Psihoterapia familiei 1

Psihoterapia familiei
Psihoterapia familiei 2

Scurta istorie a Psihoterapiei familiei

A. Adler a vazut cum problemele intre parinti si copii au la baza o relatie
disfunctionala intre ei. Aceasta schimbare a aparut undeva la inceputul secolului 20,
prin schimbarea societatii de la cea traditionala, autocrata la cea democratica bazata pe
egalitatea intre membrii sai. A mentionat si faptul ca problemele aparute in viata unui
adult sunt rezultatul unui tratament necorespunzator in copilarie, stilul mult prea
protector era des intalnit. Acest stil parental aduce copilul intr-un adult foarte putin
pregatit pentru realitatea vietii si pentru cooperare.
In 1922, Adler a pus bazele primului centru de consiliere pentru copii si familii, in
Austria. Pana in 1930, studentii si colegii lui, conduceau inca 32 de clinici in diferite
orase din Austria.
Audienta era formata din parinti, profesori, lucratori sociali, directori de scoli si
asta a dus la un interes general asupra problemelor din familie si dorinta de a ajuta
membrii acesteia. Astfel, rusinea si stigmatizarea celor care apelau la un astfel de
ajutor pentru rezolvarea problemelor din clasa sau din familie s-a transformat intr-un
interes comun pentru rezolvarea de probleme si incurajarea familiilor.
Din pacate aceste centre au fost inchise de catre fascisti, in 1934. Adler spera ca
astfel de centre sa se deschida in Statele Unite, iar dr. Rudolf Dreikurs care a emigrat
in Statele unite dupa cel de-al doilea razboi Mondial, i-a inteplinit visul. A deschis
primul centru pentru copii si familie la scoala Abraham Lincon, in Chicago.
A continuat sa deschida centre de consiliere a familiei, in toata America si sa
pregateasca specialisti Adlerieni, astfel azi sunt sute de astfel de centre in Statele
Unite, Canada, Israel, Grecia si multe alte tari din Europa.
Conceptul de consiliere familiala a fost adus de Dreikurs in State si continuat de
Lowe, Christensen si altii.
Psihoterapia familiei 3

Principii de baza in Consilierea de familie

Consilierea de familie Adleriana are la baza principiile lui A. Adler. Unul din
primele scopuri ale familiei este sa stabileasca relatii care sa creasca sentimentul de
bine al grupului.

Responsabilitatea initiala a copiilor este sa contribuie la o rutina rezonabila a familiei.

Responsabiitatea parintelui este sa stabileasca un program, un set de limite si sa
incurajeze copilul sa dezvolte un patern in legatura cu asta. Urmatoarea
responsabilitate a copilului este sa contribuie la starea de bine a familiei, iar a
parintilor sa ofere structura necesara in care aceasta sa aiba loc. De la copii se asteapta
sa nu ceara servicii de cre ei nu au nevoie mai ales pentru actiuni in care ei se
descurca singuri. Daca parintii fac lucruri de care copiii nu au nevoie, isi dau voie sa
devina victime si sa fie exploatati de acestia.
Toti membrii familiei au responsabilitati si se asteapta sa le indeplineasca
conform regulilor casei. Intr-o familie care functioneaza bine, toti membrii ei trebuie
sa-si indeplineasca rolul cat mai bine pentru ca toti membrii familiei sa se bucure la
maxim de confort.
Fiecare ii respecta pe ceilalti si nu da voie nimanui sa-i trateze cu lipsa de
respect. Respectul reciproc fiind secretul unei atmosfere de familie corecte. Astefl
familia devine o echipa cooperanta. Este bine sa relationezi cu fermitate, atat cu copiii
dar si adultii intre ei.
Dragostea, afectivitatea si bunavointa sunt promovate de catre Adlerieni, dar ele
sunt considerate consecinte sau efecte ale unei relatii respectoase, mi mult decat o
cauza.
Se pare ca putem sa iubim, respectam si accepta neconditionat o persoana; in
timp ce iubim, respectam si acceptam conditionat ceea ce face acea persoana.
Dragostea este o emotie si emotiile sunt rezultatul unor convingeri, ganduri,
opinii si evaluari, nu cauza lor.
Psihoterapia familiei 4

