Copiii cu anxietate sociala sunt cei carora le este greu sa interactioneze cu alte persoane, sa

fie in centrul atentiei sau sa integreze intr-un grup social, fiindu-le teama ca vor fi respinsi
sau criticati. Pentru varstele mai mici, o poveste terapeutica poate fi un pas prin care copiii
pot fi ajutati sa depaseasca aceste probleme.
</p

Cum se manifesta anxietatea sociala la copii

- nu ridica mana la scoala pentru a raspunde la ora chiar daca stie raspunsul,
- se blocheaza atunci cand invatatoarea il/o intreaba ceva in fata clasei,
- alege sa stea in spatele clasei in banca,
- nu are prea multi prieteni sau chiar deloc,
- socializeaza prea putin fata de media copiilor de varsta similara,
- isi petrece tot timpul mai mult singur.

Daca cel mic prezinta cateva dintre caracteristicile de mai sus, il poti ajuta printr-o
poveste terapeutica. Poti sa ii spui copilului tau, inainte de culcare aceasta poveste ori o
poti reproduce prin desene specifice sau printr-un teatru cu papusi.

Poveste terapeutica despre anxietatea sociala

Iata un exemplu de poveste terapeutica.

”O pisica avea 3 puisori: 2 fetite si un baietel. Fetitele erau eleve in clasa a doua, iar
motanelul proaspat boboc, in clasa intai. Temele si le faceau impreuna, acasa, sub atenta
supraveghere a pisicii mama. Copiii au fost remarcati curand de catre invatatoare pentru
sarguinta, efortul depus, pentru ca mereu aveau temele bine si la timp facute. Intr-una din
zile, motanelul a sosit acasa suparat. Desi surorile au incercat din rasputeri sa afle de la el
ce a patit, pisoiul pare sa fi fost ingropat in tacere. Sustinea ca totul e bine, insa doreste sa
fie lasat in pace. Cateva zile la rand si-a facut singur temele, nu mai cauta compania
surorilor si a devenit foarte inchis si retras. Nu mai iesea la joaca cu ceilalti pisoi, nu se mai
avanta in intreceri de a prinde soriceii prin curtea in care locuiau. Totul pare sa se fi
schimbat. Ce i se intamplase motanelului? Intr-una din zile cand invatatoarea a dictat tema,
el povestea cu colegul de banca. Si-a notat pe caiet doar cateva cuvinte prinse in zbor.
Acasa, aflat in fata caietului nu stia exact ce sa faca si a ales sa nu-si faca deloc temele. Si
pentru ca o neplacere nu vine niciodata singura, in ziua urmatoare cui i s a cerut sa citeasca
din caietul de teme? Tocmai motanului nostru. Nestiind ce sa zica, a spus ca a uitat sa-si faca
tema. Invatatoarea, putin cam aspra, l-a ridicat in picioare si a inceput sa-l certe. Toti
colegii de clasa mustaceau de placere si susoteau ascunsi in banci. Rusinat peste masura, din
acea zi, pisicul a incetat sa mai iasa din clasa in pauza, dar si sa mai vorbeasca cu colegii
sai. Daca invatatoarea il numea in timpul orelor pentru a raspunde la o intrebare, se bloca
chiar daca stia raspunsul.”

Dupa ce ii prezinti o astfel de povestioara copilului tau, incearca sa construiesti impreuna cu

el sfarsitul povestii. Ca orice alta poveste, e frumos sa aiba un final fericit. Pentru asta, in
cazul nostru de fata, pisoiul ce a dezvoltat anxietatea sociala ar fi bine sa invete sa faca fata
unor situatii de care ii e frica, sa exerseze iesitul in evidenta, raspunsul liber la ore,
socializarea cu ceilalti, fara teama de a mai fi evaluat si ridiculizat. Daca si copilul tau a
trecut prin ceva similar ori a dezvoltat de-a lungul timpului anxietate sociala, poti modela
povestea in functie de ce i s-a intamplat lui.
In incheierea povestii terapeutice, pune accentul pe:
- gandurile pe care le are copilul/pisoiul in situatia care i-a provocat teama sociala,
- emotiile pe care le a trait in situatia respectiva,
- comportamentele pe care le-a avut,
- cum a simtit la nivel fiziologic intreaga situatie: cat de tare i-a batut inima, cat de transpirate
i-au fost palmele, a simtit nodul in gat, ca privirea i se incetoseaza, genunchii tremurand?
- cine a gresit cel mai mult in situatia respectiva,
- cat de frecvent se poate intampla ca un elev sa treaca printr-o astfel de situatie,
- at de multe spune o situatie de acest gen despre un elev; (E chiar atat de grav si spune chiar
atat de multe despre un om faptul ca nu a fost atent sa-si noteze tema ori ca a fost certat de
fata cu alte persoane?)
- ce ar trebui sa faca elevul ca sa nu se mai simta blocat atunci cand se afla pus fata in fata cu
alte persoane.

