Tulburarea obsesiv-compuisivă

si tulburările inruclite

Tulburările obsesiv-compuisive şi tulburările înrudite includ tulburarea obsesiv-

compulsivă (TOC), tulburarea dismorfică corporală, tulburarea de tezaurizare
compulsivă (de acumulare a obiectelor inutile, sau colecţionarismul), tricotilornania
(tulburarea de smulgere a părului), tulburarea de provocare a excoriaţiilor
(dermatilomania), tulburarea obsesiv-compulsivă şi tulburări înrudite induse de
substanţe/medicamente, tulburarea obsesiv-compulsivă şi tulburări inrudite secundare
unei afecţiuni medicale, attă tulburare obsesiv-compulsivă şi tulburări înrudite
specificate, şi tulburarea obsesiv-compulsivă şi tulburări înrudite nespecificate (e.g.
tulburarea de comportament repetitiv direcţionat asupra corpului, gelozia obsesivă).
TOC se caracterizează prin prezenţa obsesiilor şi/sau compulsiilor. Obsesiile sunt
reprezentate de gânduri, impulsuri sau imagini recurente şi persistente, care sunt
resimţite ca intruzive şi nedorite, în timp ce co ► pulsiile sunt comportamente sau acte
mentale repetitive pe care individul se simte obligat să le realizeze, ca răspuns la o
obsesie sau conform unor reguli care trebuie aplicate rigid. Alte tulbut . ări obsesiv-
compulsive sunt caracterizate şi prin preocupări şi comportarnente sau acte mentale
repetitive, ca răspuns la aceste preocupări. lar alte tulburări obsesiv-compulsive
se caracterizează prin comportamente repetitive, recurente, direcţionate asupra
corpului (e.g., smulgerea părului, gratajul cutanat) şi Incercările repetate de a atenua sau
opri aceste comportamente.
Includerea în DSM-5 a unui capitol privind tulburarea obsesiv-compulsivă şi tulburările
înrudite reflectă numărul tot mai mare de dovezi că aceste afecţiuni sunt înrudite în ceea
ce priveşte gama criteriilor de validare a diagnosticului. in plus, reflectă şi utilitatea
clinică de a le grupa în acelaşi capitol. Medicii sunt incurajaţi să caute astfel de afecţiuni
în rândul indivizilor care se prezintă cu una dintre aceste tulburări şi să fie conştienţi de
suprapunerile dintre afecţiuni. in acelaşi timp, există diferenţe importante între afecţiuni în
ceea ce priveşte criteriile de validare a diagnosticului şi abordările terapeutice. Mai mult,
există o strânsă relaţie între tulburările anxioase şi unele tulburări obsesiv-compulsive
(e.g., TOC), fapt care se reflectă în succesiunea capitolelor din DSM-5, cel dedicat
tulburărilor obsesiv-compulsive şi tuiburărilor înrudite fiind consecutiv capitolului
despre tulburările anxioase.
Tulburările obsesiv-compulsive şi tulburările înrudite diferă de preocupările şi de
ritualurile normale asociate vârstei prin faptul că sunt excesive şi persistă dincolo de
etapele de dezvoltare corespunzătoare. Pentru a face deosebirea dintre prezenţa unor
simptome subclinice şi tulburarea clinic manifestă este necesară evaluarea mai multor
factori, inclusiv nivelul de disconfort şi de afectare a funcţionării individului.
Capitolul începe cu prezentarea TOC. Continuă apoi cu tulburarea dismorfică
corporală şi cu tulburarea de tezaurizare compulsivă, ambele caracterizate prin simptome
cognitive: prima prin perceperea de imperfecţiuni sau defecte în aspectul fizic, iar a doua prin
nevoia de a păstra diverse bunuri. Capitolul prezintă apoi tricotilomania (tulburarea de
smulgere a părului) şi tulburarea de provocare a excoriaţiilor (dermatilomania),
ambele caracterizate prin comportamente repetitive recurente direcţionate asupra
corpului. În final sunt discutate tulburările obsesiv-compulsive şi tulburările înrudite
induse de substanţe/medicamente, tulburările obsesiv-compulsive şi tulburările înrudite
provocate de o afecţiune medicală şi alte tulburări obsesiv-compulsive specificate şi
nespecificate şi tulburările înrudite.
Deşi conţinutul specific al obsesiilor şi compulsiilor variază de la un individ la altul,
unele tipuri de simptome sunt comune în TOC, şi includ pe cele care ţin de curăţenie
(obsesii de contaminare şi compulsii de curăţare), de simetrie (obsesii privind simetria
Si compulsii
235