236 Tulburarea obsesiv-compulsivă şi tulburările înrudite

repetate privind ordonarea si numărarea), de gânduri interzise sau tabu (e.g., obsesii agresive,
sexuale si religioase si compulsiile aferente), de rănire (e.g., temeri ce tin de rănirea propriei
persoane sau a celorlalţi si compulsiile de verificare aferente). Specificatorul TOC asociat
ticurilor este folosit atunci când un inclivid prezintă sau are un istoric de boală a ticurilor.
Tulburarea dismorfică corporală se caracterizează prin preocuparea privind unul sau mai
multe defecte sau imperfecţiuni percepute în aspectul fizic, care pent•u alţii sunt neobservabile
sau minore, si prin comportamente repetitive (e.g., verificarea în oglindă, îngrijirea excesivă a
părului, gratajul cutanat sau nevoia de a primi asigurări repetate din partea celorlalţi) sau acte
mentale (e.g., cornpararea aspectului propriu cu cel al altor indivizi) ca răspunsuri la
preocupările privind aspectul. Aceste preocupări nu pot fi explicate mai bine prin grija legată
de grăsimea corporală sau greutate la un individ cu o tulburare de comportament alimentar.
Dismorfia musculară este o formă de tulburare dismorfică corporală în care individul
consideră că are o construcţie corporală prea mică sau o masă musculară insuficientă.
Tulburarea de tezaurizare compulsivă (de acumulare a obiectelor inutile, sau
colecţionarismul) se caracterizează prin dificultatea persistentă a individului de a se
debarasa si despărţi de bunurile personale, incliferent de valoarea lor reală, ca rezultat al
faptului că individul simte o nevoie puternică de a salva obiectele şi un disconfort asociat
cu abandonarea lor. Tulburarea de tezaurizare compulsivă diferă de obiceiul normal de a
colecţiona. De exemplu, simptomele tulburării de tezaurizare compulsivă duc la acumularea
unui număr mare de obiecte, care aglomerează spaţiul de locuit şi creează dezordine până
la nivelul la care utilitatea lor este substanţial compromisă. Forma cu achiziţionare excesivă
a tulburării de tezaurizare compulsivă, caracteristică majorităţii, dar nu tuturor indivizilor
cu tulburare de tezaurizare compulsivă, constă în a colecta, a cumpăra în exces sau a fura
obiecte care nu sunt necesare sau pentru care nu există spaţiul necesar.
Tricotilomania (tulburarea de smulgere a părului)' se caracterizează prin smulgerea
recurentă a părului, având ca rezultat pierderea părului, si prin încercări repetate de a atenua
sau opri acest comportament. Tulburarea de provocare a excoriaţiilor (dermatilomania) se
caracterizează prin impulsul incontrolabil de a-si leza in mod repetat pielea prin ciupire/grataj,
cu producerea de leziuni cutanate, si prin încercări repetate de a atenua sau opri acest
comportament. Comportamentele repetitive direcţionate asupra corpului ce caracterizeazâ
cele două tulburări nu sunt declansate de obsesii sau de preocupări; totusi, ele pot fi precedate
sau însoţite de diverse stări emoţionale, cum ar fi anxietatea sau plictiseala. Pot fi, de asemenea,
precedate de o senzaţie crescândă de tensiune sau pot produce mulţumire, plăcere sau o
senzaţie de eliberare (atunci când părul este smuls sau când tegumentul este ciupit/zgâriat).
Indivizii cu aceste tulburări pot avea niveluri diferite de constientizare a propriului
comportament în timp ce se manifestă, unii concentrându-şi atenţia asupra comportamentului
în sine (cu tensiune anterioară si eliberare consecutivă), iar alţii având un comportament
aproape automat (comportamentele par să aibă loc fără constientizare completă).
Tulburările obsesiv-compulsive şi tulburările înrudite induse de substanţe/medicamente
constau în simptome care sunt provocate de medicamente sau de intoxicaţia ori sevrajul la
substanţe. Tulburările obsesiv-compulsive si tulburările înrudite secundare unei afecţiuni
medicale implică simptome caracteristice tulburărilor obsesiv-compulsive care sunt
consecinţa fiziopatologică directă a unei afecţiuni medicale. Alte tulburări obsesiv -
compulsive specificate şi nespecificate si tulburări înrudite constau în simptome care nu
îndeplinesc criteriile pentru o tulburare specifică obsesiv-compulsivă, din cauza tabloulut
clinic atipic sau a etiologiei incerte; aceste categorii sunt folosite si pentru alte sindroame
specifice care nu sunt enumerate în Partea II, ca şi pentru situaţiile în care nu există suficientc
informaţii pentru a diagnostica tabloul clinic ca Altă tulburare obsesiv-compulsivă si
tulburări lnrudite. Exemple de sindroame specifice care nu sunt enumerate în Partea Il, şi
din acest motiv sunt diagnosticate ca Alte tulburări obsesiv-compulsive specificate sau
nespecificate şi tulburări înrudite, includ tulburarea de comportament repetitiv direcţionat
asupra corpului si gelozia obsesivă.
Tulburările obsesiv-compulsive si tulburările înrudite cu componentă cognitivă folosesc
ca bază a specificatorilor constientizarea; în fiecare dintre aceste tulburări, constientizarea
variază de la "bună sau parţială", la "redusă", şi până la "constientizare absentă/convingeri
delirante", referitor la convingerile legate de tulburare. Pentru indivizii ale căror simptome
obsesiv-compulsive justifică specificatorul "cu constientizarea absentă/convingeri delirante'',
aceste simptome nu ar trebui diagnosticate ca tulburare psihotică.