Tema 3

1. Deoarece copii mici nu pot rămâne focalizați pe sarcină timp

îndelungat, trebuie să am grijă ca:
a. Materialele utilizate în activitate să fie interesante și să fie
adaptate pentru nivelul de vârstă al copiilor.
b. Timpul de lucru destinat unei activități să fie în concordanță cu
nivelul copiilor.
c. Activitățile de învățare să alterneze cu jocul.
d. Să explic părinților că este importantă comunicarea copilului cu
ei și cu persoanele importante aftectiv pentru ei.
e. Să acord posibilitatea copiilor să constate, să exploreze și să
evalueze consecințele acțiunilor sale.
f. Să echilibrez situațiile neplăcute sau angoasele.
g. Pe viitor să mă gândesc și la alte activități de învățare care să
răspundă interesului și individualității copilului.

2. Având în vedere caracteristicile specifice vârstei, identificați

și comentați exemple de materiale narative care să fie utilizat adecvat
pentru copii în funcție de vârsta acestora:
a. Ascultă povești și povestiri scurte, simple pe care le preferă cu un
final fericit. (1-3 ani) cărți de povești ilustrate. Copiii mici învaţă prin repetiţie.
Perioada de concentrare a copilului creşte în timp și, cu cât o poveste le este
citită de mai multe ori, cu atât o vor înțelege mai bine. 
b. Le face plăcere să asculte povești înregistratebla radio, pe casete
audio, cd (3-6 ani) radio, povești pentru nivelul copiilor, povești acompaniate
de proiector unde pot vedea și imaginile, acțiunea poveștii etc
c. Asculta cu mare interes povești citite de adulți (3-6 ani) povești
clasice și povești cu învățămite.
 Domeniul „Om şi societate” are ca obiective de referinţă cunoaşterea şi
respectarea de către preşcolari a normelor necesare integrării în viaţa socială,
respectarea regulilor de securitate personală, manifestarea unor relaţii de
prietenie, toleranţă, armonie, adaptarea comportamentului propriu la cerinţele
grupului în care trăieşte, descrierea şi identificarea elementelor locale specifice
ţării noastre şi a zonei în care locuiesc. Aceste obiective pot fi atinse ṣi cu
ajutorul poveṣtilor. Ascultând poveşti preşcolarii cunosc şi îşî însuşesc noţiuni,
convingeri şi sentimente morale, se raportează la personajele pozitive şi
dezaprobă comportamente negative. Un exemplu de poveste care scoate în
evidență calitățile umane este ”Fata babei şi fata moşneagului” de I. Creangă.
Din păţaniile personajelor, copiii învaṭă anumite lecṭii, ajung să înṭeleagă ṣi să
conṣtientizeze anumite lucruri, cum ar fi faptul că este bine să asculte sfatul
părinţilor, că nu este bună încăpăţânarea, că trebuie să se adapteze anumitor
reguli, învaṭă care este importanṭa muncii, învaṭă cum să îṣi facă prieteni ṣi
multe alte lucruri folositoare.

d. Intervin pe parcursul povestirii și propun alte variante de final.

Cu cât lectura este prezentă în viaṭa copilului de la o vârstă cât mai

fragedă, cu atât copilul o va îndrăgi mai mult, va fi mai bine familiarizat cu
anumite concepte, fenomene sau situaṭii de viaṭă.

Povestirile create de copii pot fi pe baza unui plan dat sau după modelul
educatoarei. Acestea pot fi povestiri cu întamplări din viaţa personală, cu
întâmplări de acasă, din grădiniţă sau pot fi întâmplări imaginare. De
asemenea, pot fi cu un început dat, copiii urmând să găsească un final. Acest
început trebuie să fie captivant ṣi să ofere suficiente informaṭii care să îi
inspire. Fiecare copil va avea posibilitatea să continue povestirea după bunul
plac, oferindu-i-se ajutor atunci când este cazul.

La fel de bine, le putem spune copiilor întreaga poveste, apoi îi putem

pune să se gândească la un alt final. Putem proceda astfel, în cazul poveştilor
care au un final trist, cum este de exemplu, povestea „Puiul” de Al. Brătescu
Voineşti. Astfel, le oferim ocazia de a gândi logic, de a găsi anumite soluţii
pentru rezolvarea unei probleme, îndemnându-I să procedeze la fel și în viața
de zi cu zi.

Cărṭile trebuie lăsate la îndemâna copiilor, trebuie să aibă acces la ele,

să le poată studia, să le deschidă, să discute pe baza imaginilor observate. La
grădiniṭă, la centrul „bibliotecă”, ei au posibilitatea să facă acest lucru, învaţă
să manipuleze cărţile şi să se exprime liber. Lectura oferă copilului o mulţime
de cunoştinţe care îl pregătesc pentru experienţele reale.

Poveştile joacă un rol extrem de important în educarea şi dezvoltarea

personalităţii, ajutându-i să crească frumos şi armonios. În acest timp destinat
lecturii, copiii încep să prindă drag de poveṣti ṣi de personajele acestora ṣi mai
mult, se creează o legătură între aceṣtia ṣi persoana care le citeṣte sau le
povesteṣte. Povestirea reprezintă un mijloc de educare eficient, având o
tematică variată. Prin intermediul poveştilor, copilul se relaxează, descoperă
lumea, i se dezvoltă abilităţile de ascultare, descoperă anumite lucruri pe care
nu le poate trăi prin experienţa proprie.