Mai important decat emotiile sunt intelectul, motivul si actiunea. Putem sa ne

antrenam mintea sa inteleaga si putem sa ne antrenam corpul sa functioneze, dar nu
putem sa ne andrenam emotiile.
O greseala cruciala a parintilor este ca egaleaza dragostea cu dorintele lor si
cred ca prin supunere si satisfacand toate cerintele copiilor asta reprezinta dragoste.
Fiind supra indulgent sau supra protector si fiind autoritar si dominator sunt stiluri
extreme de parenting, ambele foarte daunatoare copiilor si familiei.
Adultii prin natua lor, fiind mai mari ca statura si cu mai multe cunostinte, pe
parcursul istoriei si-au disciplinat copii facandu-i sa se supuna, conformeze.
Traditional, conflictul dintre generatii a constat in puterea si autoritatea parintilor.
Delicventa juvenila si alte forme de conduite problematice sunt expresii ale
formelor de rebeliune a copiilor de azi. Copiii se simt neintelesi, iar adultii
nerespectati si sfidati. Cand vor sa schimbe ceva, ei cred– eronat – ca devin democrati,
prin simplu fapt ca renunta sa mai fie autocrati.
Astfel, ei ajung de cele mai multe ori sa fie supra indulgenti.
Principii de baza:
Toata activitatea individului este destinata depasirii sentimentelor de inferioritate ale
individului si sa obtina sentimentul de superioritate sau perfectiune.

Adler a sustinut ca toti indivizii au sentimente de inferioritate inca din copilarie.

Primul motiv fiind dependenta biologica pentru supravietuire. Al doilea motiv fiind
comparatia individului cu dimensiunea societatii, Lumii, a Universului. Al treilea
motiv important este rezultatul lumii moderne. Complexitatea societatii, economiei
duce la orice nivel la o dependenta obligatorie pentru a supravietui. Adler a subliniat
faptul ca atata timp cat individul se straduie sa-si depaseasca situatia si sa-si
depaseasca problemele, sentimentele de inferioritate pot fi avantajoase. Doar atunci
cand individul isi pierde curajul sa-si depasesac situatia, sentimentele de inferioritate
interfereaza cu functionalitatea lui. Dorinta de superioritate pentru a depasi
problemele vietii este explicatia Adleriana de baza pentru motivatie.
Exemplu: copilul obraznic este un copil descurajat; parintii se simt neajutorati si
Psihoterapia familiei 5

incapabili sa-l ajute. In de a-i oferi “totul sau nimic” ei trebuie sa-i creeza un mediu in
care el poate creste, poate avea rezultate...poate sa depasesaca sentimentele de inf.
Nevoia individului de a depasi sentimentele de inferioritate este indreptata spre idealul
individului. Idealul stabileste scopul final catre care se indreapta individul.

Fiecare individ isi foloseste functiile cognitive si emotionale pentru a analiza mediul
inconjurator, sa traga concluzii si sa-si stabileasca scopuri. Acest concept este un
principiu de baza care ne arata cum comportamentul individului, nu este explicat sau
controlat de ereditate sau mediu. In acelasi timp ne arata cum individul alege, poate
alege, ceea ce va face pentru a-si atinge scopul propus. Ne demonstreaza si unicitatea
indivizilor. Fiecare individ isi creaza un ideal si alege metoda prin care poate ajunge
acolo, iar rolul terapeutului este sa descopere scopul fiecarui client si tehnica aleasa
pentru a le atinge, modul in care ii influenteaza comportamentul clientului si al celor
din jur.

Scopurile psihologice ale individului, ii sunt de obicei necunoscute.

