Metodele pentru dezvoltarea empatiei

Empatia este capacitatea de a recunoaşte şi, într-o oarecare măsură, de a

împărtăşi sentimentele trăite de altcineva, este capacitatea de a înţelege
gândurile, emoţiile şi stările altcuiva, de a ne pune în pielea celuilalt, în
papucii altcuiva!

Empatia este capacitatea de „a simţi cu altcineva” însă există multe discuţii

privind natura înnăscută sau nu a empatiei. Asupra unui lucru există
consens: empatia poate fi învăţată şi cultivată.

Beneficiile empatiei

Conform autoarei americane, bunătatea vine din EMPATIE şi iată ce

avantaje ne oferă empatia şi de ce avem aşa de multă nevoie de ea:

 Empatia este acea capacitate umană care uneşte minţi şi inimi

indiferent de cultură sau generaţie;
 Empatia este unul din factorii cheie care influenţează nivelului de
fericire şi succes în viaţă şi este baza relaţiilor sănătoase, a încrederii
şi rezilienţei;
 Inspiră curajul şi compasiunea de care avem nevoie pentru a deveni
membrii valoroşi ai comunităţii;
 Este cel mai bun antidot la agresivitate (bullying) şi rasism;
 Empatia poate fi învăţată. Se compune din obiceiuri ce trebuie
dezvoltate, practicate şi trăite;
 Empatia este activată prin experimentare directă, nu învăţată teoretic
prin fişe şi postere.

Dezvoltarea empatiei:

1. Alfabetizarea emoţională.
2. Identitatea morală.
3. A vedea lucrurile din mai multe perspective
4. Imaginaţia morală

Practicarea empatiei:

5. Auto-reglarea
6. Practicarea bunătăţii
7. Colaborarea

A trăi empatia

8. Curajul moral
9. Abilităţi de conducere pe baza compasiunii
În articolul de azi vă vom dezvălui mai multe strategii şi idei pentru
dezvoltarea empatiei, mai exact corespunzătoare primelor 4 obiceiuri
identificate de Dr. Michele Borba.

1. Alfabetizarea emoţională

1. Copiii au nevoie să recunoască şi să înţeleagă emoţiile în ei înşişi

precum şi în ceilalţi pentru a empatiza şi a dezvolta un vocabular al
emoţiilor. Existe o multitudine de metode prin care putem include
alfabetizarea emoţională în rutina zilnică, prin jocuri cu cartonaşe,
reprezentări vizuale, mimă, roata emoţiilor, detectivul emoţiilor. Vă
recomandăm Jocul EQ Game – Alfabetul Inteligenței Emoționale care
le înglobează pe toate foarte frumos și practic.
2. Având noi înşine, ca părinţi, un vocabular emoţional dezvoltat şi
folosindu-l în orice situaţie, cât mai des şi mai concret posibil, în
prezenţa copiilor – de la cărţi, filme, persoane cunoscute. Specialiştii în
psihologie recomandă folosirea a minim 10 denumiri de emoţii zilnic!
3. Fii un ghid emoţional pentru copilul tău prin conectarea faţă în faţă,
ascultarea deschisă, fără judecată şi validarea emoţiilor copilului.
4. Folosiţi formula emoţii + nevoi. Observaţi şi atrageţi atenţia copilului
asupra emoţiilor altor persoane şi rugaţi-l să ghicească emoţiile,
posibilele cauze şi nevoile respectivei persoane.
5. Fii un critic de film sau de carte. Urmăriţi imagini (din cărţi) sau filme
cu sonorul la minim şi ghiciţi emoţiile personajelor/actorilor doar pe
baza limbajului corpului şi mimicii.
6. Împărtăşiţi-vă emoţiile. Pentru ca ai noştri copii să înveţe să –şi
exprime emoţiile, să le verbalizeze şi să le recunoască în ceilalţi, este
foarte important să ne arătăm emoţiile, zi de zi sau să facem apel la
întâmplări relevante pentru viaţa emoţională din trecutul nostru.
7. Aveţi un bunic, unchi sau chiar părinte departe? Folosiţi aplicaţia
Skype sau FaceTime pentru a comunica cu acesta şi invitaţi-l pe copil
să fie atent la postură, la tonul vocii, mimica şi gestica acestuia pentru
a ghici emoţiile pe care le simt
2. Identitatea morală

Aceasta presupune ca ai noștri copii să se perceapă drept ființe responsabile,

cărora le pasă de sentimentele și gândurile celorlalți. Laudele și
încurajările noastre se concentrează mai mult pe aspectele cognitive,
sociale și fizice în vreme ce trecem pe locul doi calitățile lor morale precum
compasiunea, generozitatea și grija pentru ceilalți.

Strategii pentru construirea identității morale:

 Folosiți încurajările autentice (în locul laudelor) pentru a

sublinia caracterul, nu comportamentul. De exemplu: „ Ești genul de
om căruia îi place să-i ajute pe alții” sau „Ești un copil bun care se
gândește la binele celorlalți”.
  Crearea unui mediu familial cu valori și credințe morale sănătoase
prin identificarea valorilor familiei, crearea unui motto care să descrie
familia voastră (de exemplu: „Noi trăim după regula de aur, îi tratăm
pe ceilalți cum am vrea să fim tratați” sau „Suntem buni chiar dacă nu
ne vede nimeni”), folosirea mantrelor care să-i ajute pe copii să-și
aducă aminte propriile valori și ghidaje precum: „sunt un ajutor de
nădejde” sau „ sunt un copil atent la nevoile celorlalți”. O strategie
bună pentru a întări aceste credințe este să construiți reprezentări
vizuale (desene, postere) și să le afișați la vedere (pe frigider, pe ușa
camerei etc.)
 Scrieți-i copilului o scrisoare de apreciere de ziua lui, în fiecare an, în
care să includeți momentele memorabile din timpul anului precum și
calitățile sale morale ca generozitatea, atenția acordată celorlalți sau
bunătatea pe care le-a manifestat de-a lungul anului (încercați să fiți
cinstiți și realiști).
3. A vedea lucrurile din mai multe perspective – cum să ne punem în pielea
altcuiva!

