Sunteți pe pagina 1din 24

COMUNICARE ȘI ABILITĂȚI

SOCIALE
Minighid pentru părinții
micilor școlari
prof cons școlar Corina Sandu
prof cons școlar Corina Bârlădeanu
CJRAE
Iași, 2020
Acest ghid își propune să ne îndrepte atenția
spre câteva aspecte care țin de dezvoltarea socială a
copilului, modul în care învață să comunice și să
relaționeze cu cei din jurul lui.
Daniel Goleman (2008) afirmă că nivelul
dezvoltării socio-emoționale a copilului afectează și
dezvoltarea cognitivă a acestuia. Drept argument, el
arată că învățarea depinde de șapte ,,elemente-
cheie”:
încrederea (convingerea copilului că poate reuși să
realizeze ceea ce-și propune, avându-i alături pe
adulți); curiozitatea (ideea că e plăcut și util să
descoperi lucruri noi); intenția (dorința de a
persevera, de a fi competent și eficace); controlul de
sine (un control interior care e capabil să regleze
acțiunile proprii); raportarea (implicarea alături de
alții în acțiuni, abilitatea de a se face înțeles și de a-i
înțelege pe cei din jur); capacitatea de a comunica
(dorința de a relaționa cu ceilalți, de a avea încredere
în ei); cooperarea (abilitatea de a-și corela nevoile
proprii cu ale celor cu care relaționează, abilități
necesare pentru a intra în componența diferitelor
grupuri).
Pornind de la această perspectivă teoretică, vă
invităm să descoperim împreună cum putem crește
copii încrezători, empatici, capabili să comunice și
să relaționeze pozitiv cu ceilalți.
De multe ori ne întrebăm:

1. Cum să comunic mai bine cu


copilul meu?
2. Cum să am un copil încrezător?
3. Cum să am un copil prietenos?
4. Cum să-l ajut pe copilul meu să
fie empatic?
5. Cum să-l ajut pe copilul meu să
comunice asertiv?
Acest ghid te poate ajuta să
găsești posibile răspunsuri la
frământările tale de părinte.

Construirea unei relații


sănătoase cu copilul tău are la
bază o comunicare constantă
și autentică.
CUM SĂ COMUNIC MAI BINE CU COPILUL MEU?
Ai observat că:
De multe ori copiii nu înțeleg de
ce trebuie să facă anumite
lucruri, regulile pe care părinții le
impun nu au sens pentru ei, iar
explicațiile nu sunt concrete și
pe înțelesul lor.
Ce putem face?
Stabilește reguli puține și formulează-le clar,
pe înțelesul copilului!
Fii consecvent în respectarea lor!
Formulează câte o consecință pentru fiecare
regulă pentru a înțelege necesitatea
respectării ei ( ex: când îți așezi lucrurile la
locul lor le găsești mai ușor când ai nevoie de
ele.)
Folosește un limbaj adecvat vârstei și
nivelului de înțelegere al copilului!
Ai observat că:

Stilul parental inflexibil sau


dimpotrivă prea permisiv poate
reprezenta o barieră în dezvoltarea
comunicării cu copilul sau un exces
de independență.

Ce putem face?

Găsește un echilibru între dragoste și limite!


Explică-i clar ce așteptări ai de la el!
Disciplina este folosită pentru a învăța nu pentru
a pedepsi!
Apreciază-i realizările și efortul fără a le ”înflori”!
Arată-i că îți pasă!
Învață-l cum să își rezolve problemele, nu le
rezolva în locul lui!
Ai observat că:

Un comportament
inadecvat al copilului poate
fi o modalitate de a atrage
atenția părinților pentru a i
se acorda importanța și
atenția necesară.

Ce putem face?

Nevoia de atenție înseamnă pentru copil


nevoia de conectare (nevoia de a se
simți înțeleși și acceptați)
Zâmbește-i și vorbește-i pe un ton calm,
ajută-l să se simtă iubit chiar și atunci
când greșește!
Ai observat că:

Din cauza programului solicitant,


copiii rămân în grija bunicilor sau a
bonelor, iar această lipsă de
comunicare le provoacă un
sentiment de insecuritate,
abandon, de insatisfacție,
manifestându-se opozant în diferite
medii (în familie, la școală, în
societate)

Ce putem face?

