Funcțiile familiei- de învățat

Carte Secretele arborelui genealogic

Descrierea familiei, descrierea problemei, plan, recomandări.

Teme pt seminar:

 Procesul (procesul ca întreg - numărul total de ședințe, cum se împarte o ședință) și etapele
consilierii

 Definiția, sarcinile, scopurile consilierii

 Personalitatea consilierului, calitățile lui

 Funcțiile și principiile în consiliere

 Greșelile în consiliere și vulnerabilitatea consilierului (și etica în consiliere) - să includ

aspectul relațiilor duale

Empatia : consilierea crestina in biserica Lena si Otto Rimas 253.5 RIM 

Consilierea in biserica de Rimen

Manualul consilierului spiritual creștin: practicarea consilierii spirituale noutetice Jay E. Adams 253.5
ADA

Gari Collens Пособие по христианскому душепопечению. Гари Коллинз

Consiliere și psihoterapie pastorală, de Sorin Săndulachi 253.5 SAN

20.04.2022

Tema: Abordarea sistemică

Influența celor din jur

Când un copil vine la consiliere, noi încercăm să-i facem o diagnoză, să-l ajutăm. Dar el când se
întoarce în familie unde sunt relații toxice, este influențat de contextul de acasă, ceea ce are impact
asupra rezultatelor. Dar pentru a atinge rezultate mai bune este recomandat să lucrăm cu familia,
chiar dacă acesta este un proces mai greu. Mai rar vin tații la consultație de consiliere împreună cu
familia. Dacă relația mamei cu copilul este foarte bună, relația tatălui la fel (poate un pic distantă),
dar între părinți este tensiune sau nu o relație strânsă, aceasta influențează copilul. De ex. mama se
adresează călduros când cheamă copilul la mâncare, dar pe soț nu-l cheamă ea, ci trimite copilul să-l
cheme, aceasta arată că între ea și soț este o problemă și aceasta afectează copilul. Deoarece copilul
este atras într-un triunghi în care fiecare trage copilul de partea lui.

În situația în care soțul nu împlinește nevoile emoționale ale soției, ea în timp se poate împietri și să
devină rece.

În situația când se lucrează cu familia lărgită sau în situații cu o familie foarte problematică, putem
invita/cere ajutorul unui alt consilier, să facem împreună terapia familiei respective.
Dacă cuplul nu a depășit o criză, ei rămân acolo de-a lungul vieții.

Tema: Familiile disfuncționale

Familie disfuncțională - când într-o familie nu sunt îndeplinite anumite funcții.

Rolurile disfuncționale la părinți:

1. Părinții problematici - se comportă imatur, neadecvat și distructiv, provocând daune
celorlalți membri din familie. La astfel de părinți, copiii pot fi maturi, deoarece ei se
maturizează mai devreme. Sau părintele problematic ar putea să devină dominant, agresor.

2. Părintele pasiv - nu împiedică sau chiar favorizează un comportament negativ, nu

stabilește limite sănătoase și prin asta provoacă daune la toți membrii din familie. Și în acest
caz părintele aduce daune. Fiindcă părintele nu are limite și reguli, nu-l învață pe copil să
aibă limite, să se gândească la consecințe, îi împiedică pe copii să se maturizeze.

În ambele cazuri copilul nu se simte protejat emoțional sau chiar și fizic.