Abilitatea de a înțelege gândurile, emoțiile, nevoile și dorințele altcuiva

este poarta către empatie. Aceasta abilitatea ne ajută să gestionăm mai bine
conflictele, să-i judecăm mai puțin pe ceilalți, să valorizăm diferențele, să
intervenim în favoarea celor nedreptățiți și să acționăm cu atenție, susținere
și compasiune față de ceilalți.

Studiile arată că acei copii care înțeleg punctul de vedere al altcuiva sunt
mai adaptabili, mai populari și au relații de prietenie mai sănătoase.

Strategii care îi ajută pe copii să se pună în papucii altcuiva:

 Folosiți recuzită: plușuri, păpuși de mână, costume, eșarfe, pălării și

orice vă trece prin cap pentru a face jocul de a ne pune în locul celuilalt
mai real și mai credibil;
 Schimbați rolurile. Prefaceți-vă că sunteți copilul și vorbiți, acționați și
(încercați să) gândiți ca el! Iar copilul vă va lua locul, va fi părintele,
va sta în scaunul dvs, va trebui să ia decizii, să găsească soluții și să se
comporte precum capul familiei. Cum vă simțiți acum că vedeți
lucrurile din mai multe perspective?
 Reeditați un comportament nepotrivit, când copilul nu a ținut seama
de sentimentele celuilalt. Spuneți: „Mai roagă-mă încă o dată dată, dar
de data folosește cuvinte și gesturi blânde” sau „ Închipuie-ți că ești
prietenul tău și că tocmai ai ratat o minge importantă. Acum spune-i ce
crezi că l-ar ajuta să joace bine mai departe!”
 Încurajați folosirea expresiei „Mă întreb…”, în legătură cu oamenii sau
situațiile întâlnite zilnic. „Mă întreb ce gândește Filip?”, „Mă întreb de
ce o fi întârziat?”, „Mă întreb ce a simțit Maria când toți ochii erau
îndreptați spre ea?”
  Faceți schimb de locuri. Această strategie poate fi extrem de eficientă în
conflictele între frați. Spuneți „Văd că sunteți supărați și am încredere
că putem rezolva asta împreună. Spuneți-mi ce s-a întâmplat, dar din
perspectiva fratelui/surorii tale.”
4. Imaginația morală – cum folosim lectura pentru a cultiva empatia.

Cărțile sunt portaluri către alte lumi și nu cred să existe o activitate care să
aducă atâta bogăție de emoții, trăiri și înțelepciune precum lectura.
Majoritatea părinților sunt de acord că dragostea de cărți este direct
corelată cu succesul în viață iar studiile o susțin. Este incontestabil că
generația actuală citește mai puțin însă ce m-a șocat este că 1 din 5 copii se
simte rușinat să fie văzut cu o carte în mână. Jumătate din copii preferă să
privească la televizor decât să citească iar timpul dedicat de părinți pentru a
le citi copiilor a scăzut, de asemenea, în ultimele decenii, iar 28% din părinții
din Statele Unite le dau copiilor mici dispozitive mobile la culcare (în locul
poveștii).

Oamenii care citesc ficțiune sunt mult mai capabili să-i înțeleagă pe ceilalți,
să empatizeze și să se pună în locul celorlalți decât cei care citesc non-
ficțiune.

Câteva strategii pentru a cultiva dragostea de lectură a copiilor:

 Construiți o bibliotecă acasă și un loc special, confortabil, dedicat

lecturii. Cu cât au mai multe cărți la îndemână cu atât mai multe șanse
au să citească și să îndrăgească lectura, conform studiilor. De
asemenea, legați cititul de experiențe plăcute, confort, conectare,
relaxare;
 Lăsați copiii să-și aleagă cărțile pe care să le citească și puneți-le la
dispoziție cărți diverse pe domeniile lor de interes;
 Nu vă opriți din a citi cu voce tare, chiar dacă al vostru copil este școlar
și poate citi și singur. În jurul vârstei de 8 ani majoritatea copiilor
încetează să citească de plăcere și aceasta coincide cu perioada când
noi, părinții, ne oprim din a le mai citi pentru că sunt prea mari;
 Provocați-i pe copii să-și imagineze finalul poveștii, de exemplu, înainte
de a citi versiunea autorului. Sau să-și imagineze un alt curs al acțiunii
și să argumenteze alegerea făcută;
 Exploatați povestea și ilustrațiile din punct de vedere emoțional:
identificați împreună emoțiile personajelor după expresiile faciale,
postură sau alte indicii din context și nu vă fie teama să luați postură
actorului, interpretați replicile și povestea cu tonul și încărcătură
emoțională potrivită;
 Pentru copiii mai mari puteți citi împreună același roman și discutați
apoi pe marginea lui.