Boala psihosomatică

Definire- boala psihosomatică este un complex de manifestări ce se concretizează

într-o boală prin transformarea unei probleme psihologice (stress, teren nevrotic, depresie,
stări conflictuale prelungite- intra sau interpersonale) într-o dereglare a unui organ sau
sistem.

Multe afecțiuni pot fi, defapt, expresia unui dezechilibru a sistemului nervos: manifestări
dermatologice tip alergie sau eczemă, ulcere gastrice, colon iritabil, constipație, enurezis,
impotență, miopie, ticuri motorii( din ochi- blefarospasm), verbale ( bâlbâiala- balbism),
scrâșnitul din dinți( bruxism) etc.

Pacientul poate să fie considerat ipohondru în perioda investigațiilor manifestărilor.

Tratamentul va viza manifestările organice, dar vindecarea se poate face prin abordare
interdisciplinară( și psihoterapie, meloterapie) sau chiar transdisciplinară (practici religioase,
doar pentru persoanele practicante, care cred).

Somatizarea este un fenomen care poate apărea în viața fiecăruia dintre noi. Există o
relație inconștientă între minte și corp, gândurile și emoțiile noastre sunt într-o continuă
interacțiune cu coprul nostru și calitatea acestira depinde de modul cum percepem viața,
oamenii din jurul nostru, evenimentele, obstacolele.

Definire- somatizarea este un răspuns la conflictele interne și/ sau la tragediile externe.
Fiecare dintre noi, avem un prag, dincolo de care, putem face față dificultăților existențiale
experimentând și somatizarea. Astfel, fiecare simptom /boală ne transmite un mesaj despre
modul disfuncțional, defectuos în care percepem, gândim, simțim existența.

Deci, psihosomatica este știința care studiază legătura dintre impactul gândurilor noastre și
manifestările fizice.

De cele mai multe ori, pacienții cu tulburări somatice au dificultăți în exprimarea emoțiilor
și, astfel, la nivel inconștient îsi folosesc corpul pentru asta. Conflictul intrapsihic produce
emoții puternice, pe care pacientul le neagă, le reprimă (refulează) și le convertește într-un
simptom( conversie).

Tulburările somatoforme:

Tulburarea de somatizare a fost denumită isterie sau sindrom Briquet.

Definire- tulburarea de somatizare se definește prin prezența unor probleme de natură

psihologică care iau o formă de manifestare fizică.
 2.

Există șapte tipuri de tulburări somatoforme: tulburarea de somatizare, tulburarea

somatoformă nediferențiată, tulburarea de conversie, tulburarea algică, hipocondria
( ipohondria), tulburarea dismorfică corporală și tulburarea somatoformă fără altă
specificație ( FAS

Simptomatologie:

- debutul înainte de 30 de ani, se întinde pe o perioadă de ani și este

caracterizată prin:- durere( de cap, spate, abdomen, articulații, rect, în timpul
menstruației- dismenoree, de micțiune, în timpul raportului sexual etc.);

- simptome gastrointestinale( greață, vărsături, flatulență, diaree,

intoleranță la anumite alimente);
- simptome sexuale ( disfuncție erectilă sau ejaculatorie, indiferență
sexuală, frigiditate, menstruații neregulate etc.);
- simptome pseudoneurologice( deteriorarea coordonării sau echilibrului,
dificultate de deglutiție sau senzația de nod în gât, afonie, retenție de urină,
enurezis, ecomprezis, crize epileptice, simptome disociative cum ar fi amnezia sau
pierderea cunoștinței).

Diagnosticul diferențial:

- se face mai întâi prin excluderea altor cauze medicale generale ( la examenul somatic
nu există date obiective care să explice integral acuzele somatice);
- decelarea simptomelor psihosomatice de afecțiunile organice independente
justificabile medical;
- excluderea suspiciunii de schizofrenie ;
- cele 3 simptome care indică prezența unei afecțiuni somatoforme:

- implicarea a numeroase sisteme de organe;

- debutul precoce și evoluția cronică;

- absența anomaliilor de laborator caracteristice.

- cu tulburările anxioase de diferite tipuri( de panică, de anxietate generalizată);

- cu tulburările afective.

Tratament și intervenții:

- tratament medicamentos psihiatric( suprimă simptomele dar nu rezolvă problema);

- și psihoterapie( conștientizarea semnificației din spatele simptomului, afecțiunii-

limbajul psihosomatic al simptomului).
 3.

Publicat de Echipa Bioclinica , 17.07.2020:

Există cinci emoţii principale, foarte dăunătoare pentru organismul nostru, care la un
moment dat se pot transforma în boli fizice:
1. Furia – o încărcare emoțională spontană izvorâtă adesea dintr-un sentiment de
neputință de a mai schimba ceva sau de a accepta o situație de viață. Furia se
manifestă adesea în planul fizic la nivelul ficatului, în special dacă are legătură cu
critica celorlalți, deoarece acest organ are rolul de a neutraliza. Se mai poate
manifesta la nivelul capului, cefei și picioarelor dacă are legătură cu neacceptarea, la
nivelul stomacului dacă are legătură cu neputința, la nivelul mijlocului – spate – dacă
are legătură cu lipsa de flexibilitate sau poate declanșa chiar infecții în corp.
2. Frica – o îngrijorare simțită în legătură cu un pericol real sau imaginar. Frica
neprelucrată se manifestă la nivelul stomacului și al rinichilor, zona lombară, uneori și
la nivelul gâtului.
3. Rușinea – declanșată de credința legată că părerea celorlalți este decisivă pentru a
fi validat ca om în toate aspectele vieții. Rușinea afectează pielea, stomacul, picioarele
sau coloana vertebrală.
4. Neiertarea – apare ca o incapacitate de a merge mai departe, de a înțelege că
oamenii sunt supuși „greșelii“. Neiertarea slăbeşte sistemul imunitar şi aduce boală în
general în întregul organism și, în mod particular, partea afectată este inima.
5. Nesiguranța – apare atunci când ne lipsesc certitudinile – real sau imaginar – sau
când ne pierdem încrederea în capacitățile noastre. Nesiguranța se manifestă în planul
fizic la nivelul stomacului, genunchilor, gleznelor, coloanei vertebrale, umerilor,
gâtului.