Rolurile copiilor într-o familie disfuncțională:

1. Copilul hiperresponsabil/eroul familiei - „eroul” întotdeauna încearcă să rezolve
problemele familiei, să creeze un tip de familie sănătoasă prin faptul că ajunge la anumite
realizări în sport sau în învățătură, sau realizări prin ore suplimentare, desen, cumva să ia
atenția de pe problemă pe realizările lui. De obicei așa copii primesc o atenție pozitivă pe
care o caută, problema la așa copii este că se dezvoltă perfecționismul, pot să dezvolte
dependență (nu de droguri, alcool, ci dependență de mâncare, de jocuri, la nivel de relații
codependente) sau comportament obsesiv (poate fi și în cazul relațiilor sau față de niște
obiecte, să fie exagerat în anumite domenii, de ex. să nu-și lase haina exterioară, să verifice
totdeauna dacă ușa este încuiată, pedantism - să fie totdeauna tot curat, ideal). Cu acești
copii este important de lucrat, fiindcă un adult perfecționist va pune prioritate pe a face
lucrurile corect și nu pe relații, nu acceptă greșelile în viața lor sau a altora. Și
perfecționismul acesta poate duce la conflicte.

2. Copil problematic/dificil/rebel - așa copil încearcă prin neascultarea lui și prin

comportament provocator să ia atenția de pe problemele familiei asupra lui. Așa copii când
cresc mari aleg un comportament autodistructiv sau distructiv față de alții. El va merge
împotriva la orice reguli, norme pentru ca să se poată lupta cu atmosfera din care vine. Prin
acțiuni ei încearcă să arate că este o problemă la ea, iar prin aceasta se vede că este o
problemă în familia din care vine.

3. Copilul pierdut/invizibil - așa copii se simt ca o floricică în vazon pe pervaz, sau

șoarecele sur așa ca nimeni să nu-l observe. Copilul invizibil în subconștientul lui speră că
dacă el se va izola de problemele familiale, problemele vor dispărea, cumva se detașează de
problemele care sunt în familie. Așa copii sunt foarte comozi, nu fac probleme, nu se
manifestă, nu ce r atenție și evită comunicarea cu oamenii din jur (copii sau adulți). Așa copii
sunt singuratici și detașați și cel mai des se zice că așa copii nu știu cum să facă față
problemelor care apar, el cedează în față la orice problemă, sau tace.
 4. Copilul neliniștit/glumeț/bufon/clovn - el distrage pe cei apropiați de la problemele
familiei prin glume, el cumva dizolvă problema. Așa copii sunt hiperactivi și întoteauna vor să
fie în centrul atenției.

Recomandări:

Hiperresponsabil - e obișnuit să câștige atenție, dragoste, grija prin a face ceva neobișnuit de bine, a
câștiga prin niște acțiuni. Pt așa copii este greu să primească harul lui Dumnezeu și credința. O
putem ajuta să înțeleagă că dragostea lui Dumnezeu nu o câștigăm prin acțiuni, El demult ne iubește.
Să învețe că dragostea nu trebuie să o câștige, și să-i iubească pe alții necondiționat. Chiar dacă
uneori nu va fi ideal, nu împlinește așteptările părinților/partenerului oricum noi îl iubim. Să-i arătăm
omului că relațiile și oameni sunt mai importante decât calitatea lucrurilor făcute, niciodată calitatea
nu trebuie să fie mai importantă decât oamenii.

Copilul rebel - indiferent de orice ar face, trebuie să-i arătăm că-l iubim, dar să nu omitem regulile și
limitele. Dacă e rebel pentru că părintele e pasiv, trebuie să-i oferim atenție și să punem limite și
reguli clare. În cazul în care el e rebel din părintele problematic, el are nevoie să înțeleagă că cineva
are grijă față de el, să-i arătăm o relație emoțională, să-i oferim dragoste. Prin rebeliune copilul
poate ascunde frică.

Copilul invizibil - Să-i atragem atenția copilului, să-l introducem în discuții, să-i punem întrebări, să-l
ajutăm să înțeleagă că are valoare, este important.

