoana acuzata pe nedrept are doua tipuri obisnuite de comportament:Se enerveaza si
riposteaza violent sau rade de acuzatii si isi vede de treaba. Totul depinde de persoana care te
acuza. Daca persoana respectiva reprezinta cineva pentru tine de obicei reactionezi violent. Daca
persoana respectiva nu inseamna nimic pentru tine de obicei iti vezi de treaba.
Comportamentele sunt repetitive. Asta inseamna ca daca reactionezi violent cand esti acuzat tinzi
sa reactionezi de fiecare data la fel. Ai acelasi tip de reactie in acelasi gen de situatii.
Comportamente similare apar atunci cand sunt activate trasaturi, procese sau structuri psihice
similare, chiar daca tipul de situatiie difera sau este acelasi.
Sunt de parere ca toata viata noastra de dimineata pana seara se bazeaza pe comportamente pe
care le manifestam automat fara sa ne gandim la ele si ca sunt suma unor experiente din trecut.

3.Exemplificati natura laturii de infruntare si pe cea a laturii expresive a comportamentului.


Pornind de la explicatiile de mai sus,argumentati valoarea aspectelor de infruntare si expresive
ca sursa de informatie despre trasaturile de personalitate.
Latura de de infruntare a comportamentului este in relatie cu adaptarea la situatii concrete ,este
contienta, intentionata(cu un scop précis ), presupune motivatie specifica, efort si precizie,dar si
anumite cunostinte,aptitudini si deprinderi. Poate fi controlata si modificata mai usor deoarece
este directionata spre satisfacerea unei trebuinte,a producerii unei schimbari de situatie fapt care
o defineste ca fiind voluntara si constienta.
Latura expresiva depinde de stilul personal de a reactiona, nu este motivate sau intentionata,
ci spontana si inconstienta, fiind marca unor structuri profunde ale personalitatii.Nu are scop,dar
poate avea efecte incidentale Ea este greu decontrolat,de modificat sau influentat.
In concluzie,latura de infruntare este constienta pe cand latura expresiva nu,una ne arata
despre ce poate face o persoana(ex: jocul copilului, are un continut specific – succesiunea de
acte orientate spre un scop; el face apel la reflexe, deprinderi, cunostinte, abilitati, procese
psihice )pe cand cealalta ne arata cum face(modul in care se joaca, preferintele, trairile, sunt o
expresie a personalitatii sale, in ceea ce are ea unic si original).
Latura expresiva ne vorbeste mai mult despre personalitate,despre temperament depinzand de
dispozitii specifice,cultura si situatii(ex: toti citim,toti scriem,toti mancam,dar depinde de cum
alegem sa o facem).
Exista activitati in care latura de infruntare(instrumental) este importanta,cum ar fi
conversatia,dansul,pictura ,in general activitatile artistice deoarece ea depinde de intentiile
specifice,de atitudinea fata de sarcina . Este un indicator pentru trasaturile dobandite ale
personalitatii (caracter, aptitudini) si se datoreaza in mare parte educatiei. La baza acestei
caracteristici stau si trasaturi de personalitate fundamentale (temperamentale) care au fost
imbogatite, optimizate prin educatie, fiind usor de controlat sau modificat in procesul de adaptare
la situatie (stapanirea nerabdarii la colerici, stimularea socializarii la flegmatici, organizarea si
depasirea superficialitatii la sangvinici, intarirea increderii in sine la melancolici). Da indicii
despre nivelul de cunostinte, deprinderi, viteza de reactie. Exemple: inteligenta,aptitudini
dobandite, cunostinte, argumente, deprinderi.
Deasemeni si valoarea laturii expresive (stilistica)este importanta deoarece implica manifestari
legate de structuri psihice de baza ale persoanei, mai precis trasaturi temperamentale care
exprima esenta psihica nemodificabila la nivel individual emotional si reactiv. Da indicii despre
latura emotionala,trasaturi de temperament si caracter. Exemple: mimica,intonatia, pronuntia,
stilul scrisului.
Chiar si actele adaptative cele mai simple (tusea, stranutul, asezatul pe scaun) poarta pecetea
individualitatii, dar ponderea celor doua laturi difera de la un act la altul – unele comportamente
sunt predominant expresive, altele predominant de infruntare. Pentru a face fata sarcinii ne
utilizam reflexele sau deprinderile, sau apelam la abilitatile, judecata si cunostintele noastre.
Fiecare actiune tradeaza atat in aspect adaptativ, cat si unul expresiv.
Desi atat infruntarea, cat si expresia sunt prezentate in fiecare act, proportia lor variaza foarte
mult. Efortul de a indeplini o sarcina intr-un mod prescris distruge impulsul de a o indeplini cu
stil.Rezultatul unei activitati este influentat atat de latura de infruntare, cat si de cea expresiva.
4.Argumentati de ce scoala poate/nu poate realize o uniformizare completa a educatiei.