Rolul terapeutului este sa-si ajute clientul sa gasesca solutii / cai alternative pentru a-si
atinge scopul propus, atunci cand cele alese de client esueaza.
Ex. Scopuri neconstientizate ale copiilor.

Problemele individului devin si problemele grupului social. Cum indivizii isi dezvolta valori si
sisteme de valori, acestea sunt preluate si de grupurile sociale.

Oamenii isi formeaza valori si standarde in urma interactiunilor intre ei.

Procesul de consiliere – pasi importanti

Terapia de familie se focuseaza pe rezolvarea problemelor dintre copii si parinti,

frati, parinti, bunici si parinti. Terapia reuseste sa imbunatateasca relatiile dintre
membrii familiei si sa creasca intelegerea de catre membrii familiei a rolurilor
fiecaruia, a regulilor, a scopurilor si a stagiilor de dezvoltare. Problemele aparute intre
copii si parinti, cer o terpia cu intreaga familie.
1. Stabilirea bazei de date
Toate informatiile care pot fi obtinute inainte de prima intalnire.
2. Interviul initial cu parintii
Prima intalnire se poate prelungi ca timp, pentru a putea intelege situatia si ca
familia sa plece cu un prim inside.
Psihoterapia familiei 6

3. Stabilirea constelatiei familiei

a. Ordinea nasterii: numele si varsta copiilor
b. Sarcini pierdute
c. Boli serioase ale copiilor
d. Alte persoane importante in / pentru familie
4. Descrierea problemei
a. Identificarea problemei: foarte des parintii incep prin a descrie
ingrijorarea fata de unul dintre copii.
b. Descrierea problemei
c. Obtinerea unor exemple concrete
d. Reactia/raspunsul parintilor la comportamentul copilului, din ex oferit
Pentru a intelege natura interpersonala a conflictului din familie este foarte
important sa-i facem pe parinti sa inteleaga contributia lor la aceasta situatie. Din
acest motiv stabilirea a ceea ce face/spune parintele ca raspuns e foarte important
pentru a ajuta parintii, dar si terapeutul sa vada dinamica interpersonala a familiei.
Parintele trebuie intrebat cum s-a simtit in situatia descrisa de el. Asta il ajuta pe
terapeut sa inteleaga scopul neconstientizat al copilului.
E importanat pe parcursul intregului dialog cu parintii ca terapeutul sa faca
presupuneri, sa emita ipoteze in legatura cu dinamica familiei.
5. O zi obisnuita
Avand o descriere a unei zile obisnuite din acea familie, te ajuta sa intelegi situatia,
starea din acea casa, dinamica relatiei dintre parinti si copii. De cele mai multe ori,
din aceasta descriere se obtin cele mai multe informatii care confirma presupunerea
initiala a terapeutului.
a. Cine se trezeste primul? Ce face?
b. Cine se trezeste urmatorul? Ce se intampla atunci?
c. Cine are nevoie de ajutor sa se trezeasca?
d. Cum se desfasoara micul de jun?
e. Cum raspund parintii la comportamentul copiilor?
f. Copii se imbraca singuri?
Psihoterapia familiei 7

g. Sunt probleme cu plecatul spre scoala? Sunt probleme la scoala?