Nu încerca să compensezi timpul petrecut


departe de el răsfățându-l și cumpărându-i tot ce
își dorește!
Când sunteți cu copilul implicați-vă în activități
comune: gătiți, faceți curat, citiți, jucați-vă
împreună!
Privește-l atunci când vorbești cu el, ascultă cu
adevărat ce are de spus!
Arată-i că ești mereu acolo când are nevoie!
CUM SĂ AM UN COPIL ÎNCREZĂTOR?
Cunoaște-ți copilul
Pune-i întrebări care să îl provoace să discute despre el și
să își dezvăluie viața. Întrebări de tipul ”Ce ți s-a părut
interesant din ceea ce ai învățat azi?” ”Care a fost cel mai
dificil moment din ziua de azi?” ”Ce coleg te-a impresionat
azi și de ce?” sunt foarte utile atunci când vrei să eviți deja
clasicul răspuns ”Bine”.

Fii deschis și nu critica


Oferă-i copilului tău suficientă deschidere astfel încât
acesta să poată apela la tine pentru sprijin emoțional și
fizic. Existența acestei siguranțe îi ajută pe copii să fie
mai deschiși atunci când vine vorba de a simpatiza cu
alții și a-i ajuta pe cei în nevoie.

Învață-l să gândească despre reușitele lui în mod


pozitiv
Așa NU Așa DA

-Nu pot face asta… Nu pot face asta încă…


.-Nu mă pricep la… Am destul curaj
– Nu sunt bun la… pentru a încerca să…
-De ce nu reușesc și eu Mă străduiesc să…
să…? Când ceva nu îmi
-Niciodată nu pot să… iese, încerc din nou.
–Eu nu am cum să… Cer ajutorul atunci
-Nu cred că voi reuși să… când am nevoie
Ajută-ți copilul să facă alegeri bune!

Discută cu copilul tău atunci când acesta se află în fața


unei dileme etice și oferă-i încurajări să facă o alegere
după ce a analizat toate perspectivele. Discută de
asemenea și situațiile care apar la școală nu doar ca
simple întâmplări ci și din prisma emoțiilor și a
comportamentelor celorlalți.

Gestionează conflictele și greșelile

Organizează întâlniri în familie atunci când apar


conflicte în cadrul cărora să îți încurajezi copilul să
vadă și alte perspective, să își exprime punctul de
vedere și să îl asculte pe al celorlalți.
ACTIVITĂȚI PE CARE LE POȚI FACE ÎMPREUNĂ
CU COPILUL TĂU

Animalul de putere

În acest joc, îți vei invita copilul într-o călătorie imaginară,


în care să își construiască animalul de putere.Pentru cei mai
mici este util să aduci diferite animale tipărite și să își aleagă
unul dintre ele – pot fi construite sub forma unor fișe de
colorat și să le coloreze ei, sau sub forma unor șabloane, iar
copiii să deseneze conturul pe o foaie.
Dacă ai un copil mai măricel, invită-l să își deseneze singur
animalul de putere. Mai apoi, invită-ți copilul să-i dea un
nume, să spună ce calitate/calități îi aduce acest animal (de
exemplu: urs – curaj, leu – putere, girafa – încredere) și să
spună când il vor folosi.

O listă cu lucruri de care este mândru

Un alt exercițiu pentru a avea copii încrezători vizează


listarea lucrurilor de care este mândru.
Lucruri de care ai nevoie: o foie de hârtie sau un carnet și
un pix sau creion
Ce trebuie să faci: Dăruiește –i copilului tău un carnet
special pentru a crea o listă a lucrurilor de care este mândru.
Poți face acest exercițiu și cu o simplă foaie de hârtie
Roagă-l să scrie lucrurile de care este mândru sau
momentele în care s-a simțit mândru de contribuția pe care a
adus-o
Puteți face acest lucruri zilnic înainte de culcare. Astfel,
copilul va deveni mai conștient de potențialul pe care îl are și
va avea mai multă încredere în forțele proprii.
Activități ce implică responsabilitate

Un copil poate deveni încrezător atunci când acesta conștientizează că


părinții au încredere în el. Tocmai de asta este important să îi aloci activități
cu un anumit grad de responsabilitatea. Astfel, acesta se va simți mai
independent
Ce poți face: Fă o listă cu activitățile și lucrurile pe care copilul tău le poate
face pentru mediul înconjurător sau pentru animalul de casă. De exemplu,
plimbatul câinelui, udatul florilor sau măturat.
De fiecare dată când copilul tău îndeplinește cu succes o anumită sarcină
laudă-l.
Dacă face o greșeală, ajută-l să o îndrepte și nu îl critica.
O astfel de atitudine va fi de ajutpr pentru creșterea stimei de sine!