Copilul nu îşi îmbunătăţeşte numai abilităţile de exprimare, dar şi

atenţia, imaginaţia, creativitatea, învaţă să facă deosebirea între bine şi rău,
descoperind care sunt consecinţele anumitor fapte, se identifică cu anumite
personaje, învaţă ce este prietenia, cum să acţioneze în diferite situaţii reale de
viaţă, cum să treacă peste anumite probleme, cum să îṣi exprime emoţiile. Ele
dau copiilor ocazia să simtă tot felul de trăiri ṣi să îşi însuşească anumite
principii morale. Întâmplările prin care trec personajele, îi ajută să înveṭe
anumite lecţii de viaţă, care le vor fi de mare folos pe viitor. Copiii învaţă să
admire calităṭile personajelor pozitive ṣi îṣi doresc să le urmeze exemplul. Ei
încep să înṭeleagă tot felul de lucruri: că este bine să asculte de părinṭi, că nu
este bine să fii rău sau leneṣ, că nu este bine să minṭi, că binele învinge
întotdeauna etc.

Din povești, copiii învață nu numai cum este bine să se comporte, dar
dobândesc ṣi anumite cunoștințe, descoperă lucruri noi ṣi interesante despre
mediu, despre univers, despre animale etc. Poveştile sunt educative, dar trebuie
totuşi alese cu multă grijă. Atunci când alegem o poveste trebuie să ne gândim
la nivelul de vârstă al copiilor, la ceea ce vrem să transmitem, la fricile sau
problemele lor, la comportamentul pe care vrem să îl modelăm. Uneori, este
bine ca anumite scene din poveste, să le spunem într-o altă manieră, pentru a
nu le provoca anumite stări sau emoṭii negative. Pentru menţinerea interesului
copiilor, expunerea conţinutului trebuie să fie clară, accesibilă şi expresivă,
tonul să fie unul prietenos, să imităm voci folosind diferite tonalităţi.

În concluzie, utilizarea poveştilor şi a basmelor în activităţile cu copiii,

are numeroase beneficii. Ele trebuie citite cât mai des pentru a le dezvolta
copiilor interesul ṣi dragostea pentru lectură. Datorită exemplelor date de
personajele poveṣtilor, datorită învăṭăturilor dobândite în urma lecturii, copiii
vor dezvolta un caracter frumos asemănător cu cel al personajelor pozitive din
basme ṣi poveṣti.

3. Completați lista de mai jos cu exemple de comportamete care

în mod frecvent sunt incorrect etichetate și construiți reacții prin care
dumnevoastră interveniți pentru a-I ajuta pe cei din jur să înțeleagă
comportamentul copilului, identificați vârsta la care aceste
comportamente ar putea fi descries ca problematice și prezentați cele mai
eficiente modalități de intervenție.

a. La 2 ani plânge când nu vede adulții cu care este obișnuit sau în

prezenâa străinilor.

Intrarea in colectivitate a copilului, intrarea la gradinita, cresa, care e

primul hop al copilului, vine la pachet cu o perioada de testare foarte
importanta, in care copilul trebuie sa se obisnuiasca cu programul, cu ritmul, cu
oameni noi, cu colegii. Vine la pachet si cu anxietatea parintelui ca isi va lasa
copilul pe mana unor straini. Isi va lasa copilul intre niste copii pe care nu ii
cunoaste, nu poate sa ii verifice. Nu poate sa verifice daca musca, daca il bat.

De la 6 la 18 luni copii manifestă o frică de străini. E normal sa aiba

frica de straini. Daca frica asta insa se prelungeste suficient de mult, atunci
discutam de probleme. E firesc sa apara o anxietate de separare pentru ca ei
atunci isi formeaza relatia de atașament. Își formeză tot felul de obișnuințe.

b. Întrerupe adulții atunci când aceștia vorbesc.

Copiii mici au în general foartă multă energie pe care simt nevoia sa si-
o consume prin joaca si miscare libera. Pentru cei mai multi, energia pe care o
manifesta nu inseamna decat ca sunt sanatosi si cresc. Pana la 6 ani, copiii sunt
in general lipsiti de rabdare si un anumit nivel de hiperactivitate este normal,
fiiind doar o trasatura temperamentala sau o consecinta a unui stil educational
incorect, in cele mai multe dintre cazuri. Daca insa copilul trece de 6 ani si in
continuare pare intr-o continua miscare si agitatie de parca ar merge in
permanenta cu “motorul turat la maxim”, este posibil sa vorbim despre o
tulburare destul de serioasa. În această perioadă sunt foarte curiosi, interesați de
tot ce este nou, pun întrebări, nu au răbdare să li se dea răspunsul, întrerup
adulții etc. În primii ani de viață, acest lucru este normal. Ulterior, li se vor
explica că trebuie să aibă răbdare, să lase cealaltă persoana să termine de vorbit
și apoi să intervină. Întreruperea unei alte persoane este o lipsă de respect.
Exersând și explicându-le frecvent, aceștia vor înțelege și vor învăța să aibe
răbdare.