Studiu de caz

Prezentarea cazului: T. – 8 ani, clasa a 2 a, manifesta frecvent episoade de

agresivitate atat verbala, cat si fizica asupra colegilor sai de la scoala. Acasa are
mereu necazuri pentru ca o loveste pe sora lui mai mica si pentru ca arunca
intentionat lucruri si le strica atunci cand este nervos.
Parintii au un program incarcat, cu ore de lucru suplimentare, in acest
interval copilul se afla in grija bunicii. Mama este autoritara si pretinde reguli
destul de stricte, iar intre cei doi se nasc permenent conflicte, fapt ce agraveaza
comportamentul copilului. Tatal este mai maleabil, dar nu se implica foarte mult
in activitatile de zi cu zi ale copilului.
1. Relatia dintre mama si copil este, in general, una conflictuala
caracterizata de urmatoarele aspecte:
- Mama impune reguli de genul „nu mananci niciodata in pijamale
pentru ca le vei pata”, iar dorinta copilului nu coincide cu dorinta
mamei;
- Certuri din cauza faptului ca T. o loveste pe sora sa mai mica;
- T. prezinta dezinteres fata de activitatea scolara si provoaca permanent
conflicte la scoala.
Comportamentul agresiv al copilului a luat nastere in momentul intrarii
la scoala, fapt ce a coincis si cu nasterea surorii sale.
Cu toate ca mama impune reguli, de cele mai multe ori nefiind
respectate, recunoaste ca nu a fost niciodata consecventa in aplicarea unor
consecinte, recompensandu-l haotic,incercand sa „nu-i lipseasca nimic”.
2. Relatia cu tatal tine mai mult de petrecerea timpului liber, dar nu se
implica in activitatile scolare sau in stabilirea unor reguli. Tatal nu
prezinta o autoritate in fata copilului.
3. Relatia cu bunica: Ocupandu-se in acelasi timp de cei doi copii,
bunica isi indreapta atentia mai mult spre cea mica, prioritare fiind
nevoile acesteia. De aceea, copilul „profita” de situatia in care este
lasat nesupravegheat si incearca sa-si faca propriul program. (teme
lasate neterminate, petrecerea timpului pe calculator, etc).
4. Relatia cu sora mai mica: Deseori isi petrece timpul cu ea, dar, in
anumite momente, isi pretinde autoritatea asupra ei si o cearta sau
o loveste. Motivatia lui pentru aceste conflicte este ca „nu a facut
ceea i-am spus”.

1
A. Ipoteze:
- Agresivitatea copilului reprezinta o cale de comunicare pentru el,
manifestandu-si frustrarile si gelozia prin comportamente nedorite;
- Dat fiind faptul ca este permanent blamat si acuzat pentru neplacerile pe
care le creeaza, fiind etichetat drept „copilul rau”, isi insuseste ca atare
aceste comportamente, mai ales ca, prin intermediul acestora reuseste sa
atraga (chiar si in sens negativ) atentia celor din jur;
- Dorinta de atentie este cauzata de faptul ca membrii familiei se
concentreaza mai mult pe nevoile surorii mai mici;
- Dorintele lui, nevoile lui se afla pe plan secund in cadrul familiei, iar
singura modalitate prin care si le poate exprima o reprezinta autoritatea
exagerata asupra surorii, fiind singura pe care o poate controla;
- Relatia defectuoasa cu mama, gelozia fata de sora mai mica reprezinta
principalele surse declansatoare ale comportamentului copilului.

B. Obiective:
- Stabilirea relatiei de incredere cu copilul astfel incat acesta sa isi poata
spune povestea;
- Accesarea emotiilor si eliberarea acestora;
- Inlocuirea modurilor de gandire si comportament daunatoare cu unele
utile;
- Realizarea unui plan de reguli si recompense impreuna cu parintii pentru
intarirea si consolidarea comportamentelor dezirabile.

