Joc: Sfaturi preţioase

Pentru copii însă, stăpânirea de sine este o sarcină mult mai dificilă, din cauză că emoţiile lor sunt mai
puternice şi încă nu şi-au format în totalitate autocontrolul. În loc să fim nerealişti, pretinzându-le
copiilor să se poarte întotdeauna așa cum ne dorim, ar fi mult mai util să îi ajutăm în dobândirea auto-
controlului. Jocul pe care ţi-l propun este o modalitate de a-l ajuta pe copil să facă faţă cu bine unor
situaţii în care nu se poate purta aşa cum îşi doreşte.
Vârsta potrivită: Peste 7 ani
Materiale necesare: Hârtie și creioane colorate
Ce trebuie făcut:
 Pentru a face acest joc trebuie să alegi un moment în care si tu și copilul aveți o dispoziție bună.
Păstrarea unei atmosfere lipsite de critică şi reproşuri este esenţială în desfăşurarea acestui joc.
 Spune-i copilului că uneori facem anumite lucruri pe care le regretăm mai târziu, de exemplu spunem
unele cuvinte care îi rănesc pe ceilalți, luăm decizii pripite la impuls, acuzăm pe cineva pe nedrept,
facem ceva ce știm că este interzis, etc. Poți să dai și tu un exemplu din experiența personală, când ai
făcut ceva ce mai târziu ai regretat. Spune-i copilului să se gândească la o astfel de situație, în care face
lucruri pe care mai apoi le regretă.
 Delimitaţi cât mai bine această situaţie, punându-i întrebări concrete: Când se întâmplă acest lucru?
Cine este în preajma ta în acele momente? Ce anume te supără atunci? Dacă copilul doreşte, roagă-l
să deseneze această situație.
 Spune-i copilului să aleagă 3 persoane pe care le apreciază foarte mult, în afară de tine. Pot fi persoane
pe care le cunoaşte sau pe care nu le-a întâlnit niciodată în realitate.
 Rând pe rând, invită-l să îşi imagineze cum ar reacţiona respectivele persoane dacă ar fi în locul lui în
acea situație. Pune-i următoarele întrebări ajutătoare: De ce crezi tu că el/ea s-ar comporta aşa? Cum
de reuşeşte să se poarte aşa? Crezi că felul în care s-ar purta lui/ei ar rezolva problema? Ce sfat crezi
că ţi-ar da?
 După ce copilul şi-a imaginat ce ar face şi ce i-ar spune fiecare persoană pe care o admiră, propune-i să
aleagă sfaturile care i-au plăcut cel mai mult şi să se gândească cum anume să le pună în practică.
Ajută-l să găsească modalităţi concrete de a se comporta în acea situație. Cu cât găsiţi mai multe soluţii
alternative de comportament, cu atât este mai bine.
 La sfârşit, spune-i copilului să se deseneze pe el punând în practică cea mai bună soluție găsită.
Bine de ştiut:
 Mulţi părinţi au tendinţa să creadă că problemele copiilor se manifestă permanent și că sunt generale,
când în realitate ele apar doar în anumite momente specifice. Acest joc te poate ajuta să realizezi că
micuțul tău are dificultăți de a se controla doar în anumite momente concrete. Când problemele sunt
mai bine delimitate ai şanse mai mari să găseşti rezolvări simple.
 Chiar dacă copilul nu va pune în practică imediat soluţiile găsite în acest joc, simplul fapt de a şti că
poate să se comporte şi altfel va ameliora problema.
 Cea mai mare calitate a acestui joc este că va dă ocazia ţie şi copilului tău să lucraţi împreună. Dacă
copilul observă că este ascultat, că vrei să îl înţelegi şi să vezi lucrurile şi din punctul lui de vedere, se
va simţi mult mai respectat şi luat în serios. În felul acesta el te va vedea ca pe un aliat, nu ca pe un
judecător de care să se teamă. Astfel el va fi mai deschis faţă de tine şi relaţia voastră va fi mai strânsă.
Se spune că unde-s doi, puterea creşte. Fii de partea copilului tău atunci când are nevoie, pentru ca el să
aibă puterea să depăşească momentele dificile!
Copilul nu este sigur de dragostea şi sentimentele părinţilor şi de protecţia de care
are nevoie;

Copilul se simte neiubit,neîncurajat,adică fără valoare şi interes pentru proprii lui

părinţi;

Atunci când sesizează că nu este apreciat şi că succesele lui nui nteresează pe

nimeni,fără feed–back copilul pierde încrederea în ceea ce face;

Ajunge la concluzia că trebuie să se descurce singur şi calea de a evita durerea este

să nu iubească pentru că lumea îi este ostilă;

Copiii care sunt lipsiţi de dragostea parinţilor au mari dificultăţi în a-şi păstra
relaţiile şi legăturile de orice fel şi învaţă să nule pese de ceilalţi;

Merg pe principiul că au primit puţină dragoste şi dau la fel de puţină.Ei continuă

să se poarte într-un mod infantil–se concentrează numai asupra lui şi acţionează
impulsiv