Învață-l să-și înfrunte temerile

Teama este un factor foarte puternic care îți poate împiedica micuțul să
facă lucrurile pe care și-ar dori să le facă. Acest execițiu poate fi de ajutor în
creșterea stimei de sine.
Lucruri de care ai nevoie: Hârtie și un pix
Ce trebuie să faci: Roagă-l pe cel mic să facă o listă cu toate lucrurile pe
care se teme să le facă. De exemplu, îi poate fi frică să meargă la ore de
înot din cauza greutății. sau, i-ar putea fi teamă să prezinte în fața clasei o
temă.
Propozițiile ar trebuie să urmeze această structură:Îmi este teamă să mă
înscriu în echipa de înot pentru că.
.Îmi este teamă să vorbesc în fața clasei pentru că…
Al doilea pas ar fi să își imagineze că face toate acele lucruri și activități de
care îi este teamă.
Încearcă să îl înveți să dezvolte o mentalitate de tipul “și ce dacă”.
De fiecare data când copilul tău scrie un lucru de care îi este teamă,
încurajează-l să scrie ce s-ar putea întâmpla dacă ar încerca să facă acel
lucru. Apoi, lângă o descriere negativă recomandă-i să scrie “și de dacă”.
Acest exercițiu îl va ajuta să învețe să își înfrunte temerile mai ușor.
Experiențe pozitive

Această activitate poate fi una de grup la care poate participa


întreaga familie, dar și alți prieteni ai copilului tău.
Lucruri de care ai nevoie: un bol sau o cutie, cartonașe și un pix
Ce trebuie să faci: Adună copiii sau membrii familiei într-un cerc și
împarte fiecăruia un cartonaș
Roagă-I să își scrie numele în partea de sus și să le pună în bol
sau cutie.
Amestecă toate cartonașele.
Treci bolul sau cutia pe la fiecare copil sau participant la activitate
și spune-le să aleagă câte un cartonaș.
Fiecare trebuie să scrie un lucru pozitiv sau o calitate despre
persoana respectivă. Apoi, cartonașul trece la următoarea
persoană până când toată lumea a scris o calitate despre fiecare
dintre participant.
Adună toate cartonașele și pune-le înapoi în bol.
La final, oferă fiecărui copil cartonașul cu numele lui. Roagă-l să
citească toate aspectele pozitive și calitățile pe care le-au scris cei
din jur.
CUM SĂ AM UN COPIL PRIETENOS?
Un copil prietenos este un copil care se joacă împreună
cu copii de aceeași vârstă, împarte jucăriile, informațiile sau
ideile cu ceilalți, este generos, interacționează ușor cu copii
sau adulți și este bucuros să se afle în preajma altora.
Aceste abilități se învață din exemplele părinților și prin
crearea unor contexte variate, favorabile dezvoltării
abilităților sociale.

Încurajează copilul să participe la cursuri recreative


Cursurile recreative îl ajută pe copil să întâlnească alţi copii cu pasiuni
şi interese comune. O oră de teatru, muzică, înot sau tenis, o dată pe
săptămână, ar putea fi o modalitate simplă şi plăcută de a cunoaşte
persoane noi, de a putea intra în vorbă mai uşor, datorită intereselor
comune şi de a lega prietenii.

Lansează o provocare
Privește dificultăţile ca pe oportunităţi de creştere şi depăşire a
temerilor. Dacă ai un copil care se teme că va fi respins, care stă pe
margine şi se uită la ceilalţi, lansează o provocare.Propune-i să intre
în vorbă cu 2-3 copii pe care îi place mai mult şi să vadă ce se
întâmplă. Explică-i că e posibil să fie respins, iar asta nu înseamnă că
are el o problemă, ci trebuie doar să încerce până când va găsi
persoanele care să rezoneze cu el. Dar încurajează-l, explicându-i că
e la fel de posibil să îşi facă imediat prieteni noi. Fii alături de el şi
ajută-l să obţină o perspectivă mai plăcută asupra lucrurilor.
ACTIVITĂȚI PE CARE LE POȚI FACE ÎMPREUNĂ CU
COPILUL TĂU

Citește povești împreună cu copilul tău apoi discută cu el


întâmplările prin care trec personajele din lecturile citite.

