Tulburările psihosomatice

Etiologie şi patogeneză

,,Tratamentul de bază a unei

boli este cuvîntul și timpul,,
(Hipocrates)
 Tulburările psihosomatice
Medicina psihosomatica este un concept științific actual, o direcție prioritară,
studiază interacțiunile dintre procesele psihice și cele somatice.

PSIHICUL

SOCIALUL

SOMA
Se poate spune în rezumat că medicina psihosomatică nu este atăt o ramură specializată
a științei medicale, cît o abordare care ia în considerație multitudinea diversă a cauzelor
de îmbolnăvire.
 Tulburarile psihosomatice sunt definite printr-o simptomatologie somatica care
afecteaza un organ sau un sistem fiziologic si ale carei cauze sunt, in principal,
emotionale. Altfel spus, un soc psihologic (deces, divort, separare, accident, pierderea
locului de munca) este capabil sa distruga apararile noastre naturale si de a declansa o
afectiune. Asa cum spunea Freud, “in anumite cazuri, psihicul face un salt in organic”.

Cand din punct de vedere moral suntem tensionati, fizicul nu intarzie sa arate
semne de slabiciune. In ziua de azi, motivele sunt cunoscute: sub efectul stresului,
organismul produce hormoni corticoizi care scad baremul imunitar. Iar daca stimuli
exteriori sunt de scurta durata, organismul isi reabiliteaza singur buna functionare. 
 Din contra, daca intensitatea stimulilor negativi este puternica, repetitiva si de lunga
durata, apararile sistemului imunitar slabesc, ceea ce ne expune in mod invariabil la
diferite afectiuni. Sa nu uitam totusi un lucru: fiecare persoana va reactiona in felul sau,
in functie de cum stie sa isi gestioneze stresul si sa isi rezolve angoasele.  

Afectiunile fizice care apar, se vor localiza la nivelul cel mai sensibil al
organismului nostru. Tulburarile psihosomatice reprezinta mai mult de jumatate din
cazurile tratate de medici si se estimeaza ca 90% din afectiuni sunt agravate de emotiile
negative.
  J. L. Halliday propune formula psihosomatica, un set de 6 reguli esentiale care ar
confirma etiologia psihosomatica intr-o afectiune data: 
1. emotia ca factor precipitant (procesul somatic apare dupa o trauma afectiva sau
revine cand se repeta trauma emotionala)
2. tipul de personalitate (un tip special de personalitate pare a fi asociat cu fiecare din
afectiunile psihosomatice)
3. proportia distribuirii pe sexe (o marcata disproportie in incidenta dintre sexe apare
in multe din afectiunile considerata ca psihosomatice) 
4. asociatia cu alte afectiuni psihosomatice (diferite afectiuni psihosomatice pot
conincide simultan la acelasi individ, dar fenomenul cel mai comun e alternanta dintre
diferitele sindroame psihosomatice) 
5. anamneza familiala (la o mare parte din cazuri se constata afectiuni din seria
psihosomatica la rude si la parinti)
6. manifestari fizice (evolutia bolii tinde sa fie fazica, cu perioade de recrudescenta si
de remisiune)
   Trebuie mentionat ca nu exista boli psihosomatice ci bolnavi psihosomatici. Nu se
poate admite ca intotdeauna hipertensiunea arteriala, ulcerul duodenal, diskinezia
biliara sunt boli psihosomatice.
 FRICA (angoasă) – stă la baza tuturot tulburărilor , care pornesc de la
un stimul extern.

Stimul extern modificări de percepție gînduri de frică

senzații corporale neplăcute cu comportament perturbant evident
reacție psihologică de anxietate senzații corporale neplăcute care
v-or agrava percepția perturbată…..
ASTFEL SE FORMEAZĂ UN CERC VICIOS
Vestea bună este că avem capacitatea de a ne controla
gândurile. Vestea proastă este că temerile noastre, atitudinile şi
aşteptările au fost tovarăşii noştri pentru o lungă perioadă de
timp şi este nevoie de multe ori de un efort pentru a le schimba.
 DE REȚINUT!!!
De multe ori, între gândurile negative şi stres se formează un cerc
vicios. Pentru întreruperea acestui cerc vicios, este recomandată
aplicarea tehnicii de stopare a gândurilor negative. Tehnica presupune
trei paşi extrem de simpli:
 conştientizarea clară a gândului negativ care induce starea de stres
 Imaginarea unui indicator de culoare roşie STOP
 substituirea gândului negativ cu unul pozitiv, a imaginii mentale
negative cu una pozitivă, plăcută.Eficienţa tehnicii de stopare a
gândurilor poate fi subminată din start de
două prejudecăţi foarte înrădăcinate. Prima mare piedică în calea
eficienţei acestei tehnici este ideea că ar fi un lucru nefiresc să ne
impunem un anumit curs al gândurilor. A doua barieră, bazată de multe
ori de experienţa anterioară, este convingerea că ar fi imposibil
să opunem rezistenţă anumitor gânduri. Condiţia elementară a eficienţei
acestei metode este exersarea ei cu perseverenţă! Motivația! (ce-ți
dorești, unde vrei să ajungi ect.)
Reactiile psihosomatice apar in situatiile deosebit de stresante (ameteala ce urmeaza
unui pericol, scaderea apetitului in urma unei pierderi). Ele dispar o data cu disparitia
ecoului psihologic a situatiei care le-a declansat. Orice tip de individ poate trai reactii
psihosomatice

