Tema 1

1. Sintetizați câteva argumete, din perspectivă personală în

favoarea educației timpurii.
Focalizarea pe educaţia timpurie şi anii preşcolarităţii este importantă
deoarece aceasta este perioada când copiii se dezvoltă rapid şi, dacă procesul
de dezvoltare este neglijat în acest stadiu, este mult mai dificil şi mai costisitor
să compensezi aceste pierderi mai târziu. Este bine cunoscut şi evident faptul
că alegerile făcute acum şi acţiunile întreprinse de părinţi şi de societate în
copilăria timpurie au o puternică şi mai de durată influenţă asupra
progresului individual al copilului şi asupra progresului naţiunilor în sens
larg.
Calitatea îngrijirii şi a protecţiei în această perioadă sunt cheile care
înlătură moartea, boala, întârzierea în creştere, trauma, proasta alimentaţie,
întârzierile de dezvoltare atâta timp cât ele asigură o creştere sănătoasă, stima
de sine şi abilitatea de a învăţa, lucruri care, în schimb, sunt cruciale pentru
pregătirea pentru şcoală, învăţarea continuă, eficacitatea programelor
şcolare şi abilitatea viitoare a copiilor de a contribui ca părinţi, actori
economici şi cetăţeni. Astfel, investiţia în copii cât mai de timpuriu ne
conduce, pe termen lung, la dezvoltare socială şi la realizarea susţinută a
drepturilor copilului.
De când dezvoltarea copilului este legată de educaţia timpurie, de
sănătate, nutriţie şi dezvoltare psihosocială, o serie de intervenţii trebuie
să aibă loc în sănătate, nutriţie şi educaţie timpurie. De aceea, conceptul
holistic de dezvoltare timpurie combină elemente din zonele de stimulare a
copilului, sănătate, nutriţie, educaţie timpurie, precum şi comunitate şi
dezvoltarea femeii, printre altele. Dacă vrem să sprijinim dezvoltarea totală a
unui copil toate aceste aspecte trebuie înţelese şi ţintite înspre aceasta.
Pe plan internaţional, perioada de timp pentru educaţie timpurie este
definită ca o perioadă a vieţii copilului de la concepţie până la vârsta de 8 ani;
şi asta pentru că, în primul rând, acum are loc cea mai rapidă dezvoltare a
creierului. Cei mai importanţi sunt primii doi ani din viaţă, când cele
mai semnificative schimbări din punct de vedere intelectual, emoţional,
pshihologic şi social apar.

2. Dezvoltați și analizați sintagma organizarea integrată a

conținuturilor instructiv-educative în contextul educației timpurii.

Dacă până nu demult conţinuturile programei preşcolare erau

organizate monodisciplinar (domeniile de activitate fiind predate separat,
relativ independent unul de celălalt), astăzi se impune necesitatea unei
schimbări profunde în abordarea lor. Perspectiva globală asupra dezvoltării
copilului a determinat abordarea conținuturilor prin evidențierea conexiunilor
dintre cunoștințe, deprinderi și capacități din domenii diferite de dezvoltare.
Între principalele tendinţe de organizare a conţinuturilor se înscriu
următoarele : multidis-ciplinaritatea, pluridisciplinari-tatea,
interdisciplinaritatea, transdisciplinaritatea și abordarea integrată a
disciplinelor.

Dintre tipurile de integrare, conceptul de curriculum integrat se bazează

pe integrarea multi-disciplinară, integrarea interdisciplinară şi integrarea
transdisciplinară. Diferenţa esenţială dintre acestea este gradul perceput de
separare care există între domenii (la integrarea trans-disciplinară graniţele
dintre discipline dispar). Fiecare educatoare poate opta pentru tipul de integrare
a curricumumului pe care îl doreşte. Prin urmare, în ciuda unor diferenţe ce
constau în gradul şi intenţia de integrare, cele trei abordări împărtăşesc multe
asemănări: centralizarea pe standarde, nevoia de responsabilitate, interesul
cadrelor didactice utilizarea celor mai eficiente strategii de planificare/ predare/
evaluare, etc.

Studiile tematice şi proiectele sunt practici de integrare a ceea ce copiii

învaţă în procesului educaţional. În plan teoretic, proiectul este văzut ca o
metodă globală, cu un puternic caracter integrator, ca o metodă care stimulează
și dezvoltă multilateral personalitatea în formare a copilului. În plan practic,
metoda proiectului este o strategie care se concentrează pe efortul deliberat de
cercetare al copilului, concentrat pe depistarea detaliilor, pe căutarea și găsirea
răspunsurilor legate de o temă propusă, pe înțelegerea acesteia într-o manieră
comprehensivă, în întreaga ei cuprindre și nu pe găsirea de răspunsuri la o serie
de întebări adresate de adult. În cadrul proiectelor accentul cade pe învățarea
prin cooperare care presupune dezvoltarea relaţiilor interpersonale, prin
realizarea unei comunicări deschise cu membrii grupului, acceptarea opiniei
celorlalţi, dar şi dezvoltarea intrapersonală, deoarece copiii devin mai
responsabili în procesul învăţării.