Incercand sa cautati raspunsuri impreuna pentru aspectele prezentate mai sus, copilului tau ii
va fi mai util sa inteleaga ca o situatie minora poate sa declanseze o frica persistenta
care poate avea urmari destul de mari: lipsa prietenilor, lipsa interactiunii, retragere,
evitarea celorlalti, pierderea unor sanse de a arata cat de multe stie si cat de bun este
intr-un domeniu sau altul. In plus, alaturi de tine, copilul poate revela propriile ganduri,
emotiii si dorinte. Impreuna veti reusi sa descoperiti situatia initiala care l-a determinat pe cel
mic sa dezvolte unele simptome specifice anxietatii sociale si veti reusi sa identificati cele
mai bune solutii.

Strategii pentru copilul cu fobie sociala

Cand ne gandim la copiii nostri, ne dorim ca acestia sa-si gaseasca multi prieteni,
sa se simta increzatori pentru a adresa intrebari la gradinita sau scoala, sa-si
exprime parerile cu usurinta. Se intampla in cazul copiilor sa simta o oarecare frica
atunci cand se afla in jurul altor persoane sau realizeaza diferite activitati in fata
acestora. Aceste situatii ii pot face sa se simta ca si cum ar fi “pe scena”. Se pot
ingrijora ca ar putea face ceva jenant sau ca altii vor rade de ei. Vei citi mai jos
cateva sugestii utile pentru a-ti sprijini copilul sa devina mai increzator in situatii
sociale diferite:

Incurajeaza copilul sa-si exprime grijile si temerile. Incepe prin a descrie o situatie recenta in
cadrul careia ai observat unele semne de teama la copilul tau. “Ieri, cand a venit Dana la noi, ai parut
nelinistita si ai stat mai mult langa mama. Parea ca nu erai foarte incantata de ideea de a avea un
musafir in casa noastra. Cum a fost pentru tine?”. Deseori, copiii nu au asimilat pe deplin vocabularul
emotiilor, astfel ca o alternativa atractiva este indicarea trairii cu ajutorul cartonaselor cu emotii.

pune-i copilului tau despre unele lucruri de care te-ai speriat cand erai de
aceeasi varsta. Validarea si normalizarea trairilor copilului, fara critici sau
etichetari, il vor ajuta in acceptarea propriilor emotii si a persoanei sale. De
asemenea, il vei sustine in dezvoltarea empatiei, ceea ce ii va imbunatati abilitatile
sociale.

Ajuta-l sa-si modeleze abilitatile sociale de baza. Copiii trebuie adesea sa fie
invatati despre relationarea interpersonala prin secvente mici: sa initieze contactul
vizual, sa zambeasca si cum sa intretina un scurt dialog politicos. Implicati micutul
in diferite jocuri pentru exersarea deprinderilor sociale. In prima etapa, demonstrati
comportamentul asteptat cu ajutorul animalelor de plus. Prezentati un scurt
scenariu intr-un mod amuzant pentru a face copilul sa rada. Acest lucru va reduce
teama copilului si ii va minimiza rezistenta. In timpul spectacolului, intrebati
copilul: “Ce ar trebui sa spuna? Ai putea sa-l ajuti?”.

Invata-l strategii eficiente pentru a face fata sentimentelor de incomoditate

sociala.Luati o foaie si un creion si notati impreuna cu copilul toate solutiile pe
care acesta le poate adopta. In cazul copiilor mai mari, aceasta activitate comuna ii
va face sa se simta mai increzatori in propriile resurse. Cei mici vor avea nevoie de
sugestiile noastre: „Ai putea sa te joci cu colegul pe care il cunosti de la
gradinita/scoala? Ce crezi că ai putea vorbi cu ceilalti copii? Ce jucarie ai vrea sa le
arati?”. Odata ce stie ca se poate descurca cu tot mai multe situatii, se va simti mai
pregatit sa faca fata noilor experiente.

Incurajeaza-l sa-si confrunte, treptat, temerile. Realizeaza acest pas prin teatru
de papusi, poveste sau desen. In acest mod, copilul se poate identifica cu
personajul ce se confrunta cu aceleasi dificultati. Expunerea la un model concret il
va motiva pentru schimbare si pentru transpunerea solutiei auzite. Incepe cu
situatia cea mai putin infricosatoare pentru copil si incurajeaza-l sa incerce in mod
repetat (de exemplu: sa salute in fiecare dimineata vanzatoarea), pana cand nu mai
simte teama. Apoi se poate trece la alte tipuri de situatii sociale.

Apreciaza-l pentru fiecare reusita! Gestionarea fricii necesita o munca grea.

Sprijina-l pe copil in recunoasterea propriilor progrese si lauda-l pentru fiecare
ocazie in care nu se lasa prins in „capcana” fricii.