h. Probleme in timpul mesei?
i. Sarcinile fiecaruia in casa?
j. Timpul de culcare
k. Cine cu cine doarme? Udatul patului?
Si in aceasta faza e important sa obtinem informatii legate de modul in care parintii
raspund, comportamental si emotional, pentru a intelege dinamica familiei si a face
ipoteze cat mai bune.
6. Diagnosticul ipotetic
Pana la aceasta faza a intalnirii, terapeutul are banuieli puternice despre ceea ce nu
merge cum trebuie in familie. E bine sa impartasim aceste presupuneri, inainte de a
avea interviul si cu copiii in camera. Si asta pentru ca de cele mai multe ori e vorba
despre scopurile neconstientizate ale copiilor.
7. Interviul copiilor
Putem avea cateva informatii din primele momente, din modul in care intra in camera:
cine pe cine ajuta, cine are nevoie de ajutor, daca alerga sau se imping, cum se aseaza
pe scaune. Nu e important sa urmarim acuratetea informatiilor – sa verificam ce si
cum e adevarat in ce spun ei si ce au spus parintii – pentru ca e mult mai important
interpretarea faptelor de catre fiecare membru.
Intr-o familie functionala, toti membri familiei (peste 3 ani) contribuie la binele
familiei.
“Ce responsabilitati aveti in casa?”
“Ce vreti sa fie altfel in familie?”
“Cum a fost ultima data cand s-a intamplat?”
8. Descoperirea scopului
In aceasta parte a interviului scopul terapeutului este sa descopere scopul
neconstientizat al copiilor. E foarte important ca discutia legata de scopul
comportamentului sa fie sugestiva, nu acuzatoare.
9. Recomandari
Psihoterapia familiei 8

Dupa ce interviul cu copiii se incheie, ei se retrag si se intorc in camera parintii.

Acum e momentul in care terapeutul impartaseste concluziile despre dinamica
familiei, oferind o noua intelegere asupra familiei. Nu e recomandat sa dam prea
multe recomandari, dar e bine sa le dam o tema pentru acasa.
10. Incheierea interviului
Dupa ce se fac recomandari, interviul este incheiat si se face programare pentru
saptamana viitoare, daca e necesar.
Psihoterapia familiei 9

Teoria dupa Frank Walton

F. Walton a fost inspirat de Dreikurs, a studiat cu el ; are 14 centre pentru

adolescenti si familii in Carolina.
F. Walton spune ca are in minte cateva principii Adleriene cand face consiliere
de familie :
Nimeni nu vrea sa stea in pozitie de inferioritate, astfel consilierul trebuie sa fie
alert la orice relatie din acea familie care il pune pe unul dintre ei in pozitie de
inferioritate. Adler spunea ca egalitatea este logica de fier a vietii sociale. Nu a spus
ca e o idee buna, ci ca e logica de fier. Ce a vrut sa spuna este ca nu numai ca nu vrem
sa stam in pozitie de inferioritate, dar nici nu o suportam.
Kurt Adler, spunea “cel mai puternic lucru pe care il putem oferi clientului
nostru este sa-i spunem ce urmareste sa faca. “ Deci, terapeutul este cel care descopera
scopurile neconstiente ale clientului si sa-i spuna ceea ce el urmareste de fapt. Nu doar
scopurile copiilor, dar si cel al parintilor.
Cei mai multi stiu ca suntem mai mult decat suma partilor noastre. Ne uitam la
mediul inconjurator si aducem interpretarea noastra. Ceea ce noi credem despre ceea
ce vedem in jur este baza stilului nostru de viata. Este foarte practic pentru consilierul
Adlerian, ne lasa sa facem bune presupuneri. Vedem una, alta si putem face bune
presupuneri in legatura cu directia in care se indreapta parintele sau copilul.
Psihoterapia familiei 10

Folosirea observatiei memorabile in psihoterapia familiei

O tehnica importanta pentru a afla mai multe despre sistemul de valori ale
parintilor si stilul parental ales de parinti sau ideea gresita pe care o folosesc in relatia
de familie, este folosirea Observatiei memorabile a lui Frank Walton.
Cand suntem in adolescenta, pe la 12 ani, incepem sa ne uitam la familia
noastra si sa reflectam asupra vietii din familie, intr-un fel in care nu o putem face pe
la 4-5 ani. Si de cele mei multe ori tragem o concluzie asupra a ceva important,
cateodata e pozitiv “imi place ....despre viata in familia mea” sau negativ “Asta chiar
nu-mi place”.
Terapeutul
a. Respectul fata de client
b. Fara a judeca
c. Fara a cauta vina cuiva
d. Confruntarea clientului
e. Arata empatie
f. Nu-ti fie teama sa nu fii pe plac
g. Evita lupta de putere