Copilul clovn - încearcă să-i distreze pe toți, dar el în interior este epuizat, e o persoană care
totdeauna va lucra pentru public, dar nu vrea să se uite în interiorul lui. Întotdeauna își caută o
companie, să fie în centrul atenției - superficial, în adânc el rămâne omul vulnerabil. Ceea ce ar ajuta
așa o persoană, este o relație apropiată de încredere, să ajungem la momente în care să avem
discuții în care să se deschidă ca să-i descoperim personalitatea reală. Să-i punem întrebări prin care
el să se gândească la personalitatea lui, ce vise are, dorințe, lucruri pozitive. El întotdeauna e
concentrat să-i distreze pe alții, și are nevoie să-l ajutăm să se descopere pe el. pentru aceasta este
nevoie de o relație apropiată. Niciodată nu e sănătos să descoperim niște lucruri grele/traumatice
din curiozitate.

Sunt 4 tipuri de familii disfuncțională:

1. Familia codependentă - membrii familiei sunt conformiști (se conformează la situația
care este), disciplina și limitele personale la membrii familiei lipsesc sau sunt deteriorate,
confuze. Părinții sunt hiperprotectivi și individualitatea copiilor e subminată. Ca rezultat se
dezvoltă neîncrederea în sine. Atunci când emoțiile/starea emoțională a unuia din membrii
familiei depinde de celălalt. Starea noastră emoțională nu trebuie să devină dependentă de
o persoană sau o situație din viața noastră, ci să fim dependente de Dumnezeu. Deuteronom
6:5

2. Familia care controlează/legalistă - acolo este un sistem extrem de rigid, tonalitatea

vocii este dominantă, care dă ordine/ordonă, părinții sunt critici, de la copii cer multă
împlinire a ordinelor, supunere. De asemenea valoarea personală și importanța fiecărui copil
depinde de realizările lui. Părinții sunt pretențioși. Și ca rezultat pot fi 2 extreme: multă frică
sau insensibilitate la sentimentele și emoțiile celor dragi. În așa familii pot fi copii
hiperresponsabili, pentru a corespunde cerințelor pe care le au părinții. Efeseni 6:4
 3. Familia indulgentă - lipsește controlul părinților, prea tare sunt jelite sentimentele și
emoțiile copiilor. Tendința de a evita conflictele și orice tensiune cu orice preț, în centrul
atenției sunt copii. Ca rezultat este lipsa disciplinei. Părinții îndeplinesc întotdeauna dorința
copiilor, care la rândul lor îi manipulează pe părinți. Proverbe 13:25, 19:19

4. Familia dezorganizată - modul de trai, modul de funcționare și membrii familiei sunt

organizați. Familia întotdeauna este în probleme, părinții sunt neconsecutivi și indeciși, iar
copiii sunt lipsiți de căldură sufletească și de comunicare apropiată. Și ca rezultat este
dezbinare/dispersare, în sens că fiecare are viața și drumul lui, trăiesc fiecare cum le place,
nu există unitate, comuniune. Nu există o împărtășire a vieții, nu sunt parte unul din viața
altuia. Proverbe 28:2

Caracteristici ale familiei funcționale

Familie ideală nu există, dar funcțională este. Așa familie favorizează dezvoltarea personalității, nu se
inhibă, nu devine neîncrezută în propriile puteri, nu are dezvoltate frici sau insensibilitate. Părinții
mențin ordine și disciplină, fiecare membru din familie poartă responsabilitatea lui personală (nu-și
ia responsabilitatea sau rolul altuia). Se dezvoltă dragostea și ascultarea față de Dumnezeu, se pune
accent că nu părinții sunt autoritatea supremă, ci Dumnezeu. Copiii se simt protejați, în siguranță. Ca
rezultat există armonie în relații, lucrurile sunt în comun, se susțin reciproc, există regulă, disciplină,
o direcție.

Pași pentru un părinte problematic:

1. Să-și ofere dreptul și timpul pentru deplângerea trecutului. Cel mai des părintele
problematic are în interior lupta din trecutul lui și nu-l poate depăși. De aceea are nevoie să-l
deplângă, nu doar să-l recunoască. Trebuie sinceritate față de sine, recunoscând durerea lui,
să se roage ca Dumnezeu să-i descopere care sunt rănile lui și să se decidă să depășească
durerea, să treacă prin/de durerea pe care o are.