Ajută-ți copilul să înțeleagă și


să exerseze bunătatea și
generozitatea.
Creați împreună un calendar al
generozității, sau un borcan cu
fapte bune, sau alte activități
care să încurajeze copilul să
practice acest mod de viață.

Râzi împreună cu copilul tău

Fii ingenios și creativ și intră în starea de copil. Îndrăznește și


jucați-vă împreună
îmbrăcați-vă în moduri haioase și faceți fotografii
construiește împreună cu copilul tău un cort din pături și
scaune, apoi citiți împreună sau jucați un joc în cort
spuneți-vă unii altora glume sau ghicitori

Găsiți și voi, împreună, activități amuzante în familie!


BORCANUL RECUNOȘTINȚEI
Una din modalitățile prin care îți poți învăța copilul să vadă lucrurile bune
din viața sa este un borcan al recunoștinței. Acesta reprezintă un mod
amuzant și creativ prin care copiii (și nu numai) pot să exerseze
recunoștința.
Puteți să creați câte un borcan pentru fiecare membru al familiei sau unul
singur pentru toți.

Un prim pas este să discutați cu copilul dumneavoastră despre


recunoștință și semnificația acesteia. Puteți nota orice idee vă trece prin cap
legată de acest concept, puteți desena simboluri, imagini sau chiar să faceți
un colaj. Este o activitate nu doar creativă, ci și amuzantă, însă este foarte
important să aplicați una din regulile de aur ale comunicării, și anume să nu
criticați ideile celorlalți, indiferent cât de diferite sunt acestea.
Personalizați apoi fiecare borcan cu accesorii decorative, cu vopsea,
sclipici, panglici sau orice altceva vă trece prin cap. După finalizarea acestui
pas, este timpul să adăugați primele trei bilețele de recunoștință (de exemplu
:”Sunt recunoscător pentru câinele meu pentru că mă iubește necondiționat
și mă face să râd”. ”Sunt recunoscător pentru lego-ul pe care l-am primit de
ziua mea, chiar mi-l doream!””Azi la prânz am mâncat pizza, este preferata
mea!””Mulțumesc mama că azi m-ai lăsat să dorm mai mult”.
Îndoiți aceste bilețele și puneți-le în borcan.
Planificați-vă să începeți cu trei bilețele de recunoștință pe zi.
Este important ca această activitate să devină un obicei și pentru părinți,
pentru a-i încuraja astfel pe cei mici să facă același lucru.
Bilețele pot fi ulterior folosite pentru discuții pline de emoție cu copiii sau
activități creative cum ar fi crearea unor povești sau jocuri de rol pe baza lor.
CUM SĂ-L AJUT PE COPILUL MEU SĂ
FIE EMPATIC?
Empatia înseamnă capacitatea
de a simți emoțiile, gândurile și
nevoile pe care le trăiește altă
persoană, luând în considerare
perspectiva acesteia.

Copiii și adolescenții empatici se


implică mai mult în activități
sociale pozitive, sunt dispuși să
împartă mai mult și să îi ajute pe
cei din jur.

Citiți împreună povești și apoi discutați cu copilul


adresându-i întrebări de tipul:
- Ce simte personajul principal la începutul poveștii?
- Cum se schimbă sentimentele ei/lui pe până la sfârșit?
- Dacă ar fi să îi spui ceva, ce i-ai spune?
- Cum te-ai simți dacă ceea ce s-a întâmplat în poveste ți s-
ar întâmpla și ție?