Respectă cu greu reguli şi legi deoarece nu au încredere în alţii,le este greu să

stabilească legaturi affective cu cei din grup;

Deteriorarea conduitei şcolare(scăderea performanţelor şcolare,absenteism,risc de

abandon şcolar,conflicte cu profesoriişicolegii)pe fondul lipsei autorităţiipărinţilor
şi ca o consecinţă a lipsei de aspiraţii pe termen lung;

Sentimente de abandon,de nesiguranţă,tristeţe,anxietate,stăridepresive toate ca

urmare a dorului de părinţi,a nevoii de afecţiune părintească,de apreciere din partea
părinţilor şi pe fondul dezvoltării unor distorsiuni cognitive.•

Atitudine de indiferenţa,încăpătânare care poate merge uneori până la

comportament agresiv ca rezultat al frustrării şi al nevoii de atenţie.Înmomentele
dificile cu care se confruntă copilul interpretează absenţa părinţilor ca o
manifestare a indiferenţei acestora faţă de el şi de nevoile lui.

Tulburări de atenţie(scaderea capacitaţii de concentrare pentru realizarea sarcinilor

şi,,evadarea din realitate’).

Obiectul principal al gândurilor copiilor sunt părinţii plecaţi,situaţialor,momentele

cand vor comunica cu ei,când vor primi pachete,etc.

Absenţa aspiraţiilor pe termen lung(nu se pot proiecta în viitor)sau prezenţa unor

aspiraţii nerealiste determinate de distorsiunicognitive de genul:,,casa ai bani,nu
trebuie să înveţi’’,,,când voi fi mare,voi pleca şi eu să muncesc înstrăinătate şi
pentru asta nu trebuie să ai carte.,,etc. Apariţia sau dezvoltarea acestei atitudini
negative faţă de educaţie este favorizată în special de modelele oferite de acei
părinţi care deşi absolvenţi de studii superioare,înstrăinătate efectuează munci
necalificate.Copiii şi tinerii află aşa dar că în străinătate lucrând camuncitor
necalificat poţi caştiga considerabil mai mult decât dacă munceşti în tară şi în
domeniul în care ai calificare.

Tulburări al estimei de sine:supraapreciere faţă de alţi copii care nu au la fel de

mulţi bani sau aceea şi vestimentaţie sau accesorii pe care ei le primesc din
străinătate,sau subapreciere în relaţie cu egaliilor ai caror parinţi sunt prezenţi la
evenimentele imortante din viaţal or(serbări şcolare,şedinţe
cupărinţii,aniversări,sărbători,etc.)

Toleranţă la frustrare de nivel prea scăzut sau dimpotrivă de nivel prea ridicat
îndirectă relaţie cu capacitatea deadaptarea copilului,cu mecanismele de apărare
ale acestuia. Lipsă de motivaţie,stări de apatie(indiferenţă faţă de ceea ce se
intamplă in jur),oboseală(lipsă de energie,de vointă pentru a depune eforturi
cognitive la scoală,de a se implica în activităţi variate de timp liber specific
vârstei)fie pe fondul tristeţii şi al stărilor depresive,fie determinate de
supraîncărcarea cu sarcini specific adulţilor.

Dificultăţi de adaptare.După plecarea părinţilor copiii traversează o perioadă de

adaptare la noua situaţie,la schimbările apărute în viaţalor.În lipsa unei pregătiri
adecvate a copiilor din partea părinţilor sau a unei consilieri,copiii pot dezvolta în
această perioadă de adaptare in toleranţă la stres(copiii putând devein
anxioşi,depresivi,iritabili şi agresivi).

Comportamente(pre)delincvente(aderearea acestora la grupuri

delincvente,comportament agresiv,abuz de substanţe,implicarea în comiterea de
infracţiuni, frecventarea de localuri,săli de jocuri,etc.)este o modalitate de
asuplininevoiledeapreciere,deatenţieşiafecţiunenesatisfăcute.

Vulnerabilitate la abuzuri fizice,psihice,sexuale,exploatare prin

muncă,traficdecopiişiprostituţie.Agresoriisexuali,traficanţiidepersoane,adulţiisauco
piiiviolenţi,persoanelecareexploateazăcopiiprinmuncăîsialegvictimeledinrândulcop
iilorneglijaţi,nesupravegheaţi.•Insuficientadezvoltareaabilitaţilordeviaţăindependen
tănecesarepentruafacefaţădificultaţilorviitoarecaadult:independenţăînluareadeciziil
or,încredereaînforţeleproprii,abilitaţidemanagementaltimpuluişialbanilor,controlulş
iexprimareaemoţiilor,relaţionareşicomunicare,etc.
Din punct de vedere emoţional,putemvorbi de patru mari categorii de nevoi:

1.nevoia de dragoste şi securitate;

2.nevoia de experienţe noi,destimulare;

3.nevoia de a fi laudat şi recunoscut ca fiind capabil;

4.nevoia de responsabilităţi.