C. Plan de interventie
1. Crearea unui mediu permisiv, in care copilul sa se simta liber sa
actioneze si sa dobandeasca control asupra sentimentelor sale in
siguranta: stabilirea unor limite comportamentale si informarea
copilului cu durata estimata a fiecarei sedinte. La inceputul procesului
de stabilire a relatiei, i se explica clar copilului ca exista trei reguli
fundamentale:
- Copilul nu are voie sa se raneasca singur;
- Copilul nu are voie sa il raneasca pe consilier;
- Copilul nu are voie sa strice obiecte.
Folosindu-se aceste trei reguli, se evita necesitatea de a-l controla pe
copil si de a ne comporta ca un parinte pe parcursul unei sedinte. De
asemenea, se creeaza o relatie exclusiv terapeutica in care copilul are
permisiunea de a fi el insusi, cu putine restrictii.

2. Relatia de incredere: Consolidarea increderii este facilitata cand copilul

are un sentiment puternic de exclusivitate (relatia cu consilierul este
unica, necompromisa de intruziunea nedorita a altora); copilul trebuie
sa se simta acceptat pentru felul in care se percepe pe sine.

2
Activitatea 1
Obiectiv: dezvoltarea relatiei consilier – copil prin cunoastere
reciproca.
Materiale: un carton mare, doua bucati de burete, acuarele in tub,
doua boluri cu apa (pentru spalarea buretilor), servetele.
Etape: Descrierea activitatii de pictura in cadrul acestei activitati:
- Realizarea unei picturi comune prin amprente;
- Alegerea temei de catre copil;
- Descrierea modului de realizare a picturii: Fiecare va pune amprente cu
buretele pe foaia de desen, pana cand peisajul va fi gata);
- De fiecare data cand se va pune o amprenta, atat consilierul, cat si
copilul vor trebui sa spuna ceva despre propria persoana.

3. Copilul isi spune povestea

Activitatea 2
Obiectiv: identificarea relatiilor de familie
Materiale: animale de jucarie
Etape: Consilierul ii comunica ca se vor juca cu animalele de jucarie
din cabinet. Intai, copilul trebuie sa aleaga un animal care seamana cel
mai mult cu el din perspectiva personalitatii, a caracteristicilor
comportamentale si emotionale (trebuie sa aleaga un animal care ii
seamana cel mai mult asa cum este el acum, nu sa aleaga un animal ce
reprezinta ceea ce ar vrea el sa fie). Dupa ce copilul si-a ales animalul,
consilierul il poate invita sa spuna cum este animalul ales: Vorbeste-mi
despre leu? Cum este leul acesta?”.
Dupa ce copilul a ales animalul care ii seamana cel mai mult,
consilierul il incurajeaza sa aleaga alte animale ce ii reprezinta pe toti
membrii familiei sale. Consilierul poate incepe sa exploreze relatiile
dintre animalele din grup. „Ma intreb cum se simte cainele (copilul)
langa maimuta (mama)?

Activitatea 3 – lucrul cu argila

Obiective: ajutarea copilului sa isi proiecteze asupra argilei
sentimente pe care si le refula, astfel incat sa poata sa si le recunoasca si
sa si le asume.
Etape: „imprietenirea cu argila” – Alege o bucata de argila, tine-o in
mana, turteste-o, rupe-o in bucati, fa o gaura in ea cu un deget, etc. Dupa
ce copilul s-a imprietenit cu argila, consilierul il incurajeaza sa creeze o
sculptura: „Fa o sculptura care sa imi arate cum te simti acum”.
Dupa ce copilul a creat o forma ca sa-l reprezinte, consilierul ii poate
spune sa faca o a doua forma care sa reprezinte fie o persoana importanta
din viata sa, fie o emotie ce il tulbura.
3
4. Facilitarea activa a schimbarii
Activitatea 4: Exercitiul cu banda desenata
Etape: se folosesc trei cadre. In primul cadru, in partea stanga a benzii
desenate, copilul este incurajat sa deseneze sau sa foloseasca simboluri
abstracte pentru a reprezenta anumite comportamente care ii cauzeaza
probleme – comportamente inutile.
In cadrul al treilea, in partea dreapta a benzii desenate, copilul este
incurajat sa deseneze sau sa foloseasca simboluri abstracte pentru a
reprezenta comportamente alternative – comportamente utile – care tind
sa genereze rezultate pozitive si care ar putea si folosite in locul
comportamentelor daunatoare ilustrate in primul cadru.
In cadrul central, copilului i se spune sa deseneze un autoportret.
In acest proces, copilul recunoaste ca poate alege ce comportamente sa
manifeste, dar este responsabil pentru consecintele comportamentelor
respective.