Atenție la timpul petrecut în fața ecranului


Limitați accesul la social media, care nu numai că vă fură din
timpul pe care l-ați putea petrece împreună cu copilul și pe
parcursul căruia și-ar dezvolta empatia, ci are și alte efecte
fizice și psihice care îi îndepărtează pe copii de la
conexiunile umane și tot ceea ce înseamnă acestea.
Înlocuiește deviceuri-le cu jocuri pe care să le jucați
împreună!
Iata o propunere de joc prin care iti poti invata copilul sa fie mai
empatic:
Ai nevoie de mai multe biletele pe care sa fie trecute cateva
situatii frecvent intalnite in randul copiilor cu varsta cuprinsa intre 5
si 10 ani:
„Lui Andrei i-a cazut inghetata din mana si nu mai poate
cumpara alta.”
„De ziua de nastere, Andrei a primit o petrecere surpriza.”
„Andrei are febra si dureri in gat.”
”Andrei a mers cu masina intruna timp de 3 ore.”
„Andrei isi doreste o jucarie noua.”
„Lui Andrei ii e foame si isi doreste sa manance cina acum,
dar mai are are de asteptat o ora.”
„Andrei se intalneste cu un prieten bun.”
”Andrei a primit un cadou de la verisorul lui.”
„Profesorul i-a spus lui Andrei sa se opreasca din vorbit.”
„Prietenul lui Andrei i-a spus ca nu vrea sa se mai joace.”
„Andrei si-a asteptat bunica sa ajunga acasa.”
„Andrei va merge la cinema dupa-amiaza.”
”Andrei a desenat foarte frumos.”
„Catelusul lui Andrei are nevoie de operatie.”
Copilul poate extrage un biletel cu o situatie si pe baza ei
poate incerca să răspunda la întrebarea: „Cum crezi că se
simte Andrei?”. Ulterior puteti discuta despre aceste situatii și
să puneți accent pe emoțiile care reies.

Tu cum îți înveți copilul să fie empatic?


CUM SĂ-L AJUT PE COPILUL MEU SĂ
COMUNICE ASERTIV?

Comunicarea asertivă presupune exprimarea clară și fermă a


dorințelor, emoțiilor, părerilor și intereselor, fără a-i leza în vreun fel
pe ceilalți, adică fără a arăta dezinteres, dispreț, ostilitate și fără a
jigni.
Prin comunicarea asertivă, îți aperi drepturile și nevoile,
respectându-le și pe ale celorlalți.
Astfel:
poți spune nu, nu știu, nu înțeleg, nu pot, nu vreau, nu îmi
place, fără să te simți prost sau vinovat
poți evita situațiile în care nu vrei să te implici
poți să-ți exprimi deschis și sincer felul de a fi și să aperi
valorile în care crezi
poți să îți faci cunoscute limitele, pentru a evita abuzuri,
presiuni, gafe etc
arăți că ai încredere în tine și că te respecți pe tine însuți, dar și
că ai respect față de cei cu care vorbești
construiești o imagine de sine integră, datorită căreia vei fi
apreciat
scad șansele de a fi înțeles greșit
vei dezvolta relații de succes, atât pe plan personal, cât și
profesional
eviți apariția frustrărilor de a nu fi reușit să atingi scopul urmărit
în urma conversațiilor
Și dacă nu comunici asertiv, ce
alternative îți rămân?
Comunici agresiv atunci când
Ești tensionat, enervat, faci gesturi tăioase și ești
clar în conflict cu cei din fața ta. De fapt, toate
relațiile tale sunt niște raporturi de forță, în care vrei
mereu să câștigi. Ești stresat să îți atingi scopurile
și devii agresiv încercând să îi convingi pe ceilalți
că ai dreptate și ei trebuie să facă așa cum vrei tu.
Te superi și devii ostil dacă întâlnești rezistență.
Nevoile celorlalți nu contează, le ești superior, deci
interesele tale sunt singurele valoroase.

Comunici pasiv atunci când

Gesticulezi puțin și timid, vorbești încet ca să nu


deranjezi sau să nu creadă cineva că ai conta.
Nu obișnuiești să ai inițiative, nu exprimi clar ce
gândești și simți, pentru că ai o stimă de sine
scăzută și consideri că părerile tale nu sunt
valoroase. Aștepți ca ceilalți să îți înțeleagă
nevoile și devii frustrat când observi că asta nu
se întâmplă. Tot ce fac ceilalți este să capete o
imagine a ta ștearsă, puțin motivată și să le fie
de milă de tine sau să nu te ia în considerare.
Copilul va reuși să comunice asertiv dacă educația îi este
facută printr-o comunicare asertivă.

Cum putem proceda?

