Tulburarea exploziva intermitenta

Criteriile de diagnostic pentru tulburarea exploziva intermitenta au in centrul atentiei episoade

de agresivitate care rezulta in raul altora. Aceste criterii sunt:

cateva episoade diferite de incapacitate de a rezista impulsurilor agresive, rezultand astfel

acte agresive serioase sau in distrugerea de bunuri;

gradul de agresivitate exprimat in cursul episoadelor este disproportionat fata de orice

element stresant psihosocial care le pot precipita faptele;

episoadele de agresivitate nu pot fi explicate mai bine de o alta tulburare mintala si nu se

datoreaza efectelor fiziologice directe ale unei substante sau ale unei conditii medicale generale.
Persoana in cauza poate descrie episoade agresive ca perioade sau atacuri in care
comportamentul exploziv este precedat de un sentiment de tensiune sau in mod opus de excitatie
si este urmat imediat de o senzatie de eliberare. Insa mai tarziu, dupa evenimentul exploziv,
persoana poate simti sentimente de culpabilitate, de vinovatie, remuscare, regrete si chiar ar putea
fi jenat de acest comportament agresiv al sau.
In intervalele de timp dintre crize nu sunt semne de agresivitate sau impulsivitate. Initial
tulburarea exploziva intermitenta a fost confundata cu o personalitate emotional-instabila sau
personalitate pasiv-agresiva.
Tulburarea exploziva intermitenta este rar diagnosticata de sine statatoare si apare predominant la
persoanele de sexul masculin. La rudele de gradul intai ale acestor pacienti se remarca tulburari
depresive si unele comportamente adictive ce include consumul de alcool si substante de abuz.
Cauze
In etiologia tulburarii explozive intermitente unele concepte psihodinamice cauta sa explice
aceste accese de violenta si manie prin rolul defensiv, in reglarea distantelor interpersonale si
protejarea acestora impotriva altor raniri narcisistice. Cauzele biologice incrimineaza nivele
scazute a recaptarii serotoninei plachetare, dar si asocierea dintre concentratiile scazute ale
acidului 5-hidroxiindolacetic (un catabolit al serotoninei) si impulsivitatea ca manifestare
caracteristica. Concentratiile crescute de testosteron din lichidul cefalorahidian extras prin
punctie de la nivelul maduvii spinarii (LCR) ar fi corelate cu agresivitatea si violenta
interpersonala.
Stimularea activitatii sistemului serotonergic, prin administrarea L- triptofanului (precursor
serotoninic) sau a drogurilor de crestere a nivelului serotoninei la nivelul sinapsei, prin blocarea
recaptarii ar avea efecte benefice asupra controlului manifestarilor agresive, violente ale acestor
pacienti. Trebuie cautat in anamneza un istoric de conditii neurologice, de exemplu cefalee,
migrene, traumatisme craniene, episoade de inconstiinta, convulsii febrile in copilarie. Insertia
sociala a acestor persoane este destul de dificila, cu dificultati de mentinere a unui loc de munca
stabil, absenteism scolar, conflicte cu legea, tensiuni in cadrul relatiilor personale cu membrii
familiei.
Tulburarea exploziva intermitenta poate debuta la orice varsta, dar de obicei se manifesta in a
doua si a treia decada a vietii sale, insa la maturitate se atenueaza agresivitatea.
Diagnostic
Diagnosticul diferential al tulburarii explozive intermitente are in central atentiei agresivitatea
care poate surveni si in alte afectiuni. Astfel, acest diagnostic se pune numai dupa ce sunt excluse
alte afectiuni, ca deliriumul (in acest caz apare o perturbare de comportament). Se distinge de
dementa, de modificari a personalitatii datorita unei conditii medicale generale, tip agresiv care

este diagnosticata cand episoadele agresive sunt datorate unuor efecte fiziologice directe ale unei
conditii medicale generale, (ca in cazul unui traumatism cerebral), in cazuri destul de rare aceasta
violenta poate aparea la persoanele cu epilepsie frontala si de lob temporal (epilepsie complexa
partial).
Explozii violente de comportament pot surveni de asemenea in asociere cu intoxicatia sau
sevrajul de o substanta (cel mai des incriminate fiind alcoolul, cocaina si alte stimulante,
barbiturice, inhalante) se efectueaza teste in urina sau sange pentru depistarea lor.
In acelasi timp trebuie diferentiata de comportamentul agresiv (ce domina fondul disarmonic al
personalitatii) ce poate aparea in:

tulburarile de conduita

tulburarea de personalitate antisociala

tulburarea de personalitate borderline (de granita)

episodul maniacal

schizofrenie.
Episoadele bruste de furie asociate cu simptome vegetative (tahicardie, transpiratii, congestive
faciala) denumite ca atacurile de furie plus sentimente de pierderea a controlului au fost
descrise la persoanele cu tulburari depresive majore si la cei cu atacuri de panica. De mentionat
ca aceste doua diagnostice pot fi puse impreuna (episod depresiv sever major si tulburare
exploziva intermitenta). De asemenea, comportamentul agresiv poate surveni desigur si in
momentul in care nu este prezenta nici o tulburare mintala. Comportamnetul intentional se
diferentiaza de tulburarea exploziva intermitenta prin prezenta motivatiei si beneficiul din actul
agresiv, in situatii cu implicatii medico-legale, indiviziii pot simula aceasta tulburare pentru a
evita responsabilitatea pentru comportamentul lor.
Furia ca o reactive normala la anumite intamplari din viata sau in fata unor situatii trebuie de
asemenea distinsa de furia patologica care poate apare ca parte a unui episoade agresive din
cadrul tulburarii explozive intermitente, ce survine cu usoara sau fara nici un fel de provocare din
partea stimulilor din exterior.
Tratament
Tratamentul in tulburarea exploziva intermitenta cuprinde asocierea intre farmacoterapie si
psihoterapie particularizandu-se astfel dupa fiecare caz in parte. Pentru aparitia unui rezultat
satisfactator se pot utiliza diverse clase de medicamente dintre care antagonisti ai receptorilor adrenergici, anticonvulsivante (carbamazepina, fenitoina, litiu), medicamente serotoninergice
(buspironul, trazodonul) si SSRI (fluoxetina). Benzodiazepinele pot sa agraveze aceasta conditie
prin efectul dezinhibitor. Alte masuri include psihoterapia suportiva, terapia de grup, fixarea de
limite si terapie familiala daca pacientul este un copil sau adolescent. Trebuie folosita cu
prudenta daca bolnavul ar putea ataca alti membri ai grupului.
Din punct de vedere al evolutiei, se cunoaste ca odata cu trecerea timpului severitatea episoadelor
poate creste.