Educaţia este un proces de învăţare care se desfăşoară în întreaga viaţă, nu numai în şcoli, ci
şi în toate celelalte sfere ale vieţii. Când copilul se joacă, sau îşi asculta părinţii sau prietenii, sau
citeşte ziarul, sau munceşte, el se educă. Învăţământul formal reprezintă numai o mică parte din
procesul educaţional; el este cu adevărat potrivit numai pentru subiectele de studiu formale, în
particular pentru subiectele mai avansate şi mai sistematice.Insa aici un rol deosebit de important
este atribuit si parintilor si parerea acestora despre scoala iar aceasta este strict legata de
experienta personala a acestora. Pentru ca unii parinti vad scoala ca pe un laborator in care
copilul, odata introdus, este supus unor operatii stiintifice. In urma acestora, se presupune ca,
dupa cativa ani, el va deveni mai destept, mai invatat, mai luminat.Parintii din aceasta categorie
manifesta deplina incredere in institutia de invatamant, fara sa se implice in mod deosebit in
activitatile pe care le desfasoara ea.Lozinca lor este:”De aia te trimit la scoala: sa inveti!”.

Alta categorie vad scoala ca fiind o institutie publica a carei sarcina este sa aiba grija de copiii lor
cateva ore pe zi si sa le dea sarcini pentru a-i mentine ocupati in restul zilei. Considera ca ceea ce
se invata la scoala este nesemnificativ comparativ cu ”scoala vietii”, de aceea nu se obosesc sa
dea o mare importanta acestei institutii.” Lasa ca stiu eu ce se face la scoala!”,vor spune.

Sunt si parinti care se implica deosebit de mult in activitatea scolara, uneori exagerand fara sa isi
de seama. Ei sunt in stare sa faca aproape orice, incat copilul lor sa primeasca cea mai buna
educatie.Uneori din exces de zel, ajung chiar sa le impuna cadrelor didactice sa foloseasca
metode pe care ei le considera eficiente, sa le spuna cum sa realizeze activitatile, etc.

Asteptarile parintilor in ceea ce priveste scoala sunt diferite. Se stie ca scoala este institutia care
organizeaza trairea unei experiente de invatare.Ea urmareste atingerea unor obiective cu ajutorul
unor metode si mijloace stiintifice.Scoala informeaza si formeaza elevii tinand cont de anumite
principii, avand grija sa evalueze modul in care obiectivele au fost atinse.In concluzie , scoala nu
este singurul laborator in care copilul invata ci doar unul dintre ele, mai specializat si competent
in domeniul educatiei decat altele. E bine ca parintele sa aiba incredere in scoala, dar pentru ca
educatia copilului sa se ridice la nivelul asteptat, el trebuie sa se implice, sa colaboreze cu
personalul didactic pentru ca metodele si obiectivele propuse sa fie convergente.De asemenea,
chiar daca ”scoala vietii” are un rol important in viata fiecaruia dintre noi, aceasta s-a dovedit a fi
de multe ori insuficienta. Consider ca, o educatie dobandita in mediul scolar a reprezentat
intotdeauna o baza foarte buna peste care s-a cladit experienta de viata. Educaţia copiilor şi a
tinerilor este o misiune delicată la care trebuie să participe cu eforturi susţinute atât şcoala, cât şi
familia; cu alte cuvinte, educaţia se formează într-un mediu mai puţin formal cum este familia,
iar apoi se continuă în mediul instituţionalizat cum sunt şcoala şi de ce nu si biserica.

Şcoala nu trebuie să uniformizeze în mod brutal indivizii, ci să armonizeze individualul şi


colectivul.

S-ar putea să vă placă și