Încurajează-l să vorbească și să explice cât mai bine ce simte,


ce îi place, problemele pe care le întâmpină și împărtășește-i și
tu aceleași lucruri, explicându-i la un nivel la care poate
înțelege.
Când apare o problemă, treci cu răbdare prin pașii care duc
spre soluție, explicând la fiecare pas motivele și consecințele,
ca micuțul să înțeleagă cum gândești.
Implică-l în rezolvarea problemelor și cere-i părerea pe cât
posibil. Copilul are nevoie să știe că opinia lui e luată în
considerare și că e capabil să se implice în luarea deciziilor,
pentru a-și construi încrederea în sine.
Pune-i în vedere că, în orice situație, există mai multe variante,
mai multe perspective și că el trebuie să aleagă în funcție de
gusturi, priorități, valori, scop. De asemenea, explică-i faptul că
alții aleg diferit și că, o alegere, dacă nu încalcă drepturile
altora, nu trebuie blamată sau ridiculizată.
Arată-i că atunci când refuzi, când te răzgândești sau când
recunoști că nu știi anumite lucruri, nu te simți prost sau
vinovat. Chiar și când greșești e în regulă, atât timp cât
greșeala te ajută să îți formulezi noi concluzii.
Implică-te și implică-l pe copil în activități de echipă,
cooperarea e importantă.
E BINE SĂ AVEM ÎN VEDERE URMĂTOARELE ASPECTE:

Priveşte copilul în ochi


Mesajul pe care îl transmiţi va fi receptat mai bine dacă îţi
priveşti copilul în ochi atunci când îi spui ceva. Dacă eviţi
privirea dai impresia că nu eşti convins de ceea ce spui.
Tonul vocii
Tonul vocii exprimă perfect starea ta. Dacă vorbeşti prea încet,
în şoaptă, nu vei trezi atenţia copilului tău; dacă ţipi nervoasă,
vei obţine exact contrarul şi vei reflecta starea de tensiune
asupra lui. Evita să te răsteşti la copil chiar dacă eşti agitată şi
nervoasă. Un ton serios va atinge scopul dorit şi vei fi
ascultată de copil.
Poziţia corpului şi mimica
Poziţia corpului nu trebuie să inspire indiferenţa sau
agresivitatea. Dacă te apleci asupra copilului şi îi arăţi degetul
arătător în timp ce îi faci o observaţie, vei inspira mai degrabă
teamă şi nu autoritate. Dacă vorbeşti în timp ce faci orice altă
activitate vei demonstra lipsa de interes legat de ceea ce spui
şi copilul tău se va comporta indiferent. Mimica trebuie să
corespundă cu mesajul transmis; dacă râzi în timp ce îi
adresezi o solicitare serioasă, copilul va fi derutat.
Conţinutul mesajului
Mesajul pe care îl transmiţi copilului tău trebuie să fie înţeles
exact. Transmite un mesaj adăugând detalii suficiente pentru a
fi sigur că ceea ce face copilul tău corespunde cu ce i-ai cerut
să facă. Mesajul tău nu trebuie să fie o întrebare (” ce să mă
fac cu tine dacă nu îţi aranjezi cărţile?”, „de câte ori să îţi repet
să stingi televizorul”), ci trebuie să fie clar, direct şi uşor de
înţeles („vreau să îţi aranjezi acum cărţile în dulap”, „vreau să
închizi televizorul acum şi să mergi în camera ta pentru a îţi
face temele”).
Și o poveste în dar

În fiecare an, vara, mama și tata își duceau fiul cu


trenul la casa bunicii. Apoi se întorceau acasă cu
același tren a doua zi. Băiatul, când a crescut, le-a
spus părinților:
- Sunt mai mare, ce spuneți dacă anul acesta încerc să
merg singur la bunica?
După o scurtă discuție, părinții au fost de acord.
Acolo stăteau pe peronul gării, făcând cu mâna, dând
ultimele recomandări de la fereastră, în timp ce el
continua să repete:
- Da, știu, știu, au spus-o deja de o sută de ori ...!
Trenul era pe cale să plece și tatăl a spus:
- Fiule, dacă te simți brusc rău sau ți-e frică, asta este
pentru tine! - și a pus ceva în buzunarul fiului său.
Băiatul era singur, așezat în vagon, fără părinți, pentru
prima dată, privind curios de la fereastră. În jur,
necunoscuții au împins, au făcut zgomot, au intrat în
compartiment, au ieșit, controlorul a făcut comentarii
despre faptul că era singur, cineva chiar l-a privit cu
regret și dintr-o dată băiatul s-a simțit foarte incomod
și trist, tot mai mult.Lăsând capul jos, s-a cufundat în
colțul scaunului și au început să curgă lacrimi.
În acel moment și-a amintit că tatăl său pusese ceva în
buzunar. Cu o mână tremurândă a bâjbâit și a găsit o
hârtie, pe care avea scris acest lucru
- Fiule, sunt în ultimul vagon - ...
Acesta este rolul nostru ca părinți!

...Să fim mereu în ultimul vagon!