Caracteristicile familiilor reunite

1. Familii nascute in urma unei pierderi

Toti membrii familiei au pierdut la un moment dat alte relatii, vise, asteptari sau
scopuri. Chiar daca e vorba de un deces sau divort, fiecare membru ramane cu o
pierdere. In societatea noastra, majoritatea tinerilor cresc cu un anumit set de
asteptari pentru viata de adult. Exista un ideal de familie pentru fiecare. Dupa un
divort se intampla ca sa se „arunce” intr-o noua relatie / casatorie doar pentru ca e
prea greu sa suporte durerea pricinuita de pierderea primei familii. De aici, bagajul
pe care fiecare il aduce din casatoria anterioara, impreuna cu logica privata a
fiecarui membru din familie, cu o teama suplimentara – frica deun al doilea esec.
Psihoterapia familiei 11

Copiii care au trait o perioada dupa divort cu unul dintre parinti si s-a obisnuit
sa „adopte” rolul parintelui lipsa, se simte amenintat de o noua formul a familiei
cand un al doilea adult apare in casa.
2. Toti membrii familiei au o istorie
In cele mai multe cazuri, relatiile din vechea familie nu dispar pur si simplu. Ei inca
au legaturi, traditii si valori comune valabile in vechea familie, care se interpun cu
dorinta lor de a o lua de la capat. Subiecte ca zile de nastere, vacante sau tabieturile
zilnice, aduc dificultati in noua familie, separarea de cea veche fiind incompleta.
3. Relatia copil – parinte inaintea relatiei noi de cuplu
Sistemul de parinte singur atrecut prin multe greutati si de cele mai multe ori creeaza
o relatie speciala intre cei doi, impotriva lumii exterioare. Aducand persoane noi in
acest sistem, ele vor fi rejectate. Daca parintele nu reuseste integrarea noului membru
al familiei, va ramane pentru mult timp in aceiasi formula: parinte – copil si din cand
in cand noul cuplu sau noul cuplu si copilul. E un proces ce trebuie facut din primele
zile, pastrand din obiceiurile parinte-copil, dar adaugand treptat unele noi in care
adultul nou venit este implicat.
4. Puterea si influenta parintelui biologic, aflat acum in afara familiei nou
formate
Limitele si regulile unei familii noi formate sunt greu de format si la fel de greu
de pastrat.
Ele se tot schimba si sunt incercate tot felul de metode pentru a unii noua familie. In
cazul in care parintele biologic aflat in afara acestui nou sistem nu poate sa renunte la
rolul pe care il avea in familie, nu face decat sa il puna pe copil intr-o situatie grea, sa
fie prins intre o lupta a adultilor. In cazul in care copilul are doua domicilii, se
pastreaza un atasament emotional care poate fi folosit in mai multe ocazii. Il poate
pastra doar pentru a avea siguranta ca daca ceva rau se intampla in una dintre case, el
poate sa se refugieze in cealalta; sau sa foloseasca relatia cu parintele din afara noului
sistem, pentru a sabota relatia celuilalt parinte.
5. Nu exista nici o relatie legala intre copiii si parintii vitregi
Psihoterapia familiei 12

Noul parinte nu are „autoritate” asupra copilului, nu poate semna nici un act in
ceea ce priveste acest copil si din aceste motive el are ocazia se se rtraga din actul
educational.