2. Să renunțe la nevoia de a ține totul sub control.

 A recunoaște că toate lucrurile sunt sub controlul lui Dumnezeu

 Să se încreadă în Dumnezeu, să predea controlul și îngrijorarea exagerată lui

Dumnezeu

 Să privească la trecutul său cu mulțumire, recunoscând că ceea prin ce a trecut a

fost spre maturitate, experiența dureroasă ar putea fi spre zidirea altor oameni. 2
Cor 1:34

 Să înțeleagă care scheme de comportament le-a însușit din copilărie, care rol juca în
familia de origine (erou, rebel, invizibil, clovn).

3. Să se gândească la obiceiurile nesănătoase care în prezent afectează familia. E nevoie de mai

multă rugăciune ca Dumnezeu să-i arate care sunt acele deprinderi nesănătoase
(perfecționism, obsesii, obiceiul de a lua pe cineva peste picior, cicălire/mustrare în public,
nu-i dă importanță și valoare copilului, îi închide gura).

4. Să determine care sunt limitele sale:

 Codependență - să înțeleagă că o persoană nu e proprietatea nimănui, să nu permită

nimănui să se comporte rău cu sine sau să manipuleze cu sine.
  Să renunțe la rolul de jertfă (din cercul victimă, agresor, salvator), nu mai este o
ființă neajutorată, să-și asume rolul de om matur.

 Să înceta să învinuiască pe cei din jur și să-și asume responsabilitatea pentru

comportamentul propriu (de ex. tu ești de vină că eu te-am lovit).

 Să învețe să spună NU

 Să nu aibă nici o îndoială că este copilul lui Dumnezeu

5. Să conștientizeze că există privilegii și drepturi (ca persoană) pe care le dă Dumnezeu. El are

un plan și o direcție pentru sine, El poate da direcție.

6. Să se pregătească că pentru zidirea relațiilor sănătoase în familie va fi nevoie de o perioadă

de timp. În unele cazuri poate fi nevoie de o perioadă scurtă de timp, în alte cazuri, mai mult
timp.

 Persoana respectivă să devină inițiatorul schimbării în familie (dacă ai conștientizat,

nu aștepta ca altcineva să facă asta), să facă ceea ce depinde de sine, nu să ia
responsabilitățile altora.

 Să fie gata să dedice timp și efort pentru dezvoltarea relațiilor sănătoase. Pentru
asta este nevoie de continuitate și consecvență, fiindcă rezultatele vin în timp;

 Manifestarea milei și iertării celor care se vor împotrivi

Cum să creezi relații familiale în armonie

1. Evidențiați unicitatea fiecăruia dintre cei apropiați, fiecare membru din familie e unic,
special, deosebit, valoros, important. Tu toți sunt la fel, nu toți au aceleași slăbiciuni și
puncte tari și asta este normal, prin diferențe fiecare se completează.

2. De pus accent pe unitate, dar în același timp de a favoriza individualitatea fiecăruia.

3. A fi consecvent în relațiile cu cei apropiați.

4. Atunci când cineva apropiat greșește, să i se ofere iertare, îngăduință.

5. A ajuta membrii familiei să se învețe să manifeste emoțiile și sentimentele într-un mod

constructiv (dacă simți că ești supărat, spune-o constructiv, nu prin izbucniri).

6. Să dezvolte și să favorizeze talentele și darurile naturale atât ale sale proprii cât și ale
membrilor din familie.

7. Fiecare membru din familie trebuie să răspundă pentru faptele și cuvintele proprii.

8. A manifesta dragoste, acceptare și respect față de fiecare membru de familie. Respectul e

important să fie reciproc, și părintele pe copil, nu doar copilul pe părinte.

9. Să arate exemplu celor apropiați.