Copiii care au beneficiat de educație timpurie se simt mai atrași de

școală, manifestă atitudini pozitive faţă de învăţare, obţin rezultate mai bune,
sunt motivaţi şi doresc să finalizeze întregul parcurs şcolar, ceea ce duce la
scăderea absenteismului, creşterea ratei de şcolarizare şi reducerea abandonului
şcolar. Educaţia timpurie contribuie la egalizarea şanselor copiilor (copiii în
situaţii de risc, care provin din medii socio-culturale dezavantajate, cei care
prezintă dizabilităţi sau aparţin unor grupuri etnice minoritare), la progresul
acestora şi ulterior la integrarea în societate. Educaţia timpurie contribuie
substanţial la realizarea idealului paideic prin factorii implicaţi:

• calitatea personalului din grădiniţă;

• mediul educaţional organizat pe centre de activitate/ interes;

• numărul de copii din grupă;

• calitatea proiectării demersurilor instructiv-educative la nivel macro şi

micro (demers personalizat, care presupune elaborarea de instrumente didactice
de interpretare personală a programei şcolare în funcţie de contextul
educaţional).

3. Exemplificați tipuri de activități în relație cu centrele de

activitate.
 Centrele de activitate asigură o planificare flexibilă, eficientă,
individualizată şi deschisă a activităţilor. Utilizarea centrelor de activitate
asigură cadrul potrivit pentru ca educatoarea să observe, să-şi organizeze şi să-
şi planifice activităţile într-un mod nerigid şi deschis nevoilor de dezvoltare ale
copiilor. Circulaţia liberă între arii şi interacţiunile ce se stabilesc în joc creează
copiilor tot mai multă independenţă şi încredere în forţele lor, ceea ce
presupune că pot să decidă şi să răspundă personal. În acelaşi timp, se trezeşte
interesul manifestat pentru o arie sau alta şi posibilitatea satisfacerii lui. Copiii
îşi întăresc motivaţia pentru învăţare şi acţiune şi sentimentul de siguranţă, pe
care îl au de la produsul propriei activităţi. Avînd la dispoziţie o varietate de
materiale, copiii învaţă conform intereselor, necesităţilor şi stilului propriu de
învăţare.
Amenajarea spaţiului în centre de activitate stimulează, totodată, lucrul
în colaborare, încurajează interacţiunile copiilor în procesul activităţii şi
comunicarea liberă, negocierea, expunerea şi argumentarea opiniei proprii,
creativitatea soluţiilor, adică oferă posibilităţi de exersare a relaţiilor sociale şi
— un lucru de mare valoare în copilăria timpurie — posibilitatea de a învăţa
unul de la altul. („Copiii învaţă mai bine unii de la alţii” — Jean Piaget). La fel
se construiesc relaţii de colaborare şi cooperare între educatoare şi copii. În
centrele de activitate competiţia devine secundară (lucru foarte necesar la
vîrstele mici, cînd fragilitatea afectivă este recunoscută şi este nevoie de
valorizare şi atitudine pozitivă). Lucrul în această manieră relaxează copiii şi
educatoarea în aşa fel, încît atmosfera este permanent distinsă, netensionată şi
optimistă.

Centrul de ARTĂ: încurajează copiii să-şi dezvolte şi să-şi descopere

creativitatea, să se distreze cu materiale noi şi să experimenteze tactil.
Totodată, stimulează curiozitatea, simţul estetic, imaginaţia şi spiritul de
iniţiativă al copiilor, încrederea în sine, dezvoltarea motricităţii fine şi grosiere
şi abilităţi cognitive. (pictura, coloratul, desenatul, decupatul, realizatul
diferitelor lucrari îndrumate de educatoare).
 Centrul de CONSTRUCŢII: dezvoltă aptitudinile matematice și
gîndirea, creşte capacitatea de a soluţiona probleme. Se face apel la creativitate
şi astfel, creşte capacitatea de concentrare. Pe măsură ce construiesc împreună,
copiii rezolvă probleme de viaţă şi învaţă să coopereze şi să respecte munca
altora. (lego, cuburi din plastic/lemn).

Centrul de ALFABETIZARE/BIBLIOTECĂ: include cărţi şi

materiale pentru activităţi de audiţie şi scriere. E o zonă liniştită, unde copiii se
pot aşeza şi privi cărţile sau pot asculta lectura educatoarei sau a unui părinte,
îşi pot citi unul altuia. Lectura trebuie să fie o activitate zilnică şi copiii vor fi
îndemnaţi să-şi creeze propriile cărţi, să le citească celorlalţi, să inventeze
istorioare, să le pună în scenă şi să asculte o varietate mare de poveşti. (învaţă
să folosească cărţile şi să se autoinformeze în diferite domenii de interes pentru
ei.)

Centrul de ŞTIINŢĂ: copiii pot experimenta, explora, descoperi

adevăruri; pot cunoaşte însuşiri, caracteristici, particularităţi ale obiectelor,
fenomenelor, lucrurilor, precum şi modalităţi de utilizare a lor. Ei se pot
familiariza cu modul de viaţă al fiinţelor vii (dacă sunt aici), cu relaţiile care se
stabilesc între acestea şi lumea înconjurătoare, îşi formează deprinderi de a
îngriji vietăţile; copiii capătă cunoştinţe ştiinţifice ecologice, îşi formează
diverse atitudini despre lumea înconjurătoare. Interacţiunea cu obiectele,
observarea, compararea, clasificarea, dialogul şi comunicarea sunt esenţiale. În
sfîrşit, copiii colaborează, cooperează, exprimă păreri, emit soluţii creative, iau
decizii, se autoevaluează etc. (descoperă lumea înconjurătoare cu ajutorul
enciclopediilor, a microscopului, îşi satisfac curiozităţiile observând
comportamentul unor animale vii, observă succsesiunea anotimpurilor şi
schimbările produse în natură.)