Ideile personale ale consilierului fata de familia nou formata

Inainte sa incepi lucrul cu familii nou formate, e bine sa fii constient, ca terapeut, de
ceea ce crezi despre acest tip de familii, setul tau de valori.
Pentru a afla care e pozitia ta fata de familiile recasatorite, fata de divort, poti sa te
intrebi:
Crezi in volosirea termenului de „familii destramate”? – acesta fiind un termen
negativ. Cei care au trecut printr-un divort au simti durere si agonie. Dar dupa ce au
trecut de aceasta faza si au invatat un nou stil de viata, ca persoana singura sau ca
parinte singur, pot spune ca nu mai simt nimic „rupt”. Ei aleg o noua viata si fac tot
posibilul sa transforme noul statut intr-unul pozitiv. Si cu siguranta nu vor sa care
dupa ei eticheta de „familie destramata”.
Crezi ca unui copil ii e mult mai bine cand are langa el, in casa si tatal si
mama? Chiar daca majoritatea persoanelor divortate simt ca au pierdut sansa de a
forma o familie unita, ei nu vor sa simta in permanenta ca viata lor nu e in regula si ca
copilul o sa fie „stricat”. Ei au nevoie sa creada ca isi pot pune continua viata intr-un
mod pozitiv si benefic pentru toti membri familiei.
Crezi ca divortul sau recasatoria sunt factori majori in problemele emotionale si
comportamentul copiilor? Trebuie sa retinem ca daca ne asteptam ca cineva sa fie
„disfunctional”, de cele mai multe ori el va fi asa.
Crezi ca familiile recasatorite trebuie sa functioneze ca si familiile biologice? Crezi ca
cele biologice sunt mai bune si mai puternice decat cele recasatorite? Familiile
recasatorite nu pot functiona ca si cele biologice si nici nu trebuie. Scopul tau major
ca si consilier al unei astfel de familii, este de a ajuta familia sa inteleaga ca nu pot fi
ca o familie biologica dar pot deveni la fel de functionala si pozitiva. Nimeni nu poate
iubi si relationa instant cu alti indivizi. Toate aceste emotii cer timp si rabdare pentru a
se dezvolta.
Psihoterapia familiei 13

Daca raspunzi cu da, la aceste intrebari, e posibil sa mai ai nevoie de o mai

buna intelegere a familiilor recasatorite. Asta nu inseamna ca din asta rezulta cine
trebuie si cine nu trebuie sa lucreze cu familii recasatorite, dar ca e bine ca terapeutul
sa fie constient de propriile valori in legatura cu acest tip de familii.
Consilierul e bine sa cunoasca dinamica si sa inteleaga complexitatea familiilor
recasatorite. Sa fie constienti de acele mituri si sa ajute familia sa nu doreasca
recreerea familiei biologice, ci formarea unui nou sistem functional, in noua familie.
Consilierul nu trebuie sa lase focusul pe copilul problema, ca rezultat al
divortului.
Elementul principal intr-o familiei recasatorita este cuplul. De cele mai multe
ori ei neaga acest lucru si se ascund in spatele problemelor de comportament aparute
la copii.
Scopurile consilierii:
1. Primul scop pentru toti membrii familiei este sa-si planga pierderea. De cele
mai multe ori, copiii intarzie sau neaga plangerea. Ei continua sa creada ca parintii se
vor impaca si ei incearca sa faca acest lucru posibil. Dupa ce parintele cu care ei
raman se implica intr-o noua relatie si au mai putin timp pentru ei, pot folosi pierderea
ca pe o scuza a comportamentului lor neadecvat, aratat nemultumirea lor fata de noua
relatie.
Sugestii pentru consilierea acestui scop:
a. Invatarea membrilor familiei sa-si exprime sentimentele , dorintele si
sperantele, pentru a isi elibera furia posibil ascunsa fata de evenimentele despartirii.
b. Fiecare membru e incurajat sa accepte sentimentele celorlalti din familie.
c. Depasirea momentului de suferinta e important pentru a nu da ocazia folosirii
lui intr-un comportament neadecvat pentru a atrage atentia, lupta de putere, razbunare
sau retragere.
2. Al doilea scop este stabilirea unor noi traditii si ritualuri, cum ar fi vacante,
serbarea zilelor de nastere, dar si a evenimentelor zilnice, rutina casei.
Sugestii pentru consilierea acestui scop:
a. Invatarea unei metode de negociere si de luare a deciziilor in cadrul familiei
Psihoterapia familiei 14