Tulburarile psihosomatice au caractere diferite si pot fi impartite in urmatoarele grupe

principale:
I.  Simptomele de conversiune constau intr-un raspuns somatic secundar si
dezvoltarea unui conflict nevrotic. Simptomele au caracter simbolic și reprezinta o
incercare de a rezolva conflictul. Ele se raporteaza la organele de miscare si de simt.
(ex: paralizia isterica, , parestezia, orbirea, surzirea psihogena, vomismentele si
diferitele senzatii de durere).
 II. Sindroamele functionale sunt cele prezente la numarul mare de
pacienti care consulta doctorul, avand un spectru de suferinte schimbator, adesea difuz.
Se refera la sistemul:
Cardiovascular
tractul gastrointestinal
 sistemul locomotor
 organele respiratorii
 tractul urogenital

Desi sunt prezente tulburari functionale implicand anumite organe si sisteme, in

cele mai multe cazuri lipseste proba unei atingeri de tesut. Aceste trasaturi sunt semne
insotitoare ale afectelor si nu au un caracter expresiv, fiind numite de F. Alexander
nevroze de organ.
III.  Tulburarile psihosomatice in sens restrans ascund in spatele lor o
reactie fizica de situatie conflictuala sau de stres. Reactia este insotita de:
leziuni de tesut demonstrabile morfologic si de punerea in evidenta a
unor modificari organice. Alegerea organelor e influentata si de o
predispozitie. Cele 7 afectiuni psihosomatice "sacre" sunt:
 astmul bronsic
colita ulceroasa
hipertensiunea esentiala
neurodermatita
artrita reumatoida
 ulcerul duodenal
 anorexia
 ASTMUL BRONȘIC
Aspecte fundamentale

Este o tulburare ce se poate ivi la orice vîrstă. Deosebit de afectați sunt copiii pîna la
10 ani. Una din caracteristicile A/B este condiționarea( un pacient alergic la flori poate
suferi o criză la vederea florilor artificiale). Criza asmatică este adesea considerată ca
echivalentul plînsului reprimat. Von Weizsacker (1951) compară criza cu țipătul și
plînsetul unui copilîn cazul pierderii sentimentului de securitate, autorul vede criza ca
pe o ,, scenă de lacrimi jucate de plămîni,, .

Brautigam și Christian(1973) atribuie plînsul reprimat pacienților care au fost supuși

în copilărie reproșului și respingerii cănd plîngeau după mama lor.
 PROFILUL PERSONALITĂȚII

Potrivit lui Heim și colab.(1970), se caracterizează:

anxietate profundă ( pacientul nu conștientizează)
Brautigam(1969) consideră , că în crizele asmatice nu este vorba doar de o
retenție a aerului , ci și de aceea a sentimentelor și emoțiilor.
Von Weizacker(1951) și Fuchs(1965) văd o corelație între funcția
pacientului de a ,,da,, și ,,a lua,,.

Mîhnirea reduce profunzimea respirației în vreme ce fericirea o crește.

TRATAMENTUL

Tratamentul somatic corect poate fi complementat foarte eficient prin diferite tehnici
psihoterapeutice.

Dater a comunicat despre tratamentul ambulatoriu al asmaticilor prin terapia de grup

orientată pe boală, folosind aceszte linii de actiune:
1. Psihoeducația
2. Instruirea unor moduri de comportamente sănătoase și adecvate.
3. Învățarea tehnicilor de relaxare și respirație
4. Discuții deschise în cadrul grupului( sentiment de securitate)
 Activitatea inimii și trăirile emoționale sunt strîns legate. Chiar și în zicători
întîlnim:
• saltă inima de bucurie
• mi s-a strîns inima de durere
• este un om inimos
•de frică i-a stat inima ect.
Încă din epocile străvechi, inima a fost considerată sediul emoției și pasiunii. Atomiștii
considerau că furia își are izvorul în inimă. Platon considera că regiunea dintre gît și
diafragmă mănia, curajul și sentimentul onoarei.
Tensiunea esențială
Aspecte fundamentale
Pe lîngă factorii somatici, există factori sociali și psihici care au o semnificație
deosebită în etiologie, patogeneză și cronicitate. Terapia medicală antihipertensivă a
scăzut rata morbidității și mortalității. Includerea aspectelor psihologice au influentat
pozitiv metodele de baza ale tratamentului.