Activitatea 5 – Monstrul din mine

Obiective: copilul recunoaste faptul ca are capacitatea de a-si
controla comportamentul, in loc sa se lase controlat de comportament.
Etape: Consilierul ii explica copilului ca problemele pe care el le are
este din vina unui mic monstru ce traieste il el: „Cred ca ai probleme
pentru ca in tine traieste un monstru. De obicei, monstrul doarme adanc,
iar cand doarme se micsoreaza si devine foarte, foarte mic. Cand incepi
sa te enervezi, monstrul se trezeste si incepe sa creasca mare, mai mare,
tot mai mare! Apoi, el preia controlul si face lucruri ingrozitoare, arunca
obiecte, da cu pumnul, cu picioarele, striga si tipa. Iar drept urmare, tu
ai foarte multe probleme si nu este corect! Monstrul adoarme la loc si
nu are absolut nicio problema, dar tu ai necazuri! Acum te rog sa faci un
desen mare cu monstrul care traieste in tine, folosind aceste carioci
colorate”.
Dupa ce copilul termina de desenat monstrul, i se cere sa deseneze
un autopotret pe alta foaie de hartie. Apoi, este rugat sa deseneze un
punct pe imaginea lui pentru a arata unde anume inauntrul lui se afla
monstrul.
I se reaminteste copilului ca monstrul se trezeste si se face mare,
mare, cand el incepe sa se enerveze. „Care este primul lucru care se
intampla cand incepi sa te enervezi? Te inrosesti? Strangi pumnii?”.
Astfel, copilul va identifica indiciile psihologice care precipita o
izbugnire de manie.
Copilul este invatat ca el este seful, el poate sa controleze micul
monstru si sa-l adoarma. Impreuna cu parintii, care ii vor monitoriza
comportamentul, se va realiza un tabel cu stelute: copilul primeste o

4
 steluta de fiecare data cand va reusi sa tina monstrul sub control. Aceste
stelute se vor transforma ulterior intr-o recompensa.

5. Discutiile cu familia
Se recomanda realizarea unei liste cu reguli clare si realiste care pot
fi respectate de catre copil. Se mentioneaza consecintele si
recompensele in cazul nerespectarii, respectiv respectarii acestora.
Pentru a nu exista frustrari, se pot utiliza stelute pentru fiecare
realizarea fiecarui comportament dorit, iar un anumit numar de stelute
va fi transformat in recompense: La un numar mai mic de stelute – o
recompensa mai mica; la un numar mai mare – o recompensa mai mare.
De altfel, se stabilesc intervale clare de respectare a unui program –
somn, teme, joaca; si perioade in care copilul sa beneficieze de atentia
exclusiva a parintilor: Ex: Sambata de la 18-19 se realizeaza o activitate
dorita de copil (mers in parc, vizionat un film), astfel incat relatia
afectiva dintre copil si parinti sa fie restabilita.
Ori de cate ori, exista abateri, nu se recurge imediat la pedepse ce pot
frustra copilul. Se analizeaza comportamentul manifestat, trairile
copilului, ce a declansat criza respectiva de furie.
Copilul sa fie laudat si incurajat permanent, sa nu fie jignit sau
etichetat.

BIBLIOGRAFIE:
1. Geldard, K; Geldard, D; Yin Foo, R. (2013), „Consilierea copiilor – o
introducere practica”, Editura Polirom, Bucuresti;

2. Drugas, I. (2010), „101 aplicatii artterapeutice in consilierea copiilor”,

Editura Primus, Oradea.