b. Folosirea consiliului de familie

c. Incurajarea unei comunicari si a unui respect reciproc, astfel fiecare membru al
familiei isipoate exprima paririle fara a se simti exclus.
d. Lucrul cu adultii pentru a evita pozitionarea copiilor intr-o situatie in care ei
trebuie sa aleaga intre parinti.
3. Al treilea scop este formarea noilor relatii, in timp ce se pastreaza si cele
vechi. E foarte important pentru copii sa stie ca au voie si e in regula sa simta si sa
relationeze atat cu parintele biologic cat si cu noul partener al celuilalt parinte.
Sugestii pentru consilierea acestui scop:
a. Incurajarea noului cuplu sa-si formeze legaturi stranse, sa petreaca timp
impreuna, sa-si stabileasca si sa-si impartaseasca scopuri comune, in noua relatie.
b. Stabilirea unui program de a petrece timpul astfel sa aiba ocazia fiecare adult sa
relationeze cu fiecare copil, in doi si nu doar in grup.
c. Adultul nou venit in casa e bine sa aiba ocazia sa-si exercite responsabilitatile
si drepturile, petrecand timp singur cu copii, fara parintele biologic.
d. Stabilirea modului de adresare, inca de la inceputul relatiei, pentru a elemina
posibile dispute sau neplaceri.
4. Integrarea si restructurarea noii familii este al patrulea scop.
a. Ajutarea membrilor familiei mixte sa inteleaga complexitatea acestei
relatii.
b. Discutarea noilor norme
c. Incurajarea fiecarei persoane sa inteleaga miturile nerealiste ale familiei
mixte
d. Insusirea unor tehnici de negociere si rezolvare a conflictelor fara a crea
hoas in familie
e. Incurajarea implicarii parintilor biologici in activitatile importante ale
copiilor. Nu e nimic rau in a avea 4 aprinti prezenti la un meci de fotbal
sau o serbare a copiilor.
Exemplu de interviu initial cu o familie mixta ( Christensen-Marchant):
1. De cat timp este formata aceasta noua familie?
Psihoterapia familiei 15

2. Cat timp au trait adultii, ca parinte singur?

3. Care este relatia intre copil si adultul nou venit in casa/familie?
4. Care este situatia cu fostul sot/sotie?
5. Sunt probleme legate de bani?
6. Care este relatia intre copii si parintele biologic absent?
7. Ce schimbari s-au petrecut in momentul racasatoriei?
8. Sunt lucruri neterminate / neincheiate din casatoria anterioara?
9. Cum iei spun / i se adreseaza copiii adultului nou venit?
10.Cine stabileste regulile in familie?
11.Cine impune aceste reguli?
12.Cine disciplineaza pe cine?
13.Sunt probleme sexuale intre membrii neinruditi ai familiei mixte?
14.Apar dificultati dupa ce unul dintre copii petrece timp cu parintele biologic
absent?
15.Cum sunt vacantele si evenimentele speciale?
16.Are grija cuplul de relatia lor?
17.Familia mixta s-a mutat intr-o noua casa, dupa formarea sa?
18.Ce asteptari sunt fata de sentimentele dintre membrii familiei?
19.Care sunt relatiile loiale cele mai puternice din cadrul familiei?
Pentru clarificarea a informatiilor primite de la familia mixta, ne putem uita la cateva
date (Vishers, 1986):
1. Cine este lasat in afara?
2. Ce triunghiuri disfunctionale exista?
3. Ce aliante si coalitii sunt in acea familie?
4. Ce probleme de relationare?
5. Pierderile suferite de membrii familiei
6. Ariile de satisfactii
7. Ce alte persoane importante din afara familiei?
8. Cine arata o rezistenta mare fata de schimbare?