Profilul personalității
Alexander(1951) a arătat faptul că T/E se leagă de dorința de a exprima ostilitatea în
exterior. Sunt persoane:
o comportare socială hiperadaptată
o maleabile
o cu tendința de a evita conflictele
o înfrînarea sentimentelor pozitive și negative
 În orice familie , între părinți și copii se stabilesc anumite reguli pentru a face față
conflictelor. În familiile cu tați hipertensivi, copiii învață căi mai puțin eficiente de a
proceda și a găsi soluții.
PREDOMINĂcomunicarea negativă nonverbală:
 evitarea răspunsului
 Întoarcerea capului
 Evitarea privirii în ochi
În felul acesta membrii familiei care au o fire deschisa suferă enorm.
Tratamentul
Condițiile care există în tratamentul pacienților hipertensivi pot fi rezumate în felul
murmător:
 motivație slabă( suferință nesemnificativă)
 posibilitatea unei medicații eficiente
 factorii de personalitate dominați de conflictulde agresivitate/dependență, ducînd la o
încordare a relației medic/pacient(neglijarea medicamentelor).
Se indică:
 o atitudine informativă din partea lucrătorului medical
 medicație
 Psihoterapie( dacă suferințele sunt de natură emoțională)
 terapie comportamentală
 tehnici de relaxare
Artrita reumatoidă
Aspecte fundamentale

Femeile între 30 și 50 ani sunt afectate cu o frecvență mai mare decît media.
Este probabilă o predispoziție genetică, dar declararea efectivă a bolii este adesea strîns
legată de situațiile de criză de natură emoțională și fizică.
Profilul personalității
Pacientele dau dovadă de multă îndurare și ințelege. Înainte de boală sunt:
 calme
 au o natură discretă
 eficiente
 săritoare
 răbdătoare
Atitudinea lor altruistă ieșită din comun împreună cu energia și hărnicia, fac din ele
mame deosebite și asistente medicale neobosite.
În stadiile inițiale ale bolii , sunt mai încăpățînate și mai greu de tratat-nu se pot obișnui
cu cronicitatea bolii.
În stadiile ulterioare se resemnează. Nu există pacienți mai buni și mai răbdători.
Îndurarea de care dau dovadă corespunde probabil unei inhibiții interioare, a unei
agresiuni care totuși există.
Istoria familiei și psihodinamica

După Cobb, biografia unei femei ce suferă de reumatism dezvălue adesea un tată slab
dominat de o mamă autoritară, rece, exigentă, care creează stări de anxietate și
dependență la pacientă, începînd din copilărie. Fiind obișnuită de la vîrste fragede sa-și
controleze sentimentele, pacienta tinde sa-i tiranizeze pe cei din jur, începînd cu soțul
ei, pe care-l alege slab și supus, pînă la copii, cu care este strictă și exigentă.
Potrivit lui Alexander(1951), constatarea centrală în aceste cazuri este starea cronică
inhibată de revolta ostilă.
TRATAMENTUL
1. Medicația
2. Psihoterapia individuală
3. Psihoterapia de familie
 Anorexia nervoasă
A. N. Este refuzul total de a mînca, pierd în greutate de la 20-40%. Rata mortalității
aproximativ 10%. Foarte afectate sunt femeile. Fac abuz de laxative și diuretice
Tabloul clinic
 pierderea în greutate
 amenoree
 vomă
 constipații
 bradicardie
 scăderea tensiunii arteriale
 cașexie
În ciuda stării de sănătate practică activități sportive.
Zutl a subliniat că un simptom important al anorexiei nervoase constă în incapacitatea
pacienților de a mînca împreună cu ceilalți, deci merge vorba despre o tulburare
comunicativitate în spatele acestui complex. Maladia reprezintă un protest împotriva
controlului excesiv din partea familiei. Părinții pun accent exagerat pe realizare.
Profilul personalității
 Pacientul provine de obicei din clasa de mijloc
 adesea este unica fiică( dacă are frați se plînge că este considerată inferioară lor)
 posedă o inteligență peste medie-intelectuali străluciți
Situația declanșatoare este:
• Foarte des prima experiență erotică, pe care nu pot să o depășească și o consideră
amenințătoare.
• rivalitate cu frații și surorile
• anxietatea produsă de moartea bunicilor
• divorț părăsirea cercului familial la maturitate
Pe de o parte pacientele își întorc agresiunea distructivă împotriva lor însăși, ca
pedeapsă pentru ,,trădarea,, de a-și fi dorit separarea de mamă. Pe de altă parte ele
încearcă refuzul hranei pentru obținerea unei îngrijiri tandre sau cel puțin încearcă sa-i
supere pe ceilalți(mama) și să exercite un control asupra lor. Cînd se află în staționar
transferă această schemă către personal.

Familia este de obicei dominată de o mamă sau bunică autoritară. Tatăl este exclus din
sfera emoțională a copilului.
Tratamentul
1. De stabilit dacă nu există cauze organice
2. Diagnostic diferencial cu Cașexia hipofizară
3. Hrănirea pacientului (uneori prin intubație)
4. Terapie comportamentală
5. Terapie de familie
IMI SPUI ȘI UIT, MĂ ÎNVEȚI ȘI ÎMI V-OI ADUCE AMINTE, MĂ IMPLICI ȘI V-OI ÎNVĂȚA!
( Benjamin Franklin)
SUCCES!
MULȚUMESC!!!